Salonul de nefumatori al unui restaurant bucurestean.Doua-trei mese intr-un separeu izolate de restul lumii printr-o usa glisanta.Pe peretele din fata mea un tablou infatiseaza Venetia.Inepuizabila sursa de inspiratie pentru pictorii din toate timpurile.Deasupra tabloului o unitate de aer conditionat lupta din greu sa impinga aer rece in incapere.Din dispozitiv un firisor de apa se prelinge pe perete, apoi pe barcutele, marea si palatele Venetiei.E dureroasa si degradanta senzatia pe care o incerc.Sentimentul descompunerii si mizeriei.Un tablou ratacit, pe a carui panza se prelinge apa... e o chestiune de timp pana cand barcutele venetiene se vor topi in mare..Chem ospatarul:
eu : stiti, se prelinge apa din aeru' conditionat pe tabloul ala...
el: ah da...sunt probleme la instalatie mereu face asa...
eu: pai da..dar tabloul? curge apa pe el si ma gandesc ca..
el:(preocupat) e nasol ca inseamna ca instalatia nu mai baga rece...
eu : pai da dar TABLOUL SE STRICA..curge apa pe el..
el: ah, nu ca il stergem mereu...
eu: Cu ce il stergeti??
el: (mandru) cu servetele il tamponam bine cu servetele..
eu: ...
el: (familiar) daca e il mai pictam noi pe ici pe colo( rade)
eu: imi faceti si mie nota?
el: imediat. a fost bun?
eu: bun
luni, 29 octombrie 2007
Nokia via Coca Cola
Mi se pare o greseala perfecta de scenariu ultima reclama la Coca Cola.Aceea in care intr-un final pustiul scoate din geanta o sticla de Cola mimand ca e un telefon.Totul ar fi ok daca restul drumului pana la sticla/telefonul cu pricina nu ar fi pigmentat de onomatopeea sonora care reda amuzant din gatul puberului celebra melodie Nokia. Ai zice ca Nokia a dat bani grei ca sa-si impuna subliminal produsele intr-o reclama Coca -Cola.Dupa atata sunet de Nokia,pana se gaseste sticla,dezvaluirea Coca Cola e inutila.Ni s-a imprimat mesajul:ca sa faci dintr-o sticla de Cola un telefon amuzant si credibil foloseste sunetul Nokia.Good job Nokia.
vineri, 26 octombrie 2007
La revedere, Nicolae Dobrin
Nicolae Dobrin a plecat dintre noi.Moartea unui mare artist, as spune.Este subiectul zilei si presa romaneasca are grija de asta in stilul ei caracteristic.Eu nu stiu decat ca Dobrin a fost cel mai mare fotbalist roman.Mai stiu ca tatal meu a plecat dintre noi lasand in urma un manuscris care ar fi trebuit sa se transforme in cartea dedicata lui Dobrin.Ne-am gandit ca cel mai frumos omagiu pe care i l-am putea aduce ar fi sa publicam un fragment din acest text ramas in sertarul celui mai mare gazetar sportiv.Ioan chirila l-a iubit mult.Veti gasi un fragment din acest manuscris pe www.ioanchirila.ro Dumnezeu sa-l ierte.Undeva sus poate ca Dobrin ii spune tatei de ce crede ca nu a jucat la Guadalajara...
joi, 25 octombrie 2007
Vama.Noul disc.
Se defineste din ce in ce mai bine sound-ul noului disc.destul de variat zic eu si asta e bine. astazi am lucrat cu raul si dan la Cartitza ca sa definim lumea de sub pamant.a fost o repetitie linistita si foarte eficienta. e incredibil ce poate face clapa asta, nordlead 3. posibilitatile de expresie sunt practic infinite. un ton, un sunet poate fi o calatorie. sunt entuziasmat si bucuros ca putem sa cautam...si ca incercam sa evoluam impreuna cu muzica noastra...speram in curand sa putem livra imagini de la repetitiile noastre...vom incerca sa cream un context social pentru fiecare poveste de pe disc...singuratatea nu va mai fi privita doar ca o trauma a individului ci ca un flagel social prezent cu care se poate lupta...in definitiv daca lipsa de comunicare e una din bolile noastre azi..comunicarea ar fi antidotul nu? vom incerca sa determinam contextul social al fiecarei piese si poate impreuna cu cei care ne asculta vom schimba ceva...macar in Noi
miercuri, 24 octombrie 2007
Upgrade
urmeaza un noiembrie plin cu multe cantari in bucuresti/ vama se intoarce printre studenti- adica balurile!!!! vom publica in calendar curand/ vamamusic.ro intra in constructie ne propunem un site very user friendly cu account-uri pt useri fan club upload, download, interactivitate, everyone is invited situl se va lansa oficial in februarie in preajma noului disc/ dezbatem urmatoarea piesa pentru single si chiar ne dorim sa facem un focus grup cu fani care sa-si dea cu parerea / la teatrul de comedie s-a reluat biloxi blues next performance 31 octombrie va cam astept:)/ stay tuned!!!/
in curand productii video de la repetitiile noastre/ see u!!/ show - play -love
in curand productii video de la repetitiile noastre/ see u!!/ show - play -love
luni, 22 octombrie 2007
Gheisa Urbana sau De ce ne culcam cu secretara?
Esti unul din oamenii zilelor noastre.Ai muncit mult, ai avut ceva noroc si ai o functie de conducere intr-o companie medie cu birou si secretara.Urmaresti fericirea ca ogarul iepurele.Trebuie sa fii fericit si basta.Ti s-a inoculat ideea ca asta nu se face decat urcand vertiginos pe scara intortocheata cu trepte roase a societatii.”Banii nu aduc fericirea” e un dicton pentru cei slabi in care tu nu mai crezi demult.Esti de acord ca trebuie sa muncesti ca sa ajungi in varful unui iceberg despre care nimeni nu ti-a spus ca se va topi la un moment dat. O sa afli mai tarziu, de unul singur.
Deocamdata muncesti mult, munca te preocupa, ai o sotie acasa pentru care nu prea iti faci timp cu exceptia weekendurilor cand mallurile sunt pline si pe tine, snob corporatist, asta te scoate din sarite.Dar sa-ti scoti nevasta in oras e aproape o datorie civica cu atat mai mult cu cat ea e mama copilului tau, e adevarat, nu stii daca o mai iubesti sau doar nutresti fata de faptura ei fizica un sentiment vinovat de prietenie.
