[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

sâmbătă, 7 februarie 2009

Dumnezeu si Criza financiara

Ne intrebam adesea unde sunt semnele lui Dumnezeu. Eliade spunea in "Noaptea de Sanziene" ca sunt peste tot, simple si vizibile, doar ca nu avem ochi pentru ele. Criza financiara poate fi unul dintre aceste semne. Banii dezumanizeaza de cele mai multe ori. Goana dupa agonisire ne face insensibili la nevoile celor mai slabi ca noi. Un cinism aparent practic insoteste orice tentativa de a-i inmulti. Nu mai este timp pentru nimic altceva decat dezvoltarea mecanicii perfecte.

Mecanica perfecta care sa inmulteasca banii. Asa, usor, usor au aparut banii virtuali. Apoi produsele financiare complexe. Sa vinzi ce nu ai. Un necunoscut la capatul lumii iti imprumuta actiuni pe care tu le vinzi sau le cumperi in speranta ca vei iesi in profit. Alt necunoscut semneaza cu tine un contract prin care te obligi sa-i vinzi un numar de actiuni la un pret fix indiferent de pretul blestematei de piete intr-o zi de vineri. Iar astea se numesc optiuni. Si au scadenta in a treia vineri din luna. Aceste optiuni genereaza diverse strategii care mai de care mai complexe, in speranta ca pierderea ta va fi cat mai mica. Lumea tanjeste dupa castiguri sigure fara risc.

O piramida de solutii imorale s-a ridicat catre cer. Oamenii si-au cumparat case cu bani pe care nu i-au avut niciodata. Pactul cu ratele a fost mai rau decat pactul cu diavolul. Apoi in joc au intrat marile institutii. Lacome. Cifrele au clipit de mii de ori mai repede pe laptopurile lumii. Si piramida a inceput sa se clatine. Si lumea a realizat intr-un final ca a cumparat mai mult decat a putut vreodata plati. Oamenii s-au trezit de parca Dumnezeu a aruncat o galeata uriasa de apa rece pe fetele insetate de bani. Apoi omenirea a articulat: criza financiara.

Oamenii s-au trezit nu mai sunt bani pentru tot ce vor ei sa cumpere. Si n-au mai cumparat. Si usor, usor, realizeaza ca nu se moare din asta. Mai putine haine, mai putina benzina, mai putine bijuterii, mai putina mancare sofisticata, mai putine aspiratii luxoase. Lumea e lovita de revelatia unui trai mai modest. Se poate si mai ieftin. Oamenii invata sa nu se mai izoleze in turnul de fildes al diferentierii prin produs. Milionarii invata sa foloseasca din nou pasta de dinti fara praf de diamant. Si parca si vinul de 500 de euro sticla poate fi inlocuit. Clasa mijlocie renunta la idealuri de peste 200 de cai putere. Si parca metroul e mai eficient.

Am probleme si datorii si nu stiu cum sa fac si vecinul de la doi mi-a zambit azi. Si am reusit sa schimbam doua vorbe in lift. Da, nu ne merge bine cu banii asta e clar. Vecine am eu cumparator pentru masina ta daca te intereseaza. N-ai fi spus vorba asta nici in ruptul capului acum doi ani. Poate ca nici macar n-ai fi urcat cu el in lift de frica vreunei eventuale discutii sterile de care n-ai fi avut chef dupa o zi plina de facut bani.

Dumnezeu ne da sansa sa ne redescoperim. Sa tinem cont unii de altii si sa realizam ca viata nu e o intrecere pe culoare separate catre varful piramidei dolarului. Goana dupa bani dezumanizeaza. Bogatia adanceste rupturile. Nu sunt socialist. Sunt constient ca natura umana sta in aspiratie, individualizare si diferentiere. Cu toate astea nu pot sa nu observ ca marile drame cum e si aceasta criza pentru multi, au rostul de a ne intoarce cu fata catra propriile suflete. Si atunci, nu este criza asta un semn? Nu este un prilej de reflectie macro? Unde ne indreptam? Ce vrem sa salvam cu banii eterni ai contribuabilului? Un sistem care o va lua de la inceput peste patru ani? Poate ca ar trebui sa jucam jocul de la inceput.

