Un bar misto in Bucuresti

Se numeste Interbelic. Am ajuns acolo la o petrecere a celor de la Friends Doi dintre ei, baieti de viata, isi serbau ziua de nastere. Super atmosfera. Ceva in genul barului din Allly McBeal dar varianta mai rock'n cool. Muzica excelenta si cel mai tare barman din Bucuresti castigator al mai multor concursuri si printre altele al ultimului concurs de barmani organizat de Finlandia. Sau mai simplu: zburau sticlele prin aer si ieseau cocktailurile. Acest loc mishto unde in restul saptamanii e un lounge bar fara pretentii de Dorobanti se afla pe gangul care uneste strada Blanari cu Lipscaniul. Mai ascuns nu se poate dar asta a fost si pariul unuia dintre barmanii-patroni, Gache. Am dansat, am ras si am baut Campari Orange. Si pe la cinci dimineata am inchis baru':) Recomand cu tarie Interbelic.

Exercitiu de sincer scris

Se ia o foaie alba de hartie si ceva durere. Se asterne pe hartie primul cuvant care-ti vine in minte. Sa zicem "scrum". Se ia apoi momentul cel mai dureros cu putinta. Sa zicem ca ea a iesit pe usa, a trantit-o puternic si nu s-a mai auzit decat praful tencuielii lovind gresia.

Acum trebuie sa fii tare sincer. Ai cuvantul "scrum" o usa trantita si o persoana care a plecat din viata ta. Si incepi sa scrii. "Scrumul din parul ei blond s-a lovit de gresia sufletului meu". Iti dai seama ca nu esti sincer. E prea cautat si prea emfatic. Si incerci din nou.

"Scrum. Scrum am simtit cand ai inchis usa dupa tine" Esti mai sincer acum, te apropii cumva de durerea din maruntaie dar e simplist si simti ca nu te reprezinta. Mai incerci o data. "scrum alb s-au facut atingerile noastre cand ai iesit pe usa..."
Te deranjeaza inca, durerea ta nu striga, e inca acolo, in tine, nu e pe foaia alba de hartie din fata ta, te minti si nu poti scrie ce simti de fapt.

"Mi-ai stins tigara pe fata, ingere. Tigara aia era iubirea noastra. Mi-ai stins tigara pe obraz putin mai sus decat locul in care as putea s-ajung cu limba ca sa-mi ling scrumul"

Esti fericit acum, durerea zace intiparita pe hartie in timp ce tu respiri mai usor...

Scurt metrajul zilei

Manelisti si Fotbalisti

Cineva m-a intrebat ieri intr-un interviu despre manele si fotbalisti! Am evitat sa raspund. Pe urma m-am gandit mai bine si mi-am dat seama de ce nu am facut-o. Pentru mine muzica moderna de la rock la tot ce vreti voi, vine cu atitudine. Mi-a placut Queen si pentru ca simteai cum crapa podeaua sub greutatea energetica a lui Freddy Mercury, imi place Rolling Stones pentru ca Mick Jagger pare un descendent al lui Brummel insusi iar Keith Richard poarta cu sine toata boema Parisului si Londrei la un loc.

Imi place Rammstein si pentru ca vad in atitudinea lor legendele germanice si romantismul lui Goethe . Imi place Metallica pentru ca sunt vikingi rau de tot si nimic nu pare sa zdruncine mersul corabiei lor iar AC/DC ramane intruchiparea libertatii si a viselor uscate de vant pe o autostrada care se indreapta spre vest. U2 este povestea irlandeza nascuta din eterna revolta sociala iar Beatles inseamna pentru Anglia exact ce a insemnat Byron dupa ce a vizitat Grecia.

Toate numele insiruite mai sus propun o atitudine si o sa-mi spuneti ca sunt pretios daca nu cumva si ridicol. Iar eu o sa va mai spun ceva. O sa va rog sa ascultati un disc al lui Faramita Lambru cu Dumitru Dona Siminica si o sa ascultati atitudine. Si este muzica lautareasca. Pentru ca lautarii sunt aceia care ostoiesc durerea nesfarsita din pieptul lui Mitea Karamazov sau chiar a lui Lica Samadau. Asta sunt lautarii. Nimic altceva decat perpetuarea muzicala a nostalgiei noastre. Iar asta e al dracului de atitudine.

Manelistii insa, ei nu sunt nimic. Ei ratacesc printre sute de euro transpirate.

Vama pentru victime si calai

vama horror 2
Asculta mai multe audio Vedete »

Telegrama

Draga publicule stop ne vedem in becker brau stop pe 12 februarie stop o sa te simti din nou bine stop stii ca noi cantam cu chef stop o s-o cantam si pe aia cu nu am chef azi stop tu publicule esti bine ? stop sa nu te sperii prea tare de treaba asta cu criza stop noi romanii ne-am nascut in criza stop asa ca de multe ori tot ce ramane de facut stop este sa cantam stop si sa bem stop hai ca ne esti drag stop tudor, dan, eugen, raul, clopo

Exercitiu de trafic. Limbaj licentios.

Va rog insistent sa apasati play inainte de a citi




Frederic CHOPIN - Impromptu
Asculta mai multe audio Muzica »

