vineri, 31 octombrie 2008
The Vama Show tonight
In seara asta cantam la Otopeni la orele 20:45 in Piata Primariei. See you there!
joi, 30 octombrie 2008
Suflete casante
Ei sunt cei care inca vor sa invete. Ei sunt gata sa absoarba si sa filtreze orice forma de cunoastere.Pentru cativa ani de acum incolo sufletul lor este un burete nestors. Sunt inca naivi si dornici sa-si urmareasca visele. Sa-si urmareasca visele. Sa-si urmareasca visele. Exista printre ei unii care nu viseaza dar nu despre acestia e vorba aici. Aici vorbim despre cei care sunt gata sa-si urmareasca visele ca pe un zmeu, alergand pana la epuizare.
Ei sunt cei care inca tremura cand se saruta. Ei sunt cei care invata despre dragoste si iubire abia stapanindu-si atomii si moleculele-n delirul simtirii. Ei sunt obraznicii si arogantii. Pentru ca timpul este de partea lor iar intelepciunea este invinsa prin forta curajului. Ei sunt cei care actioneaza cu orice pret si in orice directie. In haita sau de unii singuri, vulturi tineri izolati de restul lumii indestulate. Noi ceilalti ne uitam cu jind la sangele care le invioreaza obrajii in extreme. Sunt repeziti, nebuni si galagiosi si ne aduc aminte ca viata se rostogoleste in cascade.
Ei sunt speranta si destin, sunt inceput si tupeu sunt spatiile goale care trebuie umplute cu miez de lucru frumos. Sunt gata sa-si ia daca nu li se da. Sunt gata sa primeasca orice fara sa discearna doar ca sa-si potoleasca setea de nou. Noi trebuie sa avem grija cu ei si sa pazim izvoarele de unde se adapa. Sunt frumosi si fragili. Sunt suflete casante. Se modeleaza greu materialul din care este facuta varsta lor. Dar rezultatele pot fi ani intregi de lumina alba.
Vorbeste-le pe limba lor si te vor iubi. Doar ca limba lor se invata repede si se uita cu si mai mare viteza. Toti am vorbit-o candva. Putini o mai cunoastem. Sunt nehotarati si pripiti, sunt radicali si razbunatori. Sunt usor de ranit si usor de manipulat. Sunt ingeri sau demoni in formare si asta iar depinde de noi.
Cine suntem noi? Noi suntem oamenii. Cine sunt ei? Ei sunt... rugaciune in zori pe treptele casei unei fete frumoase, sunt trandafiri umezi de-abia culesi, sunt urlet ragusit intr-o noapte de betie cu luminile stinse, sunt urma chitarii pe nisip, sunt speranta fara de capat, sunt exces si dorinta, sunt frica fara de frica si rana deschisa stropita cu inconstienta, ei sunt dusmanii Mortii si copii Vietii, ei sunt sangele proaspat al noptilor de mai, sunt rosu aprins si albastru electric, piele fierbinte hranita cu lacrimi sau suflu, sunt oglinda pieritoare a trecutului nostru, sunt tot ce impinge lumea asta inainte.
Ei sunt...liceenii, adolescentii, puberii, frumosii nebuni ai bulevardelor Timpului.
Ei sunt cei care inca tremura cand se saruta. Ei sunt cei care invata despre dragoste si iubire abia stapanindu-si atomii si moleculele-n delirul simtirii. Ei sunt obraznicii si arogantii. Pentru ca timpul este de partea lor iar intelepciunea este invinsa prin forta curajului. Ei sunt cei care actioneaza cu orice pret si in orice directie. In haita sau de unii singuri, vulturi tineri izolati de restul lumii indestulate. Noi ceilalti ne uitam cu jind la sangele care le invioreaza obrajii in extreme. Sunt repeziti, nebuni si galagiosi si ne aduc aminte ca viata se rostogoleste in cascade.
