[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

joi, 23 aprilie 2009

Prea Orb Sa Poti Iubi. Muntele Luminii.

Iubita mea, cat esti de frumoasa, acolo sus, pe Muntele Luminii. Un glob de clestar esti, iubita mea. Nici o imperfectiune, lumina nu poate zabovi, caci aluneca pe deasupra ta, atat de frageda si marmoreana ti-e pielea, iubito. Vino, Frumosule, vino catre mine. Imbratiseaza-ma aicea sus, pe Muntele Luminii. Alerg, iubita mea, catre tine. Doamne, cat esti de frumoasa in zorii diminetii. Ce binecuvantare sa te am, iubita mea. Din tine se reflecta toata minunea lumii. Frumosul arde si eu alerg sa ma topesc in tine. Iubesc tot ce e-n juru-ti, caci e de tine atins, cu mii de straluciri imbogatesti natura.

Vino, iubitul meu, si ia-ma de pe Muntele Luminii sa-ti luminez in Casa. E drumul greu, iubito, dar in dorinta se intareste aluatul inimilor noastre. Pe drumul catre Muntele Luminii noptile-s reci, eu insa, ma-ncalzesc cu amintirea rotunjimii tale. Dar maine-i dimineata si iar scurta-vei calea care te-aduce aicea sus, unde lumina-i oarba si nu-si gaseste rostul si pleaca spre Pamant. Ne vom iubi mereu, asa-i, iubita mea? Te voi iubi, iti jur pe marginile-mi nesfarsite si oglindite vesnic in toti atomii lumii, voi fi a ta, doar ia-ma. Nu mie mi se intampla, nu eu sunt fericitul, imi crapa-n mine pieptul, si uit ce e sfarsitul. Alerg spre perfectiune, spre inima-n jumate, alerg spre negandire, spre negrairi, spre soapte.

Ce rece e deodata aici, e intunecime... Nu te speria, iubite, e Muntele Luminii. Ai grija sa te tii de drumul drept, spre mine. Ce umbra si ce rece-i, privesc in sus spre tine. Dar ce-mi vad ochii acum, sa fie adevarat? Lumina nu mai cade pe globul de clestar... Vad crapaturi adanci in fiinta ta, iubito... le vad printre stejari... Vad lacrimi eu acum, pe sfera ideala... Se ciondaneste dorul fierbinte cu inserarea si se transforma-n lacrimi... Nu te speria, iubite, ci urca inspre mine... Ma rog, daca zici tu, eu sper c-asa o fi... dar parca nu e vocea care m-a fermecat... Dar tu esti tot frumos, te vad acum mai bine, se umfla pieptul brun si vinele se umfla si ce privire mandra arunci tu catre mine...

Dorinta-mi se sleieste sau mi se pare mie? Au sfera nu-i perfecta, lumina o fi galbuie? Cum sa ma oglindesc in crapaturi de sticla? Cum sa iubesc in cioburi, imaginea-mi pripita? Iubitule, e noapte, te simt atat de-aproape... de ce nu faci tu focul? Vorbeste-mi despre toate... La inceput de drum imi povesteai atatea... si glasu-ti cand radeai din departari de vis se auzea ca intr-o incapere cu lemn de abanos... Maine vei fi aicea si-mbratisarea ta ne va uni pe veci, vom depasi lumina, caci suntem impreuna de-atata amar de timp...

Se face dimineata, nu, nu ma-nseala vazul... iubito, esti crapata, lumina face umbre cand iti atinge trupul... Ce vrei sa spui cu asta? Iti e crapat clestarul, lumina te tradeaza... Iubite, inceteaza... esti langa mine-acuma... lumina nu conteaza... Dar cand veneam spre tine erai un vis in spatiu care-ncerca sa curga, dar nu-l lasa difuzia... Erai perfecta toata... Tu intrupai iluzia... Dar ma iubesti acum, nu, mai mult ca niciodata! Clestarul mi-e crapat, dar eu a ta sunt, iata... Noi ne iubim, iubite, si depasim lumina... astupa-mi crapatura... repara-mi stralucirea... tu esti puternic, nu? Si ma vei duce acolo, in casa ta de jos... departe de-naltime... sa transformam iubirea!

