Astazi, pe aeroport, am stat de vorba cu Orgoliul Meu. Ineficient ca de fiecare data, fireste...
Orgoliul meu: - Mi-e foame, da-mi sa mananc ceva...
Eu: - Ti-am dat si mai devreme... nu ti-e de ajuns...
O.M.: - Ha, trei ciozvarte de revolta si o injuratura? Eu nu ma hranesc cu asta mai baiatule... vreau jigniri si idei imposibile...
Eu: - Sunt obosit, crede-ma... nu pot sa muncesc doar ca sa-ti dau tie de mancare...
O.M. : - Du-te la femei... mmmm... acolo ma satur... mi-e foame de un esec care sa ma hraneasca bine...
Eu: - Nu pot, nu vreau... Te rog lasa-ma cateva zile... Rabda si tu de foame...
O.M.: - Esti mort fara mine...
Eu: - Poate, dar nu stiu cum e fara tine... Lasa-ma sa gust lumea singur...
O.M.: - Nimic nu merge fara mine... cine ti-a dat suturi in cur la greu? Cine te-a trezit din visele tale prostesti? Cine te face sa vrei mai mult? EU. Fara mine esti un animal.
Eu: - Nu ma lasi sa ma bucur de nimic din ce-mi dai. Esti crud si rau. Ma obosesti. Cine stapaneste astea doua picioare si doua maini? Eu sau tu?
O.M.: - In aparenta tu. In fapt, amandoi. Suntem inseparabili.
Eu: - As vrea sa te distrug.
O.M.: - Nu poti. Nimeni nu poate. Sunt al tau, cum tu esti al meu. Esti pervers si te minti cu gandul ca ti-e bine fara mine. Hai ca filozofam aiurea, da-mi ceva de mancare...
Eu: - Am sa invat sa iubesc cu Adevarat... asta te va ucide...
O.M.: - Vorbe mari, autori celebri... e greu sa mai fii original in ziua de azi... te vei iubi pe tine in toate, iar noi suntem inseparabili... ma vei iubi pe mine... sunt un pacat de moarte... am pus lumea in miscare.
Eu: - Sunt multi cei care te-au invins...
O.M.: - Sunt cativa cei care m-au invins...
Eu: - Vezi? Ti-am spus eu...
O.M.: - Stii cum au facut?
Eu: - Cum?
O.M.: - Au renuntat la tot... au spart toate oglinzile din viata lor... Tu ai prea multe oglinzi... Iar eu sunt peste tot... Vrei sa-ti spun un secret?
Eu: - Zi...
O.M.: - Mi-e scarba de tine, la fel cum tie ti-e scarba de mine...
Eu: - Atunci renunta Tu la mine...
O.M.: - Nu pot...
Eu: - De ce?
O.M.: - Esti singura mea oglinda... si-mi place atat de mult sa ma reflect...
Eu: - Te urasc...
O.M.: - Da-mi ceva de mancare...
Ha! Yo make my day!ce misto ca orgoliul tau e atat de constient de sine...insemna ca mai ai o sansa :) Eu credeam despre mine ca nu am orgoliu, pana cand, de curand teama mea de a ma implica intr-o aventura, l-a facut pe posibilul meu partener sa remarce ca sunt orgolioasa, de fapt...ca am un batz in ... si uite asa teama mea tine loc de O.M.
RăspundețiȘtergereTudor e trist?Tudor e impovarat de ceva?trist postul.
RăspundețiȘtergerenice work. imi place mult cum scrii.
RăspundețiȘtergeresunt curioasa ce incearca orgoliul meu sa imi zica, caci el imi trimite semnale, dar eu nu prea il inteleg :)
Dupa o conversatie cu Orgoliul tau nu ai cum sa nu fii tulburat, revoltat sau intristat... Chiar daca nu iti da o dispozitie generala buna, din cand in cand e bine sa constientizezi ca ai o parte rea, egoista, sadica...dar e bine sa uiti repede de ea si sa arati celorlalti lumina din tine...asta in cazul in care nu poti lumina chiar intunericul din interiorul tau.
RăspundețiȘtergereBafta in lupta cu orgoliul tau. Cu vointa vei putea sa il elimini! Tu poti!
