[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

marți, 10 martie 2009

Post Scriptum IV. Despre incredere.

Este despre incredere. Cand ai nevoie sa ti se spuna ca e bine. Ca asta este drumul. Nimic nu este mai fragil decat un artist care plamadeste. Copilul sau se taraste cu placenta scurgandu-i-se pe trupul firav. Asa e rolul unui actor pana in seara premierei. Un bebelus, invelit in placenta, care incearca disperat sa-si faca loc prin lume.

Momentul primelor aplauze - o tzatza mare din care laptele tasneste cu o presiune nemaintalnita. Si rolul se ingrasa, actorul se hraneste cu dulcea confirmare a publicului, bebelusul scutura placenta si rade cristalin si creste cu viteza luminii reflectoarelor care-l arata in splendoarea sa. O opera vie, o cascada de emotie, talent slefuit, in stare pura.

Cu doua zile inainte de premiera la A douasprezecea noapte, unde mi se incredintase Malvolio, ditamai piatra de moara shakesperiana, incercam sa-mi inghit ghemul de frica si neincredere. Era o cursa deschisa. Fiecare pe culoarul lui incercand sa razbata. Eu hotarasem sa nu privesc nici in dreapta, nici in stanga.
Mi-aduc aminte ca un coleg mi-a spus doar atat, intr-o pauza de concentrare, pe banca din holul care precede culisele: - Crezi tu ca vocea asta a ta, ragusita, este buna pentru rolul asta?
A fost un sut in stomac, o vijelie si un cutremur in acelasi timp. Increderea in mine se clatina sub forma unei revolte perceptibile a organelor. Cu un efort supraomenesc am raspuns: - Nu stiu, am sa ma gandesc, vad eu! Poate doar experienta de pana atunci a reusit sa ma faca sa traversez acele doua zile pana la premiera. N-am schimbat nimic, dar indoiala m-a scurtcircuitat pana la primele aplauze din seara premierei.

Am facut acest ocol pentru ca sunt convins ca asta lipseste astazi mai mult decat orice. Increderea. In noi. Unui actor i-o ofera regizorul. Unui copil, mama lui. Unui elev ar trebui sa i-o ofere profesorii. Si poate noi, cei care am mers deja pe drumul asta care nu se termina niciodata.

Sunt la fel de fragil azi ca si ieri ca si acum zece ani. Doar ca masca mea este perfecta. Nici un muschi nu mi se clinteste pe fata. Nu vei putea citi vreodata nesiguranta in privirea mea. Stiu ce fac, merg drept si hotarat. Nimic nu ma poate abate de la sensul ales. Inauntrul meu insa, neincrederea sapa ca o cartita neostoita iar experienta este doar un algocalmin care scade febra.

Poate ca scrisoarea catre liceeni a redat increderea si speranta. Poate ca de asta a circulat. Poate fi primul pas al calatoriei. Paradoxal, mi-a dat incredere mie mai mult decat ma asteptam. Ce va urma?

Vor urma aplauzele, confirmarile si multi bebelusi care se vor fi scuturat de placentele lor in lumina soarelui. In asta trebuie sa avem incredere.

29 de comentarii:

  1. uneori fiecare are nevoie sa simta ca poa` sa aiba incredere in cel de langa el...doar ca...de cele mai mule ori avem o retinere...si nu simtim acea incredere de care avem atata nevoie...nu ni se spune ca e bine..si nici ca va fi...momentele alea pt mine cel putin...sunt aiurea si multe...suna frumos "o sa fie bine!":)...

    RăspundețiȘtergere
  2. scrisoarea ta a dat mai mult decat incredere, a aratat altora care aveau aceleasi ganduri ca nu sunt singuri, ca mai sunt oameni care vor sa schimbe, a aratat ca exista speranta si ca lucruri bune se pot intampla. experienta ne lipseste multora, fapt pentru care trebuie sa invatam sa traim fara algocalminul dat de aceasta. incredera noastra vine din suflet, este pura si inocenta, naiva uneori. poate ca tocmai aceasta naivitate va schimba ceva cu adevarat, pentru ca este mai puternica si de neclintit.
    scrisoarea ta a dat nastere multor idei despre care o sa auzi in curand si ,sper eu, sa le sprijini si sa iei parte la ele.

