[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

joi, 20 noiembrie 2008

L’etat c’est moi'

Comunismul presupune ca oamenii sa munceasca pentru orice altceva decat propasirea propriei bunastari. Egalitate pe toate planurile si munca in folosul statului. Natura umana nu gaseste insa implinire decat in progresul individual. Societatea optima porneste de la implinirea individului. In atare conditii, timp de cincizeci de ani am invatat sa pacalim si sa furam statul comunist.

Asta ne-a mentinut intr-un fel in sfera "normalului" uman. Tot felul de subterfugii am gasit ca sa determinam un sentiment cat de mic de proprietate in conditiile in care statul avea grija sa nu ne ofere nimic din ceea ce ar fi putut crea vreo piata, vreo departajare intre oameni, nimic din societatea de consum. Cei cu bani nu aveau pe ce sa-i cheltuie, cei fara bani nu aveau la ce sa aspire. Matricea nivelarii sociale functiona perfect.

A venit schimbarea si odata cu ea capitalismul. Brusc oamenii au fost pusi in fata constientizarii unui fapt nou: statul erau ei. Dupa caderea comunismului fiecare dintre noi am devenit statul, pentru ca odata cu accesul la un sistem care putea creea diferentierea intre indivizi a aparut si ideea diferentierii contributiei individuale la marele intreg, statul. Din pacate insa inertia relatiei de tip comunist intre oameni si stat a ramas si a functionat ca atare. O mana de oameni (clasele politice) si mainile lor drepte au continuat sa priveasca statul ca pe o entitate diferita care trebuia in continuare pacalita, jecmanita, furata.

Restul poporului nu a avut insa acces la armele de atac asupra vistieriilor statului si, asemenea clasei politice, au continuat sa priveasca statul ca pe o instituie excentrica. Poporul a ramas intr-un soi de contemplatie tampa, fara sa realizeze ca sunt parte a unui intreg pe care il finanteaza fiecare in mod diferit.

Prin urmare, clasa politica a furat statul aplicand lectia smecherie invatata in comunism, iar poporul in baza aceleiasi lectii insusite jumatate de secol nu s-a sinchisit sa realizeze ca odata cu libertatea si capitalismul cei care fura statul, fura contribuabilul. Douazeci de ani de toleranta fata de clasa noastra politica ma fac sa cred ca nu am realizat nici pana in acest moment ca statul suntem fiecare dintre noi. Sau revolta la romani are alte instrumente de masura si alt sistem de referinta. Se ridica insa o intrebare. Pana cand?

14 comentarii:

  1. [napoleon] se pare ca ne-a crescut moralul de blogger..ai postat ceva dp ce am comentat eu textul despre blog...asa ca..ori nu ai ce spune, ori nu l-ai vazut..ori nu iti pasa :)la urma urmei...suntem niste nume si cuvinte adunate de pe nu stiu unde...

    RăspundețiȘtergere
  2. :) imi pare ca se inmultesc repede articolele ce se termina cu cate un ''pana cand''. Tudor, vezi cum o schimbare la orizont? Nu cred ca ai constientizat toate astea acum...Fie s-au adunat prea multe fie chiar se apropie finalul lui ''pana cand'' :)

    RăspundețiȘtergere
  3. pana cand vom face noi o schimbare...pana cand nu o sa ne mai lasam calcati in picioare..pana cand vor realiza si alte milioane de oameni ce ai realizat tu.

    RăspundețiȘtergere
  4. asta apropo de supă, sau cum?

    există qintale întregi, tone de scriitori care au întors chestia asta pe toate feţele. n-ai înţeles: pe TOATE feţele. s-a scris în direcţia asta o mină de cărbuni de mine de pixuri.

    iar tu ai recreionat-o în acelaşiacelaşi mod pe un blog care are un porc în dreapta pentru că? zi şi tu o morală, o concluzie.

    până când, auzi ...