'' Si Clujul e tot hohotire de clopote / Si pasii lui Blaga pe strazi se aud...'' trufia e un desen din care lipseste cerul, unde-i orgoliu aripile-s taiate si Soarele a apus...
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereNu văd ceva rău în a avea orgoliu. Ştiu doar că sunt excesiv de orgolios de obicei. Totuşi... există EA în faţa căreia îmi dispare orgoliul. Ăsta cred că este leacul pentru înlăturarea orgoliului (dar numai pentru o vreme). ;))
RăspundețiȘtergeretudor nu are o ea, inca, asa ca...hraneste-l...are drepate...fara el nu mai esti tu...te reprezinta oarecum,pe tine ca om sau pe artistul din tine?...nu stiu...dar te reprezinta. si nu e atat de rau sa fi origolios, doar uneori and esti prea crud cu cine nu merita...dar toti facem greseala asta...toti suntem mai mult sau mai putin orgoliosi.
RăspundețiȘtergereFoarte frumos scris. Oglinzile...aici e cheia...mi-am adus aminte de povestioara lui O.Wilde "Il plang pe Narcis , dar niciodata n-am stiut ca el era frumos.Il plang pe Narcis pentru ca de fiecare data cand se apleca deasupra apelor mele , eu puteam sa vad reflectata , in fundul ochilor lui , propria-mi frumusete."
RăspundețiȘtergeredeja m-am obisnuit sa ti citesc blogul printre altele..
RăspundețiȘtergereclasicul dialog suflet - minte..f frumos..toti vb cu noi insine si totusi majoritatea se idntifica cu mintea lor...
pace se face prin acceptarea egoului si am scris si eu un articol "umbra" pe blog special despre asta. Pt ca suntem un Tot nu putem traii in contradictie noi cu parti alea noastre si atunci ele trebuiesc "unite" si armonizate..
apropos de oglinzi ai observat ca exteriorul e propria noastra reflexie?
RăspundețiȘtergerevezi?! daca nu l-ai "hranit"... a "tacut"!
RăspundețiȘtergerebravo!
Mai, Tudore, tu ar trebui sa nu te opresti niciodata din scris.
RăspundețiȘtergereMie nu-mi pari trist, ci lucid.
Te invit cu cititorii tai la un shoping spiritual pe blog:
www.dielda.blogspot.com
CONTRA-EDITORIAL: Schita Papitzoacei-sefe... sau Pupaza din Teiul Sistemului Romanesc
prea tare si prea adevarat!
RăspundețiȘtergereEu am in permanenta o oglinda la mine. Cred ca fiecare o are pe a lui.
RăspundețiȘtergeretrebuie sa ai grija, gandeste-te ca o sa fi pus in fata refularii, care se poate manifesta in 2 feluri, vicii sau izolare fata de luma
RăspundețiȘtergereego-ul e necesar
RăspundețiȘtergeresuferi cam mult.... regreti ceva ?
RăspundețiȘtergeresi eu ma lupt cu egourile mele...am observat ca daca le observ, incep sa le cunosc si cu timpul reusesc sa le controlez mai bine...orgoliul este cel mai mare si mai urat, cred ca nu ne ajunge o viata sa il cunoastem si sa il distrugem...
RăspundețiȘtergerewow! importanta de sine adica, care are multe capete ce trebuie hranite. dc moare cineva langa tine scapi de ele repede si te transformi in altul, dar nu stiu sa zic daca e mai bine sau nu, in orice caz e altfel, simti altfel. daca nu, poate cel mai bine e sa pastram un echilibru
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergeresi eu am discutii din astea cu orgoliul meu...si eu ma lupt cu el.nici eu nu stiu ce sa fac cu el...dar el ma uraste mai mult decat il urasc eu:P
RăspundețiȘtergereSi eu ma lupt cu orgoliul meu
RăspundețiȘtergerescrii frumos.
RăspundețiȘtergerepoti sa faci un top10 cu cartile preferate?
orgoliul tau mai are un orgoliu de care e indispensabil pentru ca este si el la randul lui foarte orgolios.:P
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere