Urina in vocabularul si subconstientul romanilor
Cititi sau ascultati!
Urina in vocabularul si subconstientul romanilor
Asculta mai multe audio Vedete »
Nu este straina nimanui, cred, panoplia vasta a injuraturilor si invectivelor limbii romane. Pe langa o mostenire de baza a limbii populare, avem de-a face in istoria noastra recenta cu alaturari prodigioase. Exemplele sunt nenumarate si insiruirea lor poate face obiectul unui dictionar destul de consistent, dar in niciun caz al articolului de fata.
Ne vom opri insa, asupra unei singure expresii. “Ma pis pe tine” si derivatele ei, fie temporale, fie modale: “m-am pisat pe tine” (victorios) sau “pisa-m-as pe tine”(un conditional optativ cu nuanta reflexiva).
Romanii sunt un popor cu mare apetenta catre fantezie. Sa ma explic. Nimic din istoria noastra, cu cateva exceptii, nu ne recomanda ca fiind un neam de cuceritori. Cea mai frumoasa derogare de la o regula trista, Stefan cel Mare, a reusit sa ne lase mostenire, pe langa un sirag remarcabil de victorii si biserici, umilitoarele incercari de a-i recupera faimoasa sabie din mainile mostenitorilor Imperiului Otoman.
Dupa cum bine stim, a devenit deja folclor faptul ca n-am deranjat granitele nimanui si am ales sa ne otravim fantanile. Pana aici, nimic de condamnat. Se ridica insa o intrebare: de unde, oare, mostenim tendinte sclavagiste in manifestarile noastre cotidiene? Caci ce altceva este acest “Ma pis pe tine”?
Simbolistica acestei injuraturi, dupa umila mea parere, vine sa statueze in imediata apropiere a rostirii ei, ca cel din fata ta este deja invins, la pamant, in sens propriu si figurativ. Spun in sens propriu pentru ca, practic, e imposibil sa urinezi pe un om care sta in picioare in fata ta. Se presupune ca nu ar zabovi. Sensul figurativ vine sa arate ca cel din fata ta, pe care tocmai ai decis sa te pisi, ti-e inferior, ai castigat drept de viata si de moarte asupra lui. Nu este oare asta o fantezie a exercitarii unor porniri sclavagiste? Cel putin ciudat pentru un popor care nu a subjugat pe nimeni. Si atunci, concluzia care se impune este ca romanii aleg sa viseze la trasaturile care ar putea sa derive dintr-un trecut pe care nu l-au avut niciodata.
Sa fie acest “Ma pis pe tine” revolta fata de toate nereusitele istoriei noastre? Greu de spus atata vreme cat se manifesta doar intern. Mai ales ca sansa de a te pisa pe cel de langa tine este practic inexistenta, lipsa unei combativitati reale anuland orice posibilitate de realizare. Vezi meciul Romania - Serbia.
Sensurile acestei injuraturi nu se opresc aici. As vrea sa remarcati caracterul ei concluziv. Adesea, disputele in care exista victoria uneia dintre parti se incheie cu perfectul compus. “M-am pisat pe tine”. Viguros, fara loc de intoarcere, definitiv. “M-am pisat pe tine” este nevoia de confirmare a propriei victorii. Sa remarcam faptul ca, desi cu alura de finalitate irevocabila, “M-am pisat pe tine”, prin natura efemera a actiunii insasi, lasa loc inca unei victorii in aceleasi conditii. Semn ca nu este de ajuns.
Conditionalul optativ aduce in scena dispretul. Dispretul la romani pare a fi o trasatura continuta genetic de catre generatiile recente. "Pisa-m-as pe tine" vine sa statueze doua lucruri: primul ar fi ca as putea s-o fac, iar al doilea, ca raman la stadiul de optiune “in asemenea hal te dispretuiesc”. De obicei aici se adauga cateva substantive cu rol de atribut care intaresc filozofia dispretului. “Pisa-m-as pe tine de prost, fraier, bulangiu, bou” etc.
In subconstientul colectiv al romanilor a aparut si indemnul la actiune (call to action) continut de aceasta injuratura. Are un rol motivant, de sustinere. Exemplul cel mai potrivit este al galeriilor. Celebrul “Un’, doi, trei, ne pisam pe ei!” nu este prezent concluziv, ci mai degraba viitor ideal si imperativ.
Ce leaga toate exemplele de mai sus? Fantezia, doamnelor si domnilor, pentru ca injuratura propune o actiune pe cat de concreta, pe cat de irealizabila.
Despre rolul sau terapeutic, in conditiile in care propune atitudini straine de stramosii acestui popor, ma feresc sa marturisesc, lasand aceasta analiza in seama psihologilor.