Ploua. Traficul este oribil. Nimeni nu mai incape. Mitocania musteste. E verde-n mortii ma-tii nu te uiti? Manca-mi-ai pulaaa de prooosst!!! Faaa, tarfa, muiieeee tu nu vezi ca ai cedeazaaa fa proasto!!!! Ia uite-l si p'asta manca-ti-as!!! Tataieeee du-te acasa sa mori ca n-avem loc de tine!!! Viorelee! Stropeste-o p'aia ba!! Hai ma coaie ia-o prin balta sa ne radeeem!!Hahhahaha! Aoleeoo coite ce i-ai facut!!! Ba! Tine-te ba dupa salvare!!Pune ma avariile si ia-te dupa ei!!Asa frate!!!Ptiu futu-ti mortii ma-tii de proasta!!!Claxoane, claxoane, claxoane, claxoane, claxoane, claxoane. Corul de claxoane iti acopera gandurile. Burtosi se scobesc in nas, uite unu care-si stoarce un cos in oglinda retrovizoare, doua portiere se deschid simultan ca sa faca loc servetelelor care se rostogolesc pe asfaltul noroios. Masini blocate de alte masini care si-au lasat semn avariile. Da ba lada la o parte!!! Da ba lada la o parte n-auzi? Ma dau jos la tine si-ti sparg fata da lada la o parte pisa-m-as pe tine de jegos!!! Ce e fratioare esti smecher? Ia de-aici futu-ti casa ma-tii!!! Ia futu-ti mortii ma-tii sa-mi mai tai tu fata alta data de taran basit care esti pisa-m-as pe Loganu tau!! Hai Ilie da-l in pula mea ca nu se mai scoala!!! Si tu ce te uiti ma? Vrei si tu? Huuoohhh futu-ti rasa-n cur de soferu' lu ma-ta!!! Beeehhh taximetristii astia-s parati rau de tot!!!La puscarieee ba cu voi ca nu va mai ajunge!!! De ce nu-ti tii ba banda ta? Da tu de ce faci bah dreapta cand ai la stanga? Ca sa-mi futi mie nervii? Sa-mi bag io pula-n care a asfaltat straadaaa asta si-n taxele lor auto!!! Ce-ai facut frate? Unde dracu te uiti ma? Ba tu esti prost? Acuma hai la politie sa-ti arat cat esti de prost fraiere care esti...iaaa uite-l ba frate ce mi-a facut asta la masina...ce mortii ma-tii nu te uiti ma? Da-te-n cacat de prost coclit...improasca, improasca, toti improasca, cuvintele scapa din gurile lor spurcate precum stropii de noroi de sub cauciucurile care demareaza in tromba...orasul e ploaie de injuraturi care de care mai scarboase si macabre...lumea nu mai tine cont de nimic si injura, injura, injura si claxoneaza ca sa-si racoreasca fruntile infierbantate de trafic...gambele se incordeaza...pantofii murdari de noroi apasa franele cu sete, pumnii se inclesteaza pe volan, fumul tigarilor se lasa greu prin tapiserii...mitocanii scuipa cuvinte si bucati de shawrma...e apocalipsa dupa trafic...Baaaahhh luati-as mortii-n pulaa baaa..da cititi si va scarbiti, astia suntem, astea sunt cuvintele, asta e starea, nu ne putem abtine si ne injuram cu sete, da cu sete si claxonam, claxonam, claxonam, claxonaaaaammmmm....se lasa noaptea si fetele obosite se ascund in spatele farurilor...injuraturile se ascut si se inmultesc...injura si condu...nu sta, injura, nu ai cum sa nu injuri oricat de calm, oricat de retinut dupa o zi intreaga in care ai incercat iti scapa si tie cu sete..unde te bagi baa-n pizda ma-tii ca vreau s-ajung si io acasa...acasa...toata lumea vrea acasa nu mai conteaza cum...conteaza doar sa fie repede ca mai sunt cateva ore cu familia si berea si kaiseru si carnaciorii si poate se face un gratarel pe balcon...nu ca-i tarziu si asta cu Audi iar imi taie fata...futu-ti gura ma-tii de pusti...da iubito da...nu, nu inca nu...pe la Muncii..nu n-am ajuns la farmacie..nu..las ca iau de la colt..hai ca e trafic vorbim acasa..nu nu i-am dat banii inca...ce pula mea ma futi atata la cap???..tu n-auzi ca-s in trafic si tre sa si conduc s-ajung acasa si mai vrei si explicatii-n pula mea...si se duce si cheful de bere si-acasa au parcat toti claie peste gramada si tu iar n-ai loc si noaptea asta e mai trista si ai fi vrut sa nu-ti pierzi cumpatul la telefon si iar o sa adormiti certati si tu o iubesti...da cand naiba sa-i mai arati cu tot traficu si problemele si maine la sapte iar te trezesti....baaaaaahhhhh...futu-ti mortii ma-tii de blonda, nu te uiti???? ti-a spart farul si n-o sa ajungi acasa...ce mi-ai facut fa la masina? ce dracu mi-ai facut?



Frederic CHOPIN - Impromptu
Asculta mai multe audio Muzica »

Zilele lui Nicolae Ceausescu

Astazi acum nu stiu cate zeci de ani s-a nascut Nicolae Ceausescu. Nicolae Ceausescu a fost unul din cei mai mari dictatori, daca nu cel mai mare dictator al Romaniei Comuniste. El a omorat romani folosindu-se de un aparat represiv numit securitate. A omorat romani si a construit metroul. A demolat biserici. Cu ajutorul securitatii a instaurat un regim de teroare bazat in primul rand pe interzicerea aproape a oricarei forme de comunicare intre indivizi. Aceste masuri extreme i-au ajutat pe romani sa fie uniti si sa descopere metode "subversive" de a-si impartasi opiniile impotriva sistemului. Ceausescu a construit metroul si ne-a oferit doua ore de program la televizor. Dintre aceste doua ore o ora si jumatate reprezentau realizarile agriculturii si industriei. Ceausescu a finalizat canalul Dunare-Marea Neagra unde au murit alti oameni. Unii dintre ei sunt poate bunicii celor care citesc acest text. Oameni au murit si la constructia Casei Poporului care gazduieste.Parlamentul Romaniei actuale. Si aici au murit oameni pe o perioada de peste zece ani de constructii.

