[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

marți, 14 aprilie 2009

Noaptea in care i-am rupt colantii

E frumos sa fii ingropat acolo unde oamenii se opresc sa faca dragoste. Mormant necunoscut intr-un lan de porumb.

Am durere in buzunare. Monede de cinci, de zece, de douazeci si cinci. Le-am primit pentru fiecare aripa franta. Am frant aripi de pasari dezorientate. Si m-au platit pentru asta. Da, m-au platit cu monede de durere.

Vanzatorul de la supermarket s-a uitat lung. Nu mai vazuse bani ca ai mei. Nu luasem multe lucruri. Niste apa, tigari si paine cu iaurt. Mi-a cerut bani adevarati. L-am privit lung. Eu stiu sa privesc lung. - Banii astia ce au, l-am intrebat. - Pai nu sunt bani de pe aici. - Ce-ai zice sa-ti fac mormantul acolo unde fac oamenii dragoste? S-a uitat si mai lung la mine. - Eh, ce zici? am adaugat. Vrei sa simti sudoarea iubirii cum ineaca viermii care-si fac de cap cu tine? N-o sa-ti manance urechile asa repede si-o sa te mai poti bucura de sunetul lanului de porumb, acolo sub pamant.

- Lasa-l in pace, mi-a zis ea. Ea, cu trenciul bej si ciorapi verde electric. Distrusa-n par. Si ea venise dupa tigari, de la capatul lumii. - Da-mi mie monedele alea de durere... Ti le cumpar eu. Si-ti dau bani adevarati la schimb. La ce-ti trebuie, am intrebat. - Mi-am pierdut biletul de intors, e un tren in vreo doua ore. I le-am dat, nu voiam scandal. Am dus-o la tren, undeva la marginea orasului. Am ajuns mai devreme si ne-am intins pe sine.

I-am rupt ciorapii verzi si mi-am vazut viitorul in aburii care-i ieseau din coapse. Plamanii faceau zgomot. Am gemut eu primul. Mi-a raspuns. Regula era asa. Un geamat pentru fiecare stea cazatoare. Pana la orgasm. Nu m-am tinut de ea. N-am atins-o. Am gemut amandoi pana ne-am dat drumul. Suieratul trenului. Au scartait rotile si a plecat cu nasul turtit pe geamul nespalat.
Mi-am cautat drumul catre autostrada, sa-mi mananc iaurtul si sa fumez tigarile-n linistea noptii.

Trageam adanc in piept, timp in care iaurtul imi colora stomacul in alb. Destinele urlau prin masinile care-mi zburleau parul. Treceau aproape si claxonau. Ma vedeau cam tarziu pe mijlocul sensului. S-a rostogolit un mar muscat inspre mine. Am simtit miros de dinti de femeie nefericita si parfumul de pe mana unui barbat care avusese marul inainte. Mi-a venit sa ucid.

Imi vine sa ucid din cand in cand si-asa mi-a venit si-atunci. M-am tarat catre marginea soselei sa respir praf. Au oprit langa mine. - Lasa-l in pace, i-a spus ea. Poate ca e baut. - Poate ca ii e rau, a zis el si m-a facut sa zambesc. M-a intors cu fata in sus. Din doua miscari, eram deasupra lui. Ea tipa neajutorata. Ii simteam sangele cum se involbura speriat si-mi masa buricele degetelor. Asa de mult imi place sa ucid cateodata. - Orgasmu' asta n-are valoare daca termini, i-am zis. I-am privit ochii mari. I-am simtit gatul. I-am dat drumul. Am alergat putin dupa masina sa-l vad cum pretuieste viata. Sa-i vad chipul mai usurat. Ea plangea-n hohote. Acum avea sa-i spuna ca i-a spus ea sa nu opreasca. Ca e prost de bun. Mi-am indesat mainile in buzunare. Am o salopeta de blugi. Cu buzunare adanci. Am simtit colantii verzi si mi-am amintit. Unde-o fi trenul ei acum? Ce coapse fierbinti... Si aburii... Ea nu s-a speriat.

Trebuie sa-i sperii din cand in cand pe oameni, ca sa-si pretuiasca viata. Ea nu s-a speriat. Si voia monezi de durere. Stia despre ele. Stia sa geama cand cadeau stele. Poate ar fi trebuit s-o opresc. In definitiv locul ala pentru mormant poate fi oriunde. Oamenii fac dragoste pe unde apuca. Mai ales pe camp. Nu trebuie sa stie ca acolo-i un mormant. Trebuie doar sa faca dragoste deasupra ta. Sa le simti vibratia. Ar fi trebuit s-o opresc.
Eh, n-are cum sa ajunga departe cu monedele alea...