Dinspre partea mentala nici nu poate fi vorba de vreo potriveala, niciodata nu te-a inteles nici pe tine nici profesia ta oricare ar fi ea .Frustrant pentru ca tu crezi ca “a intelege” nu se rezuma la haine curate si paste aburinde in fiecare seara cand ajungi tarziu acasa.Nu te intelege si gata.
Secretara ta insa e diferita.Ai angajat-o asa intr-o doara, pentru ca trebuia sa respecti sablonul cu pricina.E draguta, subtirica si ingrijita, nu pleaca niciodata de la birou cu mult inaintea ta.E singura sau cel putin asa iti lasa impresia.La inceput isi facea treaba si atat. Fara prea multe dialoguri sau pareri.Dupa cele cateva crize pe care l-ai facut cu angajatii si pe masura ce timpul a trecut fata asta draguta a inceput sa te inteleaga, sa te protejeze de “dusmanii” corporatisti preluandu-ti telefoanele cu un ton rece si politicos adresat adversarilor tai reali sau fabricati de imaginatia ei.
A inceput usor, usor sa se identifice cu felul tau de a gandi.Tu stii ca asta e apanajul oamenilor slabi si comozi, acela de a prelua si insusi gandirea celui mai destept sau mai puternic.
La adapostul acestei umbrele a gandurilor altuia pentru care nu platesc drepturi de autor oamenii slabi si comozi dar buni executanti se feresc de ploaia vietii.
Pentru ca doar cei tari, care privesc spre cer se pot lauda cu coloana vertebrala care sfideaza legile lui Newton in plan moral.
Exista un Newton in plan moral.Sa fii moral este o lupta impotriva gravitatiei generata de eternul compromis.Peste toate astea incepi sa ai nevoie de privirea ei blanda, de sfaturile tampe sau de o atingere intamplatoare atunci cand ti-a adus cafeaua.Nevasta-ta nu te mai intreaba daca vrei fructe ceea ce oricum te-ar scoate din sarite venind de la ea .In casnicia ta initiativele de orice gen sunt aducatoare de furtuna.
Nu stii cand lucrurile incep sa se precipite si cum intr-o seara inainte sa pleci de la birou te trezesti ca vorbesti despre frustrarile tale cele mai intime cu ea, cu fata care acum cateva luni incurca marketingul cu managementul.E calma, te asculta si nu se grabeste, coboara pe alocuri timid privirea in pamant pentru a o ridica exact atunci cand ai terminat ce aveai de spus. Se sincronizeaza ideal cu monologul gandurilor tale si te asculta ca o gheisa urbana gata sa te serveasca, gata sa te scarifice.Firesc in mintea ta incolteste o intrebare...oare aceeasi sincronizrare se intampla in pat? Iti reprimi repede orice varianta de raspuns si te cuprinde mila fata de tine, de sotia ta, de casnicia voastra.Dar intrebarea odata pusa...
In seara aia te duci acasa si spaghetele sunt mai rele ca oricand si tacerea e aproape dureroasa.Nu mai poti juca teatrul lui “si? Ce ai facut azi? “. Capitulezi, te lasi in voia lui “fie ce-o fi” si iti recuperezi sufletul lipindu-ti obrazul aspru de crestetul copilului tau.
Drumul catre prima partida de sex cu secretara ta e inevitabil, ireversibil, lin.
Nu te opui pentru ca ceva iti spune ca asa trebuie sa fie, asa e de cand lumea, da, asa e de cand lumea si nu sesizezi momentul in care te afunzi in apele calde si spumoase ale amoralitatii.
Pana si ea stie ca se va ajunge acolo, la ea acasa dupa o sticla de merlot, cu tine desfacandu-ti usor cravata si ea care se scuza inopinat ca trebuie sa mearga la baie.
Desi se intoarce neschimbata de acolo tu stii ca asta este semnul, asta este momentul si fara sa mai spui nimic o lasi sa se aseze langa tine odata cu tacerea penibila care dispare sub greutatea primului geamat.
I-ai strans genunchii si ai sarutat-o, nu opune rezistenta, ar fi culmea doar stie atat de mult despre tine si de o buna bucata de timp te apara de rele si tu acum inchizi ochii si iti scufunzi sufletul in sarutul asta lung, intrerupt doar de flashurile copilului tau care se joaca in tarc dar ea are grija sa te aduca inapoi in lumea sarutului si simti cum iti creste barbatia, Animalul din tine sufoca Omul si gandurile, smulgi fusta, smulgi camasa rastorni vinul rosu care se prelinge uleios pe parchet si voi doi odata cu el... si intr-un final intri in mlastina calda si electrica datatoare de fiori de placere...
e un drum pe care il parcurgi printre spasme si incolaciri descoperi forme pe care le-ai tot banuit si te bucuri salivand, adolescentin si pervers...Ea te priveste in ochi, privire de sclava, o sclava de bunavoie savurand la randu-i placerea ce vine ritmic din tine, mai tare, tot mai tare, mai des, tot mai des,...pentru ca in sfarsit s-o umpli cu caldura si barbatie si sanii si coapsele si mainile simt pe rand ca esti stapanul lor, se predau de buna voie violentei, sunt obiectul batjocurii tale dulci
...acum rasuflarile voastre sunt una si toata concentrarea e acolo odata cu stelele si punctele maro, verde albastru, levantica si fiorii, sudoarea si ochii, limbile, sfarcurile si buclele, stransoarea, buzele, unghiile scobind carnea, tunetul inimii, venele gatului, aorta, suflul si inca putin....apoi nedescrisul...abisul si pulberea timpului dilatat intr-un geamat final...ati terminat drumul impreuna...tacerea e apasatoare nu stii ce sa spui ai vrea sa-ti asumi doar orgasmul nu si consecintele...iti vine un singur gand in minte in timp ce o tii tandru in brate: “tocmai m-am culcat cu secretara”..nu, sclav corporatist tocmai te-ai culcat cu viitoarea ta sotie...acasa copilul tau buclat viseaza ca-l mangai pe crestetul capului...