Ei sunt speranta si destin, sunt inceput si tupeu sunt spatiile goale care trebuie umplute cu miez de lucru frumos. Sunt gata sa-si ia daca nu li se da. Sunt gata sa primeasca orice fara sa discearna doar ca sa-si potoleasca setea de nou. Noi trebuie sa avem grija cu ei si sa pazim izvoarele de unde se adapa. Sunt frumosi si fragili. Sunt suflete casante. Se modeleaza greu materialul din care este facuta varsta lor. Dar rezultatele pot fi ani intregi de lumina alba.
Vorbeste-le pe limba lor si te vor iubi. Doar ca limba lor se invata repede si se uita cu si mai mare viteza. Toti am vorbit-o candva. Putini o mai cunoastem. Sunt nehotarati si pripiti, sunt radicali si razbunatori. Sunt usor de ranit si usor de manipulat. Sunt ingeri sau demoni in formare si asta iar depinde de noi.
Cine suntem noi? Noi suntem oamenii. Cine sunt ei? Ei sunt... rugaciune in zori pe treptele casei unei fete frumoase, sunt trandafiri umezi de-abia culesi, sunt urlet ragusit intr-o noapte de betie cu luminile stinse, sunt urma chitarii pe nisip, sunt speranta fara de capat, sunt exces si dorinta, sunt frica fara de frica si rana deschisa stropita cu inconstienta, ei sunt dusmanii Mortii si copii Vietii, ei sunt sangele proaspat al noptilor de mai, sunt rosu aprins si albastru electric, piele fierbinte hranita cu lacrimi sau suflu, sunt oglinda pieritoare a trecutului nostru, sunt tot ce impinge lumea asta inainte.
Ei sunt...liceenii, adolescentii, puberii, frumosii nebuni ai bulevardelor Timpului.
miercuri, 29 octombrie 2008
Sa radem cu Traian Basescu
Iata ce declara el pe 25 septembrie
Credeti ca Romania nu va fi afectata de criza financiara? Eu unul o resimt din plin la proiectele noastre. Putin optimism electoral nu strica...Mai vedem prin martie...
Credeti ca Romania nu va fi afectata de criza financiara? Eu unul o resimt din plin la proiectele noastre. Putin optimism electoral nu strica...Mai vedem prin martie...
Cum sa imbraci o haina...
Una din cele mai frumoase lectii de teatru am primit-o de la doamna Miriam Raducan. Cu atat mai importanta cu cat era pe vremea cand credeam ca teatrul e doar traire nebuna si paroxistica. Doamna a venit in clasa si a cerut o haina. A pus-o in mijloc pe un scaun cu spatar. Apoi ne-a invitat sa mergem pe rand, fiecare dintre noi si s-o imbracam cat mai coerent cu putinta, fara miscari bruste, uns.
Mi se parea o pierdere de timp. Am imbracat si dezbracat haina de cateva ori. Totul ok. Apoi doamna Miriam ne-a dat un text de doua sau trei propozitii. Am fost invitati sa imbracam haina, cat mai natural, strict pe lungimea rostirii textului. Ce a urmat a fost demn de cascadorii rasului. Nu cred ca la primele zece sau cinsprezece incercari a fost vreunul in stare sa duca exercitiul la capat. Toti eram o sumedenie de miscari sacadate, naturale dar neplacute ochiului.
Am inteles atunci ca teatrul nu este realitate a momentului prezent ci sugestie, mai degraba. Pentru spectator sunt importante replicile din momentul in care tu imbraci haina si nu actiunea in sine al carei rost e doar sa-i informeze ca pleci. Ceea ce se intampla pe scena este rodul unei munci de esentializare a miscarilor din cotidian cu scopul de a ajuta actorul si nu de a-i pune piedici.
De multe ori o actiune poate inlocui cu scuuces o traire. Asta am invatat de la doamna Miriam Raducan. Din pacate am constientizat-o cativa ani mai tarziu, cu regret o spun.