Ceausescu a avut curajul sa infrunte Uniunea Sovietica in 1968 si a refuzat sa intre cu armata romana in Cehoslovacia. Gestul acesta i-a adus recunoastere din partea civilizatiei occidentale care l-a privit ca pe un luptator idealist impotriva comunistilor rusi. In realitate a fost o miscare politica abila care i-a permis lui Ceausescu sa dicteze linistit, ba mai mult sa se foloseasca in mod concret de politicile economice deschise catre Romania. Individ subcultural, dar cu forta si un soi de charisma Ceausescu a reprezentat terenul cel mai fertil pentru semintele paranoiei si ale cultului personalitatii. Mugurii acestor boli ale mintii au inflorit in anii 80 cand Ceausescu a vizitat Coreea de Nord de unde s-a intors fascinat de felul in care mii de oameni manuiau placute pe stadioane creand imagini idilice cu liderul lor. A inaugurat acest tip de spectacole omagiale si in Romania disponiblizand zeci de mii de oameni saptamani intregi. Spectacolele nu erau la fel de reusite pentru ca romanii sunt mai ingalati decat asiaticii. Mai incurcau placutele sau reuseau chiar sa traga chiulul de la zecile de repetitii. La scara macro era insesizabil astfel ca portretul lui Ceausescu reusea sa acopere tribuna a doua a stadionului 23 august sub mainile miilor de chinuiti.

Ceasusescu a impus un regim permanent de austeritate pentru a-si implini obsesia de a avea o Romanie fara datorii. Romanii nu aveau carne decat foarte rar si dupa cozi interminabile. Muschiul de vita era un lux. La fel si salamul de Sibiu. Copiii acelei perioade au vazut prima data banane dupa Revolutie. Nu exista Coca Cola in Romania si in ultimii ani nici Pepsi. Intreruperea curentului electric era la ordinea zilei. Ceausescu a propus omul de tip nou care manca salam cu soia si nu consuma carne. Faina si uleiul erau rationalizate. Au fost vremuri foarte grele in care puteai sa ajungi in beciurile securitatii pentru vreo gluma cu "tovarasul" sau in urma vreunui denunt. Romanii au supravietuit uniti si plini de umor.

In 1989 in urma unei lovituri de stat care a fost catalogata drept revolutie Ceausescu a fost executat. I s-a inscenat un proces de fatada. Conducerea Romaniei a fost preluata de securitate si comunisti reformati. Aceste lucruri nu s-au schimbat nici pana in ziua de azi. La cateva luni dupa sangele varsat la Revolutie, s-a mai varsat o data sange in Piata Universitatii pe 13 iunie 1990.

Celor tineri care cititi acest blog si nu ati apucat acele timpuri as vrea sa va aduc aminte ca parintii si bunicii vostri au trait greu. Tineretea lor n-a avut parte de ceea ce tineretea voastra are. Cred ca e de datoria voastra sa traiti frumos si sa faceti o sarbatoare din vietile voastre. Si e de datoria voastra sa schimbati aceasta tara si sa aveti grija ca NICIODATA sa nu mai avem un NICOLAE CEAUSESCU.

Din pacate va trebui sa schimbati totul din radacini pentru ca cei care ne conduc sunt murdari si patati, sunt "emanatiile" Revolutiei. O sa reusiti?

Si daca in Povestea voastra aveti nevoie de Prieteni asa cum Harap-Alb a avut nevoie, eu sunt aici. Sa stiti ca mi-a placut sa ies in strada cand am crezut cu adevarat in ceva. Poate cel mai bine in viata mea de pusti m-am simtit cand am fost scuipat de o femeie pentru ca aveam la gat un carton pe care scria "golan 100%" si ma indreptam spre Piata Universitatii blocata de cei care mai credeau....

The choice of a new generation

Ma indrept cu masina catre cimitir ca sa-mi fac datoria fata de cei dragi, plecati de pe aici. Intr-un fel, la cimitir esti exclusiv dedicat memoriei celor pe care nu vrei si nu se cade sa ii uiti. Doar cainii si zgomotul orasului pot perturba zbuciumul amintirilor. Este ziua ploioasa pe care o stiti cu totii caci tocmai a trecut. Mai am cateva semafoare. In fata mea la unul dintre ele asteapta cateva masini.Ploaia se scurge monoton pe lunete. In plan indepartat un cersetor se indreapta si catre geamul meu. Pe masura ce se apropie deslusesc.

Este ciung. Nu foarte inalt. Continua sa se apropie. Nu, de fapt, este o femeie. Destul de tanara desi conditiile in care traiesc acesti oameni fac de multe ori imposibila vreo aproximare. Pantaloni grosi bej murdari ii invelesc un picior si jumatate. Ciotul este vizibil, pentru impresie. Este un ciot rotofei si care in varf are pielea parca legata in mai multe noduri. Pare capatul unui balon de piele.

Pana la mine mai are vreo doua masini. Multe haine de prin diferite luni ale unor ani diferiti compun garderoba ambulanta. Vreo doua randuri de camasi cu gulere murdare. Un tricou albastru inchis care se scurge de sub un pulover fara culoare. Peste toate astea o geaca mizerabila. Diverse lanturi adunate la gat de prin diverse locuri amplifica o senzatie de apartenenta la nimic. O iconita, un obiect mic de plastic pe care nu am reusit sa-l identific, un pahar tot din plastic, un inel de tabla toate atarnate de lanturile amintite, iti amplifica sentimentul de mila. Caci omul care opteaza pentru asemenea talismane pare a fi greu incercat de Dumnezeu. Sau mai stii? Poate eliberat...

Femeia se apropie de masina mea. Stiu ca nu voi lasa geamul jos. Nu ma intrebati de ce. Poate si pentru faptul ca dramele supra expuse ajung sa nu ne mai impresioneze. Cu toate astea Rapsodiape o tema de Paganinni imi va smulge mereu o lacrima. Ochii femeii sunt tristi si curati. O femeie murdara, in carje, cu ochi tristi si curati. Nu are nimic din ura si smecheria pe care o mai vezi la unii din "colegii" ei. Pe masura ce inainteaza lanturile se misca accentuand o viziune deprimanta si ciudata. Iconita, paharul de plastic, inelul si obiectul pe care nici pana acum nu mi l-am explicat. Se opreste la geamul meu. Am senzatia ca spera mai mult decat la celelalte masini.

Ma izbeste inca un obiect agatat de ea, petrecut pe dupa gat. Este o borseta neagra. Nu borseta ma izbeste de fapt ci paradoxul sumbru si cinic al inscriptiei: PEPSI - The choice of a new generation.

Se face verde. Demarez. Chipul trist al femeii devine trecut. Nu insa si inscriptia de pe borseta.

