[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

joi, 27 septembrie 2007

Sinucigasul.Moartea dupa plutire(4)

Trag de timp, isi spunea desi nici el nu credea asta. Era convins ca o s-o faca si nu frica il tinea cu tenisii inca lipiti de marginea de beton a blocului.Era intrigat de faptul ca nu reusea sa traga nici o concluzie inainte de plecare.
Si-ar fi dorit ca rezumatul nereusitelor care-l adusesera in pragul sinuciderii sa i se concretizeze intr-un singur gand coerent, logic la sfarsitul caruia sa poata respira usurat, genunchii sa flexeze usor, pentru ca apoi sa-i impinga trupul in gol, in neant. Concluzia intarzia sa apara. Ba mai mult in locul conluziei apareau tot felul de personaje pitoresti care-i pigmentasera viata.

Rasul complet idiot al lui Ivan ii rasuna in cap acum mai mult decat oricand.Ivan radea tare si foarte ritmic, de undeva din gat se forma sunetul ca de magar care facea o excursie prin totate vocalele limbii noastre ::Ha haha hheeehhihuuhuuhoo.
Asa arata un ciclu complet care daca gluma era buna se repeta de zeci de ori reusind s-o eclipseze intr-un final apoteotic in care lumea molipsita de rasul Ivanului uita de gluma care starnise furtuna.Ivan era cel mai bun prieten al lui.
Afemeiat si grobian, betiv de ocazie si optimist frizand de nenumarate ori tampenia, era indragostit de sensibilitatea lui excesiva pe care desi o considera "boala periculoasa in secolul mizeriei", o cultiva ca fiind cea mai mare calitate a "prietenului de pe Saturn" cum il alinta el.
Ivan il iubea sincer pentru ceea ce altii considerau "slabiciune si boala" si ii incuraja sensibilitatea spunandu-i mereu ca cei care-si ascund adevarata natura risca sa uite de ea si sfarsesc prin a fi altcineva.Si niciodata nu poti sti ce vei ajunge daca te negi , adauga Ivan cu o mutra serioasa arborata pe fata lata.

Ea nu il suportase nciodata .I se parea ca Ivan e un ratat care ii trage iubitul in jos si nu-l lasa sa se schimbe, sa evolueze.Trebuie sa faci ceva cu viata ta, ii spunea ea.Cu viata noastra.Dar amintirea ei disparu din nou acolo pe terasa lasand loc zambetului provocat de rasul lui Ivan.Ivan va suferi, isi spuse, si pentru prima data inima i se stranse dar isi reveni brusc : e patetic sa dau inapoi la gandul ca va suferi Ivan.Oricum Ivan nu era genul de bocitoare care ridica intrebarea eterna, de secole ramasa fara raspuns: "De ce ai facut asta maicaaaa, deee ceeee?".Ivan ar fi ras mai putin dupa moartea lui, stia bine asta si ochii i se umezira la gandul grasului care avea sa sufere ascunzandu-si ochii inlacrimati in fata vanzatorului de Mac care il va fi intrebat intr-un moment nepotrivit ceva legat de McNuggets.

O sa-mi fie dor de McNUggets, isi spunea. O sa-mi fie dor de Mac.Singurul refugiu cand totul mergea rau, la birou, acasa.Intotdeauna scapa de oameni si de chinul dialogului invocand un drum pana la Mac.
Ziua in care l-au dat afara in prezenta tuturor, ziua aceea momentele alea au fost mai usor de indurat datorita unui dublu cheese.
Il dadusera afara.Ii spusesera sa plece.

Dar era mai mult decat atat.Era ura fata de un om pe care nu il intelegeau. Stia bine ca oamenii urasc ce nu inteleg si toate costumele alea cu matreata pe umeri si freze optzeciste sau unghiile rosii mirosind inca a acetona priveau insetate de dispret la umilinta lui asteptandu-l sa paraseasca incaperea cu capul intre umeri.Si atunci salvator ca un erou de benzi desenate plasat strategic pe biroul lui, un "dublu cheese" i-a facut vesel cu ochiul.
L-a desfacut lent, cat mai lent cu putinta in fata tuturor si mai ales a responsabilului de proiect, un idiot impotent cu viata sexuala dubla( asta da paradox!) apoi a muscat si a mestecat usor si apasat in acelasi timp savurand si prelungind momentul la nesfarsit reprimandu-si lacrimile cu carnea si chifla aburinde.A terminat de mancat, a ragait si
a parasit incaperea lasand pe biroul secretarei ambalajul sufocat de pumnii inclestati.In linistea prilejuita de plecarea lui singurul zgomot perceptibil era cel al ambalajului care isi revenea din strangulare.

Se facuse o ora de cand statea pe terasa impartit intre amintiri si hotararea de a sari. Pe bulevard viata isi urma cursul. pe blocul turn un baiat imbracat in negru si cu trupul invelit in scotch se pregatea sa-l opreasca.
Nu credea ca il va mania pe Dumnezeu...teoria lui era ca Dumnezeu ii iubeste si pe cei care au abdicat de la principiile luptei cu orice pret.Altfel nu l-ar mai fi trimis pe Isus, nu? Isus nu a venit pentru cei puternici...

Era convins ca "lasati copii sa vina la mine" nu era un indemn adresat copiilor fizici... Avea principii si teorii solide referitoare la mistica si religie lucru care nu il determina sa gandeasca prea mult in zona asta, mai ales acum cand trebuia sa se hotarasca sa sara.Ii lipsea insa concluzia suprema acea fraza care sa-i dea branciul final.
Ori el era bantuit de amintiri frumoase.

va urma

14 comentarii:

  1. " ne ai pe noi suntem prietenii tai" ...cred ca doar pentru prieteni, in cazul asta pt Ivan, nu ar trebui sa faca asta ... oricum nu o sa aiba curaj sa sara :) cu cat te gandesti mai mult cu atat ti se face mai multa frica...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi se pare ca e "semn rau"...faptul ca ii vin in minte doar momentele frumoase...asta inseamna ca data viitoare va fi chinuit de alea dureroase...si atunci isi va aminti de ce vrea sa faca asta, pe cine "pedepseste" cu gestul lui...eu parca nici n-as vrea sa il cunosc mai mult de atat...pt ca dc intr-adevar se sinucide o sa imi para rau ca si cum am fi locuit in acelasi bloc...din pacate, nici nu pot sa nu ma citesc continuarea:(

    Nu stiu dc Dumnezeu ii iubeste pe cei care isi bat joc de ceea ce a creat El...nu stiu nici dc le intoarce spatele...

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa e, Isus nu a venit pentru cei puternici, dar ne-a dat viata ca sa ne izbavim, ca sa ne purtam crucea...

    sinuciderea poate fi pe alte planuri decat pe cel fizic si cred ca "sinucigasul" lui tudor e la un moment de ...rascruce cu crucea lui...

    RăspundețiȘtergere
  4. poate i se face pofta de un Mac......

    :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Complet off topic : Tudor, aveti repetitie luni, nuuuu? :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Nebun... Genial... Acum ceva timp m-am indragostit de cineva la fel de nebun si genial. Povestile sale aveau aceleasi vise, aceleasi idei...Lucrurile se schimba.

    RăspundețiȘtergere
  7. Niciodata nu am fost de acord ca viata este un cadou care ni s-a facut,mai degraba cred ca este un test sau o cautare.Si nici nu am inteles de ce e considerata sinuciderea un pacat.Poate cineva nu mai vrea si gata!Un lucru de care sunt convinsa(Eliade m-a convins) e ca in momentul,secunda in care o sa murim o sa aflam baremul dupa care ni s-a corectat viata.Oricum sinuciderea poti sa o iei si ca o dovada de curaj si ca una de lasitate, pt amandoua sunt argumente, deci...

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi'e greu pana si sa ma gandesc la un astfel de moment.Cred,tot din motive de Eliade ,ca inainte de moarte vei sti adevarul despre tot :) iti vei da seama cat de gresit este ceea ce faci, dar vei fi deja mort...Cred ca vei vedea scene din viata chiar inainte d a muri,atunci cand plutesti sau atunci cand auzi glontul pornind de pe teava...Cred ca sinucigasul va muri,asa cum a murit si Andrei...si asta nu'mi va face decat mai multa pofta de viata :)

    RăspundețiȘtergere
  9. "(...) genunchii sa flexeze usor, pentru ca apoi sa-i impinga trupul in gol, in neant"

    impresionanta simplitatea cu care ai reusit sa descrii gestul final. imagine vizuala foarte usor de reprezentat mental. si in acelasi timp cu multe implicatii psihologice/filosofice. o secunda si un gest sunt suficiente pt a te sinucide, dar drumul pana la acea secunda si la acel gest e mai complicat si... "Concluzia intarzia sa apara"

    ivan e un personaj pe cinste! pacat ca "ea" nu il suporta. ii da iarasi imaginea clasica a iubitei posesive... de ce o construiesti atat de negativ pe ea? daca l-a ranit si o uraste inca reprosandu-i o gramada de lucruri, cum va ajunge la detasarea necesara sinuciderii? cred ca "ea" e prea subiectiv construita. din perspectiva personajului, nu a naratorului. si asta deranjeaza putin...