Mi se parea o pierdere de timp. Am imbracat si dezbracat haina de cateva ori. Totul ok. Apoi doamna Miriam ne-a dat un text de doua sau trei propozitii. Am fost invitati sa imbracam haina, cat mai natural, strict pe lungimea rostirii textului. Ce a urmat a fost demn de cascadorii rasului. Nu cred ca la primele zece sau cinsprezece incercari a fost vreunul in stare sa duca exercitiul la capat. Toti eram o sumedenie de miscari sacadate, naturale dar neplacute ochiului.
Am inteles atunci ca teatrul nu este realitate a momentului prezent ci sugestie, mai degraba. Pentru spectator sunt importante replicile din momentul in care tu imbraci haina si nu actiunea in sine al carei rost e doar sa-i informeze ca pleci. Ceea ce se intampla pe scena este rodul unei munci de esentializare a miscarilor din cotidian cu scopul de a ajuta actorul si nu de a-i pune piedici.
De multe ori o actiune poate inlocui cu scuuces o traire. Asta am invatat de la doamna Miriam Raducan. Din pacate am constientizat-o cativa ani mai tarziu, cu regret o spun.
luni, 27 octombrie 2008
Brainstorming...
Brainstorming, brainstorming, brainstorming, asta facem de vreo trei ore...ma simt de parca as avea un creier perfect rotund fara nici o circumvloutiune si care se rostogoleste pe pardoseala de marmora a unui spital de boli mintale. Nici un obstacol aparent nu sta in calea gandurilor care nu au unde sa se nasca:)
Este liniste in cap. Si intuneric acum. Problema e ca nu gasesc intrerupatorul:)) Ah dar iata cineva deschide usa si o raza de lumina se strecoara in mintea mea..ma reped sa vad unde e usa. Intuneric din nou. Era postasul care mi-a lasat factura pentru lipsa de imaginatie...:))
Este liniste in cap. Si intuneric acum. Problema e ca nu gasesc intrerupatorul:)) Ah dar iata cineva deschide usa si o raza de lumina se strecoara in mintea mea..ma reped sa vad unde e usa. Intuneric din nou. Era postasul care mi-a lasat factura pentru lipsa de imaginatie...:))
Joc nevinovat
Imi vine foarte rar..
Si totusi cand imi vine
Pe lume-i numai VINA
Si-atunci nu pot sa SCRIU..
Dar nu e VINA mea
C-atuncea cand imi vine..
E atat de rar incat
M-apuc totusi sa SCRIU
Si asta ca sa-ncerc
Sa-mpac a lumii VINA
Cu rarele momente
Incare pot sa SCRIU...
1996...primele incercari...
Si totusi cand imi vine
Pe lume-i numai VINA
Si-atunci nu pot sa SCRIU..
Dar nu e VINA mea
C-atuncea cand imi vine..
E atat de rar incat
M-apuc totusi sa SCRIU
Si asta ca sa-ncerc
Sa-mpac a lumii VINA
Cu rarele momente
Incare pot sa SCRIU...
1996...primele incercari...
Pozele din Becker. Facute de mine:))
Iata pozele de la cantarea din Becker Brau. Daca ar avea si sunet:)))
duminică, 26 octombrie 2008
Traffic jam
Nu mai scriu. Cuvintele se ingramadesc la iesirea din mine. E nevoie de un cutit care sa ma spintece si sa largeasca gaura prin care ies cuvintele. Acolo e ingramadeala mare acum. Mii de cuvinte incearca sa iasa afara din mine. Presiunea e mare. Jetul de cuvinte. Gaura de la iesire e blocata de cuvintele "iubire" si "canal". In spatele lor zeci de mii de alte cuvinte se sufoca in asteptarea libertatii. Imi trebuie un cutit sa ma spintec. Si curaj. Sa se scurga propozitiile din mine. Mi-e frica insa sa ma tai. Mi-e frica sa nu-mi ating inima.
