[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 13 aprilie 2009

Despre actor ca spectator

Un bun actor trebuie sa-si fie siesi cel mai bun spectator. Afirmatia poate fi interpretata ca un paradox, dar este o conditie sine qua non, dupa parerea mea. Sa repeti fara dedublare sau obiectivare permanenta te poate duce la pierderea legaturii cu personajul. Asa ca, poti sfarsi prin a o sugruma pe Desdemona, Otello fiind. Bine, asta intr-un registru care frizeaza putin patologicul. A fost o paranteza, aceasta din urma.

Ce vreau insa sa accentuez ar fi ca bunul simt, nuantele, culoarea sau latura psihologica a unui personaj nu pot fi dezvoltate fara un permanent ochi critic care sa ne apartina, mai presus de regizor sau parteneri de scena. Masura in care stim ceea ce ne dorim de la un personaj, trebuie contrabalansata cu contemplarea lui din exterior, in toate momentele repetitiilor.

De fiecare data cand descoperi ceva nou, trebuie sa lasi la o parte pentru o fractiune de secunda actorul si sa te transformi in spectatorul propriei descoperiri, s-o analizezi, s-o rumegi, s-o validezi sau din contra sa o amendezi.

Aceasta dubla calitate presupune insa si o educatie solida ca spectator. Repere culturale, filme si spectacole bifate, insusirea interpretarilor unor mari actori, stiluri de joc etc. Spectatorul din tine iti foloseste doar in masura in care el este avizat si are un sistem de referinta.

Toate astea sunt valabile in situatia actorului creator, a actorului care vrea sa depaseasca stadiul de instrument in mana regizorului, actorul care propune. Exista actori mari, in categoria "instrumentelor", care executa perfect drumul trasat de regizor. Asta in conditiile unui regizor experimentat, stapan absolut al propriei viziuni pe care nu este dispus sa-o impartaseasca cu actorii sai.
Asemenea cazuri sunt insa rare. Regizorul demiurg, actorul "instrument".

Exemplele mai frecvente ale duetelor regizor-actor definite prin schimbul de idei care sa reveleze viziunea finala solicita in schema actorul-spectator.

M-am surprins adesea la inmormantari (va rog sa nu ma judecati prea aspru) privindu-ma curios si incercand sa-mi fixez pe retina propriile reactii. Suna cinic, stiu, dar face parte din exemplul de mai sus.

Imi spuneam ca daca vreodata voi avea de jucat situatia respectiva sa pot confrunta realitatea cu fictiunea pe care ar trebui s-o transfigurez intr-o realitate artistica. Astfel, din participant la inmormantare, deveneam propriul spectator acumuland si stocand informatii pe care ulterior sa le pot folosi tot din perspectiva spectatorului, de aceasta data in relatie cu actorul.

Cine spune ca actoria e o profesie de opt ore pe zi cu weekenduri libere se insala amarnic.

Poate cea mai consumanta parte a unui rol este in afara repetitiilor.
Mi-aduc aminte ca pe Malvolio l-am descoperit intr-un restaurant.

17 comentarii:

  1. Am constatat ca, de fiecare data cand citesc ceva frumos scris de tine, raman fara cuvinte.
    Consemnez doar ca te-am citit si azi. Smile !

    RăspundețiȘtergere
  2. esti un invatator .
    mi-aduce aminte de Heath Ledger .a fost genial .
    ai dreptate , trebuie sa iesi din tine , sa te privesti . sa iti vezi starea naturala , sa o observi . trebuie sa fi meticulos . toate astea iau din tine . mm .. da..recitesc .
    esti un invatator .

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru cele impartasite. Din cand in cand te mai si cruti, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
  4. Erving Goffman, "Viata cotidiana ca spectacol"

    RăspundețiȘtergere
  5. am urmarit ieri pe Cotidianul.ro un interviu cu Maria Dinulescu la Omul Coolt. Spunea ceva de genul: DA-MI 30.000 DE EURO SI JOC IN CE VREI TU.
    E usor sa judeci, stiu. Nu vreau sa judec. Vreau doar sa inteleg. Ce inseamna afirmatia asta in lumea voastra?

