SOS!!Fara Cuvinte!!!Hai sa ajutam cumva!!!

Mergeti sa cititi!!atat!!E o poveste dureroasa si trista printre miile din ziua de azi!Daca rezonati in vreun fel la ea faceti ce puteti, daca nu, macar trimiteti linkul mai departe leziunemedulara.blogspot.com

M-am ocupat cu fericirea (2)

- Bai esti nebun? Nu se poate ma manca-ti-as sa stea trei zile-n vama ca n-ati ajuns voi cu hartiile!Ce ma? Ba esti prost? Deci tu-mi spui mie acum ce sa fac? Adica tu-mi tii blocat un tir cu doispe modele de gresii-n vama, astia ma fut pe mine la birou ca sta proiectu pentru ca n-au aia din ce alege si tu-mi dai lectii de timing pe banii mei..Pe banii mei bai boule ca io te-am sunat..

Tanarul travereseaza parcul vociferand.Foloseste gesturi largi de parca l-ar ajuta asta sa comunice mai bine.Din cand in cand se opreste in loc semn ca la celalat capat al undelor interlocutorul lui tocmai a spus vreo prostie sau mai rau vreo enormitate. Omul nostru ridica vocea si priveste in jur de parca toata conversatia ar trebui sa stea sub semnul discretiei si el nu reuseste sa respecte conventia.

Poarta un costum gri british-banking oarecum in contrast cu discursul pe alocuri mitocanesc.Nu pare un baiat needucat.Cara in spate un rucsac depiele negru: - Bai esti dobitoc! Tu trebuia sa fii cu hartiile alea in vama ca-mi tii un tir acolo intelegi?? Ce cacat ma iei ma cu procedurile tale? ma fut pe procedurile tale bey!!Ai termen de livrare in contract si l-ai depasit cu trei zile si mi-o iau io ca-s prost si fac afaceri cu tine...Ce mah?? Momentul pare culminant caci tanarul simte nevoia sa se aseze si nimereste pe banca invaluita de linistea serena a batranului nostru.Se aseaza brutal trantind rucsacul intre el si batran cu vocea gatuita de nervi si neputinta:
- Bai nene, bai tu chiar vrei sa ma faci la nervi? Bai cretinule daca tiru ala nu e maine seara-n Bucuresti io o belesc rau si mor cu tine de gat taran basit ce esti.Era bine cand ti-am dat businessul asta bai jigodie?Ca aveai un cacat de camion de sase tone parnaie de om care esti...deci fii atent GATA!!!GAATAAA!! Bey! maine seara sa am tiru-n Bucuresti si degetul mare apasa cu sete butonul rosu al telefonului in timp ce buzele rostesc suierand un "futu-ti gura ma-tii de jegos"

Linistea se asterne din nou peste parcul in care batranul nostru privea linistit in zare.Langa el tanarul in costum gri inca rasufla greu in urma luptei telefonice.Batranul tace.Rusinat oarecum de iesirea prea zgomotoasa tanarul intoarce de cateva ori capul catre dreapta sa incercand sa-l intuiasca pe omul de langa el.L-o fi deranjat? Ar trebui sa-i zica ceva? Nemiscarea batranului e insa paralizanta. Tanarul da sa-si apuce rucsacul si sa plece.Ceva insa il tine in loc...simte ca nu poate pleca fara a lamuri daca urletele lui au stricat sau nu linistea omului de pe banca.Batranul insa nu pare deranjat.Nu isi dezlipeste privirea din punctele lui imaginare.Tanarul decide brusc:

- Ma scuzati da' aveam o problema si..ma scuzati ca v-am deranjat.
- Nu-i nimic rosteste batranul intorcandu-si privirea albastra. Se intampla...
- Mama ce zi am avut, indrazneste tanarul din nou.
- Grea, incuviinteaza batranul.
- Da, foarte.Deci nu v-am deranjat , scuze inca o data..
- Stai linistit..Sa stii ca daca nu avea avizul facut la zi aia nu-l lasa cu tiru sa intre in tara.Si pe marfa noua avizele se dau mai greu...da stii si tu asta, doar ca tu ai nevoie de marfa si gata.Eh, asta-i cu graba asta.Sa-l multumesti pe ala sau pe alalalt.Mda...Batranul isi reia pozitia privind in zare.Tanarul e vizibil surprins.