Tariceanu are dreptate.
Nu fac politica. Nu cant in campanii electorale. Dar de data asta Tariceanu are dreptate. Nu se pot mari salariile profesorilor. E dureros. Dar nu acum. Daca nu vrem sa ne rostogolim cu viteza luminii. Si sa vedem inflatie sky - high. Si by the way asta v-o spune un actor cu zece milioane salariu:)) Nu e momentul sa vedem inflatie si cresteri de preturi in Romania. Pe bune.
vineri, 24 octombrie 2008
Falling Knife.
Don't try to catch a falling knife. E o vorba pe care am auzit-o pe bursa. Probabil nu acolo s-a nascut.
E important sa suferi cand e de suferit. Si sa razi in hohote cand e de ras. Lupta cu sinele zbuciumat nu e cea mai buna solutie. Hei-rupismul enrgetic al sufletului ca forma de a iesi la suprafata poate esua lamentabil. Avem nevoie de inertie. Inertia ca forma de ostoire a diverselor stari sufletesti. Un fel de dolce far niente asumat. Cred ca asta e cea mai buna solutie pentru echilibru. Altfel daca disimulezi la nesfarsit, ajungi sa ranjesti fara nici un fel de sens. Si devii reflexia unei paiate ridicole...
PS
Aseara m-am simtit iubit de un public caruia i-am dat sincer toata energia mea. de fapt nu i-am dat nimic. Si-a luat singur.
E important sa suferi cand e de suferit. Si sa razi in hohote cand e de ras. Lupta cu sinele zbuciumat nu e cea mai buna solutie. Hei-rupismul enrgetic al sufletului ca forma de a iesi la suprafata poate esua lamentabil. Avem nevoie de inertie. Inertia ca forma de ostoire a diverselor stari sufletesti. Un fel de dolce far niente asumat. Cred ca asta e cea mai buna solutie pentru echilibru. Altfel daca disimulezi la nesfarsit, ajungi sa ranjesti fara nici un fel de sens. Si devii reflexia unei paiate ridicole...
PS
Aseara m-am simtit iubit de un public caruia i-am dat sincer toata energia mea. de fapt nu i-am dat nimic. Si-a luat singur.
Astazi sunt fericit
Pentru ce s-a intamplat aseara la Becker. De mult nu am mai avut o asemenea relatie cu publicul. Iar am facut dragoste cu publicul. Va intrebati daca se poate? Va spun eu ca se poate si inca foarte intens. Revin cu amanunte in cateva ore ca deocamdata sunt rupt.
joi, 23 octombrie 2008
It's show time
mai sunt cateva ore. am facut probe. ne-am asurzit unii pe altii. lui eugen i-a mai sosit o chitara. a cincea. putini instrumentisti unosc preocupati in asemenea masuta de instrumentele lor. mai bine, tot mai bine, sa sune din ce in ce mai bine...o sa fie o cantare furtunoasa... mereu cand isi ia chitari le da mai tare:))... see u there buddies...ma duc sa inot vreo doi kilometri ca sa fiu in forma:))
miercuri, 22 octombrie 2008
Vama maine.
Va asteptam in Becker Brau maine. O sa fie doua ore de cantare cu chef. Doar e joi nu? Joi contrar cantecului ramane o zi cu chef. Va pup si ne vedem acolo.
marți, 21 octombrie 2008
Moarte idolilor
Spuneti adio idolilor. Spuneti adio regilor si printeselor. Spuneti adio elegantei venite din interior. Spuneti adio marilor oameni la care ne-am putea uita in sus. Vremea idolilor a trecut. Ba mai mult, asistam la un soi de vanatoare a celor care s-ar putea califica la acest statut. Nimeni din cei ce risca sa devina model pentru un numar mai larg de oameni nu are voie sa reziste acolo sus.
