[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

marți, 18 septembrie 2007

Sinucigasul. Moartea dupa plutire(0)

Se uita la masinile care inaintau incet.Nu pareau sa inainteze.Asta si din cauza distantei.Sunetele claxoanelor ajungeau pana la el intrerupte de vantul caldut de septembrie.Era o zi frumoasa cu nori trecatori alergand pe cerul sticlos.

Fusese surprins ca nimeni nu restrictionase accesul pe terasa blocului.Ar fi putut sa vina oricine aici.Pe de alta parte se gandea ca nu sunt atat de multi sinucigasi.Nici el nu-si mai amintea momentul exact cand hotarase sa faca asta..Si nici nu-si mai amintea prea bine de ce trebuia s-o faca.Adica daca cineva ar fi urcat acum pe terasa si l-ar fi intrebat de ce vrea sa plonjeze in gol, pentru ce,nu ar fi stiut sa-i spuna ceva precis, concret.Avea doar o senzatie ca pierduse pe toate planurile.Desi asta i se parea relativ in acelasi timp.Dar se instalase in el senzatia asta, asa, ca o durere surda a unei carii in faza mijlocie, netratata.

Statea pe marginea blocului, gata s-o faca.Nu simtea frica.Nici regrete.Era impacat si senin.Se gandea ca din sutele de oameni care treceau pe bulevard nici macar unuia nu-i dadea prin cap ca deasupra lui la cateva zeci de metri un om se pregateste sa moara.Era multa lume pe trotuar.Ideal ar fi fost sa-si poata face vant cat mai puternic si sa se prabuseasca pe carosabil nu pe trotuar.Ar mai fi putut omori pe cineva daca se prabusea pe trotuar.

Se gandise mult la cum ar fi trebuit s-o faca.Ii placuse cel mai mult saltul in gol pentru ca implica ideea de plutire inainte de moarte.Toata viata tanjise dupa libertate in cele mai diverse forme si moartea dupa plutire i se parea cea mai frumoasa evadare posibila.Asta era si motivul pentru care se afla pe un bloc turn.

(va urma)

11 comentarii:

  1. 'toata viata tanjise dupa libertate'...si inca mai tanjeste...cand, cum, si unde nu se stie...dar tanjeste...chiar daca pierde pe toate planurile trebuie sa se ridice. Daca ceva te plesneste si da cu tine jos si simti durerea peste tot...trebuie sa te ridici ...impleticindu-te trebuie sa te ridici...sa mergi mai departe prafuit si lovit...

    RăspundețiȘtergere
  2. am niste saptamani foarte ciudate si eu... sa fiu sincera...pline si grele ...si inca o sa mai vina...dar printre trei telefoane si 4 situatii citesc...m-am bucurat atat de mult cand am citit despre premiile IOAN CHIRILA...si cand am intrat pe site am fost atat de impresionata si emotionata...cred in ceea ce mama ta si tu ati facut. A fost un om deosebit...unul dintre "zei".

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca mi-ar place atat de mult saltul in gol, as sari dintr-un avion si nu mi-as deschide parasuta :). E usor previzibil, eu nu cred ca moare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-e frica de suferinta fizica si de momentele dinaintea mortii cand iti cunosti exact sfarsitul...de lucidiatea aceea!

    RăspundețiȘtergere
  5. Dureros e sa-ti lasi in urma familia si prietenii intr-o ceata nebuna, intrebandu-se cate zile or mai avea de trait de ce ai facut asta; chinuitor e sa-i stii pe ei suferind...din cauza ca tu ai fost prea las...si prea nebun sa nu-ti fie mila de ei...

    Cam atat

    RăspundețiȘtergere
  6. Hmmm..."moarte dupa plutire"...prima data m-am gandit ca o sa fie vorba de altfel de plutire...care tot la moarte duce...dar mai lent...
    Asteptam sfarsitul....povestirii...;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Astept continuarea.. Cu totii avem momente in care simtim ca am ratat pe toate planurile..Ca nu mai are rost viata ..Ca nu mai avem pentru ce trai si poate ca si multi dintre noi ne-am surpins cu o lama in mana foare apropiata de vene sau cu o sticla mare de alcool sau cu un pumn de somnifere...cel mai grav e cand nu reusesti sa opresti secunda in care initial ar fi trebuit sa iti tai vena, bei toat sticla de alcool sau sa inghiti pastilele

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  9. Moarte dupa plutire suna interesant... lasitate... nu... egoism... poate putin... dar viata e plina de egoism... de ce nu ar fi si moartea... Mi se pare geniala ideea de zbor spre moarte . Cred ca ar trebui tratata mai pe larg...

    RăspundețiȘtergere
  10. de remarcat: "Dar se instalase in el senzatia asta, asa, ca o durere surda a unei carii in faza mijlocie, netratata" in corelatie cu "Detestase oamenii (...) considerandu-i o masa mare si diforma de rau"

    trimite putin la un soi de estetica a uratului. forta mare de sugestie. iti trezeste interesul sa citesti mai departe, sa descoperi umanitatea/societatea-carie macinand sufletul personajului pana la a-l aduce in stadiul sinuciderii...

    ma astept la o critica acerba a societatii contemporane, cel putin dupa acest incipit :)

    interesanta si ideea de moarte dupa plutire. acest "dupa" e de efect in titlu. deoarece nu stii ce sa pui in plan secund: moartea sau plutirea...

    cert, atat moartea, cat si plutirea sunt forme de "eliberare" si cred ca nici macar personajul nu stie ce vrea sa aleaga. mi se pare ca il tenteaza la fel de mult ambele experiente...

    RăspundețiȘtergere
  11. "fericirea e ceva ce nu atingem niciodata..dar in cautarea ei merita sa ne traim viata"by you.

    adevarul e ca viata asta e chiar aiurea.aiurea dar frumoasa..

    RăspundețiȘtergere