Apropo de Gaza

Live blogging

Sunt pe Calea Victoriei. Stau la o masa intr-un restaurant si scriu. Langa mine o vitrina intermediaza intre cald si frig. Nu stiu de ce trotuarele ude imi trezesc amintiri. De fiecare data cand privesc mai mult timp trotuare ude sunt conectat la un trecut melancolic. Cativa pui de copaci golasi se prefigureaza pe blocurile albe de vizavi. Eu nu sunt insa aici. Doar ochii ma leaga de Calea Victoriei. Ce frumoasa e la om aceasta desincronizare intre simturi. Ochii privesc un porumbel in timp ce gandurile-mi zabovesc in patul vreunei trecute iubiri sau pe marginea unei strazi a copilariei. Si nici macar ambulanta care incearca sa-si faca loc eroic printre masini nu ma poate scoate din aceasta stare de visare...

Ce frumos ca visele nu sunt afectate de criza...pe de alta parte cunosc destui oameni predispusi la cosmaruri zilele astea. Dar ele nu sunt obiectul acestui text.ha! Ce paradox! O doamna intr-o blana scumpa trece prin fata unor magazine inchise definitiv. Pe peretii magazinelor sunt vizibile cateva inscriptii semi sterse de branduri celebre. Si magazinele inchise. Pluteste ceva in aer...un amestec de modestie si perversiune...miroase a trandaveala si fatalitate pe Calea Victoriei...miroase a pustiu si a duminica... Nota va rog..am o viata de trait si m-as parfuma in alta parte...

Shitty day.

A fost o zi cam grea. Aparent neproductiva. Bazinul imi apare ca o izbavire. Momentul in care tragi de tine si nu te mai gandesti la nimic. Doar numaratoarea bazinelor sau a batailor de maini. Apoi din toata monotonia asta a unui efort ritmic se naste o idee. De vers, de cantec, de replica, de stare sau mai stiu eu ce. O pui repede intr-un sertaras undeva in spatele creierului. Acolo unde iti tii ciorapii cu care-ti invelesti amintirile. O pui in spate ca sa nu uiti sirul bazinelor. Iti plesneste inima, te doare traheea. Tragi tare si ziua se departeaza de tine din ce in ce mai mult. Mai ai cateva din seria mai grea. Apoi ultimul, sprint. Plesnesti apa cu furie. Capatul bazinului. Faianta. Coatele sprijinite si respiratia furibunda. Doua minute pauza. Mai ai inca pe atat. Scotocesti prin sertare. Ideea e toto acolo. Se termina o zi. Efort, trafic mental si o idee. Creierul respira. Apa ii face bine si el toarce usor la ralenti...

Vama in Becker Brau.

Ne vedem in Becker Brau pe 12 februarie pe la 9 sau 10. Mega show cu mega chef cu mega public. Bilete in curand on-line si in reteaua Diverta. Bagati ca avem treaba!!:)))

Sa facem un spritz de criza:)))

Despre libertatea presei

Interesant material despre libertatea presei romanesti aici, cu Alina Mungiu-Pippidi.

Ce am realizat cu acest blog?

Am inceput sa scriu mai usor decat o faceam inainte. Si cred ca mai bine.

Am realizat si am constientizat ca, din pacate, internetul potenteaza frustrarea, ura si complexele. Mai mult, e doar o aparenta a comunicarii.

Am realizat ca esenta comunicarii nu este viteza, ci continutul. Si ca nu poti avea continut in viteza. Or internetul se vrea viteza.

Am realizat ca internetul e locul in care, mai mult ca oriunde, oamenii scriu orice fara sa se gandeasca prea mult. Asta m-a facut sa ma gandesc bine inainte de a scrie, fie doar si pentru faptul ca asa sunt mai special. Vreau sa cred ca nu doar asa :))

Mi-am ordonat de multe ori gandurile si am prins gustul povestirii (nota: Baietelul Iubire nu s-a terminat inca)

Am invatat sa raspund uneori (foarte rar) atacurilor folosind o maniera care sa cadreze cu simplitatea acestui loc.

Am invatat sa nu iau in seama atacurile. Privesc cu amuzament bloggeri care gasesc un sens in a-si profera injurii unii altora.

Am realizat ca daca scrii despre sex ai mai mult trafic. Pe de alta parte daca scrii despre trafic nu ai parte de mai mult sex:)))

Mi-am intarit opinia ca nu trebuie sa scrii pentru public, ci pentru tine. Asa cum nu publicul te poate forma, ci doar propriile-ti experiente si cautari. E mult mai simplu astfel sa aduni in jurul tau oameni care gandesc ca tine.

Am realizat ca este important sa fii prezent pe Internet ca sa-i anunti si pe ceilalti ca "existi". Ziarele din ziua de azi sunt dispuse sa-ti numere doar orgasmele, nu si concertele.

Cercul vicios al creditelor

BNR a inlesnit facilitatile de crditare. Sa presupunem ca romanii se vor imprumuta din nou. Asta va contribui la deprecierea leului. Ceea ce ii va nenoroci in continuare pe cei cu credite in euro. Si multi s-au imprumutat in euro.

in alta ordine de idei. Nu stiu daca guvernul a comunicat vreodata cat s-ar economisi la buget cu ordonanta pensiilor. Oricum asteptam masurile macro.

Sincer sa fiu cred ca figura cheie se numeste Mugur Isarescu.

Live blogging

Sunt pe Dorobanti intre doua banci. Live blogging. Clincanitul avariei imi fragmenteaza gandurile. E o zi cu soare incert. Pe langa mine trece un scuter de delivery. Ce frig tre sa faca baietii astia. Un zugrav fumeaza la etajul I al blocului de pe partea cealalta a Dorobantilor. O doamna cu parul rosu si acte sub brat. Un peugeot cu o fata zambitore trage pe dreapta. Tot vizavi. Si-a pus geaca roz. La iesirea din masina si-a luat o mutra serioasa. Asteapta sa traverseze. Se incumeta. Intra la BCR.