Imperiile media devoreaza idolii cu precizia si puterea compactoarelor de gunoi. Sunt dezbracati, intubati, endoscopati, psihanalizati, fotografiati in toate pozitiile sufletului lor sunt umanizati pana la dezumanizare, toate astea pentru nevoia de consum a publicului care in prima faza i-a venerat. Idolii in ziua de azi nu mai servesc aspiratiei ci crucificarii pentru hranirea suficientei maselor. Da-i dracului! Si ei sunt ca noi, urla multimea fericita ca nimeni nu se mai poate detasa.
Spectacolul dezintegrarii si comasarii idolilor este completat de falsii idoli. Ei sunt mimeticii, tupeistii si mediocrii, gaunosii care iau urma "originalilor" si incearca sa suie muntele cu orice pret, sa ajunga acolo sus in lumina reflectoarelor unde spera sa reziste pentru ca pe ei multimea ii depisteaza dar carnea le pute si multimea nu vrea sa-i consume, nici macar sa-i sfasie caci mediocru la mediocru nu-si scoate ochii.
E vremea vanatorii de idoli si a hotilor de cadavre. Ei imbraca hainele mortilor si intregesc specatcolul media. E vremea consumului. Miroase a carne arsa de OM in paginile ziarelor. E vremea festinului. Omorati idolii. Omorati talentul. Omorati sansa. Sufocati orice escapada a spiritului. Omorati spiritul. Ba nu, lasti-l putin sa urce muntele luminii ca sa-l doboram cand a ajuns sus. Sa-i aratam Spiritului ca nu e mai presus de Mediocritate. Nimeni nu e mai presus de mediocritate. Dixit.
Imperiile media devoreaza idolii cu precizia si puterea compactoarelor de gunoi. Sunt dezbracati, intubati, endoscopati, psihanalizati, fotografiati in toate pozitiile sufletului lor sunt umanizati pana la dezumanizare, toate astea pentru nevoia de consum a publicului care in prima faza i-a venerat. Idolii in ziua de azi nu mai servesc aspiratiei ci crucificarii pentru hranirea suficientei maselor. Da-i dracului! Si ei sunt ca noi, urla multimea fericita ca nimeni nu se mai poate detasa.
Spectacolul dezintegrarii si comasarii idolilor este completat de falsii idoli. Ei sunt mimeticii, tupeistii si mediocrii, gaunosii care iau urma "originalilor" si incearca sa suie muntele cu orice pret, sa ajunga acolo sus in lumina reflectoarelor unde spera sa reziste pentru ca pe ei multimea ii depisteaza dar carnea le pute si multimea nu vrea sa-i consume, nici macar sa-i sfasie caci mediocru la mediocru nu-si scoate ochii.
E vremea vanatorii de idoli si a hotilor de cadavre. Ei imbraca hainele mortilor si intregesc specatcolul media. E vremea consumului. Miroase a carne arsa de OM in paginile ziarelor. E vremea festinului. Omorati idolii. Omorati talentul. Omorati sansa. Sufocati orice escapada a spiritului. Omorati spiritul. Ba nu, lasti-l putin sa urce muntele luminii ca sa-l doboram cand a ajuns sus. Sa-i aratam Spiritului ca nu e mai presus de Mediocritate. Nimeni nu e mai presus de mediocritate. Dixit.
Rugaminte
Ii rugam pe cei care ne trimit fotografii pentru figuratie in noul videoclip sa fie imbracati conform indicatiilor din postul interior - imbracaminte cat mai cool, in stil brit-punk - rock. Astfel ne vor face alegerea mai usoara.
luni, 20 octombrie 2008
Ajutooor! Facem clip
Facem clip. Si iar avem nevoie de voi. Mai concret, pe cei care doriti sa ramaneti pe pelicula as vrea sa va rog sa-mi trimiteti la bedforlove [at] gmail [punct] com 2, 3 poze cu voi imbracati cat mai cool, ceva in stil brit-punk – rock.