    RăspundețiȘtergere
  3. iar despre increderea in noi insine...ce pot sa zic...doar cei puternici reusesc...restul...se resemneaza cu gandul "nu pot..n`am sa reusesc"...in loc sa incerce in continuare...si apoi sa constate ca de fapt...reusesc lucruri care pana nu demult li se pareau de neatins....

    RăspundețiȘtergere
  4. tu ne dai incredere in noi [noua, liceenilor] :) noi treb doar sa o raspandim in continuare, sa o oferim altora.
    abia cand vom fi multi, vom reusi sa schimbam ceva. pana atunci, sistemul mi se pare prea puternic...

    RăspundețiȘtergere
  5. e 09:05 si stau in fata unui calculator din liceu si iti citesc tie blogu' si zambesc. mai multe nu are rost sa spun.

    RăspundețiȘtergere
  6. :) Esti extraordinar...Incep sa-mi fac un obicei din a-ti citi zilnic blogul.

    RăspundețiȘtergere
  7. As fi vrut sa-ti spun ca esti ceea ce se cheama un artist adevarat si ca nu ai absolut nici un motiv sa fi lipsit de incredere, dar stiu ca aceasta cartita este a ta, o vei purta cu tine tot timpul, si ca aceasta lipsa de incredere te face sa cuti perfectiunea. Va doresc cat mai multe "tatze cu lapte bun" tie si adolescentilor care isi scutura placenta razand in soare!

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ironic...tocmai am picat a doua oara proba traseului la examenul auto...lipsa increderii poate fi una dintre cauze. Tot lipsa increderii m-a facut sa urlu azi in cele patru zari ca n-o sa mai incerc, ma opresc aici...Stiu ca asta e dovada clara de lasitate, dar nu exista nimic care sa-mi dea un pic de putere...:(

    RăspundețiȘtergere
  10. am avut un trip, inapoi pe bancile liceului. nu prea venea nimeni sa ne spuna sa avem incredere. la primul discurs al doamnei diriginte, am aflat ca noi de la 9G suntem in general elevi care n-au reusit la mate-info sau mate-engleza. pot sa numar pe degete profesorii care ne-au dat incredere in noi. nu ar trebui sa fie nevoie sa se strecoare blogul lui chirila pana in laboratoarele de info din licee ca sa auda/citeasca elevii incurajari.

    RăspundețiȘtergere
  11. Pe 28 martie 2009, la 20.30, oameni de peste tot din lume vor stinge lumina timp de o oră. E vorba de o miscare de constientizare a faptului ca trebuie sa actionam cat mai repede pentru a contracara schimbarile climatice:
    http://www.earthhour.org/about/ro:ro

    Tu ce vei face sambata, 28 martie, la 20:30?

    RăspundețiȘtergere
  12. Miscarea Legionara invie mai clara, mai stricta si mai asteptata ca oricand ! " Legio XIII Gemina Totul pentru tara " recruteaza Legionari, trimite cv-ul la : legio_gemina@yahoo.com . http://legiototulpentrutara.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  13. "-Malvolio...
    - Da, doamna!"
    nu am sa-ti uit niciodata glasul, a fost prima data cand te-am vazut jucand intr-o piesa, si am revazut piesa de vre-o 3 ori de dragul personajului "Malvolio"...sau poate de dragul tau si al sosetelor galbene...nu stiu

    desi cred ca ai indoieli...stii bine ca esti talentat, ai experientza iar toate astea te ajuta...

    mi-as dorii sa existe tot mai multzi ca tine...ar fi o lume de "bebei" mai buni

    show play love!

    RăspundețiȘtergere
  14. "-Malvolio...
    - Da, doamna!"
    nu am sa-ti uit niciodata glasul, a fost prima data cand te-am vazut jucand intr-o piesa, si am revazut piesa de vre-o 3 ori de dragul personajului "Malvolio"...sau poate de dragul tau si al sosetelor galbene...nu stiu

    desi cred ca ai indoieli...stii bine ca esti talentat, ai experientza iar toate astea te ajuta...

    mi-as dorii sa existe tot mai multzi ca tine...ar fi o lume de "bebei" mai buni

    show play love!