Omenirea nu s-a cladit pe actualul principiu financiar. In zorii finantelor eu te imprumutam pe tine si tu imi dadeai banii inapoi intr-o zi stabilita de comun acord. Apoi intre noi doi a intervenit un al treilea care garanta ba pentru mine, ba pentru tine. L-am acceptat ca sa fim mai siguri, dar el a vrut partea lui. Nu ne-am gandit ca noi doi nu ne-am inselat niciodata. Sau poate ne-am gandit tot timpul dar goana dupa bani a fost mai puternica decat suspiciunea.

Dumnezeu a aruncat o galeata cu apa. Probabil ca omul nu-si va trada natura si o va lua de la capat. Nu ne ramane decat sa ne bucuram ca o perioada vom fi mai modesti deci mai fericiti. Cata suferinta trebuie sa fie la Parintele Ceresc vazandu-si copiii cum repeta la nesfarsit aceleasi greseli....

29 de comentarii:

  1. Da, Eliade stia ce stia: semne sunt peste tot. Poate ar fi trebuit sa invatam sa le citim din timp, ca sa nu ne ajunga cutitul la os. Poate daca am fi stiut sa ne oprim cand muscam inca din partea dulce a fructului, inainte sa ajungem la miezul amar...nu ar fi fost totul frumos de simplu?

    RăspundețiȘtergere
  2. Sper si eu ca aceasta criza financiara sa ne ajute pe cat mai multi dintre noi sa putem privi dincolo. Dincolo de bani, de masini, de lucruri, de brand-uri... Si sa vedem esenta. Si sa o intelegem. Si sa ne schimbam.

    Distractie placuta maine la alergat :)!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiu cum ajuns pe blogul asta.. intamplator, asta e clar. Chipul lui Chirila imi aduce inevitabil in minte doar camera mea din caminul de la Opera, unde ascultam incontinuu aceleasi melodii. Habar n-aveam (nu ca m-as fi ineresat de asta vreodata) ca se pricepe (ar trebui sa spun "te pricepi", dar nu pot, comunicarea directa cu Tudor Chirila nu mi-a parut niciodata verosimila) la finante. Sau, daca eu n-am idee ce fac cu banii si-mi uit frecvent cardul in bancomat, cred ca nici altii n-ar trebui sa se priceapa...

    RăspundețiȘtergere
  4. e cel mai frumos articol despre criza pe care l-am citit pana acum.

    frumos si adevarat. asta, bine-nteles, daca criza e adevarata. ca banii oricum nu sunt adevarati - au fost de la bun inceput virtuali. banii n-au cumparat (si n-au platit) niciodata altceva decat iluzii.

    esenta crizei sta in faptul ca oamenii au investit in banii tot mai multa incredere si tot mai multa realitate. partea proasta a tratarii iluziilor ca lucruri reale e ca, la un moment dat, iluzia se "real"-izeaza intr-atat de mult incat lasa in urma realitatea. si, atunci, toata iluzia si poezia naturala a realitatii se pierde.

    criza financiara e o criza de supra-real-izare. din cand in cand, dumnezeu are un ranjet de idol si ne da la o parte, ca sa ne regasim.

    RăspundețiȘtergere
  5. Era sa fac aceeasi greseala pe care au facut-o multi fix in luna lui septembrie-octombrie, sa scot din banca niste bani, mai multi asa..., ca sa-mi cumpar o locuinta. Azi ma felicit pentru ca nu am luat acei bani. Nu stateam in strada dar ma gandeam asa ca nu ar strica sa mai fac o investitie. Si criza este, se simte... si saptamana trecuta cand mi-am platit luminam gazul, telefonul, intretinerea, parca imi cumparasem o haina noua atat de bucuroasa si linistita eram ca sunt cu ele la zi :) le plateam tot timpul cu intarziere pentru ca nu le consideram urgente, prinsa tot timpul cu alte treburi...