- Lucrati in transportu' de marfa sau ce...
- Nu. Nu mai lucrez demult.
- Sunteti pensionar?
- Nu, nu sunt.Nu am carte de munca de vreo treizeci de ani.Am avut.
- Pai si..iertat-ma din ce traiti..
- Am copii.
- Ah.Mishto.Pai si cu ce v-ati ocupat?Ce meserie aveati?
- M-am ocupat cu fericirea.

Tanarul se gandeste ca omul e nebun.Ce zi, isi spune, am un tir blocat in vama si stau langa un nebun batran care se ocupa cu fericirea..- V-ati ocupat cu fericirea?
- Nu in mod direct.Am lucrat in telecomunicatii.La vremea mea am facut mult rau oamenilor din jur pana cand intr-o zi am realizat ca eu n-o sa fiu niciodata fericit.Atunci am decis ca trebuie sa-i fac fericiti pe altii.Pe cat mai multi.Altminteri ar fi trebuit sa ma omor.Pentru ca eu aduceam raul cu mine.
- Raul? Wow, ce tare...Da' ce erati vreun profet al raului? Si de ce erati nefericit?
- Nu ai timp.Ai un tir in vama, clienti nervosi un partener de afaceri prost, n-ai timp de povestile mele. Mergi.
- Poate imi fac timp si va ascult.Batranul rade...
- De ce radeti?
- Pentru ca tocmai am inceput sa te fac fericit...Apoi isi reia linistit privitul in zare.Frunzele isi continua alene drumul spre pamant.Cerul isi inchide incet, incet albastrul.

Am visat...

Am visat azi noapte un copil care ma iubea foarte tare...Alerga dupa mine printr-o casa mare, boiereasca,cu multe camere si holuri intortocheate..de fiecare data cand ne intalneam prin casa imi sarea in brate si se lipea strans de mine...Apoi cand plecam de langa el cu diverse treburi prin colturile cladirii incepea sa planga..Era mai multa lume in casa mare dar nimeni nu reusea sa-l linisteasca pe copilul care plangea pentru ca plecam de langa el..departe de el pentru cateva minute un dor dureros mi se cuibarea la nivelul sternului si se topea cateva minute mai tarziu in imbratisarea copilului cu bucle blonde...


PS. Ma duc la premiile Jetix.M-au nominalizat copii.Dar nu cred ca visul are vreo legatura.Copilul din visul meu nu privea Jetix.

In curand

Scuze tuturor, am lipsit ceva timp, dar nu prea mult, zic eu. Mai lasati-ma putin sa ma odihnesc dupa zilele "tulburi" cu Premii, lansari de carte si blocaje prin trafic.

In curand textele la piese noi, finalul sinucigasului si debutul la noi opere literare plus un nou concept : "poem despre ospatarita"

Am fost la Carturesti...in cautarea acestui bulgare de foc

...de astazi de la ora 17 puteti gasi in libraria Carturesti(Arthur Verona 13 langa cinema Patria) cele mai frumoase pagini ale lui Ioan Chirila adunate intr-un volum intitulat In cautarea acestui bulgare de foc...

Adresam aceasta carte mai ales celor care nu au avut ocazia sa se confrunte cu stilul si povestile tatalui meu si cred ca pe acest blog sunt destui..din cauza varstei:)nu prea inaintate...

Veti descoperi, povesti superbe si un stil minunat...sunt povesti pe care le citeam in manuscris sorbind hartiile care ieseau in ordine din masina de scris a tatalui meu...apoi dupa cateva zile de pauza intrebam.. hai, ma tata, nu mai scrii? Vreau sa stiu ce s-a mai intamplat...

M-am ocupat cu fericirea (1)

Este o zi luminoasa de septembrie intr-un parc din aceasta tara.Un parc cu alei umplute de pietrisul acela din care vara se ridica praful atzitzat de rotile groase de cauciuc de la tricicletele copiilor care pedaleaza furibund in timp ce mamele lor ii supravegheaza agale cotcodacind pe vreo tema a zilei. Acum este frig si parcul e aproape gol. Bancile verde-ros asteapta impasibile vreo povara umana.De undeva dinspre leagane se aude scartaitul balansoarelor exploatate de niste adolescenti chiulangii cu voci in schimbare.

