Anguished butterflies

The hooker in the mirror red lipstick smeared over her face

Staring hopelessly while losing count of her regrets

When daddy made her woman and nothing’s ever been the same

Waiting all these years for someone to relieve the blame

Rich woman in the mirror perfect make up on her face 

Questioning that something missing from her silver cage

Priceless golden bracelet making up for empty soul 

An ever lasting longing for someone real at  the door

The questions always rising the answers never fall 

The sense in senseless  lives  the chasers of a lure, 

Spinning around the bulb of life like butterflies 

Pursuit of happiness, the fear of loneliness

You never break the pattern you foolish Freudian clown,

He died for all our sins but I still wear the thorn crown,

Considering the world it doesn’t look like Love has won…

We are anguished butterflies converting fluttering to reason…

Frozen and detached the hooker gratifies the  men 

The rich woman enrolled her broken heart in charities 

Self delusion is sweet, healing wounds, taking care 

But the blame is still there every night, everywhere

The cage door is open but I won’t fly 

Gloom and routine are safer for now 

Outside of blame nothing’s foregone

And I’m scared of…. 

The questions always rising the answers never fall 

The sense in senseless  lives  the chasers of a lure, 

Spinning around the bulb of life like butterflies 

Pursuit of happiness, the fear of loneliness

It’s round,  so wrong and round, this vicious cycle, we never break out,

You never break the pattern you foolish freudian clown,

He died for all our sins but I still wear the thorn crown,

I’m squirming on the ground to shake away the blame

To go back to the baby I was and ease his pain  

Am I strong enough to love him? To show him a new life? 

Assure him he is safe now as they turn off the lights?

And can I come again from time to time to watch him sleep?

On her day off the hooker goes down to the beach 

Sun is rising the waves gently cover her feet  

A rich woman, white dress strolls along the shore 

Seagulls cry flying over the calm blue sea… 

       

   

    

Vama - Memories Now

Într-o scenă fabuloasă din Once upon a time in America Noodles (Robert DeNiro, ajuns în film la vârsta de 60 de ani) intră în cabina unei faimoase actrițe de la Hollywood pe care o iubise fără speranță toată viața. Nu-mi aduc aminte decât că era o scenă în care regretele păreau că-ți strivesc capul. Și-mi mai aduc aminte replica asta: "Noodles, în viață nu rămânem decît cu amintirile. Dacă ai să ieși pe ușa aceea (o altă ușă a cabinei care dădea spre culise) nu o să le mai ai nici pe alea. În culise, pe un scaun, stătea băiatul celui mai bun prieten al lui Noodles și fiul acestei actrițe.

Replica asta m-a bântuit toată viața: "Noodles, în viață nu rămânem decît cu amintirile..."

There was a time when I walked the fringe of life
Wasted
And if I'm looking back
I see all my regrets
Watching
Nothing stays, nothing lasts, see your future speeding past

Memories are all we
Memories are all we have
Time will blow everything away
Seize the beauty of life today
Memories are all we
Memories are all we have

I used to give away the meaning of today
Stupid
My past has taught me how to live the here and now
Building

Memories are all we
Memories are all we have
Time will blow everything away
Seize the beauty of life today

Memories are all we
Memories are all we have
Time will blow everything away
Seize the beauty of life today
Nothing stays, nothing lasts, see your future speeding past
Memories are all we
Memories are all we have

The future’s closer than it shows, just live the moment as it goes and do it beautifully it’s your only fortune
When our journey has no future ahead memories are all we have left
Nothing stays, nothing lasts, see your future speeding past

Memories are all we
Memories are all we have
Time will blow everything away
Seize the beauty of life today

Cum se vede un artist în social media

Am un blog pe care scriu din când în când și un blog foto de care nu am prea avut timp să mă ocup. Am și un site, un fel de portofoliu online de actor.  Am o pagină personală de Facebook pe care scriu destul de des și o pagină Vama pe care o împart cu colegii mei. Am un cont de Twitter pe care sunt mai activ în timpul Vocea României și unul de Instagram pe care prefer să postez fotografii cu lucruri și locuri care mă inspiră și mai puțin selfiuri. De curând mi-am făcut și un cont de Snapchat, dar nu m-a prins încă rețeaua asta socială. Am un canal de YouTube pentru care intenționez sa creez mai mult conținut începând de anul ăsta și mai avem canalul oficial Vama pe care urcăm clipurile oficiale și multe materiale din live-uri și backstage. Dincolo de toate astea, există comunitatea Vamamusic.ro. Fanii noștri se înscriu și primesc constant tot felul de informații în exclusivitate, invitații în backstage și alte surprize de la noi. Am și eu un astfel de newsletter în care comunic noutăți legate de celelalte proiecte din care fac parte, în special despre teatru și film.

Cu toate resursele astea la îndemână pentru a comunica direct cu publicul nostru, în ultimii ani am participat la destul de puține emisiuni TV și nu am acordat foarte multe interviuri. Nu prea dau declarații în presă, prefer să le transmit direct prin pagina de Facebook pentru că stiu ca ajung nealterate la public, chiar dacă uneori sunt preluate, interpretate și trunchiate de diverse fițuici. 

Mi s-a parut interesantă ideea de a povesti despre relația mea cu social media în cadrul unui masterclass, parte din #ScoalaFlanco. Pe scurt, pe 16 aprilie în magazinul Flanco Băneasa voi participa la o discuție de aproximativ două ore alături de Tiberiu Albu, primul meu câștigător la Vocea României și de Carina Sava, artist manager la Agenția de Vise despre cum se vede un artist în social media. Întâlnirea va fi ghidată de Cristina Bazavan și tot pe blogul Cristinei se vor desfășura înscrierile în perioada 5-12 aprilie. Sunt vreo 50 de locuri disponibile la masterclass, dar dacă vă uitați pe macheta de mai jos veți găsi și celelalte cursuri din cadrul #ScoalaFlanco susținute de bloggeri specializați în domeniile lor de activitate.

La Brașov

Stau la o masă și privesc în gol, undeva în orașul Brașov. 

E bine, că se odihnesc mușchii ochilor. 

Nu se văd munții și nici măcar nu se simt. Nu e nimic ideal în momentul ăsta în care privesc în gol. Doar lucruri practice în jurul meu: un pahar cu apă, o scrumieră, dincolo de vitrină o stradă, iar pe stradă mașini. 

Niște chelneri în uniforme negre încearcă să fie altceva decât sunt. 

Citesc un text despre oameni care schimbă lumea. Sunt invidios pentru că aș vrea și eu. E mai confortabil să privesc în gol acum. În orașul Brașov. Poate o să iasă un cântec despre asta. Sau poate că o să rămână doar un moment în care am privit în gol. 

PS. 

Lumina soarelui a atins o parte a mesei timp de câteva minute bune. Șervetele de masă erau maro. În difuzoare se auzea jazz.