    RăspundețiȘtergere
  6. "Pe toata durata crizei economice, Statul Roman va asigura slujbe pentru toti somerii.
    Slujbele vor avea loc miecurea si vinerea la biserica!"

    acuma nu se intampla altceva ,decat dispar banii virtuali, banii imaginari ..aia care defapt niciodata nu au existat dar noi puteam cumpara cu ei orice..acuma ,odata cu disparitia lor...este criza .
    Omul si-o facut-o cu mana lui.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ma invadeaza o mare de bitzi,in fiecare zi,aceasta mare de bitzi ma urmareste parca vrand sa ma infulece cu totul dar pentru a ma prinde aceasta mare de bitzi trebuie sa aiba cu un gram mai multa vointa decat vointa mea care creste pe zi ce trece.Vointa mea este ca un bulgare de zapada care se rostogoleste intr-o vale intr-o dimineata rece de Ianuarie sub privirile unui copil a carui fericire creste odata cu volumul bulgarului de zapada.Duc o viata pentru a supravietui moral,spiritual si fizic,pamantul ma inebuneste,ma urmareste,ma vrea..ar dori sa ma framante,sa fiu ca el,sa fiu parte din el dar inca nu a venit vremea aceea,acum e vremea sa arat lumii dar cel mai important sa-mi dovedesc mie ca visul poate deveni realitate si ca pot transforma irealu in real.Credinta,vointa si efortul supraomenesc pe care-l depun in fiecare zi ce trece din ce in ce mai greu ma seaca,ma termina,ma face sa renunt...
    "Nu mai visa!!!"este propozitia pe care tatul meu mi-a spus-o de mai multe ori decat toate laudele adunate in 21 de ani de existenta.Sa visez cu ochii deschisi este singurul lucru care-mi face inconstientul fericit deoarece imi creez lumea mea si pot face tot ce doresc...,pot face lucruri pe care in realitate nu o sa le fac niciodata pentru ca nu sunt destul de bun,pot face lucruri care nu au nici o treaba cu realul,imi creez viata mea pe care as vrea s-o traiesc in locul celei reale.In viata asta sunt fericit.Daca ar exista o lume in care visurile ar deveni realitate pentru toata lumea cum ar fi?Toti vor dori sa fie cei mai buni,toti vor dori sa fie cei mai bogati,ar fi o lume lipsita de echilibru fara de care nu ar mai exista lumea noastra.Daca am trai toti in lumea visurilor in care am fi toti fericiti am putea rezista macar o secunda?Asta este si cu criza financiara...Cu cat stim ca putem avea mai mult cu atat ne dorim mai mult si nu suntem fericiti pentru ca nu realizam cat de mult am dori niciodata dar cu criza financiara este invers,stim ca o sa avem mai putin dar ne multumim cu cat avem sau ca putem face putin mai mult si asta ne face fericiti.Dumnenzeu a creat pe Pamant echilibrul perfect si acum doar face un test:)Cineva sa ma faca din nou fericit.

    RăspundețiȘtergere
  8. Si cand te gandesti ca era o vreme cand Eliade, Nichita si chiar Eminescu nu existau... Cat de privilegiati suntem de fapt...
    O poezie de Nichita Stanescu care are legatura cu subiectul...
    Iar despre autor, atat de inzestrat incat nu stie ce sa fie mai intai: cantaret, actor, scriitor...
    Sa ne traiesti Tudore, dar pune-le si pe hartie ca nu se stie cand dispare internetul si cu el si randurile noastre... :

    Lecţia de citire


    Scriere este totul.
    Peştele e literă
    în alfabetul mării.
    O frază sunt păsările-n zbor.

    Totul e scriere.
    Totul este de citit.
    Piatra poate fi citită, –
    iar norii ne spun o poveste.

    Triste, muncite alfabete,
    înşiruind istorii vaste.
    Chiar mâna mea ascunde-n sine
    uitata scriere a unui imn.

    Stau singur şi în gânduri, Doamne,
    iar gândurile litere îmi sunt.
    Încerc să recompun o frază
    dar timpul meu preschimbă scrisul.

    O, de-aş putea să te citesc,
    O, de-aş putea să desluşesc
    aceste stranii alfabete...