    RăspundețiȘtergere
  5. Am mai facut o data referire la "balcanism", si o sa o fac din nou vis-a-vis de ultima parte a postarii tale, legata de revolta la romani. Imi permit sa citez ceva ce am gasit pe net si cred ca ni se potriveste : " Lumea balcanică este una lipsită de centru în sensul în care înţelegem prin centru autoritate şi credibilitate..Balcanicul neagă în mod defensiv orice formă de autoritate, supunându-se totuşi voinţelor dictatoriale pentru că revolta sa este una lipsită de violenţă, comodă, redusă la oratorie, la elocinţă; balcanicul nu protestează împotriva dictatorilor, ci împotriva unor sisteme care, abstracte fiind, îl transformă într-un protestatar paşnic, inofensiv. Acumulând tensiuni, el va izbucni violent doar atunci când se va afla în mijlocul masei care, gândind ca el, îi legitimează pornirile violente şi îi anulează sentimentul fricii."
    P.S. Buna treaba cu Porcul!

    RăspundețiȘtergere
  6. No, e scrisa ok postarea si sunt de acord cu ea. Pentru ca-mi sunt stapana pe blogul ala al meu, pentru ca sunt stapana peste gandurile si cuvintele mele. Intr-adevar poti parea arogant, dar cum sunt de acord cu tine, asta ar insemna sa ma autodeclar cu falsitate aroganta, iar eu nu sunt. Prin urmate te abolesc de acest prerogativ. :)

    Nu cred ca are sens sa te tot justifici decat daca o faci pt tine. Cine intelege intelege si cu asta basta, draga pisi!

    cat despre faptul ca ne consideri niste nume...apoi, la naiba, asta si suntem in blogosfera! ce sa ne tot incalzim cu imaginea unei comunitati? comunitatea bloggerilor e o eticheta pe un borcan si atat. Eu nu vreau in borcanul acela. Daca voua va place acolo, no, stati si dansati hula impreuna.

    "Va pupik-dulcik!"-> asa am auzit ca e la...moda.

    RăspundețiȘtergere
  7. Lucrurile nu sunt in alb si negru. Azi poti crede ca e bine sa fii individualist (adica de dreapta), maine s-ar putea sa-ti dai seama ca degeaba iti merge bine tie, daca o parte din cei din jurul tau sufera (adica sa gandesti ca cineva de stanga).
    Oamenii de azi se raporteaza, constient sau inconstient la trecutul lor.
    Te-ai intrebat vreodata de ce in tari ca Franta, Spania, Italia, etc, intelectualii sunt de stanga in timp ce la noi sunt de dreapta? Patapieviciul lor e un tip care vrea sa faca scoli bune, spitale dotate, sa-i ajute pe marginalizati (someri, minoritari, persoane cu handicap). Patapivieciul nostru zice ca e bine sa lasam mana invizibila sa economiei sa lucreze, individul sa procreeze iar Statul sa nu intervina.
    Asta se intampla pentru ca ne raportam la trecut. In Franta, Spania, Italia ultima mare oroare a fost de extrema dreapta (a doilea razboi mondial, franchismul in Spania). In Romania a fost la polul opus / comunismul. Si uite asa cadem din lac in putz. Am avut comunism cu fortza, devenim individualisti fara sa ne intrebam daca nu cumva social democratia occidentala nu ne poate invata si lucruri bune.

    RăspundețiȘtergere
  8. Fiz asta zicea Puric intr-o seara la Nasu'..:D

    RăspundețiȘtergere
  9. Atitudinea de acceptare in continuare a statului paternalist duce la un fenomen extrem de enervant: criteriile de selectie a candidatilor electorali. Poporul il alege pe cel care "a facut" sau "va face mai multe" pentru localitate. Este revoltator, dar romanii habar nu au ca ei trebuie sa faca si sa aiba drepturi civice, petitionare,de modificare a cursului evenimentelor. La noi nimic nu se mai schimba, odata facut de stat, de la cladiri oribile in parcuri pina la desfiintari de institutii sau statii de autobuz, de la data introducerii agentului termic pina la ciuntirea pomilor de pe strazi.

    RăspundețiȘtergere
  10. tudor,
    tu ai scris asta: (fara bani) cei saraci nu aveau la ce sa aspire? dezamagitor...

    RăspundețiȘtergere