    (commentul a fost postat gresit de pe un alt cont de utilizator...nu stiu cum, imi cer scuze)

    RăspundețiȘtergere
  15. permite-mi sa te contrazic...uneori se citeste pe fata ta neincrederea,nesiguranta, teama...dar ca orice bun actor, mimica fetei se schimba in momentul in care constientizezi ca ceva se intampla si ca cineva te-ar putea "descoperi".

    RăspundețiȘtergere
  16. Nu vreau sa zic nimic de incredere, desi sunt total de acord cu ce ai zis tu. Vreau sa spun despre incurajare. De un an visez sa merg la o anume facultate, iar cand mi se spune zilnic ca nu acolo trebuie sa merg sau ca nu ma va sustine nimeni cred ca va dati toti seama cum ma simt. De ce nimeni nu ne sustine? Suntem o generatie de indecisi, de dezorganizati si de lasi! Multumesc ca macar tu ne mai dai un gram de incredere, speranta si putere.

    RăspundețiȘtergere
  17. Iti doresc o primavara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  18. Mie mi-ar placea sa te vad in realitate, sa stau de povesti cu tine si sa ma incurajezi ca aici pe blog

    RăspundețiȘtergere
  19. increderea o falsificam toti, in toti anii astia de maturizare invatam sa o jucam bine, caci altfel ce fapturi grotesti am putea parea altora...cat despre copil...ferice celor care au curaj sa il accepte...si isi infrang frica esecului. frumoasa "sarcina teatrului".

    RăspundețiȘtergere
  20. Am avut "premiera" in blogosfera acum o saptamana. Arunca un ochi pe http://tinyurl.com/e-groasa . Tu. Vom concepe un Manifest oarecum azsemanator cu al tau. Ne gandeam ca ar trebui sa iei act.

    RăspundețiȘtergere
  21. Incredere...un cuvant pe care nu il aud prea des.
    Trist...

    RăspundețiȘtergere
  22. Iti citesc blogul de cateva zile. Felicitari pentru modul in care gandesti, pentru franchetea, subtilitatea si profunzimea ideilor tale!



    ..................................

    Cineva imi spunea: " pe lumea asta exista maestrii si artisti! pentru a fi maestru ai nevoie de talent si munca! pentru a fi artist e nevoie si de suflet!"

    Increderea ramane unul dintre drogurile unui artist... Numai ea poate sa iti dea puterea sa arati cine esti si dincolo de cei patru pereti de acasa.
    As putea spune ca stiu ce inseamna scena, cu tot ce cuprinde ea: imbatatoarele aplauze, orele de repetitii, colegii mai mult sau mai putin binevoitori, emotiile ce iti rod sufletul, insomniile dinainte de spectacole, succese si esecuri.
    Lumea culiselor e o lume nebuna, haotica, uneori esti amicul tuturor si prietenul nimanui, toti purtam niste masti sub care incercam sa ascundem emotiile, dezamagirile, neincrederea.


    In 14 ani de muzica am simtit cuvintele altora pe sufletul meu ca un bisturiu , taind in carne vie, fara anestezie... Insa stiu si cata incredere poate sa iti dea un cuvant spus de omul potrivit la locul potrivit! Este asemeni unei maini intinse cand sufletul tau zace in genunghi, ascunzandu-si teama!





    Pentru sufletul tau de artist, sincere felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  23. am citit ieri
    si am cazut pe ginduri
    increderea
    increderea
    increderea
    increderea
    analize
    caracteristici
    dar in final
    este poate cea mai puternica
    arma a noastra



    iti multumesc
    ca imi dai sansa
    sa ma mai gindesc la lucruri marunte
    dar atit de vitale
    si de importante

    RăspundețiȘtergere
  24. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  25. mai tudore...esti bestial!...MULTUMESC!

    RăspundețiȘtergere