Deocamdata muncesti mult, munca te preocupa, ai o sotie acasa pentru care nu prea iti faci timp cu exceptia weekendurilor cand mallurile sunt pline si pe tine, snob corporatist, asta te scoate din sarite.Dar sa-ti scoti nevasta in oras e aproape o datorie civica cu atat mai mult cu cat ea e mama copilului tau, e adevarat, nu stii daca o mai iubesti sau doar nutresti fata de faptura ei fizica un sentiment vinovat de prietenie.
Dinspre partea mentala nici nu poate fi vorba de vreo potriveala, niciodata nu te-a inteles nici pe tine nici profesia ta oricare ar fi ea .Frustrant pentru ca tu crezi ca “a intelege” nu se rezuma la haine curate si paste aburinde in fiecare seara cand ajungi tarziu acasa.Nu te intelege si gata.
Secretara ta insa e diferita.Ai angajat-o asa intr-o doara, pentru ca trebuia sa respecti sablonul cu pricina.E draguta, subtirica si ingrijita, nu pleaca niciodata de la birou cu mult inaintea ta.E singura sau cel putin asa iti lasa impresia.La inceput isi facea treaba si atat. Fara prea multe dialoguri sau pareri.Dupa cele cateva crize pe care l-ai facut cu angajatii si pe masura ce timpul a trecut fata asta draguta a inceput sa te inteleaga, sa te protejeze de “dusmanii” corporatisti preluandu-ti telefoanele cu un ton rece si politicos adresat adversarilor tai reali sau fabricati de imaginatia ei.
A inceput usor, usor sa se identifice cu felul tau de a gandi.Tu stii ca asta e apanajul oamenilor slabi si comozi, acela de a prelua si insusi gandirea celui mai destept sau mai puternic.
La adapostul acestei umbrele a gandurilor altuia pentru care nu platesc drepturi de autor oamenii slabi si comozi dar buni executanti se feresc de ploaia vietii.
Pentru ca doar cei tari, care privesc spre cer se pot lauda cu coloana vertebrala care sfideaza legile lui Newton in plan moral.
Exista un Newton in plan moral.Sa fii moral este o lupta impotriva gravitatiei generata de eternul compromis.Peste toate astea incepi sa ai nevoie de privirea ei blanda, de sfaturile tampe sau de o atingere intamplatoare atunci cand ti-a adus cafeaua.Nevasta-ta nu te mai intreaba daca vrei fructe ceea ce oricum te-ar scoate din sarite venind de la ea .In casnicia ta initiativele de orice gen sunt aducatoare de furtuna.
Nu stii cand lucrurile incep sa se precipite si cum intr-o seara inainte sa pleci de la birou te trezesti ca vorbesti despre frustrarile tale cele mai intime cu ea, cu fata care acum cateva luni incurca marketingul cu managementul.E calma, te asculta si nu se grabeste, coboara pe alocuri timid privirea in pamant pentru a o ridica exact atunci cand ai terminat ce aveai de spus. Se sincronizeaza ideal cu monologul gandurilor tale si te asculta ca o gheisa urbana gata sa te serveasca, gata sa te scarifice.Firesc in mintea ta incolteste o intrebare...oare aceeasi sincronizrare se intampla in pat? Iti reprimi repede orice varianta de raspuns si te cuprinde mila fata de tine, de sotia ta, de casnicia voastra.Dar intrebarea odata pusa...
In seara aia te duci acasa si spaghetele sunt mai rele ca oricand si tacerea e aproape dureroasa.Nu mai poti juca teatrul lui “si? Ce ai facut azi? “. Capitulezi, te lasi in voia lui “fie ce-o fi” si iti recuperezi sufletul lipindu-ti obrazul aspru de crestetul copilului tau.
Drumul catre prima partida de sex cu secretara ta e inevitabil, ireversibil, lin.
Nu te opui pentru ca ceva iti spune ca asa trebuie sa fie, asa e de cand lumea, da, asa e de cand lumea si nu sesizezi momentul in care te afunzi in apele calde si spumoase ale amoralitatii.
Pana si ea stie ca se va ajunge acolo, la ea acasa dupa o sticla de merlot, cu tine desfacandu-ti usor cravata si ea care se scuza inopinat ca trebuie sa mearga la baie.
Desi se intoarce neschimbata de acolo tu stii ca asta este semnul, asta este momentul si fara sa mai spui nimic o lasi sa se aseze langa tine odata cu tacerea penibila care dispare sub greutatea primului geamat.
I-ai strans genunchii si ai sarutat-o, nu opune rezistenta, ar fi culmea doar stie atat de mult despre tine si de o buna bucata de timp te apara de rele si tu acum inchizi ochii si iti scufunzi sufletul in sarutul asta lung, intrerupt doar de flashurile copilului tau care se joaca in tarc dar ea are grija sa te aduca inapoi in lumea sarutului si simti cum iti creste barbatia, Animalul din tine sufoca Omul si gandurile, smulgi fusta, smulgi camasa rastorni vinul rosu care se prelinge uleios pe parchet si voi doi odata cu el... si intr-un final intri in mlastina calda si electrica datatoare de fiori de placere...
e un drum pe care il parcurgi printre spasme si incolaciri descoperi forme pe care le-ai tot banuit si te bucuri salivand, adolescentin si pervers...Ea te priveste in ochi, privire de sclava, o sclava de bunavoie savurand la randu-i placerea ce vine ritmic din tine, mai tare, tot mai tare, mai des, tot mai des,...pentru ca in sfarsit s-o umpli cu caldura si barbatie si sanii si coapsele si mainile simt pe rand ca esti stapanul lor, se predau de buna voie violentei, sunt obiectul batjocurii tale dulci
...acum rasuflarile voastre sunt una si toata concentrarea e acolo odata cu stelele si punctele maro, verde albastru, levantica si fiorii, sudoarea si ochii, limbile, sfarcurile si buclele, stransoarea, buzele, unghiile scobind carnea, tunetul inimii, venele gatului, aorta, suflul si inca putin....apoi nedescrisul...abisul si pulberea timpului dilatat intr-un geamat final...ati terminat drumul impreuna...tacerea e apasatoare nu stii ce sa spui ai vrea sa-ti asumi doar orgasmul nu si consecintele...iti vine un singur gand in minte in timp ce o tii tandru in brate: “tocmai m-am culcat cu secretara”..nu, sclav corporatist tocmai te-ai culcat cu viitoarea ta sotie...acasa copilul tau buclat viseaza ca-l mangai pe crestetul capului...
duminică, 21 octombrie 2007
Sufletul meu.Definitie.