In ce? In ce s-o transformam? Iubirea? Iubirea e lumina, iubirea-i perfectiune, iubirea nu astupa, iubirea nu-i genune... Te parasesc, iubito, nu suntem impreuna, nu pot sa-ti sufar umbra, nu vreau sa-ti dau alt nume... Ce cruda-i despartirea, de-abia-i urcat pe Munte... Fii blestemat, Iubite... Sa-ti iasa coborarea si sa-ti gasesti si drumul pana in Satul Negru de unde ai venit... Dar te blestem, odata ajuns, sa-ntorci privirea, sa-mi vezi din nou clestarul, perfect si stralucirea... In tine sa renasca ghemul ce te-a starnit sa vii odata aici... si sa te pui pe drum indragostit si palid... si pana-n varf sa urci si iar sa-mi vezi greseala si umbrele, Tristetea... si-asa pentru ca nu ai vrut sa depasesti Lumina... asa, Iubitul meu, sa-ti vezi tu Batranetea... de mii de ori sa urci pana cand orb vei fi... prea orb ca sa mai vezi, prea orb sa poti Iubi.

47 de comentarii:

  1. iarasi tind spre ideal..
    faci din alergatul pe pereti o arta..

    RăspundețiȘtergere
  2. a nu vedea in lumina, a nu simti caldura se intoarce impotriva-ti ca un blestem ce te va arde cu razele fierbinti; blestem ce este propriul regret ca n-ai vrut sa vezi

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. asa e si cu iubirea trecatoare?
    e mult prea puternica la inceput,nu tine cont de nimic,doar de lumina emanata de celalalt si cand ajungi sa-i descoperi adevaratele taine se face intuneric?

    RăspundețiȘtergere
  5. Tulburator de amarui.
    Lumina si absenta ei incep in noi insine.

    RăspundețiȘtergere
  6. @ anca olga vranceanu - du-te si spune-i si lui Dostoievski sa rescrie Fratii Karamazov, mai ales pasajele cu Ivan. E plin de moralisti crestini neintelesi, pe aici.

    RăspundețiȘtergere
  7. straniu,trait,metafora si atat de uman

    RăspundețiȘtergere
  8. "un suflet...e un inger
    sa il ranesti...
    sa il iubesti...
    oricum...e doar un inger"

    frumos.
    mi-a placut.

    RăspundețiȘtergere
  9. "Look in the interior it's all full of life/
    look in this shadow but always
    leave the light on/
    mysterious all full of life/
    loom into shadows
    but always kept the light on"
    Elsiane - Morphing

    ...always leave the light on...

    RăspundețiȘtergere
  10. tot noaptea vin cele mai faine inspiratii nu?
    bvo!

    RăspundețiȘtergere
  11. frumos!...esti un artist in adevaratul sens al cuvantului!...FELICITARI!

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  13. "Prea orb sa poti iubi..."-superb, el va fii condamnat sa caute toata viata umbra ei, lumina ei, perfectinea ei si atunci cand isi va da seama ca a gresit se va intoarce la ea, cu o ultima putere, sleit si ii va descoperi din nou greselile, imperfectiunile, poate acum o va iubi...
    Din pacate, asa ceva se intampla doar in basme, niciodata in realitatea dura si cruda...

    RăspundețiȘtergere
  14. Doamne,cat de frumos ai scris....:)

    RăspundețiȘtergere
  15. Un final aproape real, aproape banal...putea fi si mai trist..."Miron si frumoasa fara corp ".

    RăspundețiȘtergere
  16. ce mananci ca sa ai asa inspiratie?

    RăspundețiȘtergere
  17. Lumina, negru. Tristete, batranete. Iubire, deznadejde. Iubit, iubita. Iubita, iubit. Le strigi, le cauti, le gasesti. Si le inchegi atat de frumos. Povestile tale sunt proaspete. Emotioneaza. Starnesc o multime de stari. Dar nu indiferenta. Te citesc. Te recitesc. Te caut si te gasesc. Aici. Plin de lumina si fara negru. Bravo!

    RăspundețiȘtergere
  18. si eu citesc, da poate sunt mai grea de cap...

    RăspundețiȘtergere
  19. cuvintele tale..mereu adevarate..mereu frumoase :) ai grija de tine!

    RăspundețiȘtergere
  20. Am vazut ca pe 29 sunteti la Iasi in Bacau ajungeti???

    RăspundețiȘtergere
  21. mananca,citeste,viseaza,traieste...ca noi toti...diferenta?parintii,educatia,talentul,chemarea,ambitia...

    am citit acum multi ani un articol in care Tudor povestea despre o amintire..draga,cea a paharului de apa baut la intoarcerea acasa dupa joaca,acea senzatie ..

    era si este si amintirea mea...am stiut atunci si nu am mai avut nevoie de confirmari..

    cate puncte puncte:)

    Tudor,faci parte din viata mea si ma gandesc serios la tot ce spui,scrii,propui,ma emotionezi mai mereu.
    mai mereu...pentru ca uneori ma enervezi.
    nu acum:)