Frunzele copacilor trec prin perioada aceeea de indecizie asupra desprinderii. Unele aleg sa mai ramana tematoare si aurii intr-o legatura precara cu crengile.Celelalte exerseaza caderea libeara in spirale line si completeaza inceputul unui covor care va acoperi pamantul.Cerul este albastru.Pe una din bancile de mai sus un batran imbracat intr-un palton gri priveste calm spectacolul zilei. Pare inca in putere si sub trunchiul in pozitie sezanda poti intui o statura atletica.

Fata ii e brazdata de riduri care se risipesc dinspre baza ochilor precum undele unui lac nemiscat in care tocmai ai aruncat o piatra.Mainile impreunate asezate in poala si ochii albastri care nu clipesc accentueaza senzatia de liniste interioara care se risipeste in aerul zilei.

(va urma)

Instructiuni de linistire a sinelui

Muchiile trebuie sa fie drepte.Perfect drepte. Imperfectiunea dauneaza ochiului atunci cand nu este asumata. Cum spuneam: muchiile trebuie sa fie drepte. Peretii albi, de un alb laptos care sa imi creeze o senzatie de burete. Apoi lumina trebuie sa fie difuza, filtrata. Nu trebuie sa ii vedem sursa. Ar fi obositor. Podeaua ca de ceara translucida dintr-o rasina de calitate. Din loc in loc, incastrate in podea la acelasi nivel, forme geometrice de aluminiu sparg monotonia alba.

Camera nu are o usa evidenta si asta iti da o senzatie de neliniste. Atenuata de un scaun rosu din lemn lacuit. Nu e un rosu arzator este un rosu sangeriu. Nu e plasat chiar in mijlocul camerei.Undeva spre nord-vest aproape de centru.Ca dintr-o camera alaturata se aud sunetele unei pianine hodorogite. Nu se canta la pian. Sunt mai degraba incercari nesigure izvorate din degetele unui copil curios. Sunetele sunt astfel inegale in intensitate. Egale in ritm. Ca distanta.

Langa scaunul rosu alegeti sa puneti orice obiect va trece prin cap. Pe masura ce veti auzi notele pianului obiectul se va topi inr-ul lichid argintiu, fierbinte asemenea mercurului. Podeaua se va topi la randu-i si se va forma o gaura. Daca va apropiati si priviti prin gaura lasata in urma de argintul fierbinte, veti vedea stelele...

Premiile Ioan Chirila

Premiile Ioan Chirila isi vor desemna castigatorii luni 26 noiembrie la Ateneul Roman.Este o intreprindere nascuta din entuziasmul unei zile de septembrie acum trei ani...A fost un drum greu din care nu de putine ori am iesit sifonati de ciocnirile orgoliilor breslei.

Cu toate astea incapatinarea de a duce mai departe un nume si o idee ne-au dat energie sa rezistam. Si am rezistat. Premiile au crescut in notorietate, in cantitate.Suntem convinsi ca sunt premiati cei mai buni.Nu e un articol mobilizator acesta.Simteam doar nevoia sa impartasesc cu cei care citesc sentimentul implinirii in lupta pentru un scop
si sa multumesc unei echipe mici si inimoase care si-a pus nervii la bataie si s-a implicat in acest proiect mai presus de datoria de serviciu.

Si uite asa am avut peste 150 de candidati la Talentul Anului, am acordat saptamanal un premiu pentru fotografie(cate un box de Ursus) pe situl ioanchirila.ro, avem premii pentru gazetari in valoare de 17000 de euro, un spectacol de exceptie onorat de maestrul Dan Grigore si de coregraful Mihai Petre, cateva momente ale trupei Passpartout si nu in ultimul rand prilejul de a aduna lumea sportului si a culturii la un pahar de sampanie intr-o seara de noiembrie.

Peste toate astea si poate cel mai important este ca acum la opt ani de la moartea lui Ioan Chirila putem anunta lansarea (vineri la libraria Carturesti) unui volum ce cuprinde cele mai frumoase scrieri ale sale adunate intr-o carte de aproape 200 de pagini intitulata "In cautarea acestui bulgare de foc..."

601. Pentru studentzi:)) Cu drag!!!

Acum cateva luni am primit invitatia de a face o piesa pentru un sitcom despre studenti. Se numea 601. Din pacate sitcom-ul nu s-a mai realizat.Am ramas cu piesa.Si am zis ca e pacat sa ramanem doar noi cu ea. E o piesa compusa de Tudor Chirila si Gelu Ionescu. Sigur ea respecta niste sabloane comerciale si un brief al producatorilor.