Ma gandesc la sufletul meu ca la o camera mare cu pereti de tabla si ecou nesfarsit.
Intr-un colt zace inima ...
Din tavan spanzura un bec...In jurul lui, atrase de lumina roiesc gandurile...
Intr-un colt zace inima ...
Din tavan spanzura un bec...In jurul lui, atrase de lumina roiesc gandurile...
marți, 16 octombrie 2007
Undeva in vama...bad unauthorised recording:(
Nu e bine...si nici corect...in definitiv sa postezi o inregistratre "furata dintr-un concert" inseamna deteriorarea muncii unui artist cu atat mai mult cu cat varianta cu sound-ul original nu e inca pe piata si metodele de inregistrare a sunetului sunt jalnice..dar e lumea informatiei cu orice pret...urat..
mesajul este adresat celor care au facut asta..think twice before stealing..
Aria Spagii. Asta e Romania?
song from Chirita of Barzoieni
versuri: Iarina Demian
mizica: Tudor Chirila
luni, 15 octombrie 2007
Premiille Ioan Chirila.Fotografia saptamanii.
Am lansat un nou concurs in cadrul Premiilor.Se adreseaza celor care cred ca au ceva de spus in fotografie.Se lasa cu un bax de Ursus, saptamanal, stimulator de creativitate:)) Detaliile aici
Fiti va rog amabili si dati mai departe mesajul celor pe care ii stiti vizati.
Echipa Premiilor va multumeste.
Fiti va rog amabili si dati mai departe mesajul celor pe care ii stiti vizati.
Echipa Premiilor va multumeste.
sâmbătă, 13 octombrie 2007
Cateva cuvinte pe care ar trebui sa le folosim mai putin.Spre deloc...
vedeta, genial, supertare, consumism, belea, diva, trend, shopping, "fata", nishat, pensii, comunicator, animal politic, fitze, coaie sau " coitze" lista este de-abia deschisa:)
PS Cuvinte demonetizate prin frecventa folosire sau deviate de la semnificatia primara si aduse nefericit in lumina prin acelasi procedeu al frecventei.
PS Cuvinte demonetizate prin frecventa folosire sau deviate de la semnificatia primara si aduse nefericit in lumina prin acelasi procedeu al frecventei.
Back in Business.Timisoara Rulz.Hot Dog Affair.Aria spagii.
ok everybody! stiu ca nu mi-ati dus lipsa da io vreau sa cred ca nu a fost asa!Mouhhahahahaha! great audience in Timisoara! Timisoara Rulz! concertul de pe 12 octombrie de la festivalul de dramaturgie romaneasca a inceput cu Chirila in camera de hotel care, cu telefonul si mintea pe silent, se uita fascinat la lectia de spaga predata de ministrii si fosti ministrii ai Romaniei!the hotdog affair!
intr-un final vad un apel de la clopo(tobe). Sun. Eu(calm): Da, clopo El: ba unde esti? Eu:la hotel El: ba esti nebun? noi suntem pe scena. En(fuckin)gaged si o rup la fuga spre Opera din Timisoara aflata din fericire langa hotel.De vreun sfert de ora Raul salva situatia cu un recital de pian clasic.Toata lumea a apreciat regia perfecta a momentului cu Raul la pian si noi restu intrand ca o furtuna in scena.S-au cantat piese noi.Ne-am cam simtit bine.
Revin, stiu ca mi-ati dus lipsa nu stiu daca moare sau nu dar luni mai avem un episod, apoi de ce ajungi sa te culci cu secretara si in final s-o iubesti...asta tot cam pe luni..si tot pe luni e timpul sa amintim cat de actuali eram acum doi ani cand impreuna cu gelu ionescu scriam un cantec care se numeste Aria Spagii si face parte de pe coloana sonora a spectacolului Chirita...lyrics by Iarina Demian..so there's a lot of work to do...
bai copii auziti? vreti sa schimbam ceva in tara asta? ca io am o solutie...
intr-un final vad un apel de la clopo(tobe). Sun. Eu(calm): Da, clopo El: ba unde esti? Eu:la hotel El: ba esti nebun? noi suntem pe scena. En(fuckin)gaged si o rup la fuga spre Opera din Timisoara aflata din fericire langa hotel.De vreun sfert de ora Raul salva situatia cu un recital de pian clasic.Toata lumea a apreciat regia perfecta a momentului cu Raul la pian si noi restu intrand ca o furtuna in scena.S-au cantat piese noi.Ne-am cam simtit bine.
Revin, stiu ca mi-ati dus lipsa nu stiu daca moare sau nu dar luni mai avem un episod, apoi de ce ajungi sa te culci cu secretara si in final s-o iubesti...asta tot cam pe luni..si tot pe luni e timpul sa amintim cat de actuali eram acum doi ani cand impreuna cu gelu ionescu scriam un cantec care se numeste Aria Spagii si face parte de pe coloana sonora a spectacolului Chirita...lyrics by Iarina Demian..so there's a lot of work to do...
bai copii auziti? vreti sa schimbam ceva in tara asta? ca io am o solutie...
marți, 9 octombrie 2007
Sinucigasul.Moartea dupa plutire(6)
Jumatate din tenisii lui erau in aer.Calcaiele erau singura legatura cu un prezent incert apasand betonul terasei.Corpul ii era putin aplecat pe spate ca sa compenseze dezechilibrul astfel incat fara voie privea spre cer.Norii alergau nepasatori la drama de pe bloc.Si-ar fi dorit o discutie cu norii. Se gandea ca norii ar putea vorbi inainte sa se transforme in ploaie..."ce poezie ranceda ma cuprinde acum"...nu stia de ce ii venea sa urle...dar urletul ar fi grabit zborul pe Pamant...
Ii placea senzatia asta de echilibru precar..."As putea sa las vantul sa ma omoare"..."daca vantul ar sufla mai tare acum ar putea decide in favoarea mortii mele".Vantul insa nu sufla si nu prelua responsabilitatea sinucigasului...vantul preda lectia moralitatii, isi spunea zambind...va trebui sa sar din proprie initiativa...asuma-ti, ii soptea curgerea norilor...oare cate sinucideri privesc norii acum? cati oameni pe cate blocuri, schele sau poduri asteapta sa sara si privesc cerul? cati oamenii pe pamant fac acelesi lucruri deodata? ideeea simultaneitatii il facea sa se simta mai putin singur.. oare jumatea mea, femeia pe care nu am cunoscut-o niciodata se pregateste sa sara odata cu mine? ne vom regreta unul pe altul in cadere?