Filmam vineri 24 octombrie si chiar avem nevoie de “figuratie speciala”. Filmarile vor avea loc intr-un grajd. Va fi un party rock in noroi. So we need cool “party animals” well dressed and ready to dance. We gonna have some cocktails as well. :) Daca te consideri noncoformist sau mai nebunatic you are the guy or the girl. Astept mailurile de la voi. Don’t forget: cool dressed and ready 4 party.
Filmam vineri 24 octombrie si chiar avem nevoie de “figuratie speciala”. Filmarile vor avea loc intr-un grajd. Va fi un party rock in noroi. So we need cool “party animals” well dressed and ready to dance. We gonna have some cocktails as well. :) Daca te consideri noncoformist sau mai nebunatic you are the guy or the girl. Astept mailurile de la voi. Don’t forget: cool dressed and ready 4 party.
Behind the scenes
Aici pe blog lumea vrea "behind the scenes". Vrea in bucatarie. Bucataria unui rol, a unui cantec.Nu stiu daca e bine sa intram in bucatarie. Adesea in spatele aranjamentului de pe farfuria musafirilor raman vase nespalate, pete pe sort, fum sau gunoi. Unde se duc toate astea? Greu de explicat in cazul unui actor.
Au fost roluri care m-au consumat enorm si poate chiar i-au indepartat de mine pe cei apropiati.
Sufletul nostru nu are recycle bin asa ca deseurile care raman in urma unui rol trebuie gestionate atent si eliminate cu delicatete.
Un actor nu are opt ore de munca. Nu te duci la teatru, repeti opt ore dupa care pui toata munca la spate inchizi biroul si iti vezi de restul zilei, linistit. Rolul e o fiara care te macina, e un caine care nu se mai desparte de tine, latra sa-l bagi in seama. Te gandesti la rol in cele mai nepotrivite momente pentru cei de langa tine iar ei de multe ori nu sunt dispusi sa inteleaga fapul ca tu esti "absent". Si au dreptate pentru ca oamenii vor sa relationeze cu omul nu cu actorul, nu cu rolurile tale.
Travaliul unui rol este enorm. O piatra de moara. El vine la pachet cu incertitudini, temeri, indoieli, nehotarire. Directia in care o apuci poate fi gresita. O iei pe drumul ei si realizezi ca trebuie sa te intorci dupa zeci de kilometri. Si o iei de la capat. Colegii par mai avansati si asta te motiveaza dar te frustreaza in acelasi timp. Cauti solutii creative tarziu in noapte si nu stii cine ti le poate revela: un vanzator de la benzinarie, o statie de metrou plina cu oameni, un alt actor intr-un rol formidabil, iubita ta cand te saruta..Ajungi una cu rolul tau si nu te mai poti desparti de el pana in seara premierei. Vine cu tine peste tot. Te trezesti dimineata si stii ca ceva e in neregula. Iti amintesti: e una din scenele care nu-ti iese de vreo saptamana.
Malvolio m-a incalecat asa. Nu pot uita ziua in care am descoperit raguseala care l-a facut celebru. Repetam, trebuia sa o tratez arogant si superior la cote maxime pe Maria (Emilia ). Epuizasem toate mijloacele si nu mi se parea destul. Nu era bine, era cuminte. Si pentru ca nu mai gaseam modalitati de expresie am ridicat involuntar barbia astfel incat sa privesc peste capul Emiliei, mi-am tras colturile gurii in jos si am dat drumul replicilor cu o raguseala fortata si exasperata. Gelu Colceag a oprit scena si a zis:- Gata, asta este Malvolio. Asa trebuie sa joci tot spectacolul. A urmat alta perioada de incertitudine si de framantare pentru ca am crezut ca si drumul asta e gresit. In seara premierei eram obosit si speriat. Insa eram sigur de un singur lucru: facusem totul pentru Malvolio. Cand am deschis gura la prima replica ragusita si am auzit lumea razand am fost atat de surprins incat mi-a venit sa zambesc. Malvolio eram Eu. Si Eu eram Malvolio. Fuziunea era completa. Pretul platit credeti-ma, mare.