Ideea e sa il transformam intr-un viral. "Obligatia" ta sau rugamintea noastra : asculta-l si da-l mai departe unui, viitor, actual sau fost student. Pe naiba! Daca-ti place da-l la toti prietenii tai!! Sa cante muzicaaa!!!

Nu ma duc la vot.

Primul om care a visat despre o Europa unita a fost Napoleon. A ajuns s-o si implineasca pana la un moment dat intr-o maniera cruda si dictatoriala. Austerlitz, Weimar, Potsdam, Borodino sunt tot atatea batalii istorice dintr-o epopee care prefigura Europa de azi. Se spune ca in cortul de la Borodino Napoleon redacta "Statutul Comediei Franceze".Iarna ruseasca a pus capat visului...Peste o suta si ceva de ani l-a invins si pe Hitler statuand categoric ca Europa se termina la St. Petersburg..

Ma intreb ce stiu depre Europa potentialii nostri europarlamentari? Ce poti extrage dintr-o clasa politica a carei unica lupta este legalizarea furturilor "istorice" si dterminarea de noi posibile gainarii in contextul legislativ prezent? Realizam oare ca cei pe care ii trimitem acolo au dreptul de a propune proiecte de legi? Trimitem acolo oameni care nu stiu pur si simplu CUM se absorb fondurile europene pentru agricultura, de exemplu? Cum sa votezi pentru Europa cand nu stii nimic despre ea? Sa-mi spuna si mie vreunul dintre ei cand a fost incoronat imparat Napoleon? Sau cand a avut loc campania din Egipt? Zic si eu asa...

Nu ma duc la vot de data asta.Oricum sunt alesi doar pe un an.

Biloxi Blues / Brasov

Biloxi Blues merge la Brasov in Festivalul de teatru. Speram sa facem un spectacol bun acolo.Nu este prima oara pentru ca am mai fost la Brasov cu ocazia turneului national BB. Oricum stiu ca multi amatori de teatru n-au vazut spectacolul asa ca : luni 19 noiembrie Biloxi Blues in Braaasssooovvv! Be there!

Fara messenger. BB.

Stau cu Paul in cabina cu jumate de ora inainte de Biloxi si vorbim prostii.Am dat un text...adica ne-am adus aminte replici si acum palavragim. E in timp real ce scriu acum.
Paul ai vreun mesaj pentru cititorii mei? Paul se incrunta si pe un ton categoric raspunde: - Fara messenger. Sa nu mai comunice nimeni pe messenger. Deformeaza perceptiile.

Din scena se aude anuntul regizorului tehnic: in 15 minute incepe spectacolul va rugam coborati la scena...

Deci fara messenger?

Liceul Sf Sava sau Puterea gastii tinere

Si a fost balu liceului Sf. Sava . Ok u guys really rocked!Rockchickcs, groopies:)) and everything!!A fost un tsunami de energie din partea voastra. Pentru noi a fost socul ca muzica Vama Veche mai cucereste inca o generatie. Apoi bucuria ca piesele noi,piesele Vama - Bed for love, tata taye porku, pe sarma sunt atat de bine primite. Supercantare pt superpublic.
Mai presus de orice insa, concertul de pe 12 a fost important pentru ca ne-a facut sa realizam cateva lucruri definitorii:

Iubim publicul tanar pentru ca are timp.Are timp de mesajul cantecelor noastre.

E un public dispus sa creasca impreuna cu noi( da! si noi crestem inca in planul nostru spiritual) paradoxal tinerii sunt mai dispusi sa absoarba muzica noastra decat cei care au intrat adnc in viata si gusta fericirea in rate. Cand esti tanar e ori totul ori nimic. Asta am simtit la acel concert. Nu e drog mai puternic decat o asemenea atmosfera.

M-am gandit cantand ca poate asta e generatia care va schimba ceva in tara asta. Ca poate nu e doar warcraft si messenger si hi5 aceasta generatie. M-am gandit ca e o generatie care va intelege de ce am scris Fotomodele sau Cartitza. Viata nu e numai distractie cu orice pret.Culmea, printre urlete, chiote, fete sexy si baieti dementi am simtit un public dispus sa gandeasca si sa schimbe..poate nu m-am inselat...si chiar daca m-as insela oricum a fost o seara fantastica in care amfacut cel mai important lucru pentru un Om: mi-am pus intrebari!!

va multumim

daca aveti poze de la acel conert please send them la
alina.macarie@gmail.com

Tehnical Problems

Cateva probleme tehnice m-au impiedicat temporar sa scriu in ultimele zile. Se pare ca s-au rezolvat si revin cu ceva misto cat de curand. You'll love it.