Ochii incepura sa i se umezeasca si povestea iubirii pierdute, cea la care jinduiesc toti oamenii rasfoind reviste stralucitoare fabricate de artisti neadaptati se derula inlocuindu-i gandurile..era convins acum in timp ce lacrimile ii gadilau obrajii facandu-l sa zambeasca nevoit ca jumatatea lui va sari odata cu el...ii vedea blugii rupti, tenisii albastrii cu imprimeuri de trifoi, tricoul negru cu inscriptia 'Love is in the air' si parul roscat precum rasaritul soarelui in Atlantic..cicatricea lunguiata de pe obrazul drept , o crapatura alba pe fata ei mereu bronzata si nasucul perfect desenat parca de japonezii manga..>
plangea la gandul ca n-o s-o vada niciodata ca n-o sa-i imbratiseze sanii si n-o s-o poata privi in ochii verzi care i-ar fi mangaiat pielea cu lumina lor nefireasca...lumina aceea alba care strapunge aerul inainte ca furtuna de vara sa intunece totul...plangea pentru tot ce ar fi putut avea impreuna cu fata visurilor lui si-si vindea siesi iluzia fericirii..in singuratatea teribila dinaintea saltului gasise solutia dedublarii ca forma de lupta...
Se impartise adhoc in doi indivizi, unul constient si pragmatic care se pregatea sa sara cu un zambet inghetat pe buze si stia ca trebuie sa mai ia cu el un idiot indragostit de viata in ultimul moment...primul ii vindea celui de-al doilea iluzia implinirii in ultimul zbor alaturi de o EA fabricata in ultimul moment...celalalt nu voia inca sa abandoneze imaginea femeii care l-ar fi putut salva desi stia ca ea era in aceeasi situatie pe un bloc din Paris...norii isi incetinisera mersul interesati parca de povestea simultana a doi oameni care vor zbura in moarte tinandu-se de mainile care nu se vor fi atins niciodata...
Ii placea senzatia asta de echilibru precar..."As putea sa las vantul sa ma omoare"..."daca vantul ar sufla mai tare acum ar putea decide in favoarea mortii mele".Vantul insa nu sufla si nu prelua responsabilitatea sinucigasului...vantul preda lectia moralitatii, isi spunea zambind...va trebui sa sar din proprie initiativa...asuma-ti, ii soptea curgerea norilor...oare cate sinucideri privesc norii acum? cati oameni pe cate blocuri, schele sau poduri asteapta sa sara si privesc cerul? cati oamenii pe pamant fac acelesi lucruri deodata? ideeea simultaneitatii il facea sa se simta mai putin singur.. oare jumatea mea, femeia pe care nu am cunoscut-o niciodata se pregateste sa sara odata cu mine? ne vom regreta unul pe altul in cadere?
Ochii incepura sa i se umezeasca si povestea iubirii pierdute, cea la care jinduiesc toti oamenii rasfoind reviste stralucitoare fabricate de artisti neadaptati se derula inlocuindu-i gandurile..era convins acum in timp ce lacrimile ii gadilau obrajii facandu-l sa zambeasca nevoit ca jumatatea lui va sari odata cu el...ii vedea blugii rupti, tenisii albastrii cu imprimeuri de trifoi, tricoul negru cu inscriptia 'Love is in the air' si parul roscat precum rasaritul soarelui in Atlantic..cicatricea lunguiata de pe obrazul drept , o crapatura alba pe fata ei mereu bronzata si nasucul perfect desenat parca de japonezii manga..>
plangea la gandul ca n-o s-o vada niciodata ca n-o sa-i imbratiseze sanii si n-o s-o poata privi in ochii verzi care i-ar fi mangaiat pielea cu lumina lor nefireasca...lumina aceea alba care strapunge aerul inainte ca furtuna de vara sa intunece totul...plangea pentru tot ce ar fi putut avea impreuna cu fata visurilor lui si-si vindea siesi iluzia fericirii..in singuratatea teribila dinaintea saltului gasise solutia dedublarii ca forma de lupta...
Se impartise adhoc in doi indivizi, unul constient si pragmatic care se pregatea sa sara cu un zambet inghetat pe buze si stia ca trebuie sa mai ia cu el un idiot indragostit de viata in ultimul moment...primul ii vindea celui de-al doilea iluzia implinirii in ultimul zbor alaturi de o EA fabricata in ultimul moment...celalalt nu voia inca sa abandoneze imaginea femeii care l-ar fi putut salva desi stia ca ea era in aceeasi situatie pe un bloc din Paris...norii isi incetinisera mersul interesati parca de povestea simultana a doi oameni care vor zbura in moarte tinandu-se de mainile care nu se vor fi atins niciodata...
sâmbătă, 6 octombrie 2007
vineri, 5 octombrie 2007
IRIS 30 de ani !!!!!!!
in seara asta primele poze din backstage aici :)) sper sa ma tin de cuvant!!!
joi, 4 octombrie 2007
Lacrimi de batranete
Mainile ii tremurau ritmic pe bratele scaunului cu rotile.Picioarele tremurau si ele lipite strans unul de altul ca intr-o imbratisare care le-ar fi aparat de frig.Fata zbarcita de durere,umilinta si trecerea timpului parea o harta cu raurile secate ale vietii imprimate in piele.
Batranul privea in jur cu o expresie schimonosita intr-un strigat mut de ajutor.Ochii inlacrimati de secretiile bolii aveau ceva din candoarea unui copil care se pregateste sa intrebe ceva.Exprimau si curiozitate in acelasi timp: - Aveti ceva pentru mine? Ne intoarcem in salon? Ce a mai zis doctorul? La cat mancam azi? Toate aceste intrebari se regaseau in privirea umeda si neajutoarata a batranului.