Cineva m-a intrebat aici ce simt la aplauze. Este indescriptibil. De aia merita fiecare secunda de chin.
Au fost roluri care m-au consumat enorm si poate chiar i-au indepartat de mine pe cei apropiati.
Sufletul nostru nu are recycle bin asa ca deseurile care raman in urma unui rol trebuie gestionate atent si eliminate cu delicatete.
Un actor nu are opt ore de munca. Nu te duci la teatru, repeti opt ore dupa care pui toata munca la spate inchizi biroul si iti vezi de restul zilei, linistit. Rolul e o fiara care te macina, e un caine care nu se mai desparte de tine, latra sa-l bagi in seama. Te gandesti la rol in cele mai nepotrivite momente pentru cei de langa tine iar ei de multe ori nu sunt dispusi sa inteleaga fapul ca tu esti "absent". Si au dreptate pentru ca oamenii vor sa relationeze cu omul nu cu actorul, nu cu rolurile tale.
Travaliul unui rol este enorm. O piatra de moara. El vine la pachet cu incertitudini, temeri, indoieli, nehotarire. Directia in care o apuci poate fi gresita. O iei pe drumul ei si realizezi ca trebuie sa te intorci dupa zeci de kilometri. Si o iei de la capat. Colegii par mai avansati si asta te motiveaza dar te frustreaza in acelasi timp. Cauti solutii creative tarziu in noapte si nu stii cine ti le poate revela: un vanzator de la benzinarie, o statie de metrou plina cu oameni, un alt actor intr-un rol formidabil, iubita ta cand te saruta..Ajungi una cu rolul tau si nu te mai poti desparti de el pana in seara premierei. Vine cu tine peste tot. Te trezesti dimineata si stii ca ceva e in neregula. Iti amintesti: e una din scenele care nu-ti iese de vreo saptamana.
Malvolio m-a incalecat asa. Nu pot uita ziua in care am descoperit raguseala care l-a facut celebru. Repetam, trebuia sa o tratez arogant si superior la cote maxime pe Maria (Emilia ). Epuizasem toate mijloacele si nu mi se parea destul. Nu era bine, era cuminte. Si pentru ca nu mai gaseam modalitati de expresie am ridicat involuntar barbia astfel incat sa privesc peste capul Emiliei, mi-am tras colturile gurii in jos si am dat drumul replicilor cu o raguseala fortata si exasperata. Gelu Colceag a oprit scena si a zis:- Gata, asta este Malvolio. Asa trebuie sa joci tot spectacolul. A urmat alta perioada de incertitudine si de framantare pentru ca am crezut ca si drumul asta e gresit. In seara premierei eram obosit si speriat. Insa eram sigur de un singur lucru: facusem totul pentru Malvolio. Cand am deschis gura la prima replica ragusita si am auzit lumea razand am fost atat de surprins incat mi-a venit sa zambesc. Malvolio eram Eu. Si Eu eram Malvolio. Fuziunea era completa. Pretul platit credeti-ma, mare.
Cineva m-a intrebat aici ce simt la aplauze. Este indescriptibil. De aia merita fiecare secunda de chin.
duminică, 19 octombrie 2008
Crez
Dumnezeu poate sa-mi ia totul. Oamenii pot sa-mi ia totul, mai putin un singur lucru: pe Dumnezeu.
vineri, 17 octombrie 2008
Fara titlu. Fara mine.
...dupa ce am intrat la facultate a venit o ploaie calda...si am dansat pe Matei Voievod si am simtit pietrele fierbinti sub picioare...
am vazut cincisprezecemii de oameni in Piata Operei...era lume pana la Catedrala..
