In seara asta ma duc la festival.Pentru ca am fost si aseara si a fost minuat.Am avut parte de doua ore de Dvorjak , Max Bruch si Albert Roussel.Cu Orchestre de Paris dirijata de Christoph Eschenbach si Pinchas Zukerman la vioara.Ce personaj acest Zukerman.
Cu o infatisare de hamal din Liverpool sau pescar de pe langa Dover care dispune de o barca prea mica pentru a fi primit cu ea in portul mare, solid, cu fata lata, ochi ingusti si o claie bogata si grizonata, cu mersul grabit si gesturi de suporter londonez a venit in fata noastra sa cante Concertul nr 1 pentru vioara si orchestra al lui Bruch.
M-a fascinat contrastul dintre "aparitia" lui si interpretarea excelenta care a smuls vreo zece minute de aplauze.Cand nu interpreta, omul nostru facea orice in afara de a sta locului in asteptarea urmatoarei intrari.
Se balansa cu un aer plictisit dar jovial de pe un picior pe altul, se uita in jur si spre cei doua mii de oameni din sala vadit neimpresionat, ca si cum nu isi explica de ce e si public de fata.Apoi se oprea dintr-o data atent la dirijor ca si cum acesta i-ar fi fost elev si urma un pasaj pe care ar fi putut sa-l greseasaca.Cand ii venea randul sa intre isi plimba arcusul prin aer ca un baiat de cartier care verifica daca e creta pe varful tacului de biliard pentru ca intr-un final sa inceapa sa cante perfect, emotionant, senin si cu usurinta.
Ceva din atitudinea lui spunea: -Vedeti cat e de usor? Nu inteleg de ce lumea spune ca e greu sa fii bun violonist.Apoi se oprea din canta pentru a-si reincepe jocul cabotin cu pulicul cu dirijorul sau cu vreo violoncelista carea ii zambea ingaduitor-don juanesc.
Am auzit dupa spectacol oameni vexati de atitudinea "lipsita de respect" si "aroganta" a lui Zukerman.Eu aleg talentul de ieri seara si aroganta o incadrez la "joc de scena".
Orchestra din Paris a fost exceptionala.Perfect sincronizata, rafinata si nuantand permanent.Fiecare instrumentist era concentrat si relaxat in acelasi timp, impacat cu rolul sau in orchestra.De la vioara intai pana la ultimul percutionist pe fetele francezior dirijati de un neamt se citea ca treaba lor este sa faca muzica buna.Nu stiu de ce aceasta uzina de 119 instrumentisti mi-a adus aminte de masina de fotbal a Frantei din 1998 care nu a putut fi oprita din drumul catre cupa mondiala nici macar de Zeii brazilieni ai fotbalului in frunte cu Romario si Ronaldo.
Apoi invariabil, mi-am amintit de fotbalul nostru si va las pe voi de aici...Mi-am amintit si de instrumentistii si mentalitaea orchestrelor din Romania...
Nu critic, sunt doar trist...
Asa ca in seara asta ma duc sa ascult Grieg cu Filarmonica din Oslo in loc sa fiu un suporter adevarat care sa-si sutina echipa in lupta cu temuta formatie a Belarusului.
Mergeti la festival va rog eu..E liniste si muzica...si un public pe care nu stiu de ce nu il regaseti, altminteri, pe strazile acestui oras bolnav de mitocanie.
O sa vezi ca Romania o sa castige :) am sperante in Mutu, Chivu, Dica si Lobontz, trebuie sa trecem de ei ca sa le demonstram ca nu suntem o echipa usora cum zic ei...
RăspundețiȘtergerein generala mergem si eu la Sala Radio cu profesoara mea de muzica, era frumos... dar am pierdut obiceiul, nu mai am pe cineva sa ma impinga de la spate...
Disziplin!
RăspundețiȘtergere1-3 :) Mutu si Dica marcatori, Lobontz a aparat cateva faze ft bune :) am avut dreptate si pot sa zic ca sunt foarte fericita ca le-am demonstrat ca nu suntem o echipa slaba si ca romanii pot ajunge mai sus de 2 :D sper sa ne mentinem asa
RăspundețiȘtergerenu stiu cum a fost meciul, dar interpretarea lui Boris Berezovsky a fost fantastica. sunt putin trista ca nu l-am putut vedea bine. mi-as fi dorit mult sa vad mangaierea clapelor de pian.
RăspundețiȘtergerenici un meci de tenis nu ar fi meritat sa pierd o seara la Enescu cu Grieg si Sibelius... astept cu nerabdare focul de artificii a lui Stravinsky de azi.
P.S.: te-am zarit prin multimea de la sala palatului (si ce de lume! este singurul loc in care ma bucur de aglomeratie) si chiar ma intrebam de ce nu esti la meci :)
Eu am fost la Festival pe 6 septembrie chiar in ziua in care a murit maestrul Luciano Pavaroti , la inceput dirijorul a tinut un scurt discurs despre Pavarotti si ne-a invitat si ,pe noi, spectatorii sa tinem un moment de reculegere in memoria maestrului .. am ramas uimita , am gasit acolo o lume noua pe care cum bine ai zis nu o intalnesc pe strazile bucurestene .
RăspundețiȘtergereextraordinar! in postul asta omul ne spune sa mergem la festival, evista subiectul fotbal si din 5 comentarii 2 sunt despre fotbal .
RăspundețiȘtergere