In contrast cu nemiscarea lui tremuranda viata se perinda pe langa el luand forma oamenilor care travesau culoarul spitalului in forta, galagiosi, preocupati, grabiti sau neatenti.Batranul statea in scaunul lui cuminte, resemnat cu ochii larg deschisi a intrebare si speranta... Daca te-ai fi apropiat de el ar fi incercat un zambet care sa-l ajute sa te retina acolo langa el stiind ca altminteri situatia si figura lui respingatoate te-ar fi indepartat.
Zambetul ar fi insemnat, in caz ca te-ai fi apropiat, un fel de confirmare a nevoii lui de a te auzi pe tine, pasager mai tanar al vietii cum il incluzi si pe el in goana ta nebuna.Nimeni nu se apropia insa.Pana si asta puteai citi intre cristalin si lichidul transparent care se forma la baza ochilor si din cand in cand se rostogolea pe fata zbarcita formand lacrimi.Nu de durere.De batranete.Lacrimi de batranete.
Acolo pe culoarul spitalului batranul astepta, nemaiasteptand nimic.- Hai,esti gata? Aoleo, iar ai facut pa tineee?Ce dracu ma fac io cu tine?Pai ce iar vrei sa intri la dom' doctor?Pai dom' doctor are si alti bolnavi doar n-oi fi numai tu!Ia bre mainile alea d'acolo ca nu pot sa-mping carutu'...Aoleo iar te-ai pisat pe tine...
Pe holul spitalului o fetita cu aparat dentar rasfoieste o carte mare si groasa...
Ridica ochii spre mama sa: - Mami ce inseamna umilinta? vadit surprinsa femeia face o pauza si raspunde: - Umilinta e cand nu esti cuminte, mami, cand nu esti cuminte.
Un barbat in halat albastru impinge plictisit caruciorul batranului cu maini tremurinde.
Batranul privea in jur cu o expresie schimonosita intr-un strigat mut de ajutor.Ochii inlacrimati de secretiile bolii aveau ceva din candoarea unui copil care se pregateste sa intrebe ceva.Exprimau si curiozitate in acelasi timp: - Aveti ceva pentru mine? Ne intoarcem in salon? Ce a mai zis doctorul? La cat mancam azi? Toate aceste intrebari se regaseau in privirea umeda si neajutoarata a batranului.
In contrast cu nemiscarea lui tremuranda viata se perinda pe langa el luand forma oamenilor care travesau culoarul spitalului in forta, galagiosi, preocupati, grabiti sau neatenti.Batranul statea in scaunul lui cuminte, resemnat cu ochii larg deschisi a intrebare si speranta... Daca te-ai fi apropiat de el ar fi incercat un zambet care sa-l ajute sa te retina acolo langa el stiind ca altminteri situatia si figura lui respingatoate te-ar fi indepartat.
Zambetul ar fi insemnat, in caz ca te-ai fi apropiat, un fel de confirmare a nevoii lui de a te auzi pe tine, pasager mai tanar al vietii cum il incluzi si pe el in goana ta nebuna.Nimeni nu se apropia insa.Pana si asta puteai citi intre cristalin si lichidul transparent care se forma la baza ochilor si din cand in cand se rostogolea pe fata zbarcita formand lacrimi.Nu de durere.De batranete.Lacrimi de batranete.
Acolo pe culoarul spitalului batranul astepta, nemaiasteptand nimic.- Hai,esti gata? Aoleo, iar ai facut pa tineee?Ce dracu ma fac io cu tine?Pai ce iar vrei sa intri la dom' doctor?Pai dom' doctor are si alti bolnavi doar n-oi fi numai tu!Ia bre mainile alea d'acolo ca nu pot sa-mping carutu'...Aoleo iar te-ai pisat pe tine...
Pe holul spitalului o fetita cu aparat dentar rasfoieste o carte mare si groasa...
Ridica ochii spre mama sa: - Mami ce inseamna umilinta? vadit surprinsa femeia face o pauza si raspunde: - Umilinta e cand nu esti cuminte, mami, cand nu esti cuminte.
Un barbat in halat albastru impinge plictisit caruciorul batranului cu maini tremurinde.
miercuri, 3 octombrie 2007
Senzational, creativ, perfect produs, genial!!!
este felul in care o echipa cu adevarat creativa intelege sa vanda un produs.In cazul de fata Wilkinson-Sword. Mai simplu, talent!!!
Alo, alooo, alo, alo?
Am iesit acum 10 minute dintr-un restaurant si afara suna telefonul.Nu al meu, nu un sunet de telefon mobil ci de fix, nu dintr-o casa vecina ci parca din cer de undeva asa tare zbura sunetul.Intrigat si necontrolat ma uit spre cer fara solutie dupa care privirea imi coboara pe o cabina telefonica aparuta ca din pamant in fata mea.Acolo suna telefonul.
Ma indrept spre masina incercand sa ignor atmosfera de anii saptezeci creata de apel.Nu reusesc. Fericit si iscoditor traversez strada sa raspund.
Traversez strada razand pentru ca mi se pare perfect anacronic sa iesi dintr-un restaurant in care mergi aproape zilnic sa auzi un telefon, sa te uiti spre cer sa-ti cobori privirea sa vezi pentru prima data in acel loc o cabina telefonica, sa traversezi, sa vrei sa raspunzi dar...prea tarziu.Cine m-ar fi asteptat la capatul apelului? O gluma proasta? O veste? O greseala? Inca zambesc...Acum zece minute telefonia fixa mi-a trezit instinctele amortite de Nokia si Vodafone.Ha:)
Ma indrept spre masina incercand sa ignor atmosfera de anii saptezeci creata de apel.Nu reusesc. Fericit si iscoditor traversez strada sa raspund.
Traversez strada razand pentru ca mi se pare perfect anacronic sa iesi dintr-un restaurant in care mergi aproape zilnic sa auzi un telefon, sa te uiti spre cer sa-ti cobori privirea sa vezi pentru prima data in acel loc o cabina telefonica, sa traversezi, sa vrei sa raspunzi dar...prea tarziu.Cine m-ar fi asteptat la capatul apelului? O gluma proasta? O veste? O greseala? Inca zambesc...Acum zece minute telefonia fixa mi-a trezit instinctele amortite de Nokia si Vodafone.Ha:)
Muzik Zeeley
When the world ends/Dave Matthews Band as putea vorbi kilometri despre gasca asta minunata care reuseste sa amestece zeci de stiluri si sa faca muzica "noua" in anii 2000 superversuri, atitudine, supertimbru, super tobosar, gasca de gasca si stiu ca ii cunoasteti dar o sa postez mult DMB they really rock!!!!