61 de comentarii:

  1. Verdele electric..poate ea cauta un nou inceput...el iubirea de la inceput...pana la urma totul are un pret

    RăspundețiȘtergere
  2. extraordinar.
    tocmai mi-a fost incununata o seara de vis cu postul asta.
    " distrusa-n par ". genial.

    RăspundețiȘtergere
  3. "Am simtit miros de dinti de femeie nefericita. ."

    poate trebuia sa o opresti :) poate va reusi sa ajunga departe cu monezile de durere. .sunt multi care au durere si probabil au si monezi cu ei :) poate era mai bine s`o opresti. .sau..asta e destinul ? mana lui ?

    Foarte tare postul :) mi`a placut ;))

    RăspundețiȘtergere
  4. frumos, foarte frumos! Acum am sa incerc sa visez scenariul asta, sper sa nu iasa cosmar!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ciorapi verzi,huh? Si iarba-i verde...

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Text viu, cu forme izvorand din cuvinte. Teama de re-lectura: ar muri fantomele ce plutesc inca in aer.
    Nu stiu cum ai scris. Probabil inspiratie. Nu te indemn sa reiterezi grabit. Gandesc ca pentru moment esti consumat din punctul asta de vedere.

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa faci tu tot timpul. Scrii asa frumos cand te-apuca.

    RăspundețiȘtergere
  9. Sper sa nu fie puternica si sa nu ajunga departe cu monedele alea...Asta ca sa nu devina un cosmar...

    RăspundețiȘtergere
  10. Cred ca esti un romantic.Oricum nu's aici sa judec.Doar sa-mi dau cu parerea.Imi place cum ai scris.Vorbesti de dragoste fara sa fii vulgar, ceea ce e cam greu de intalnit in zilele noastre :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Trageam adanc in piept, timp in care iaurtul imi colora stomacul in alb. Destinele urlau prin masinile care-mi zburleau parul. Ce dragut:)

    RăspundețiȘtergere
  12. poti construi mai mult din textul asta. nu-ti mai abandona ideile ...
    anyway...e frumos...postul asta te face sa vrei sa sti mai multe depre persoana cu monezi de durere...si sa asculti "buze blondde"...

    RăspundețiȘtergere
  13. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  14. Solitudine,Tristete...de ce Tudor?Viata trebuie traita ziua iar noaptea dormita , aburii ce ieseau din coastele ei ar fi putut fi aburii unei vechi locomotive care se apropia grabita spre voi ,si care v-a oferit o calatorie mult mai frumoasa decat terenul numit Romania.Si da monezile au rolul de a cumpara tristetea unor vise neimplinite si dragostea se cumpara uneori sau poate de cele mai multe ori..cu toate acestea pacat ca frumuseatea clipeor nu e traita la cote maxime si neplatita.

    RăspundețiȘtergere
  15. Dupa imbratisarea intunericului apare Lumina, si omida se transforma in fluture.
    Noaptea intunecata a sufletului asa as numi eu proza scrisa de tine..
    felicitari pentru inspiratie ..frumos.

    RăspundețiȘtergere
  16. Am sa las sub ce-am citit
    Cuvintele unui amic
    Pentru ca starea generala,
    Desi-i comuna, nu-i banala
    Si nu cred ca puteam mai bine
    Sa o descriu eu decat tine
    Desi si-n mine plange uneori
    Dorinta de-a vedea-o iar in zori...

    http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/carepleaca.php

    RăspundețiȘtergere
  17. Fiecare dragoste are un mormint!Ca e pe cimp sau in alta parte,oriunde exista un mormint!

    RăspundețiȘtergere
  18. fain...pot sa-l iau ca si un cadou de ziua mea!...multumesc mult tudor...ca intotdeauna esti bestial!

    RăspundețiȘtergere
  19. tudor te-ai gandit vreodata sa candidezi la presedintia tarii? te-ai pierde pe tine dar ne-ai salva pe noi, suna egoist, stiu...

    "Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum."

    RăspundețiȘtergere
  20. Irma la douce:P psychedelic horror version.

    Cel putin interesant.

    RăspundețiȘtergere
  21. Salut,
    e prima dată (într-un an de zile) de cînd am blog, cînd recurg la această metodă de spam. :D
    Cred însă, că pentru această cauză, merită efortul. Alătură-te şi tu campaniei No more shit (căcat de cîine sub tălpile noastre).
    Tu nu eşti sătul de atîta rahat de cîine?

    RăspundețiȘtergere
  22. Un dans cu linistea...care uneori te copleseste...Alteori iti umple mintea de indoieli si nu mai stii.Aparenta unei iubiri.Iluzia unei pasiuni.Viata...unde fuge? In buzunarul singurului trecator care ti-a mangaiat visul.N-a fost sa fie.

