[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 11 mai 2009

Tragedia viziunii

Atunci cand ai o viziune nu te astepta sa-ti fie impartasita de cei cu care lucrezi. Oamenii se simt confortabil in postura de executanti. Asta este tragedia liderilor. A regizorilor, a antreprenorilor, a directorilor de creatie in agentiile de publicitate, a celor care creeaza proiecte grandioase, a dirijorilor carora le-au incaput pe mana orchestre mediocre.

Talentul de a-i capacita pe oamenii din jurul tau este ceva rar. Cu mediocritatea se lupta greu. Sa-i faci pe oameni sa-si depaseasca simpla conditie de rotita dintata (atat de necesara, dealtfel, angrenajului) necesita talent si efort supraomenesc de comunicare. Oamenii nu sunt dispusi sa-si insuseasca viziuni, ci mai degraba sa execute, multumiti cu rasplata de la sfarsitul zilei. Foarte putini din cei care constituie masa de manevra a unui proiect se apuca sa gandeasca fata de acel proiect si altfel decat in calitatea de simplu instrument.

Oamenii isi insusesc doar micile lor tragedii sau vise. Sa-ti pui mintea la contributie pentru dezvoltarea visului altcuiva este o chestiune de orgoliu personal si de blazare. De ce sa-i indeplinesc viziunea? Ajunge ca lucrez pentru el. De ce-mi cere, oare, omul asta nebun sa ma preocupe proiectul si dupa orele de serviciu? Astfel ca marile viziuni se implinesc cu biciul si cu dictatura.

Liderii vor fi rar iubiti. Mai degraba respectati pentru o minte sclipitoare si putere de munca. Foarte rar ei vor reusi sa capaciteze mai mult de cateva persoane cu functii cheie in indeplinirea viselor. Marea masa va prefera sa execute, fara initiativa, visand cu ochii deschisi la propriul moment de leadership, la momentul lansarii propriei afaceri. Foarte putina lume a inteles de ce Napoleon a vrut sa ajunga la Moscova. Si pana la urma infrangerea de la Waterloo s-a datorat unei intarzieri. Cata lume a inteles oare beneficiile pe termen lung ale diverselor politici sau vizuni artistice?

Tragedia liderilor ramane aceea de a nu putea impartasi o viziune care in curand va sluji tutuor celor care, desi nu si-au asumat-o, au executat-o. Tragedia vizionarilor este aceea ca sunt singuri.

29 de comentarii:

  1. Singuratatea ii face totusi speciali...
    Simpla conditie de rotita dintata ne vine inca din scoala, unde suntem invatati ce au gandit altii, uitand sa fim invatati cum sa gandim noi insine...De aici si neputinta de a le impartasi vizionarilor dorintele si devotarea pentru un proiect sau o idee...

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Este vorba de o comoditate, o indiferenta si multa, multa mediocritate. Nepasarea este un mare dusman. Vizionarul este raspunzator de viziunea sa, de indeplinirea ei si, dupa cum bine ai spus, de mobilitatea oamenilor care duc la bun sfarsit "minunea". Ce soarta grea are el, creatorul! Pe langa faptul ca este capabil de a face minuni, trebuie sa se zbata cu mentalitatea celorlalti...oare nu la fel se zbate si D-zeu!?...

    RăspundețiȘtergere
  4. Dar nici o lume plina numai de lideri nu ar fi una mai fericita. Cine le-ar mai executa ideile, proiectele?
    Viziunile grandioase care prin cel mai bine sunt alea in care isi regasesc visele, tragediile sau implinirile cei mai multi executanti, fiecare la nivelul lui. Cu cat mai multe vise mici indeplinite cu atat mai aproape de realizare e vizunea mare. Intotdeauna langa lideri s-au adunat oameni ca mustele la miere. Credeau orbeste sau chiar impartaseau viziunea, chiar nu conteaza.
    Napoleon avea un cal; asa a plecat la lupta. S-ar putea spune ca era orgolios, grandoman dar ca sa poti calari un cal nu ai cum sa fii asa, ba din contra exact invers. Viziunea lui era in primul rand a altora, iar el, cel mai bun dintre executanti. S-a ridicat din armata care l-a sustinut pana la capat.
    Si nu a fost deloc singur. A avut-o pe Josephine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Edda Kath- esti total pe langa subiect si te invit sa-ti stergi singura comentariul.

    RăspundețiȘtergere
  6. Tudor,

    E pe langa subiect comentariul meu, dar sunt nerabdator sa citesc varianta ta de poveste cu lanul de grau.

    Cand ai sa o postezi?

    RăspundețiȘtergere
  7. Liderii vor fi mereu "huiduiti",chiar daca fac bine sau rau,dar totusi isi asuma reusita sau esecul asupra ceea ce conduc.Au o nebunie a lor,chiar si daca se intalnesc mai multi..fiecare vrea altceva..trebuie o idee comuna.

    RăspundețiȘtergere
  8. Te invit pe tine si pe toti cititorii tai sa sustineti proiectul http://www.ad-lot.com, o sulutie publicitara “de criza” a unui tanar student roman.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  9. eu vad o singura diferenta majora intre ei..au viziuni din Suflet sau din orgoliu..construiesc sau darama..lumea se conduce prin speranta sau frica...
    nu ar mai fi vizionari daca toti ceilalti le-ar intelege ideile dar totusi eu cred ca se pot gasi oameni pe aceeasi frecventa..
    Natalia nu singuratatea te face special ci faptul ca esti "diferit"..sau "special" duce la singuratate..