Sa pierzi ca Steaua...
"What we do in life echoes in eternity..." desi nu tin cu Steaua si nici nu sunt adeptul ideii ca echipele de club trebuie incurajate pentru ca suntem romani, ieri seara vorbele "gladiatorului" mi-au rasunat in minte mai mult decat oricand...Pentru ca Steaua a pierdut frumos...a pierdut in teren acolo unde urletele publicului care a tradat prin absenta nu se mai aud...acolo unde se regreta o pasa la firul ierbii in detrimentul unei lovituri de cap...acolo unde nu mai conteaza orgoliul nascut din neputinta ci doar forta ristului sau efectul interiorului...
Steaua a pierdut alergand si hranindu-ne speranta reincarnata in sprinturile lui Banel de care nu mi-a placut vreodata in mod special...si nu s-a prabusit fizic in lupta cu Africa lui Arsenal...pentru ca Zapata a fost mai roman si mai stelist ca oricand gata sa moara ca Scarface pe treptele orgoliului...pentru ca nu am lasat capul in jos la pauza cautand una din maslinele special uitate in farfurie sa ma protejeze de nervi...ciudata speta a unei echipe fara antrenor, mentor sau conducator...
Steaua insa, si aici ma refer numai la baietii din teren, ne-a invatat aseara lectia fotbalului nascut din pasiunea pustanilor care alearga dupa victoria din spatele blocului mai importanta decat orice pe lume duminica, pentru ca luni trebuie sa povestesti la scoala...unspe baieti care au schimbat doi antrenori in cateva luni s-au hotarat sa joace fotbal de capul lor, tu il tii p'ala io p'asta si alergam tare de tot...auzi baaaa da sa te intorci inapoi nu sa ramai acolo in fata ca mie nu-mi convine sa alerg pentru tine da?...aseara s-a jucat fotbal da?...fara incrancenerea orgoliului prostesc...fara visul primei...s-a jucat fotbal cu gandul la berea de dupa meci in care eroii vor fi ridicati in slavi de vreo doua fete frumoase de la scara C...aseara nu am vazut prea multe tacklinguri si nici lovituri de cap de la "tunari"...pentru ca nu s-a mai putut centra ca de obicei...si Steaua nu a cazut fizic pentru ca baietii astia din teren alergau dupa Victorie si cand alergi dupa Victorie uiti ca mai faci efort...
Sunt dinamovist si nu merg cu Steaua niciodata si inca o data spun ca patriotismul nu e pentru echipele de club dar mi s-a strans stomacul la golul lui Arsenal pentru ca se juca Fotbal ieri si eu am tinut cu Steaua...fotbalul nu este despre bani, doamnelor si domnilor, fotbalul este un joc in care unsprezece baieti incearca sa introduca o minge in plasa portii adverse...iar asta intotdeauna a atras multimile pentru ca acolo jos pe dreptunghiul ala odihnitor de verde,cei unsprezece implinesc sau nu fanteziile multimii...aseara inainte de meci, cand muschii se pregateau sa arda cineva a strigat..."What we do in life echoes in eternity..." si Steaua a pierdut mai frumos decat a castigat in ultima vreme...Multumesc frumos, baieti...
Steaua a pierdut alergand si hranindu-ne speranta reincarnata in sprinturile lui Banel de care nu mi-a placut vreodata in mod special...si nu s-a prabusit fizic in lupta cu Africa lui Arsenal...pentru ca Zapata a fost mai roman si mai stelist ca oricand gata sa moara ca Scarface pe treptele orgoliului...pentru ca nu am lasat capul in jos la pauza cautand una din maslinele special uitate in farfurie sa ma protejeze de nervi...ciudata speta a unei echipe fara antrenor, mentor sau conducator...
Steaua insa, si aici ma refer numai la baietii din teren, ne-a invatat aseara lectia fotbalului nascut din pasiunea pustanilor care alearga dupa victoria din spatele blocului mai importanta decat orice pe lume duminica, pentru ca luni trebuie sa povestesti la scoala...unspe baieti care au schimbat doi antrenori in cateva luni s-au hotarat sa joace fotbal de capul lor, tu il tii p'ala io p'asta si alergam tare de tot...auzi baaaa da sa te intorci inapoi nu sa ramai acolo in fata ca mie nu-mi convine sa alerg pentru tine da?...aseara s-a jucat fotbal da?...fara incrancenerea orgoliului prostesc...fara visul primei...s-a jucat fotbal cu gandul la berea de dupa meci in care eroii vor fi ridicati in slavi de vreo doua fete frumoase de la scara C...aseara nu am vazut prea multe tacklinguri si nici lovituri de cap de la "tunari"...pentru ca nu s-a mai putut centra ca de obicei...si Steaua nu a cazut fizic pentru ca baietii astia din teren alergau dupa Victorie si cand alergi dupa Victorie uiti ca mai faci efort...
Sunt dinamovist si nu merg cu Steaua niciodata si inca o data spun ca patriotismul nu e pentru echipele de club dar mi s-a strans stomacul la golul lui Arsenal pentru ca se juca Fotbal ieri si eu am tinut cu Steaua...fotbalul nu este despre bani, doamnelor si domnilor, fotbalul este un joc in care unsprezece baieti incearca sa introduca o minge in plasa portii adverse...iar asta intotdeauna a atras multimile pentru ca acolo jos pe dreptunghiul ala odihnitor de verde,cei unsprezece implinesc sau nu fanteziile multimii...aseara inainte de meci, cand muschii se pregateau sa arda cineva a strigat..."What we do in life echoes in eternity..." si Steaua a pierdut mai frumos decat a castigat in ultima vreme...Multumesc frumos, baieti...
marți, 2 octombrie 2007
Muzik Zeeley
Ascultati si bucurati-va.De fiecare data cand ascult asemenea muzica, fata mi se destinde intr-un zambet linistit...daca sunt in trafic totul se misca in relanti...cred ca de-abia acum am postat muzica...