In spatele masinii sale opreste un Mercedes. In fata mea un Tico. Toata lumea e pe avarie. Suntem o lume pe avarie. Scriu ce vad. Un Matiz gaseste loc de parcare. In spic. Intra doar pana la jumatate. Ca sa nu fie blocat. Un barbat cu o geanta pe umeri scoate bani de la bancomatul bancii de pe partea mea. Se uita la ceas. O batrana mananca shawrma. Ii curge din gura. Fata roz iese cu acte in mana. Urca in masina. A traversat, logic.

Acum observ ca in masina langa ea e un barbat. Pleaca. Cu avariile pornite.Un barbat vorbeste la telefon pe marginea drumului.Pare nervos. Porumbei plictisiti survoleaza zona.O motocicleta. Gagiul are cagula. Normal. Mi-am luat si eu iarna asta la schi. Se schia la - 10 asa ca...O masina de paza si protectie. Parca sunt mii. Ai zice ca tot orasul e plin de infractori. O batrana fasneata si vitezista se arunca in cursa. Reuseste. Rade. Culmea, n-au claxonat-o. Va las , trebuie sa inchid...

Iubirea si femeile, fenomen social.

Adevarul ca in ciuda faptului ca invocam disparitia iubirii din lumea moderna e mai prezenta mai mult decat oricand in vietile noastre. Aspiratiile sunt de mii de ori mai puternice decat implinirile. Si cum iubirea tinde sa devina un fenomen exclusiv aspirational iat-o mai puternica decat oricand in vietile noastre.

Avem nevoie ca de aer de povestile noastre de iubire. Fiecare dintre noi stie asta mai bine decat orice desi multi o neaga comportamental. Tot ce construim, tot ce ne mana in lupta pentru tot soiul de impliniri glorioaso-financiaro-profesionale are ca ultim scop implinirea prin iubire.

Ne macinam noptile si diminetile, sustinem zeci de examene ca sa urcam in diverse ierarhii si sa obtinem diverse pozitii pe scara sociala suportam si ne subordonam diverselor modele hidoase de sefi, incercam cu disperare sa inmultim banii sau sa ne inscriptionam numele pe varii frontispicii institutionale, visam cu ochii deschisi la independenta si libertatea garantate de varfurile diverselor piramide profesionale pentru ce? Pentru ce travaliul nebun al evolutiei? Ne mintim adesea ca pentru o viata mai buna sau pentru devoltarea individului! Prostii!

Toate astea sunt pentru femeie. Obiectul iubirii noastre. Fiinta care ne subjuga si ne conduce, pentru care suntem in stare sa renuntam la tot ce am construit si s-o luam iar de la inceput doar ca sa-i facem pe plac si sa smulgem zambetul cu cifra octanica maxima care ne arunca in aer cilindrii si ne arde pistoanele.

In afara iubirii suntem niste amarate particule intr-o miscare browniana. In iubire ne ordonam si ne gasim rostul: sclavi asumati ai imparateselor lumilor noastre, sclavi gata sa moara si mai tarziu insetati de razbunarea impotriva tiraniilor pe care cu cata dulceata ni le-am insusit cu ceva vreme in urma.

Iubirea nu e in pericol nici in zile noastre nebune si micsorate de viteza. Tot ce trebuie sa facem este sa nu ne mai mintim ca scopul marii noastre calatorii este altul decat femeia ai carei sani sa ne gazduiasca ciuful intr-o dimineata lenesa de vara. Daca nu sunteti convinsi, hai s-o luam invers. Incercati sa gasiti o ratiune a actiunilor voastre in absenta femeii.

Unde sa duca toata escalada asta? Catre orizonturile neoxigenate ale carei lumi? Mitul Luceafarului nu e pentru noi...Acolo sus e frigul care ingheata orice realizare iar gloria nu e altceva decat un vis de gheata.

Ramanem asadar pe pamant, unde furia, gloria si orgliul pun sangele in miscare iar visul iubirii si femeia il fac sa clocoteasca. Ma intrebati daca am regrete? Da, am si omul fara regrete n-are constiinta de sine.

Ma doare iubirea neimplinita si ma doare tot ce n-am putut sa fiu dar sa mor io daca nu traiesc. Cred ca Piaf nu stia ce spunea cand canta. Sau poate tremurul vocii era mai mult decat interpretare...Da, Edith, tremurul vocii tale te-a dat de gol. Si tu ai avut regrete, normal, pentru ca l-ai iubit pe boxeur-ul ala nebun si pe multi altii ai iubit, Edith...

Iubirea e in siguranta si mi-a venit sa scriu asta intr-o zi cu soare in care am avut senzatia ca ea nu poate fi infranta nici macar in absenta!!!

Mic ghid de comunicare cu Prostul.

Suntem adesea pusi in situatia de a avea de-a face cu interlocutori prosti. Cel mai frecvent aceste confruntari sfarsesc in defavoarea noastra si, daca nu avem ceva tarie de caracter si un mic capital de incredere riscam sa parasim confruntarea cu serioase intrebari la adresa volumului rezervorului nostru de inteligenta si logica.

M-am gandit asadar ca se impune rememorarea catorva directii de comunicare cu prostii. Nu ca ar fi ceva nou sub soare propunerea mea, dar sunt convins ca desi detineti asemenea abilitati, nu le-ati asternut niciodata pe hartie intr-o ordine oarecare. Sa zicem ca supravietuirea noastra in razboiul cu prostii e mai mult instinctul de conservare al inteligentei decat o lectie asumata si aplicata din experienta. Asadar:

Cum comunicam cu prostii?

1.In primul rand nu tu comunici cu prostul ci viceversa. Este important ca el sa se simta stapan pe cursul discutiei, altminteri va persevera in a-ti demonstra acest lucru si crede-ma nu vrei sa descoperi Groapa Marianelor.
Prostul are nevoie sa conduca discutia iar tu vrei doar un rezultat favorabil tie.

2.In cazul prostului orgoliul compenseaza nestiinta. Astfel ca volumul cunostiintelor tale este direct proportional cu volumul orgoliului intemeiat pe nestiinta lui.