    RăspundețiȘtergere
  9. Hei Tudor, lume,

    Ce spui ma duce cu gandul la o carticica citita recent, The Celestine Prophecy, cine nu stie inca despre ce este vorba poate sa arunce o privire, sfatul meu, si sa trasmita mai departe...eu am primit cartea de la un soi de kindred spirit din Noua Zeelanda, cand am inceput un program de voluntariat undeva intr-o jungla in Brazilia...a ajutat, mi-am regasit ideile, preocuparile din miez noapte, bucatele din discutii aprinse ( ca si cea de aici de pe blog)...vorbeste despre o viata mai simpla, despre comunicarea cu ceilalti, despre coincidente (sau lectii sau semne insemnata, poateca si criza fin), legatura cu cu natura, cu universul, despre evolutia noastra si punctul cand vom atinge o masa critica pt a putea evolua impreuna ca si specie, ma rog, nu spun multe, take a look. beijos do Rio

    RăspundețiȘtergere
  10. .:) da, nu era cel mai rau lucru care putea sa se intample daca se continua la fel

    un moment de tresarire si deschidere a ochilor, in timpul unei curse nebune cu ochii inchisi

    RăspundețiȘtergere
  11. ps: UITE ACUM, ASTA AR FI UN ARTICOL PE CARE AL PUTEA SA-L PREIA

    PRESA.

    ...insa nefiind niciun iz de scandal "monden", cum a fost in cel in care ai pamfletat ca ai alergat gol in jur la TNB...asa ceva, ca acum, nu e "interesant"

    RăspundețiȘtergere
  12. cel mai trist lucru nu e criza in sine, faptul k suntem nevoiti sa cheltuim mai putin si sa reflectam si/sau socializam mai mult (asta poate fi greu pt unii), ci relatia cu Dumnezeu. dc ne "amintim" de El doar in situatii critice? dc ne apropiem de El doar cand avem nevoie de Puterea Sa?
    oare sufletele ne sunt atat de inveninate, atat de inraite? oare nu putem comunica cu Dumnezeu doar pt a Ii multumi pt ce ne da zilnic, pt cat ne ajuta?
    pt ca treb sa fim convinsi : El ne e mereu alaturi si ne ajuta. fie ca ne dam seama, fie ca nu. si toate vin de la El. si, cu siguranta, stie dc ni le trimite aici, jos. toate au rolul lor. asa cum fiecare dintre are propriul tel, propriul scop pe care vrea si incearca sa il duca la bun sfarsit.
    noapte buna.

    RăspundețiȘtergere
  13. lumea nu mai e aceeasi de ceva vreme .. in dorinta noastra de a evolua fara Dumnezeu, am facut multe lucruri materiale ... doar pentru a completa lista in cazul in care se simtim parasiti de cei dragi..de cei asemenea noastra ... aici exclud martienii .. pentru care nici macar nu exista vreo atestare (joke). cand am preferat sa muscam din fructul oprit nu ne-am uitat dupa gauri ... sa vedem daca avem viermi sau nu ... nop, a fost pe moment, a fost placut .. dupa care am regretat ... de atunci si pana acum am facut mai mereu acelasi lucru... am muscat, am testat, am regretat.... si cu toate astea nu ne-am oprit ... de ce? pentru ca ne place, face parte din noi. culmea e ca suntem cei mai mari ipocriti, doar in momentele grele ne aducem aminte ca mai exista acolo undeva o fiinta suprema care ne vegheza si este alaturi de noi pentru orice eventualitate, at ii cerem ajutorul, sfatul, pentru a depasi punctul criza... in rest uitam sa-i si multumim sau nu ne mai aducem aminte de el ...concluzia ... traim intr-o mare lume a ipocriziei... puritatea si lucrurile de genul asta au cam disparut si daca mai exista... nu e datorita noua si a celor care mai cred in asa ceva. sa traiti bn in criza financiara.

    RăspundețiȘtergere
  14. http://razvan.exarhu.ro/daca-nu-noi-atunci-cand/
    Un articol la fel de frumos ca si cel de aici; explicatiile si semnele sint intotdeauna la locul lor, desi avem obiceiul sa ne plingem ca ni se intimpla tot felul de lucruri din senin si pe nepregatite...