    sa revin la ivan: magistrala descrierea rasului sau - "o excursie prin toate vocalele limbii noastre"... il auzi instantaneu si te cuprinde parca si pe tine...

    frumos si "curat" descris... modul lui sincer si simplu de a-si exterioriza suferinta

    ironie mascata de efect: "(...) nu era genul de bocitoare (...)" - "(...) ascuzandu-si ochii inlacrimati in fata vanzatorului de Mac (...)"
    trecerea de la traditionalism la citadin... se europenizeaza si romanii nostri, nu?!

    RăspundețiȘtergere
  10. revin cu un alt comentariu asupra celei mai reusite, in opinia mea, fraze din tot textul de pana acum:

    "In linistea prilejuita de plecarea lui, singurul zgomot perceptibil era cel al ambalajului care isi revenea din strangulare".

    imagine vizuala de o plasticitate cutremuratoare. ironie in stare pura. forta de sugestie. valente interpretative inepuizabile:

    - plecarea lui: eliberarea dintr-un colectiv prea conservator pt mentalitatea lui "nonconformista"

    - linistea prilejuita de plecarea lui: daca el era un rebel si toti il urau pt ca nu il intelegeau, plecarea lui ar fi trebuit sa nasca multa barfa, in nici un caz liniste. de ce liniste? pt ca gestul lui a inchis gura tuturor, socandu-i prin atitudinea adoptata? pt ca, tacit, fiecare visa la o eliberare, dar nu aveau suficient curaj sa riste sa-si piarda costumul/oja rosie si, implicit, pozitia socio-materiala pe care acesta o implica? o liniste plina de regrete,nostalgii,invidii?!

    - ambalajul de la Mac strangulat: bestiala imagine!felicitari pt alegere! nu ma pot decide pt care dintre posibilele interpretari sa optez...

    imaginea Mac= simbol al societatii de consum alias costime cu matreata/oja rosie... ambalajul sugrumat: un fel de v-am batut cu propriile vstre arme! ha ha ha, v-am facut-o! defulare integrala: personajul si-a luat revansa inainte de plecare razbunandu-se prin gestul sau final pe toti.

    ambalajul trimite la ei sau la el? un el "mototolit"/contorsionat de legile unei societati la care nu se poate adapta?!

    singurul zgomot perceptibil era cel al ambalajului care isi revenea = "reciclarea" lui din societatea conformista in care traise pana acum/ eliberare

    de asemenea zgomotul acela aproape imperceptibil pare in descriere amplificat ca un ecou: plecarea lui, mai degraba gestul lui dinaintea plecarii, e ca un eveniment istoric: asa ceva nu se mai intalnise pana atunci, toti au rams masca, fara replica

    vor urma comentarii/ disecari ale situatiei care vor constitui ecoul faptei lui

    pare ceva banal, dar pt mine spune multe. asta inteleg eu prin "a lua atitudine". nu trebuie sa muti muntii, ajunge un gest minuscul. ca al personajului.

    singura insatisfactie (ca cititor) nu pot afla daca gestul lui a schimbat vreo mentalitate...

    oricum e o lectie de demnitate umana

    frumoasa si descrierea in stil americam movie a dublu-cheese-ului triumfator pe desk-ul lui.

    partea acesata e favorita mea. ai reusit sa construiesti un personaj puternic, original si nonconformist cu o simpla descriere a unei singure actiuni.

    as putea specula la infinit in legatura cu personalitatea personajului bazandu-ma pe acest unic fragment, dar ma opresc aici.

    sunt curioasa de ce va urma...

    RăspundețiȘtergere
  11. hai sa traiesti, cand nu mai ai pentru ce sa traiesti revii la vechile obiceiuri si principii stramossesti, te gandesti, undde vrei sa razbati, ce vrei sa pastrezi, cat mai vrei sa lungesti, orice te face sa ramai amplifici pana te face sa-ti revii din genu asta de reverii si ganduri plutitoare si virtuale care daca le asculti te aduc destul de dur cu curu' de pamant...

    RăspundețiȘtergere