3.Nu ridica tonul. De-abia asteapta.

4.Nu folosi nuante. Prostii idealizeaza lucrurile clare, concrete, fara echivoc.

5.Tu stii foarte bine ca la o concluzie se poate ajunge pe mai multe cai. Prostul nu. De aceea abandoneaza cu gratie calea nepotrivita. Tine de inteligenta ta s-o gasesti pe a amandurora.

6. Adesea prostul abandoneaza subiectul discutiei ratacind pe campiile fudulismului. Valideaza-i incercarile, intra in jocul lui insa nu uita sa-l aduci inapoi catre subiect. Odata hranit cu ceva nutret se va intoarce la subiectul discutiei precum vacile la ceas de seara pe drumurile judetene. Aceasta regula s-ar fi putut numi simplu: rabdare si coerenta.

7.Nu-ti exemplifica discursul cu glume. Este de notorietate ca prostul nu are umor.Ideea ca nu va intelege o gluma si pe deasupra ca nu va putea sa mascheze il va paraliza. Mergi pe solutii de glume celebre, de ordin general, pe care sa fi avut timp sa le aprofundeze in singuratate. Prin urmare nu fi original. Nu serveste scopul.Nu uita ca scopul tau este sa ajungi la o concluzie in urma intrebarilor care au generat acest nefericit dialog.

8. Nu arata ca te plictisesti. Daca pana acum ai respectat punctele de mai sus si esuezi aici tot esafodajul tau se va prabusi ca un castel de carti. Sa te plictisesti inseamna sa stergi semnul egal dintre tine si prostul tau. Ori daca in prima faza aceasta eradicare a egalitatii te va pune intr-un efemer avantaj in secunda urmatoare orgoliul declansat de partea cealalta te va inghiti complet sau te va sterge de pe suprafata discutiei. Va ramane doar prostul privind fericit cum te inghite vartejul.

9.Oboseste-l. Obosit va lasa garda jos si va incepe sa fie atent. Ori atentia e una din trasaturile inteligentei.

10.Nu te enerva. Nu fi jignit. Nu te speria. Nu fi violent. Nu riposta. De la un prost inspre un om inteligent principiul actiunii si reactiunii nu se aplica.

11. Fii constient ca de cele mai multe ori vei pierde aceste batalii. Fa-o cu gratie. Este inca o calitate a spiritului.

Succes!!!


PS. Va sfatuiesc sa urmariti cateva confruntari televizate. Aplicand regulamentul interlocutorilor veti determina repede prostul si va fi in acelasi timp o sursa de amuzament.

Interesant este ca majoritatea cititorilor acestui post se vor plasa in tabara inteligentei:))

Injunghiati in licee....

Un pusti e injunghiat in liceu. Cu sabia. Alta stire care se consuma intre doua cafele, doua drumuri cu masina, doua ordonante sau doua shawrme. Un pusti e injunghiat intr-un liceu!!!!! Cu sabia!!!!! Ok nu e injunghiat e ATACAT!!!!

Hello!!!!!! Ce cuvinte sa folosim sau ce mai trebuie sa se intample ca sa va sara in ochi, domnilor si doamnelor din invatamant!!!!! Scoala este casa profesorilor si a ministerului!!!! Si daca tu vii la mine in casa si te injunghie cineva EU SUNT DIRECT RASPUNZATOR!!!Doar daca nu suntem amandoi victime ale aceluiasi atac!!!!

Oricum guvernantii nostri s-au reorientat. Domnul Adrian Nastase spre exemplu nu mai are aceste probleme pentru ca fiul dansului s-a mutat la unul din cele mai importante licee-internat din Europa care costa cateva zeci de salarii bune pe an. Oare de ce? Nu se mai face scoala in Monet?

Cum miroase sufletul...

Sufletul fecioarei miroase a mosc si grau timpuriu stropit de ploaie.

Sufletul copilului miroase a zapada amestecata cu crengute de brad. Sau a abur de lapte ars.

Sufletul tarfei miroase a alge si crini in ziua a doua. Mai miroase a balta de noiembrie strabatuta de cizme din cauciuc.

Sufletul hotului miroase a frica. Iar frica miroase a carne de porc in descompunere.

Sufletul vaduvei miroase a lemn uscat. De fag sau de stejar.

Sufletul lasului miroase a cenusa muiata in apa salcie. Sau a carpa inca umeda de lesie si praf.

Sufletul fugarului n-are miros.

Sufletul bogatului miroase a peste crud sau a carne incinsa pe gratar stropita cu vin de tara.

Sufletul criminalului miroase a sudoare rece.

Sufletul politicianului miroase a flegma uscata pe furnirul decojit al unui birou de provincie.

Eminescu via Goethe.

Citesc Goethe. "Suferintele tanarului Werther" si imi revine in minte Eminescu romantic intarziat cu a sa "dulce durere".

Si apoi un vers fabulos: "Mai suna-vei dulce corn, pentru mine vreodata?"

Este 15 ianuarie si comemoram un mare poet.


Offtopic.

Intrebat de Cristi Sima daca s-ar opri sa-l asculte pe Joshua Bell in fata parlamentului Silviu Prigoana a raspuns ca nu, pentru ca s-ar grabi la sedinta.

Tare nu?

Blue dilemma

Frumusetea ignorata.

Joshua Bell, unul din marii violonisti ai momentului, a cantat Bach 45 de minute in statia de metrou din Washington DC la initiativa ziarului Washington Post. In afara de cativa copii care s-au oprit si cu greu au fost luati de mamele lor, nimeni nu s-a oprit sa-l asculte.

A strans 32 de dolari de la 20 de persoane care nu s-au oprit nici macar o secunda din drumul lor. Cu 2 zile inainte a cantat in sala de concert din Boston unde cel mai ieftin bilet era 100 de dolari iar biletele erau de mult epuizate.

MORALA

Reusim oare sa ne dam seama de frumusete intr-un loc insalubru si la o ora nepotrivita?

Si daca ne dam seama avem timpul sa o apreciem?