    RăspundețiȘtergere
  15. Ei, frumos spus.... Un post similar am avut si eu acum cateva saptamani. Citind insa ce ai scris tu aici am avut 2 idei noi (derivate):
    1. nu cred ca trebuie "salvat" nimic cu banii contribuabililor...si pentru asta ar trebui sa militam cu totii. In definitiv selectia naturala si lucrurile facute in voia Lui, pentru cine are urechi, ochi si suflet sa le inteleaga sunt singurele ce ar trebui sa reziste.
    2. solutia pare a fi reconstruirea increderii uitate...nu pierdute...uitate ! Da, singura solutie pare a fi bucuria de a trai relatiile cu oamenii din jurul tau, cu care impartim acelasi saptiu !

    RăspundețiȘtergere
  16. Dacă ne-am fi putut lăsa moştenire memoria, aşa cum fac unele insecte, atunci poate că am fi învăţat din greşelile altora. "Nu cred că sunt atât de ghinionist" - asta este o frază care ne guvernează din plin fie că suntem fumători, vitezomani, jucători la bursă sau creditori. Pur şi simplu suntem nişte grandomani ignoranţi. Sau invers.

    RăspundețiȘtergere
  17. pentru noi toti e un pas crucial sa realizam ca suntem ghidati de bani si trebuie sa ne oprim.de multe ori am stat si am urmarit un musuroi de furnici si mi s-au parut hilare si agitate fara rost si fara sa aiba un sens si o directie.imediat dupa m-am gandit ca daca cineva mai mare se uita la noi,atunci am fi mai hilari decat furnicile.

    dar daca dupa ce scriem articolul asta sau comentarii de apreciere la el ne ducem la birou si negociem si creditam si ne certam cu apropiati din cauza banilor,nu am rezolvat nimic.cred ca trebuie sa invatam sa luam noi deciziile.

    RăspundețiȘtergere
  18. Bine spunea Eliade...dar cel mai bine spune Biblia despre SEMNE. Criza financiara,Uniunea Europeana este pe punctul de a promulga o lege prin care se va lucra obligatoriu si sambata. India si Pakistan sunt in prag de razboi, iar Papa declara la Viena ca trebuie sa ii dam duminicii sufletul ei. Presedintele Frantei declara ca ,,avem nevoie de o noua ordine mondiala financiara”. SUA este oficial in recesiune economica. Pentru mine, toate sunt semne clare ca ceva se intampla, ca Isus este gata sa vina...ca ce? vorbe goale?! Nu asa credem noi toti credinciosii numindu-ne asa pentru ca asa ne convine ca sa putem numi pagani pe cei care de fapt...sunt cei care CRED si vad in tot ce se intampla un Semn?!? NU NE-AM NASCUT CA SA TRAIM DOAR 70 DE ANI!!! Dumnezeu...cel pe care il folosim in titlurile noastre, El a promis ca vom trai vesnic! CRIZA FINANCIARA E O CRIZA ARTIFICIALA,PROVOCATA pentru ca foarte curand sa fie MOTIV de negociere politico-religioasa!www.danielsiapocalipsa.ro

    RăspundețiȘtergere
  19. chiar ca cel mai frumos articol despre criza pe care l-am citit...
    Si aduce crestinismul mai aproape de spirit,face criza sa para mai mult decat o proasta organizare a omenirii.Inteligent,spiritual.

    RăspundețiȘtergere
  20. Am citit cu placere articolul! E foarte adevarat ca goana dupa bani a dezumanizat si ne-a plasat pe fiecare pe niste culoare pe care alergam in concurenta, in paralel, ca la maraton. Este parte plina si in acest pahar. www.nobine.ro

    RăspundețiȘtergere
  21. ...inconjurati de belsug economic,suferim de foame spirituala

