Baietelul Iubire 6.

Vestea facuse deja inconjurul lumii de vreo cateva ori. Daca erau inca foarte multi oameni care nu ajunsesera in preajma baietelului cu bucle blonde, ei bine foarte putini erau aceia care sa nu-i cunoasca povestea si care manati de curiozitate sau de dorinta neostoita de a schimba ceva in viata lor apucau drumul iubirii, contribuind la haosul generat de periplurile oamenilor intre cele patru colturi ale lumii. Se auzeau voci care propovaduiau o noua ordine mondiala. Altii vesteau apocalipsa si spuneau ca vremea a sosit si ca trebuia sa ne fi gandit ca Dumnezeu va arunca asupra noastra blestemul iubirii. Baietelul iubire este rezultatul efectelor nocive ale globalizarii se invartosau glasuri mediatice.

Cu toate astea, soarele lumina nestinhgerit tapsanele pe care mii de oameni isi asteptau docil randul la intrarea in perimetrul baietelului. Printre ei, unsprezece copii imbracati in haine albe impreuna cu, ceea ce la prima vedere parea a fi un profesor, se inghesuiau incet catre mijlocul multimii. Miranda mergea imediat in spatele ingrijitorului de la centru, un neamt cu figura anodina, imbracat intr-un cotum gri, ponosit. Rolul lui era acela de a-i conduce pe copii in siguranta, pana la marginea perimetrului, pentru ca mai apoi, odata misiunea incheiata, sa-i poata face pierduti. Vesmintele albe dadeau senzatia ca prichindeii fac parte din vreo secta, ceea ce era mai mult decat uzual data fiind situatia de fapt, astfel ca fortele de ordine nu fura impacientate la vederea sirului indian care-si croia drum direct catre inima adunarii.
Soarele incepu sa-si insangereze discul pe masura ce se apropia de varfurile Alpilor, semn ca noaptea era pe undeva pe aproape, cand grupul celor unsprezece copii ajunse la marginea perimetrului. Ingrijitorul sopti ceva la urechea Mirandei si ii inmana un pumnal lung pe care aceasta il ascunse intr-un buzunar lateral al hainei sale albe. Zambea fericita. Barbatul ii aduna pe ceilalti zece copii si le explica ceva folosind gesturi largi care sugerau un cerc.

Intr-adevar, copiii intrara in perimetrul baietelului si se indreptara catre el. Odata ajunsi la cativa metri, formara un cerc tinandu-se de maini. In mijlocul cercului se aflau Miranda si baietelul. Gogoasa translucida oferea un spctacol incredibil. Irizatiile albastrui se inmultisera, de la prima intalnire a celor doi. Acum ele pareau ca formeaza ghemotoace de fire albastre care se indreptau catre un centru nevazut. Pe fiecare din sutele de mii de fire circulau luminite de diverse dimensiuni. Parea ca mii de furnici albe circulau cu o viteza uluitoare. La rastimpuri, unele dintre bilutele albe explodau in alte mii de bucatele care-si gaseau locul pe alte si alte vinisoare albastrui. Specatacolul era ametitor, astfel ca Miranda ramase cu gura cascata. Din ochii baietelului se prelingeau lacrimi albastre si obrajii translucizi pareau supti.