Oare de cate ori nu am trecut in viata pe langa lucruri si idei sublime si nu am avut timpul sau dispozitia sa ne oprim sa gustam si sa apreciem?



Articol tradus si descoperit de Cristian Sima

Valea binecuvantata si imparatia norilor.

Sms-urile sau sfarsitul comunicarii.

Paradoxal am ceva impotriva sms-urilor. Paradoxal pentru ca folosesc sistemul. Poate ca si asta m-a adus in fata concluziei ca sms-ul este de multe ori o unealta care slefuieste lipsa de comunicare. Sa ma explic.

Suntem oameni ai nuantelor.Sau poate doar nuante ale Omului. Stapanim nuantele mai mult sau mai putin si suntem cel mai adesea partizani ai ideii ca viata si comunicarea nu sunt doar alb si negru. "N-ai inteles ce am vrut sa zic" sau " Nu asta am vrut sa zic" regasesti de multe ori pe buzele noastre. Ne ajutam in exprimarea nuantelor de voce si de mimica.

Inflexiuni, ajustarea volumului de emisie, onomatopee, oftaturi, strambaturi mai mult sau mai putin evidente, hlizeala, clipiri ale ochilor, toate astea vin sa ne completeze enunturile si sa dea indicii clare care sa scuteasca interlocutorul de echivoc. Exista o intreaga mecanica a gesturilor in spatele unui "da" ambiguu sau a unui "nu" indecis. O intrebare care asteapta un anume raspuns si care o ia pe drumul mai ocolitor catre o alta destinatie decat cea reprezentata de cuvintele care o formeaza are nevoie de arsenalul sus amintit. Iar atunci cand nuantele sunt transcrise pe hartie, mimica, gestica, muzica vocii sunt inlocuite de sute de cuvinte care se asigura ca o exprima intocmai ca in viata vorbita.

Ce se intampla cu sms-urile? 160 de caractere inmultite, in cazul telefoanelor performante cu sase si cateva "smiley-uri" care definesc stari albe sau negre sunt tot ceea ce lumea foloseste in draci ca sa comunice in ziua de azi. Eu cred ca este prea putin pana si pentru cimpanzeul din reclama cu Pepsi.
De multe ori mi s-a intamplat si nu cred ca sunt singurul, sa depasesc stadiul discutiilor informale si sa ma lansez in dizertatii smsistice fara finalitate. Sau a caror finalitate era o convorbire telefonica lamuritoare.

Hotarat lucru un numar limitat de caractere pe display nu va inlocui niciodata angrenajul "industrial" al formelor de expresie umana.
Cu toate astea viteza vietii ne obliga sa perseveram in a schimba prin sms-uri mai mult decat informatii. Ne vrem condescendenti, iubitori, agresivi, apatici, razbunatori, dispretuitori, ironici, plictisiti, perversi, iscoditori, duplicitari, mizerabili, frustrati ba mai mult asteptam ca la capatul firului sa fim interpretati ca atare. Tastam sute de caractere cu viteze demne de recorduri locale pentru ca in final sa ajungem la concluzia exasperanta ca am fost pur si simplu rastalmaciti si sa punem mana pe telefon ca sa rezolvam situatia in dulcele stil clasic. Apoi, daca nici asa nu merge,ambii participanti decid: "cred ca ar trebui sa ne vedem fata in fata".
Din pacate in foarte putine cazuri malcomunicarea este transata astfel. Nu avem timp pentru armistitiile tuturor razboaielor pe care le declansam prin sms.

Sa luam un exemplu simplu. O intalnire. Cate sms-uri ajungem sa ne trimitem pentru o intalnire. Cateva ca sa hotaram locul, ora, alte cateva ca sa anuntam ca intarziemcaci intarziem) si inca vreo doua ca sa tragem concluziile. Daca ineficienta sau pierderea de timp trebuia sa poarte un nume....

Sa fi inceput oare sfarsitul comunicarii?

Ne intrebam unde sunt sentimentele inalte si profunde. Ne dam de ceasul mortii ca dragostea dureaza trei ani. Pai cat sa dureze daca oamenii isi cer id-ul de mess ca forma de tatonare pentru o posibila relatie?

Natura umana isi idealizeaza inventiile. Poate aici este secretul. Daca omul ar putea folosi aceste "instrumente" ca atare fara sa le atribuie valente profund sufletesti poate ca inca am incerca sa invitam fetele la o plimbare in parc si nu pe HI5.

Valea binecuvantata. Partea a treia.

Valea binecuvantata. Alte fotografii.

Valea binecuvantata. Primele fotografii.

Popas...

Infipte in zapada, betele schiorilor popositi se prefigurau pe fondul Alpilor. Invelit cu o patura m-am dedat soarelui. Frig cat sa-mi inghete pometii si sa ma doara zambetul. Am dat pe gat un punch apoi un pahar de sampanie rece ca metalul. Pauza binecuvantata dintre coborari. Timpul nu s-a oprit in loc dar a incetinit...

Doamne imblanite defileaza lent prin fata mea. Necesitatea blanurilor serveste modei. Doar ca aici in Alpi doamnele poarta blanurile cu o simplitate care n-are nimic de-a face cu arivismul. Aici nu blanurile se mostenesc ci felul in care le porti. Se face frig...Sampania ma face sa-mi simt peretii stomacului. Hai, inca o coborare...

De Sfantul Ion.

La multi ani tuturor Ionilor pozitivi sau negativi:) Sa curga spritzul!!!:))

Beware

Beware of my dogs they are trained to fight...
Beware of the flower that blossom at night...
Beware of the sin raising at dawn...
Beware of the arse warmed by the trone....
Beware of the fly who made it through rain...
Beware of the madman playing insane...

Despre sex

Sex is just a journey not a destination

Love is the fresh air on a railway station

Sex is a big mountain you struggle to climb

Love is when on top you just look around

Sex is what you think about "wild'n free"

Love is the last leaf of a dying tree.

Later edit:

So when you're ridin' high

You might as well not see

The leaf beside the road

Falling from the tree...

Drama lui Mircea Stanescu.

