M-am întors azi de la Berlin unde am participat la un workshop de actorie. Am avut ocazia să văd ieri una din proiecțiile cu "Poziția Copilului", un film de Călin Netzer. Următoarele rânduri nu trebuie citite în vreo cheie critică, ci doar ca o formă de entuziasm al unui coleg.
Filmul lui Netzer m-a impresionat. Am crezut, în treizeci de minute, că propune doar tema cercului vicios al unei Românii corupte, fără șansă de vindecare, pentru ca treptat și surprinzător să alunece într-o adevarată psihodramă cu două personaje extrem de profunde aflate într-un conflict freudian fără ieșire, unde nu există victorie absolută ci doar un șir nesfârșit de bătălii câștigate de o parte sau de alta. E un prilej excelent pentru spectator de a-si pune întrebări în fața unui caz de viață care revendică o dilemă fără să poată propune o soluție.
Toți actorii filmului sunt excelenți. Ar fi însă nedrept față de Luminița Gheorghiu să nu fie extrasă din acest pluton victorios pentru a fi ridicata la rangul de general care și-a condus personajul ca un mare strateg. Luminița Gheorghiu este impecabilă. Este extraordinar portretul minuțios al unei mame supraprotectoare orbită de o dragoste bolnăvicoasă pentru un fiu( Bogdan Dumitrache) care nu reușeste să rupă această legătură și să înceapă singur propria călătorie în viață.
Față de toate rolurile în care am văzut-o pe Luminița Gheorgiu acesta este un contre-emploi, lucru rar în filmul românesc unde actorii sunt în general distribuiți pentru ceea ce pot face mai bine, nu pentru ce ar putea să compună. Da, Luminița Gheorghiu face compoziție și nu iartă absolut niciun detaliu. Rade tot cu minuție. Sper ca juriul de la Berlinale să-i acorde premiul pentru interpretare feminină. Spun asta fără să fi văzut celelalte filme, exprimând mai degrabă o speranță decât o convingere obiectivă.
Cu riscul de a mă repeta, Poziția Copilului, este un film al actorilor pe care îi felicit din toată inima. Sunt convins că pot exista comentarii vis-a-vis de alte aspecte care compun un film, de la structura, la elemente tehnice, ritm, concept, diverse forme de execuție cinematografică sau imperfecțiuni. E treaba criticii.
Eu sunt actor. Și bucuria cea mai mare este că văzând acest film m-am tranformat din actor în spectator. Într-o industrie de film în care adesea actorul este mai ieftin decât camera un film care propune supremația primului nu face decât să-mi dea speranță și să redea o parte din demnitatea adesea șifonată a breslei noastre.
PS. Ditribuția completă și echipa filmului Poziția Copilului le puteți găsi
aici.