    RăspundețiȘtergere
  22. sincera sa fiu dupa atatia ani de studiat istorie stiu foarte bine ca dupa orice perioada de progres vine si o perioada de criza...asta din punct de vedere istoric si economic e cat se poate de normal
    poate ca asta e un semn de la D-zeu dar sa fim realisti crizele economice ii afecteaza in primul rand pe cei cu venituri mici, nu pe cei cu venituri mari. pt ca iei oricum ar fi nu vor duce lipsa da painea de toate zilele...dar nici nu vor fi aceia cere se vor gandi in aceste momente ca altul duce lipsa...
    sunt prea meschini pt a se gandi l altiii...din pacate asta e cruda realitate...
    dar cred ca macar noi care am citit acest blog ar trebui sa facem ceva...putin cate putin se aduna..asa spuneau voluntarii Crucii Rosii cand faceau strangeau alimente prin supermarketuri...si stiti cine ofereau cate un produs? tot cei mai saraci...pt ca iei au fost invatati sa fie generosi...

    RăspundețiȘtergere
  23. daca ar fi sa privim din punct de vedere istoric am observa ca dupa orice perioada de progres accelerat va veni cat de curand si o perioada de criza...nu este nici prima si cu sg nu va fi nici ultima...e normal din punct de vedere istoric si economic pt ca altfel nu s-ar putea echilibra balanta...
    dar nu treb s uitam ca crizele economice afecteaza in primul rand pe cei cu venituri mici si mijlocii si mai putin pe cei cu venituri foarte mari...pt ca ei cu siguranta nu vor duce lipsa de painea de toate zilele dar cel sarac s-ar putea sa fie obligat sa renunte la paine pt a-si plati datoriile(ratele la banci, impozitele, chiria...). El este afectat cu adevarat...si din pacate cel care are niciodata nu se va gandi la cel care nu are.
    Tudor, ai spus ca goana dupa bani ne dezumanizeaza dar sa gandit rational asta se intampla mai ales la clasa de mijloc si la cei cu venituri mari...dar cei saraci care sunt nevoiti sa munceasca si 12 ore pt a aduce o paine copiilor...nu cred ca acest principiu e valabil pt toti...nu treb sa uitam ca aceasta goana isi are radacina in educatia primita...si acolo treb muncit... eu sunt de parere ca prea multa "barbologeala" strica...ca faptele sunt importante
    daca cunoastem cauza urmatorul pas e sa-i gasim rezolvare si sa o punem in practica... si daca cei care ar treb sa faca asta nu o fac poate ar treb sa porneasca de la noi care prin ce a scris Tudor am receptionat mesajul...eu cred ca Tudor nu a vrut ca noi sa-l elogiem ci sa actionam...

    RăspundețiȘtergere
  24. Multumesc..
    Mi-ai adus lacrimi si un zambet.
    Si aminte de vorbele lui Eckhart Tolle.
    "Ultimately, nothing real can be threatened, and nothing unreal exists..."

    RăspundețiȘtergere
  25. În condiţii de criză, Dumnezeu vrea să vadă că îi ajutaţi pe alţii.

    'Daţi şi vi se va da' nu e întreg.

    Întreg e aşa:
    'Daţi şi vi se va da; ba, încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra.' (Luca 6:38)

    'Aduceţi toate zeciuielile la vistierie şi să fie merinde în casa Mea şi puneţi-Mă şi pe Mine la încercare, zice Domnul Savaot, şi veţi vedea că voi deschide, la dorinţa voastră, stăvilarele cerului şi voi vărsa din belşug binecuvântarea, spre binele vostru.' (Maleahi 3:10)

    'Puneţi-Mă la încercare' a zis Domnul. 'Daţi şi vi se va da.'

    Dărnicia are o importanţă fundamentală. Dăruiţi-vă pe voi înşivă. Dăruiţi din banii voştri. Dăruiţi din timpul vostru. Dar atenţie... dacă daţi răutate, veţi primi înapoi răutate înzecit.

    Nu aşteptaţi să primiţi binele înapoi de la cei cărora le-aţi făcut bine. Nu aşa funcţionează lucrurile. Veţi primi înapoi înzecit de unde nu vă aşteptaţi. Şi-atunci mulţumiţi Domnului căci, iată, s-a ţinut de cuvânt.

    RăspundețiȘtergere