Sinuigasul.Moartea dupa plutire (9)

Pe masura ce striga forta crestea in el mai puternica tot mai puternica dar nu era de ajuns.Sunetele erau prea slabe pentru a traversa intreaga distanta pana in strada. Ii lua mult timp pana cand realiza printre lacrimi ca nimeni nu il aude acolo jos.Ca impins de un arc se intoarse si sari inapoi pe bitumul terasei apoi o lua la fuga spre usita care dadea in camera liftuluisi de acolo in casa sarii. Gonea sarind cate doua trei trepte si in mai putin de un minut ajunse in strada.

Se repezi ca scos din minti in mijlocul traficului.Masinile stationau si se puneau in miscare la rastimpuri rare in perfecta contradictie cu agitatia de care era cuprins sinucigasul. Ca si cum ar fi descoperit ceva epocal fara de care umanitatea nu si-ar mai fi putut continua existenta se invartea ca un titirez printre masini incercand cu disperare sa capteze atentia intregului trafic o data.

Din masinile lor cu radiourile date la maxim pe diverse frecvente oamenii priveau degajati, nepasatori, scarbiti sau curiosi agitatia muta a unui baiat cu alura de ratat si ochi de nebun. Fiecare incerca sa-i evite privirea ca si cum contactul vizual direct i-ar fi conectat la o grozavie de care vietile lor nu aveau nevoie. Asa ca oamenii se fereau de privirea nebunului.Dar el nu se lasa. Alerga haotic printe masini strigand din ce in ce mai vlaguit, cu corzile obosite fara sa se mai poata uni in a forma un sunet care sa se transforme in cuvinte. Gatul lui emitea din ce in ce mai slab asemenea unei lanterne care isi pierde bateria. Dum...zeu e bi ii ee ngetei..maa tt oul eedpre iu iiree..lacrimi de neputinta tisneau din ochii obositi dar nu vroia sa abandoneze ideea de a convinge lumea ceea ce transforma totul intr-un spectacol grotesc...

Muzik Zeeley

4 four tango/astor piazzola/ad libitum quartet din iasi

Un cvartet senzational.Multi l-au catalogat ca al doilea Voces. Repertoriul lor contine
peste 600 de lucrari. Nu ratati posibilitatea de a-i vedea live.

Multzumim Brasooooovvvvvv

"tata taie porku uite-asa porku se revolta nu cred ca vrea:)" si acum refreeen eeeeeeeeee uuuuuuuuuuu si publicu' ro-paaaaa...supertare s-a celebrat protestul porcului la Brasov si un liceu intreg de frumosi nebuni a cantat cu noi. Ba chiar s-a ridicat problema daca refrenul la Tata taye porku sa-l facem disco sau sa-l lasam mai rock. Ne mai gandim.

Gacici infierbantate si cu tupeu.La doi metri de noi doua liceene rezolvau fara inhibitii o sticla de vin rosu. Aveti gusturi pustoaicelor:) fara pahar bineinteles. Io in liceu ma luptam cu vermut in sticle de sampanie si cu dop de plastic. Din teribilism castigam de fiecare data cu pretul unei vizite prelungite la wc-ul de pe etaj.Sper ca gagicile respective sa fi avut parte de o soarta mai buna.

S-a cantat si s-a urlat pana la epuizare a fost un public de la care am simtit dragoste si dedicare si disponibilitate la piesele noi si la mesajul lor. Pe la mijlocul cantarii un pusti semibeat urla: Undevaaa in Vaaama baaa..Undevaaa in vaaama baaaa...probabila ca asta e partea buna a pieselor postate pe youtube le stie lumea inainte de lansarea lor..s-au cantat si piese vechi nu am chef azi, vara asta, nu ne mai trageti pe dreapta..cel mai bine s-a cantat Fericire care e una din piesele mele preferate...

Brasov a meritat fiecare minut de cantare si asta ne face sa ne gandim serios la un turneu prin licee dupa lansarea discului!!
Multzumim mult.

Ps. Raul super solo la nu am chef azi, Eugen super solo la fericire.

Ps 2. Nu am apuct s-o reperam pe miss Boboc:)

Ps3. Nu subestimati niciodata puterea de intelegere a pustanilor.