Urmaresc comentariile subumane ale "cititorilor" legate de drama lui Mircea Stanescu care este disecat in moarte pe diverse situri de presa si realizez ca nu suntem pregatiti pentru democratie in sensul in care o potenteaza internetul. Remarcile subumane ale unor "nickname"-uri in spatele carora se ascund holograme deformate ale ideii de om imi provoaca scarba si repulsie. Este ingrozitor, revoltator si degradant. In definitiv indignarea mea ar trebui temperata de ideea ca civilizarea lumii s-a produs sub aripa dictaturilor, fie ele si luminate. Stau marturie in acest sens Imperiul Roman, Napoleon, Ludovic XIV, dinastiile Chinei si Japoniei...poate si Franta lui De Gaulle si Anglia lui Churchill pe care l-au renegat dupa ce a castigat razboiul.Revolutia Franceza ne-a adus comunismul care ne-a adus mai apoi democratia salbatica a vanatorii de vrajitoare. Nu suntem pregatiti pentru dialog. Iar agora ramane ideala ca Banchetul lui Platon.

Dumnezeu sa-l ierte pe omul care a ales asa...

Despre dragoste

Din nefericire este prea adevarat ca daca duci lipsa de timp si de bani, dragostea nu poate sa fie decat orgie de carutas ori indeplinirea unei indatoriri conjugale. Inloc sa fie capriciu inflacarat ori visator, devine respingatore utilitate.

Charles Baudelaire

Spying innocence

In tabara dupa multi ani...

Am fost un copil timid. Fara multi prieteni sau gasca. De trupa din jurul blocului m-am despartit in clasa a patra si mi-a fost greu sa refac acea atmosfera in alta parte. A fost ca o dezradacinare. Laurentiu, Sam, Florin Motoc, Fane, Dan, Madalin au ramas in urma si a trebuit s-o iau de la capat in alt cartier, in alta scoala. Sentimentul de "intrus" m-a insotit cumva pe toata perioada scolii generale. Si copiii sunt grabiti si cruzi de multe ori. Fara nuante.

Nu mi-a placut in tabere. Nu mi-au placut lucururile prestabilite si distractia organizata. Nici glumele de cabana nu prea mi-au placut. In clasa a opta am ajuns la Babele cu clasa. Cabana era neincalzita. Scoteam aburi pe gurile noastre tinere. Colegii mei erau resemnati si pusi pe sotii. Glumele tin de frig de multe ori. Mi-am aruncat geanta pe un pat supraetajat si m-am culcat.

A doua zi dimineata m-am dus la profesoara si i-am cerut banii inapoi pe tabara. Am luat telecabina si am coborat la Busteni.In gara am dat peste un vecin de bloc care "s-a indurat" de mine si m-a luat la el. Am petrecut una din cele mai frumoase vacante si am invatat sa schiez si cateva legi ale muntelui. De atunci nu am mai fost in tabere. Nici in excursii organizate. Nu-mi place revelionul pentru ca e mai mult o sarbatoare a ospatarilor decat a clientilor.Imi place sa ma intind la drum dintr-o hotare de moment vecina cu un entuziasm copilaresc. Imi place improvizatia.

Asa am ajuns aici in Valea Binecuvantata. Este cea mai frumoasa tabara in care am fost. Oameni calzi si hohote de ras. Un sentiment de siguranta generat de conversatii inteligente si fara pretentii. Fara discrepante culturale ireconciliabile. Lectii de istorie si finante. Copil cantand la vioara. Mima, da am jucat mima dupa, Doamne, cat timp? Ati mimat vreodata "paradoxal"? Dar "recesiune"? Sau poate vreti sa incercati cu "permanenta"? A curs ceai cald pe gatlejurile uimite de frig si de slalom urias. S-a baut punch cu gust de mere si rom intre coborari.

S-a ras monstruos si s-au spalat vase. Ne-am spus "buna dimineata" imbufnati de nesomn, bucurosi de revedere. S-au tesut legaturi fine ca panzele de paianjen intre felurile noastre de a fi, semn al unei posibile prietenii statornice. Ne-am carat schiurile si claparii unii altora.Am vorbit, am vorbit si iar am vorbit. Pana la urma a comunica ramane esenta tuturor sentimentelor inaltatoare.Iubire, prietenie...Din absenta ei ne alegem doar cu razboi. Dar cine se mai gandeste la asta cand in cuptor se rumenesc mere coapte cu ciocolata? Aici mi s-a facut mai dor de toti cei pe care ii iubesc...pe toti as fi vrut sa-i aduc aici sa facem Tabara Ideala.

Azi dimineata o parte din tabara a plecat. I-am dus la aeroport. Cand m-am intors acasa m-a cuprins un sentiment de nostalgie pentru zilele ce de-abia s-au sfarsit. Ramane pe retina imaginea Alexandrei strangandu-l in brate pe ariciul Napoleon...

De o parte si de cealalta a soselei Alpii marturisesc pentru trecerea noastra.
Ma gandesc ca avalansele sunt doar lacrimi ale muntilor cand se termina sezonul de schi. Plang si ei de dor si rostogolesc lacrimi de zapada pe masura grandorii lor.

Alexandra doarme...Napoleon vegheaza cu ochii deschisi...


Se dedica familiei S.

It's a beautiful day...

Unul din doi romani e criminal

Mancam in jurul mesei de lemn din bucataria casutei de la poalele Vaii Binecuvantate. E liniste. De anul nou clopotele satului au batut neincetat pana la trei dimineata. A fost portia noastra de zgomot. Atunci am mancat linte ca sa ne mearga bine tot anul. In seara asta ascultam Nina Simone si pangarim aroma inca unei sticle de vin rosu. Andreea e un baietel italian cu ochi albastri voronetieni. Sta nedezlipit de taica-su. Azi e fericit pentru ca n-a iesit ultimul la campionatul cu grupele de schi de pe partie.Intrebarea lui vine taioasa si candida in acelesi timp si se strecoara ca un dribling de fotbalist celebru printre platitudinile ingreunate de vin: "- Am auzit la televiziune ca unul din doi romani este criminal! E adevarat?"

Poveste de iarna