    RăspundețiȘtergere
  23. cam deprimant pentru gustul meu...

    RăspundețiȘtergere
  24. verde crud, verde crud, mugur alb, si roz si pur, te mai vad, te mai aud, vis de-albastru si de azur

    RăspundețiȘtergere
  25. am citit toate postarile tale dar pe asta nu pot sa-l citesc ...

    "noaptea in care i-am rupt colantii"???

    RăspundețiȘtergere
  26. sperantele mele sunt naruite....urasc totul azi...urasc orasul in care traiesc,urasc tot ceea ce nu sunt....tot ce vreau este sa plec....

    RăspundețiȘtergere
  27. Multi avem monezi de durere, unii sunt "bogati"...dar multi nu vedem cand cad stelele...
    Frumoasa poveste!

    RăspundețiȘtergere
  28. Mi-a spus un prieten că înainte de a muri nu s-a putut gândi decât la... "Am stins aragazul?"

    Eu sper ca atunci când va sosi acel ceas să spun simplu, mulţumesc!

    Este greu să-mi plătesc moartea cu mărunţiş pentru un iaurt. Dar pe credit?

    Ştiu, aparent nu are nici o legătură...
    Citeam ieri în Ziua despre nu ştiu ce concurs polonez de teatru... articolul se numea Fabrica de sex, dragoste şi moarte. Oricât m-am chinuit, nu am reuşit să trec de titlu. Oare obsesia pentru sex a omului este de fapt frica de moarte metamorfozată simbolic în ceva pe care îl încărcăm artificial cu puritate?

    RăspundețiȘtergere
  29. @ bibliotecaru: cred ca obsesia pentru sex a omului are conotatii mai vaste decat frica de moarte.Frica de moarte este in sine o obsesie. Or, nu cred ca poti face obsesie pentru o obsesie.

    RăspundețiȘtergere
  30. Asta e unul din motivele pentru care citesc acest blog si DOAR acest blog!!!

    RăspundețiȘtergere
  31. @ bibliotecaru: cred ca obsesia pentru sex a omului are conotatii mai vaste decat frica de moarte.Frica de moarte este in sine o obsesie. Or, nu cred ca poti face obsesie pentru o obsesie.

    RăspundețiȘtergere
  32. Foarte mişto. Mi s-au înmuiat genunchii. By the way, "distrusă-n păr" înseamnă cumshot in dă heir, cum ar zice americanu'?

    RăspundețiȘtergere
  33. Tudor , dar crezi ca obsesia pentru sex poate fi creata din frica de moarte? in extazul orgasmului oamenii nu cauta oare vesnicia, unirea cu tot ceea ce este..?
    nu stiu..ma intreb..intreb..

    RăspundețiȘtergere
  34. nu vreau sa stiu cum miros dintii de femeie nefericita:))

    interesanta/macabra/inteligenta/romantica/deep/sad/horror story. tudor's.

    RăspundețiȘtergere
  35. Fantoma, inger sau demon?...Sau pur si simplu (in)existenta??

    RăspundețiȘtergere
  36. O furtuna de metafore,excelent text.
    Nu m-am putut abtine sa nu ma opresc insa la ceea ce vrea sa semnifice 'Distrusa-n par'... se refera la batranete? Poate ne explici ce-ai vrut tu sa spui... Cred ca fiecare dintre citittori poate interpreta in felul sau.

    RăspundețiȘtergere
  37. Trebuie sa-i sperii din cand in cand pe oameni, ca sa-si pretuiasca viata

    =)))
    fraza asta parca-i desprinsa din Saw :P

    RăspundețiȘtergere
  38. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  39. ... [ Superb ] ...
    Chiar am ramas fara cuvinte dupa ce am citit postul :)
    Extraordinar au fost asezate toate astea in spatele unor cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  40. tudor te-ai gandit vreodata sa candidezi la presedintia tarii? te-ai pierde pe tine dar ne-ai salva pe noi, suna egoist, stiu...

    "Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum."

    RăspundețiȘtergere
  41. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  42. destept textul..mi-a placut mult, citesc de cateva luni acest blog ca un refresh zilnic...plin de adevaruri, de stari, de fapte...genial

    RăspundețiȘtergere
  43. :)
    Frica de moarte nu poate fi învinsă decât prin procreare, prin transmitere genetică. Omul este un animal degenerat, sexul s-a redus la plăcere, nu mai are suportul logic al procreării. Încărcătura naturală rămâne însă şi omul reacţionează în continuare instinctiv la ea.

    Frica faţă de moarte este dominanta substanţei vii, reacţia este chiar şi la nivel unicelular, nu este o formă a conştiinţei... în consecinţă nu este obsesie, pentru că nu este ceva dobândit.