O mentiune speciala si pentru publicul din Iasi, Craiova si Targu-Jiu

Ghicitoare!

Exista o trupa celebra in lumea care nu acompus nici macar o singura balada!Aveti idee cine sunt ei?:) Mi-am dat seama de asta recent.. This rings a bell to anyone?

Ghicitoare.

Vama on the Road

Suntem pe drum spre Craiova. Conduce Turcu. Un baiat solid, bonom si pozitiv. Rade mult si injura cu pofta. Suntem pe autostrada. Turcu vorbeste turceste la telefon.Habar n-am
pe unde a invatat dar e amuzant. In fata Clopo(tobe) citeste Libertatea. O fi insetat de paranormal.Sau de Cioaca:))Dan(bass) se uita la un film cu Travolta si Scarlet Johansson. E foarte frumoasa ea. Raul(clape) si Eugen dorm.Raul cu castile pe urechi. Sforaie. Eugen mai linistit. Akos( sunetistul nostru de origine maghiara) butoneaza un laptop. Ne oprim la tigara.Chiar in momentul in care tastez. Lumea se dezmorteste usor.

Turcu deschide usa microbuzului. Un val de aer rece si proaspat se napusteste inauntru.Masinile trec in viteza. Din cand in cand se face liniste si atunci se aude fosnetul frunzelor cazute pe marginea drumului.Un caine negru schioapata pe langa masina. Baietii fumeaza cativa metri mai incolo. Se bea si bere. Din spatele lor se ridica spre cer ofranda fumigena a unui gratar cu mici.E un popas cu mese de lemn langa o baraca a carei principala atractie sunt "trofee de vanatore" artizanale. Capete de cerbi si ursi, un mistret oribil apoi cativa pitici de gradina parfuiti si sparti si vreo doi cocosei.

Agatat de coltul baracii un "biboard" infatiseaza o imensa farfurie cu mici,in numar de patru, scaldati generos in mustar. De dupa farfurie se iteste chipul frumos al unei modele care tine in mana o sticla de Coca Cola la jumate'. Slogan: opreste aici pentru Coca Cola rece si mici. Ma traverseaza un fior de entuziasm. Iata ca Romania mai castiga o batalie impotriva imperialismului si globalizarii. Coca Cola se asociaza cu micii pentru a fi sigura ca ajunge pe mesele tiristilor si fetelor de centura. Yeah, am invins!!!!

Care mai da o bere?

Si a fost IASI!!

A fost frumos la Iasi. Intre camine si studenti. Cu bis adevarat. Am cantat la zero grade. Ce ti-e si cu incalzirea asta globala:) E frumos sa canti in fata studentilor pentru ca ai parte de un public destept si atunci simti ca muzica ta nu e degeaba ca merita sa ai un mesaj de transmis.

Lucrez la versurile unei piese noi: "Dumnezeu nu apare la stiri" se numeste.E un cantec foarte puternic si cu alura de imn si avea nevoie de o altfel de tema. Dar sunt pe o muchie de cutit. Va iesi bine.Sper. E piesa cu nr opt...

Mai avem vreo doua si gata discul nou...Any questions?

Sa nu uitam balul din Maxx cu un public cel putin la fel de mishto ca la Iasi.

multumim mult!!!!

www.injuratraficul.ro

In curand pentru toata lumea satula, frustrata si disperata de viata pe strazile Bucurestiului echipa agentiei de vise propune un nou site www.injuratraficul.ro

ne-am gandit sa creem un site in care fiecare sa-si verse nervii cauzati de aceasta trauma a bucurestenilor

de fapt asta ne-a cam ramas pe aici prin Romania: protestul

asa ca va asteptam , sa protestati, sa va indignati, sa injurati, sa sanctionati traficul din Bucuresti>

sa raportam soferi magari, mitocani sau imdisciplinati. sa propunem solutii sa posatm filmuletze sa ne anuntam unii pe altii despre ambuteiaje gropi strazi jalnice blah blah

si sa protestam impotriva celor care ne fac viata amara cateva ore pe zi!

bleah!

www.injuratraficul.ro coming soon!

Teatru? Teatru...Teatru!!!!

