Copilul si durerea

S-ar putea sa va irite toate aceste articole despre cazuri umanitare pe care le-am publicat in ultima vreme pe blog. Presupun ca sunteti aici ca sa ma cititi si poate frecventa mai mare a ajuns suparatoare. Din pacate, situatia e foarte trista... Primesc tot mai multe mailuri prin care mi se cere ajutorul si ma simt cumva vinovat ca nu pot sa le raspund tuturor. In definitiv, acest blog e important si datorita voua si prezenta masiva l-a transformat intr-o raza de speranta. Ma simt apropiat de acest nou caz care mi-a fost sesizat si de aceea nu pot sa nu vi-l supun atentiei. E vorba de un copil de 2 ani si 8 luni care are nevoie de noi.

Amintiti-va de niste versuri:
Copilul si durerea stau imbratisati...
Doar ochii lui respira inca si inca sunt curati...
Nici boala nu mai stie dac-a terminat cu el...
Putea sa fie inger, dar am scos si sufletul din el.