    RăspundețiȘtergere
  6. Ştii ce e fuuny? Mereu, în ziua care am concurs cu teatru', văd câte un articol despre actorie :)

    RăspundețiȘtergere
  7. "La actor se ajunge..la actor se ajunge la capat de drum.Drum al spectatorului sedus mai intai de texte sau de spatii,de regie sau de performantele spectaculare ale vizibilului.Asa cum in Japonia se spune despre un actor,cand acesta nu prea mai are de trait,ca se aproprie de desavarsire,tot astfel spectatorul-cu cateva rare exceptii-reuseste de-abia intr-un tarziu sa aprecieze acea esenta a teatrului care e actorul,actor care il captiveaza prin ambiguitatea speciala pe care o instaureaza intre el si rol,prin felul sa de a fi pe o scena,prin marturiile sale discrete,adesea involuntare."(George Banu-Dincolo de rol sau actorul nesupus)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce frumos spus..pe scena sau in viata toti jucam roluri..sa le vezi ca spectator e extraordnar..

    RăspundețiȘtergere
  9. @satya : nu stiu ce inseamna afirmatia in lumea Noastra. In lumea mea suna a prostitutie. Prefer sa fac 30000 de euro furand de la stat maidergaba decat sa fiu obligat sa accept orice fel de rol si mai ales, mai ales in orice fel de context. Pt ca de multe ori nu rolul e problema ci contextul.

    RăspundețiȘtergere
  10. Pana la urma asa este si va ramane mereu.
    www.andreibv.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere
  11. "pe Malvolio l-am descoperit intr-un restaurant"
    Pe tine ... ?
    Ai putea juca cu acuratete rolul Tudor Chirila evitand sa fii pur si simplu tu insuti? In aceeasi dedublare permanenta ? Mi-ar place sa te vad jucand asta.

    Frumos ce ai scris. Succes in toate !

    RăspundețiȘtergere
  12. @Satya, spui ca ai urmarit interviul Mariei Dinulescu - aceasta fraza este tot ce ti-a ramas din ceea ce spune ea despre ce inseamna sa fii actor?

    RăspundețiȘtergere
  13. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  14. tudor te-ai gandit vreodata sa candidezi la presedintia tarii? te-ai pierde pe tine dar ne-ai salva pe noi, suna egoist, stiu...

    "Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum."

    RăspundețiȘtergere
  15. tudor...aveam 13 ani cand mi-a picat a 12-a Noapte in mana...am citit fiecare pagina, din scoata in scoarta cu o sete care abia acum...dupa 6 ani incep sa o inteleg. Cand m-a dus mama sa vad piesa am fost usor reticenta. Nu prea imi place sa stric imaginea pe care mi-o creez in cap despre o carte cu un film sa zicem...imi place sa-mi pastrez propria imagine asupra artei. Marturisesc ca am fost sa vad "A 12-a noapte" la comedie de peste 5 ori...mereu stateam in primele randuri. Si iubeam sa vad cum personajele se conturau. Mai tarziu, a aparut "Chirita of Barzoieni" care m-a intrigat! M-a intrigat ca regaseam atat de mult din bucurestiul de atunci intr-o piesa scrisa cu atat de multi ani inainte. Ce sa mai spun...si "Chirita" am vazut-o de vreo 7 ori. Si acum imia duc aminte motorul lui Gulita si rad. Pe Bogdan Cotlet l-am vazut prin clasa a 11-a la Nottara. Mi-am convins colegii de clasa sa-i scot din mediul liceului sa vedem o piesa buna. Am vazut Romantiosii. Pentru ei a fost "galeata de apa rece" versus filmele de la PRO-tv. Eu la sfarsitul piesei aplaudam, si in final l-am strigat pe Bogdan "Gulita"

    ...de-atunci...."s-au schimbat multe" dar tot nu uit bicicleta lui Chirita.

    succes Tudor

    Crista

    RăspundețiȘtergere
  16. Tudor, vreau sa fac o mica paranteza la ce ai scris tu...nu e chiar mica..dar cred ca lumea mai are dreptul si la astfel de informatii....nu doar sa fie la curent cu ce printz s-a mai cuplat Elena Basescu:|..so..here we go..