    RăspundețiȘtergere
  22. "..le filozofam atunci catre voi si aratam din acestea puterea lui Dumnezeu, care a creat atâta frumusete în corpuri stricacioase, în cer, în soare, în stele".
    Sfantul Ioan Gura de Aur, Dascalul pocaintei- Omilii si cuvantari

    RăspundețiȘtergere
  23. Te-am vazut aseara in Biloxi Blues. Sincere felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  24. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  25. Ahhh.... cine nu isi doreste sa poata iubi cu adevarat? Iubirea ne da aripi, ne inalta, ne da speranta ca orice e posibil si ne ajuta sa atingem perfectiunea.
    Dar toata lumea cauta persoana perfecta de care sa se indragosteasca. Vrem sa gasim pe cineva pe care sa nu dorim sa il schimbam in nici un fel...sa fie perfect pentru noi.
    Dar aproape nimeni nu incearca sa devina persoana perfecta ca sa fie gasit. Sau ba da! s-au gandit sa fie perfecti fizic, buze perfecte, sani perfecti, piele perfecta ...sunt atatea fete/baieti perfecti in jurul nostru...dar nici asta nu ne multumeste. Nu exista bisturiu pentru ego, gelozie, egoism, prostie, lipsa de bun simt, violenta, ignoranta, etc.
    Daca imperfectiunile exista si le vedem la persoana iubita, inseamna ca le putem vedea si la noi. In loc sa ne luptam cu imperfectiunile persoanei iubite mai bine ne luptam cu ale noastre. In felul asta poate facem loc iubirii in viata noastra din ce in ce mai mult; in timp ce imperfectiunile noastre dispar cineva ne va vedea din ce in ce mai perfecti.

    RăspundețiȘtergere
  26. Superb text, Tudor. Esti un artist complex. Sa-l mantuiasca cel de sus pe tatal tau si sa-i dea sanatate mamei tale pentru ca au crescut un OM adevarat.

    RăspundețiȘtergere
  27. esti de o sensibilitatea pura Chirila..rar mai gasesti in zilele astea un artist complet..

    RăspundețiȘtergere
  28. Un Eros inveninat ne descopera mereu dungi negre acolo unde am dori viata pura...amestecam iubirea in convulsii infernale, in oboseli subterane si otravim sursele vietii, astfel incat elanul nostru catre puritate devine un prilej de tragedie... Dulce paradox...

    RăspundețiȘtergere
  29. sorry de off topic. planuri pentru actiuni de protest impotriva scoaterii logicii din programa de liceu: http://logicaebuna.wordpress.com/.
    cauza AVEM NEVOIE DE LOGICA de pe facebook aici: http://apps.facebook.com/causes/269361/46031367?m=1b2abeb2

    RăspundețiȘtergere
  30. eu tare sint curioasa ce adiere rece ti,a transformat iubirea in muntele luminii

    RăspundețiȘtergere
  31. Cititnd cele scrise de tine, mi-am amintit de ,,Cântarea cântărilor", din Sfânta Scriptură!

    Textul te paralizează de frumuseţea ideilor şi a metaforelor!...Deci nu mai pot zice nimic, decât: EXCEPŢIONAL!!!

    RăspundețiȘtergere
  32. este o reinterpretare a Luceafarului??

    RăspundețiȘtergere
  33. Absolut tot ce faci e incredibil...probabil ti s-a spus de o mie de ori, dar chiar ar trebui sa scrii o carte. Pentru tine daca nu pentru noi.
    Ma bucur ca existi...that says it all...

    RăspundețiȘtergere
  34. consulti un psiholog? el ce zice? e doar un sfat.. nu o lua ca pe un repros intrebarea..sunt(voi fi curand) medic asa ca nu mi s-ar parea iesit din comun sa ne raspunzi da...dar poate .. tu consideri ca ti-ar afecta imaginea daca ai recunoaste acest lucru..but however..toti artistii care se respecta mor de supradoza ;)) ceea ce nu e chiar ok dar ii intelegem

    RăspundețiȘtergere
  35. "...prea orb ca sa mai vezi, prea orb sa poti Iubi."

    Imi place cum se termina! Sunt atat de adevarate cuvintele astea. Iubim pe cineva mult la inceput, si este vedem in ea doar ce este bun, iar apoi incepem sa cunoastem mai indeaproape, si ne speriem, parca ar fi alta persoana! Eu cred ca suntem superficiali aici. Dar asa este omul, mereu cauta perfectiunea, chiar daca nu o sa o gaseasca niciodata!

    RăspundețiȘtergere
  36. Mi-a amintit de "Luceafarul" (Mihai Eminescu)...foarte frumos ai scris!

    RăspundețiȘtergere