Am fost la Green Hours pentru prima data. Marturisesc ca am avut prejudecati in privinta acestei forme de teatru.Pentru ca ea s-a nascut din disperare. Disperarea actorilor de a crea si a munci, de a se exprima. Si pentru ca teatrele bucurestene nu ofera pe deplin satisfactie in acest sens iar cererea e mare, sali alternative sunt iarasi putine ,ajunge sa aiba castig de cauza un spatiu ingust unde talentul si inititiativa dorinta de expresie si ambitia reusesc sa nasca teatru. Teatru in fum, cu paharele de bautura pe masa si la cincizeci de mii de lei biletul.

Aici avem o problema. Actorul care coboara de pe scena conventionala intr-un asemenea spatiu face un gest de maxima si "costisitoare" intimitate care ar trebui cu atat mai mult apreciat din toate punctele de vedere. In opinia mea actorii pierd respectul publicului si asta se intampla inconstient, in momentul in care scurteaza distanta impusa de scena venind "goi" si dezbracati de artificiile clasice in mijlocul unui public care bea fumeaza si platest 5 lei pe bilet. Teatrul de idei ca cel pe care l-am vazut aseara mi se pare anacronic intr-un asemenea loc.Nu sunt neaparat adeptul scenei clasice dar cred ca teatru nu se poate face oriunde.Desi initiativa e laudabila si toti stim ce greu este sa fii independent azi.Asta e de salutat.

Dar sa nu ne miram dupa aia ca actorii nu sunt respectati!!!Solutie? Bilet mai scump Voicule ca cine vrea teatru trebuie sa plateasca. Nu cred ca Romania o duce asa de rau ca nu-ti dau oamenii 20 lei pe bilet in loc de5. Beau si ei o bere doua in minus ca au venit la teatru nu la spritz. Iar actorii aia isi scuipa plamanii acolo putem sa-i respectam fara sa fumam o ora. Hai ca se poate ca nu e bar de striptease.

Sau poate inteleg io gresit: ideea o fi sa beau si sa fumez ca sa obtin un plus de familiaritate in lupta cu "raceala" actului teatral clasic.Ma bat si io pe burta cu actorii.Pe cand popcorn?:))

Sinucigasul.Moartea dupa plutire(8)

Nu mai traise asta niciodata.Un val de caldura ii imbratisa tot corpul infasurandu-l bland.Era un sentiment de nedescris de culoarea laptelui si calduros ca o zi perfecta de mai in care nu bate vantul.Muschii se relaxau ca dupa un somnifer puternic si simtea ca sufletul i se largeste si devine o camera inalta ai carei pereti se extind pe masura ce caldura creste in volum, nu si in intensitate si peretii sufletului se departeaza unii de altii si camera se transforma intr-o sala care se mareste continuu pana cand peretii nu se mai vad, ochiul nu ii mai poate distinge si sala se transforma in camp si sufletul e camp, e iarba, e cer, e iubire.

Atat de mult spatiu se facu inauntrul lui incat pierdu notiunea timpului si a locului unde se afla si lacrimile tisnira firesc din ochii obositi de spectacolul unei vieti obisnuite si incepu sa planga bland si constant fara sa realizeze ca radiaza iubire. Caldura insa nu se oprea si aproape ca incepu sa-si simta sangele alergand prin vene. Era o senzatie de goana furibunda la care nu se gandise vreodata.

Oamenii stau pe loc dar sangele lor goneste neintrerupt, isi spunea cuprins de cea mai frumoasa stare pe care o traise .Si de parca toate astea nu erau de ajuns, caldura, sufletul, iubirea si circuitul sangelui se unira brusc intr-un flux si mai puternic si mai ametitor de necontrolat si caruia pur si simplu nu i te mai puteai opune desi el si-ar fi dorit pentru ca era rusinos de felul lui dar acum nu mai era loc pentru jumatati de masura caci o forta necunoscuta care ii revela simturile forma in gatul subtire o galusca de cuvinte care expolda fara ca el s-o poata controla sau directiona.Un sunet ascutit traversa aerul pana in strada:

Baaaaaaaaiiiiiiiiiiiii fraaaieeeriiiiilooorrrrrr!!! Nuu inteleeeegeeetiiii ca e voorrrba de iubireeeeeee???!!!!Nu intelegetiii baaaaiii ca ne asteapta undeva dupa colttt???? E vorba de iubireee maaaa!!Nu intelegeti ca la toti ne e dat sa iuuubim??Absolut la toti? In mod egal maaa!!!
Jumatatiilee noastreee ne asteaptaaa dar noi ne ratacim, orbecaim in intuneric maaaa!!!!