Beethoven, sonata 3 pt vioara si orchestra, partea a 2 andante, vioara Pinchas Zuckermann, pian Daniel Barenboim
luni, 1 octombrie 2007
Sinucigasul.Moartea dupa plutire(5)
Se gandea la capitele de fan si la paiele care-l gadilau de fiecare data cand se ascundea prin soproanele din imprejurimile Cheiei satul bunicilor din Moldova.Fusese o copilarie ca in manualele scolare, cu capre, nazbatii, draci de copii blonzi si muciosi, urlete si povesti infricosatoare inainte de culcare.Capitele de fan insa staruiau cel mai tare in mintea lui obosita de amestecul ultimilor ani.
Acolo se ascundea, mangaiat de soarele vreunei dupa amieze de toamna.Tot acolo a furat primul sarut care i-a lasat un gust dulce inconfundabil de gutuie glazurata si pe care nu l-a mai regasit de atunci.Ilinca o chema si avea cozi lungi impletite perfect...il lasase s-o sarute acolo in sopron.Fusese mai mult o harjoana baieteasca in care el incerca s-o imobilizeze, s-o stranga in brate si dintr-o data buzele s-au lipit si s-a lasat linistea...peste sopron, peste lume nu se mai auzeau decat inimile lor si plescaitul buzelor care invatau sarutul...Si acum era liniste...masinile isi urmau cursul...fatalitatea traficului...vrei nu vrei trebuie sa te deplsezi se gandea..
Se saturase de tot ce trebuia...tot timpul trebuia sa faci ceva ca sa inaintezi sa nu pierzi trenurile vietii sa cobori in gara special destinata vietii tale si s-o iei prin nu stiu ce pasaj care te va fi dus la alta linie de unde trebuia sa iei alt tren ca sa nu pierzi oportunitatea de la ora noua...pentru ca numai o data si doar la ora noua puteai sa-ti intalnesti norocul si asta in orice caz daca ai fi razuit tichetul si daca ai fi citit cu atentie instructiunile de pe talon doar atunci ai fi putut participa la unica sansa a vietii tale pentru ca cine stie cand ti s-ar mai fi ivit ocazia, o asemenea ocazie...
oricum ai grija cum vorbesti, ce vorbesti pentru ca nu stii de unde poate sa ti se intinda o mana si in general in viata nu e bine sa te certi si sa-i vorbesti pe oameni de rau sau sa-ti dai cu parerea pentru ca nu se stie peste cine dai si dupa aia s-ar putea sa ti se blocheze oarece intrari sau dupa caz, iesiri...pentru ca e nevoie mereu de o iesire care sa te duca la alt nivel si oamenii te pot ajuta, te sustin dar...
sistemul este piramidal, cei din nivelele superioare asa au reusit si acum ei sunt puternici...important e sa aduni tu zece oameni si cand i-ai strans primesti un numar si o cheie...si deschizi usi ai sa vezi ca deschizi mult mai multe usi asa..in definitiv cine esti tu sa schimbi lumea pe bune, nimic nu e nou sub soare totul s-a mai facut si e mult mai bine sa profiti de val decat sa te arunci impotriva lui...nu e nevoie sa spui ceva cu orice pret fa parte din echipa lasa-i pe altii sa se afirme ca e mai cald in echipa o sa vezi...capitele de fan par asa moi de la distanta...de fapt te inteapa paiele alea destul de tare...
Acolo se ascundea, mangaiat de soarele vreunei dupa amieze de toamna.Tot acolo a furat primul sarut care i-a lasat un gust dulce inconfundabil de gutuie glazurata si pe care nu l-a mai regasit de atunci.Ilinca o chema si avea cozi lungi impletite perfect...il lasase s-o sarute acolo in sopron.Fusese mai mult o harjoana baieteasca in care el incerca s-o imobilizeze, s-o stranga in brate si dintr-o data buzele s-au lipit si s-a lasat linistea...peste sopron, peste lume nu se mai auzeau decat inimile lor si plescaitul buzelor care invatau sarutul...Si acum era liniste...masinile isi urmau cursul...fatalitatea traficului...vrei nu vrei trebuie sa te deplsezi se gandea..
Se saturase de tot ce trebuia...tot timpul trebuia sa faci ceva ca sa inaintezi sa nu pierzi trenurile vietii sa cobori in gara special destinata vietii tale si s-o iei prin nu stiu ce pasaj care te va fi dus la alta linie de unde trebuia sa iei alt tren ca sa nu pierzi oportunitatea de la ora noua...pentru ca numai o data si doar la ora noua puteai sa-ti intalnesti norocul si asta in orice caz daca ai fi razuit tichetul si daca ai fi citit cu atentie instructiunile de pe talon doar atunci ai fi putut participa la unica sansa a vietii tale pentru ca cine stie cand ti s-ar mai fi ivit ocazia, o asemenea ocazie...
oricum ai grija cum vorbesti, ce vorbesti pentru ca nu stii de unde poate sa ti se intinda o mana si in general in viata nu e bine sa te certi si sa-i vorbesti pe oameni de rau sau sa-ti dai cu parerea pentru ca nu se stie peste cine dai si dupa aia s-ar putea sa ti se blocheze oarece intrari sau dupa caz, iesiri...pentru ca e nevoie mereu de o iesire care sa te duca la alt nivel si oamenii te pot ajuta, te sustin dar...
sistemul este piramidal, cei din nivelele superioare asa au reusit si acum ei sunt puternici...important e sa aduni tu zece oameni si cand i-ai strans primesti un numar si o cheie...si deschizi usi ai sa vezi ca deschizi mult mai multe usi asa..in definitiv cine esti tu sa schimbi lumea pe bune, nimic nu e nou sub soare totul s-a mai facut si e mult mai bine sa profiti de val decat sa te arunci impotriva lui...nu e nevoie sa spui ceva cu orice pret fa parte din echipa lasa-i pe altii sa se afirme ca e mai cald in echipa o sa vezi...capitele de fan par asa moi de la distanta...de fapt te inteapa paiele alea destul de tare...
Se cauta talentul anului!
Am inceput campania in care credem poate cel mai mult.Poate ca intr-o zi vom reusi sa construim noua generatie de jurnalisti, indragostiti de o idee, cautand adevarul, redescoperind frumosul, ierarhizand adevaratele valori! Deocamdata SE CAUTA TALENTUL ANULUI!
Premiile Ioan Chirila
Premiile Ioan Chirila
Abonați-vă la:
Postări (Atom)