Oare ISUS nu ne este de ajuns?

Iubire.Multa si nemarginita iubire.Ura.Oameni orbiti de ura.Speranta si iertare.Nemarginita iertare.O mama. O prostituata.Pescari.Preoti.Soldati.Talhari.Un imparat.Un guvernator.Razboi.Iubire.Prietenie.Frica.Razbunare.Impacare.Iertare.Nemarginita iertare.Dumnezeu.Isus.Fiul omului.Cea mai frumoasa poveste a omenirii se spune din nou pe vremea asta.Fiul omului ia asupra Lui pacatele semenilor si paseste in Imparatia cerurilor pentru a ne salva, din dreapta Tatalui.Acolo pe cruce dupa un supliciu care ar trebui inca sa ne ingrozeasca simturile prea “obisnuite” cu mediatizarea in exces a durerii, acolo pe cruce Isus pune poate cea mai frumoasa intrebare a Noului Testament: - Doamne,Dumnezeul meu de ce m-ai parasit?.Aceasta clipa de indoiala este a omului si absolutizeaza sacrificiul din iubire.Fiul omului si Fiul lui Dumnezeu sunt una si aceeasi fiinta macinata de o indoiala sublima care sufla vantul divinitatii asupra oamenilor.De acolo de pe cruce oamenii pot trai cu speranta ca intr-o zi vor putea intoarce obrazul si isi vor iubi aproapele intocmai precum Fiul omului.Omenirea avea nevoie de indoiala lui Isus pentru a putea intelege si imbratisa cu lacrimi de bucurie cea mai frumoasa religie a iubirii.La doua mii de ani de la moartea si Invierea sa, Isus ramine cel mai important model al omenirii.Oare nu e asta cea mai mare dovada a existentei lui Dumnezeu?De mii de ani suntem tentati sa ridicam si sa aruncam pietrele necredintei si abandonului si tot de mii de ani un Om ne aduce aminte ca exista mereu alta Cale.Dar oamenii invata greu.Si cu toate ca in teorie intelegem iubirea ca singura solutie a salvarii si mantuirii noastre, zi de zi ridicam piedici in calea ei.Ce sacrificiu mai asteapta omenirea pentru a intelege Iubirea ca unic mod de supravietuire?Oare ISUS nu ne este de ajuns?La aceste lucruri ma gandesc in sambata Pastilor.Un Paste fericit.