    Părerea mea, desigur.

    RăspundețiȘtergere
  44. Aha.
    Deci ai citit ORGANISMECANISME?
    :D

    RăspundețiȘtergere
  45. ma balbai,de fiecare data cand recitesc textul asta..

    RăspundețiȘtergere
  46. doamne esti asa de dus cateodata..

    RăspundețiȘtergere
  47. iubire, dorinta, tristete, dor, durere, depravare...si toate se unesc si ne duc tot jos, in mormant...dar pana atunci ne bucuram de un mar, al altuia, impartim monezi ale durerii,traim clipa cu colanti verzi si visam la stele cazatoare...visam...

    RăspundețiȘtergere
  48. Salut Tudore! Parca l-am citit pe Bukowski adineaori...Esti super om frate!

    RăspundețiȘtergere
  49. "monezi de durere"


    tudor lasa monezile in tren
    dar...
    atunci cind iti vei mai aminti de ele mai creioneazale
    iti face bine si tie dar si noua
    toti traim astfel de momente
    dar nu toti le putem creiona
    ce ne,am face daca am scrie toti?
    cine ne,ar mai citi?
    :)


    Ion Minulescu
    Prin gările cu firme-albastre

    Tristeţea trenului ce pleacă
    Noi n-am trâit-o niciodată,
    Căci - călători ades cu trenul -
    În clipa când plecăm din gară,
    Noi stăm pe loc -
    Doar trenul pleacă!...

    Doar trenul pleacă,
    Trenul singur
    Ne poartă nerăbdarea mută,
    Bagajul visurilor noastre
    Şi setea noilor senzaţii,
    Pe infinite paralele,
    De-a lungul verzilor plantaţii
    De mătrăgună şi cucută,
    Pe schela podurilor albe,
    Prin noaptea negrelor tunele
    Şi gările cu firme-albastre!...

    Doar trenul pleacă,
    Trenul singur
    Respiră,
    Cugetă,
    Vorbeşte,
    Şi-n forţa aburilor cântă
    Viteza roţilor ce creşte...

    Doar trenul singur se frământă,
    El singur urcă
    Şi coboară -
    Reptilă neagră ce-mprumută
    Aripi de liliac ce zboară
    Şi glas de cobe ce-nspăimântă!...

    Doar trenul singur se-nfioară
    De-atâta veşnică povară.
    El singur poartă mai departe
    Pachetele-omeneşti, culcate
    Ca-ntr-un muzeu de statui sparte,
    Pe bănci de pluş capitonate!...
    Doar trenul suferă ofensa
    Sclaviei negrilor "ad-hoc",
    Ce poartă-n lectici mai departe
    Pe cei născuţi să stea pe loc...

    El singur,
    El,
    Şi numai trenul,
    Creează-n urma lui distanţa
    Monotonia
    Şi refrenul
    Din care ne-adăpăm speranţa
    Toţi călătorii spre mai bine...

    Şi numai el,
    Doar trenul singur,
    Doar trenul ştie-anume cine
    Şi câţi din cei plecaţi aseară
    Putea-vom mâine,-n zorii zilei,
    Bagajul visurilor noastre
    Să-l presărăm, din suflet iară,
    Prin gările cu firme-albastre!..

    RăspundețiȘtergere
  50. Ar trebui sa opresti comentariile. Nu trebuie sa saliveze toti peste ce ai scris tu. La sfarsit ramane prea multa saliva.

    RăspundețiȘtergere
  51. imi place ,chiar daca ma face sa simt greata.nu de sex.

    RăspundețiȘtergere
  52. As citi-o ascultand 'the girl with the flaxen hair'.

    RăspundețiȘtergere
  53. Iată un text care îmi place! Aşteptăm şi altele asemănătoare.

    RăspundețiȘtergere
  54. Un titlu genial.. Felul in care scrii nu are cum sa nu-ti provoace imaginatia, mintea, ideile..Parodie, erotism, romantism, drama, pragmatism toate intr-un ambalaj transparent. Si asta mai rar. Un stil pe care-l iei asa cum este. Cu colanti sau fara(ai fost genial in 'Palaria florentina 'pe care desi am vazut-o acum ani buni impreuna cu jumate din Lazar, promotia 2003')mi-a ramas bine intiparita in aducerile aminte. Un om care poate acapara interesul unora de 16 ani si starni interesul pentru teatru, arta, cultura, eu zic ca poate picta un soare care sa nu mai apuna si poate canta o viata intr-un lan de porumb..

    RăspundețiȘtergere
  55. Scoate textul asta la imprimanta .Pune l intr un plic . Du l domnului Chirila . Baga plicul adanc in zapada. Si atunci ..... va zambi o stea

    RăspundețiȘtergere