    RăspundețiȘtergere
  10. Acuma depinde. Intr-adevar, daca viziunea se refera la "schimbarea lumii" si pare, la prima vedere, o utopie, e mai greu sa-i cointeresezi pe altii. Trebuie sa aveti un punct de plecare comun - vise asemanatoare. Daca e ceva pragmatic, cu rezultate concrete (cum ar fi un proiect la job) oamenii pot fi mult mai usor motivati: respectul pentru lider, dorinta de a "crea" ceva cu mintea/mainile lor, nu in ultimul rand avantaje financiare..

    RăspundețiȘtergere
  11. E o diferenta intre cel care s-au nascut sa fie lider si cel care au ajuns lideri in anumite circumstante... Pentru primul nu e un efort sa-i convinga pe cei din jurul sau ca viziunea lui e si a lor. E natural. Pentru celalalt, e un proces mai greoi, fortat, care necesita efort, pregatire....
    Si apoi, cine alege pe cine: orchestra dirijorul sau dirijorul orchestra? Si pe ce criterii?

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  13. Laura..sunt sigura ca Tudor nu se referea la echipa lui..

    RăspundețiȘtergere
  14. singura tragedie este ceea ce traieste colegul meu din generala Marian...
    www.papadaniel.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere
  15. sa fi lider, de opinie macar, inseamna sa fi singur obisnuieste te cu ideea. asta inseamna sa fi un vizionar

    RăspundețiȘtergere
  16. stii ce ma bucura si ce imi place la tine
    esti unul dintre putinii care deschid DEX-ul pun degetul la intimplare pe un cuvint si de aici se naste povestea
    bv :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Aceasta drama a geniilor neintelese impletita cu efectul de turma!
    Totusi... singuratatea nu-si are locul la poarta genialitatii.

    RăspundețiȘtergere
  18. dar avem nevoie si de sclavi...

    Nu putem fi toti licentiati, geniali sau lideri. Nici nu ar fi util. Avem nevoie si de muncitori necalificati.
    Paradoxul e ca cei mai multi isi doresc sa fie promovati, chiar daca uneori isi depasesc limita de eficienta, trecand in mediocritate. "Decat codas la oras, mai bine in satul tau fruntas" nu se aplica in cariera mileniului 3

    RăspundețiȘtergere
  19. Oare avem nevoie de lideri ? Oare ce gandesc ei fuzioneaza cu aspiratiile masei (ma gandesc la viziunea lui Canetti)?
    Autorul blogului are dreptate totusi cand vorbeste despre singuratatea liderului, altfel spus a alergatorului de cursa lunga.

    RăspundețiȘtergere
  20. Napoleon a pierdut la Waterloo nu din cauza unei intarzieri, a fost un complot politc.

    RăspundețiȘtergere
  21. Daca esti lider si echipa n-a reusit sa iti inteleaga si sa-ti adopte viziunea atunci tu ca si lider esti de vina. Pentru ca nu ai fost in stare sa o prezinti in asa fel incat viziunea ta sa devina parte din ei. Si atunci cand ai inceput un proiect fara sa te urmeze echipa atunci tu nu esti lider ci doar faci plimbari de unul singur.....

    RăspundețiȘtergere
  22. salutare Tudor,
    nu le am cu astea dar ma gandesc ca poti sa stergi mesajul meu dupa ce il citesti.Nu iti prea citesc blogul ,azi e una din zilele in care am trecut pe aici citind pe sarite titlurile articolelor(sau ce or fi)postate de tine,iar titlu' asta mi-a atras atentia.Am citit o carte care mie mi-a placut foarte mult legata de viziune,vizionar si implinirea viziunii,nu stiu daca o sa iti placa(in caz ca esti iteresat sa te apuci de ea)sau daca o sa poti trece de primele pagini,eu sper ca macar sa incerci sa o citesti "Cultiva-ti viziunea" Andy Stanley(cartea urmareste culivarea viziunii peronale dintr-o alta perspectiva,fiind baza ta pe o carte din Biblie).mi-ar placea tare mult sa ma anunti daca ai citit comentu' meu.

    RăspundețiȘtergere
  23. am indraznit sa muncesc pentru o viziune, am urcat sus,... acum am ramas propriul meu leader.
    Pasiunea mea pentru munca nu se traducea in bani si ambitii distrugatoare.
    Am ramas propriul meu leader, nu aveam cu cine impartasi dorinta de autodepasire; pe oamenii aceia nu ii intereseaza altceva mai mult decat securitatea; securitatea unui loc de munca.
    Am iesit din acvariul gri de goliciunea oamenilor din el , voiam sa il luminez, sa ii dau culoare si de ce nu si putin parfum...

    RăspundețiȘtergere
  24. vizunea mea este asta - http://www.myspace.com/leeajourney!!!
    Si stii ce-i tare? Mi-am numit "albumul" - Viziuni, inainte sa citesc acest post al tau. Abia azi am citit ce-ai scris si...
    Poate ca ce am acolo pe site nu suna tocmai "pro" dar lucrez pe ceva foarte rudimentar. visul meu este sa-mi pot lucra piesele cu o orchestra (electronica + simfonica). Problema este ca nimeni nu te baga in seama. Dak nu e comercial e bull shit. Asta e... oricum eu ma bucur ca pot sa fac si atat caci e o posibilitate de a ma rupe de lume. Numai bine

    RăspundețiȘtergere
  25. tragedia vizionarilor este ca sunt oameni..

    RăspundețiȘtergere
  26. Cred ca liderii sunt atat de preocupati de viziune incat uita ca sunt oameni. Nu trebuie sa te gandesti doar la ce te asteapta dincolo de 'tunel', ci si la 'pasagerii' din trenul pe care il conduci. Sunt atatia lideri care in numele unei viziuni au sacrificat atatea, inclusiv vieti. Si te intrebi atunci daca mai este acea o cauza geniala pentru care se lupta sau doar o obsesie maladiva?

    RăspundețiȘtergere