Dumnezeuuuu e iubiireeee maaaa!!!!Nu intelegeti ca e atat de simplu???!!!!Nu e nimic mai simpluuuu baaiiiiii va rooog!!!Nu intelegeti ca trebuie sa luptaaaammm sa iiesiiim din intuneriiiccc ca sa ne gasiiimm unii pe altiii baaaiiiiii!!!Undee ill cautattttiii pe Dumnezeuuu???!!! E simpluuuu!!!!Dumnezeu vrea sa ne luptam sa gasim iubireeeaaa maaa!!!!Diavolul e in noi si ne face sa ratacim in inntuneric!!!!Voi nu intelegeti ca Diavolul strica puzzle-ul!!!??? Nu intelegeeeeeti ca Noi suntem Diavolul sau Dumnezeu????!!!!!!!Nu intelegetiiii ca trebuieee sa cauttttammm?????Universul e in fiecareeee dintre nooooiiiii baaaaaaaiiiiiii!!!!Nu e filosofieee baaa!!!!Trebuiee sa ne iubiimmm intelegeti???

Pe masura ce striga forta crestea in el mai puternica tot mai puternica dar nu era de ajuns pentru a se face auzit.Sunetele erau prea slabe pentru a traversa intreaga distanta pana in strada. Ii lua mult timp pana cand realiza printre lacrimi ca nimeni nu il aude acolo jos...

Sinucigasul. Moartea dupa plutire(7)

Sa fie oare posibil ca undeva in lumea asta cineva sa tanjeasca dupa mine? Cineva sa fie potrivit pe masura tenebrelor si frustrarilor mele? Sa fie oare cineva destinat mie si numai mie? Cati dintre noi nu ne intalnim niciodata? Toate intrebarile astea il tintuiau inca pe marginea blocului. Intrebarile si imaginea Ei din ce in ce mai vie, din ce in ce mai puternica.

Gandul ca o Ea in tenisi si tricou, avea nevoie de el gandul ca oamenii sunt facuti unii pentru altii si o forta necunoscuta le rataceste drumurile si ii amesteca gresit ca intr-un puzzle distrus de un copil rau, ei bine gandul asta il facea sa se sufoce de nedreptate.
Nu se gandea nici o clipa ca fata din mintea lui e rodul imaginatiei in plina criza, nu se gandea ca adrenalina ultimelor momente ii scurtcircuitase benefic creierul care fabrica povesti din dragoste de viata, nu se gandea la nimic din ceea ce ar fi putut-o face pe Ea ireala.

Traia o revelatie incredibila, aceea ca fiecare om de pe pamint are pregatita o jumatate pe care insa cei mai multi nu o intalnesc niciodata.Nu era ceva nou sub soare, stia bine asta dar vedea fizic si dureros mii de oameni care mergeau pe strazi sau intrau in gurile de metrou, trecand unii pe langa altii fara sa stie ca de fapt isi apartin si ca se indreapta spre case in care sunt asteptati de alte jumatati nepotrivite cu ganduri destinate altor jumatati si tot asa intr-un cerc care nu se inchide niciodata.

Vedea o fata eleganta cu aerul italiei anilor cincizeci care iesea plangand dintr-o cafenea
si arunca un buchet de flori si in acelasi timp privea o cladire imensa de birouri in care un avocat ambitios specializat in drept comercial impacheta cadouri de Craciun pentru mama si sora lui.
Stia ca cei doi sunt facuti unul pentru altul dar ziua in care ar fi trebuit sa se intalneasca ceva se intamplase si ea nimerise in bratele unui fotograf frustrat de arta neimpartasita iar el se casatorise cu o fata dintr-o clinica aflata doua etaje mai jos.

Mii de asemenea povesti incepura sa i se deruleze prin fata ochilor incurajate de claxoanele care se inmulteau nefiresc cateva zeci de metri mai jos. Ai fi zi ca gandurile si proiectiile ii erau conduse de traficul infernal, ca si cum cineva l-ar fi conectat brutal la toate masinile cu destinele aferente. Gandul ca orasul de sub el musteste de povesti gresite, ideea ca sute si mii de oameni in masinile lor sufera inconstienti, abrutizati, resemnati cu necunoscutul starni in el un sentiment absolut nou de ceva amestecat cu mila.Traia ce nu mai traise vreodata.