    Romania va fi reprezentată la Targul internaţional de carte de la Londra - 'The London Book Fair' - ce se va desfăşura in perioada 20 - 22 aprilie
    Standul ţării noastre va fi organizat de Institutul Cultural Roman, pentru a doua oară consecutiv. ICR işi propune, şi anul acesta, să ofere la Londra o imagine cat mai cuprinzătoare a pieţei de carte din Romania, invitand 32 dintre cele mai prestigioase edituri romaneşti să-şi expună titlurile. Alături de cele peste 800 de titluri ale editurilor romaneşti - cărţi ale autorilor romani, traduceri din limba engleză, audiobook-uri, CD-uri, albume, ghiduri turistice, dicţionare - la stand vor fi prezentate şi volume apărute in străinatate, prin programele de finanţare derulate de ICR prin Centrul Naţional al Cărţii.

    In cadrul Anului European al Creativităţii şi Inovaţiei, Institutul Cultural Roman din Lisabona prezintă, pe 21 aprilie, spectacolul de teatru şi dans 'A partir do adolescente miope'
    Spectacolul este creat şi interpretat de Romulus Neagu şi Graeme Pulleyn. Cei doi artişti s-au intalnit pe scenă pentru a crea o piesă in care teatrul se intersectează cu dansul. Lor li s-a alăturat Luis Pedro Madeira, care interpretează in direct muzica spectacolului. Acesta se construieşte in jurul misterioasei relaţii dintre fiinţa umană şi carte, actul scrierii, plăcerea cititului, obligaţia de a studia. Se concentrează, insă, mai ales asupra necesităţii fiecăruia dintre noi de a-şi găsi propria voce, de a descoperi ce şi cum trebuie să spună. Pentru unii, ar fi prin intermediul cărţilor, pentru alţii al dansului, teatrului, muzicii, ştiinţei sau al sportului. Sigur este că ceea ce descoperim in adolescenţă durează o viaţă intreagă. In afară de referinţele literare la Mircea Eliade, in piesă mai sunt citate texte de Clarice Lispector, Wilfred Owen şi Sylvanus Stall', precizează ICR Lisabona.

    Volumul "Submarinul iertat" va fi lansat, luna aceasta, in Statele Unite ale Americii
    Lucrarea conţine un poem de mari dimensiuni, scris prin corespondenţă online de poeta clujeană Ruxandra Cesereanu şi de poetul american de origine romană Andrei Codrescu. Turneul de lansare a cărţii va debuta astăzi, la Institutul Cultural Roman din New York, şi va dura pană pe 19 aprilie, incluzand oraşe precum New Orleans şi Baton Rouge. Cei doi poeţi vor susţine lecturi şi sesiuni de autografe, iar in deschiderea turneului, vor fi insoţiţi de editorul american al cărţii, Joe Phillips, de la editura Black Widow Press.

    Documentarul romanesc "Constantin şi Elena" va fi prezentat maine la Paris
    FILMLAB, Institutul Cervantes şi Fundaţia Raţiu au proiectat vineri la Bucureşti filmul Constantin şi Elena, un lung-metraj documentar ce i-a adus tanărului regizor Andrei Dăscalescu premiul pentru debut la prestigiosul festival de film documentar de la Amsterdam şi o nominalizare la Premiul Gopo pentru cel mai bun film documentar. Viaţa de zi cu zi a unui cuplu de bătrani, documentată timp de un an in stil pur observaţional, devine un film despre timp, viaţă şi moarte, o lecţie de inocenţă, fericire şi seninătate şi - nu in ultimul rand - o incredibilă poveste de dragoste. Maine filmul va fi prezentat la Paris (in cadrul festivalului Le Paris du Cinema Roumain) iar pe 2 mai, la Londra (in cadrul Festivalului Filmului Romanesc organizat de Fundaţia Raţiu).

    P.S:scuze..k am ocupat atat spatiu...de fapt..NU..nu ma scuz, ca merita:)

    Have a nice spring rainy day:*

    RăspundețiȘtergere