...apoi am plans cand am facut dragoste..( si pentru ca exista idioti destul de profunzi asta risca sa devina headline de tabloid de la jurnalistii copy-paste)
...am vazut soarele si luna nehotarati deasupra unui munte in Spania...
...si am cantat...pentru mii deoameni am cantat si multi au facut dragoste pe muzica noastra...si inca mai fac...
...apoi am suferit...si am vazut ce inseamna singur...si am aflat ca nu e virus, nici boala...e deficienta...
...si am pierdut oameni si am raspuns la intrebari pe care nu mi le-am dorit puse vreodata...
...si m-am urcat pe scena si mi-a placut si le-a placut si lor si am zburat si am sperat si inca mai sper..si mi-am construit trepte pentru vise si mi-am batut joc de tot ce n-a fost vis... si am platit pentru asta si poate voi mai plati...
...apoi am naparlit in mare...si mi-am spalat sufletul in ea si l-am invelit in nisip ud..
...am ranit si am fost ranit...
...apoi am vrut sa invat si am invatat ca asta nu se termina niciodata daca vrei sa fii om...
...si am ratacit printre corturi cu inima cat un purice si fara directie...
...si am privit strazile ude sambata seara fara sa pot suna un singur om...le-am privit pana cand s-a facut dimineata si somnul s-a indurat de mine...apoi mi-a fost dor...si am alergat sa mi-l ostoiesc...dar cand ajungeam langa el imi dadeam seama ca nu dorul meu e acolo ci umbra lui...
...mi-am cumparat oglinzi si le-am montat in sufletele oamenilor pe care i-am avut alaturi..si rareori mi-a placut ce am vazut...
...apoi te-am intalnit pe Tine si de fiecare data cand am zis ca esti Tu ai devenit Ea...
...a suflat vantul peste obrajii mei si s-a facut vara...si m-am salvat inca o data, cu fiecare vara...mi-am incalzit oasele ruginite de incertitudini...si iar am dansat dansul cu fum...si-am sa-l dansez in fiecare vara...
...despre viitor n-am sa vorbesc acum... despre nimic n-am sa mai spun... fierbe cafeau a in ibric... mana-mi aluneca-n sapun... si adevarul doarme tun...minciuna se preface-n scrum...si-o sa reinvie a doua zi...cand adevarul s-o trezi...
am vazut cincisprezecemii de oameni in Piata Operei...era lume pana la Catedrala..
...apoi am plans cand am facut dragoste..( si pentru ca exista idioti destul de profunzi asta risca sa devina headline de tabloid de la jurnalistii copy-paste)
...am vazut soarele si luna nehotarati deasupra unui munte in Spania...
...si am cantat...pentru mii deoameni am cantat si multi au facut dragoste pe muzica noastra...si inca mai fac...
...apoi am suferit...si am vazut ce inseamna singur...si am aflat ca nu e virus, nici boala...e deficienta...
...si am pierdut oameni si am raspuns la intrebari pe care nu mi le-am dorit puse vreodata...
...si m-am urcat pe scena si mi-a placut si le-a placut si lor si am zburat si am sperat si inca mai sper..si mi-am construit trepte pentru vise si mi-am batut joc de tot ce n-a fost vis... si am platit pentru asta si poate voi mai plati...
...apoi am naparlit in mare...si mi-am spalat sufletul in ea si l-am invelit in nisip ud..
...am ranit si am fost ranit...
...apoi am vrut sa invat si am invatat ca asta nu se termina niciodata daca vrei sa fii om...
...si am ratacit printre corturi cu inima cat un purice si fara directie...
...si am privit strazile ude sambata seara fara sa pot suna un singur om...le-am privit pana cand s-a facut dimineata si somnul s-a indurat de mine...apoi mi-a fost dor...si am alergat sa mi-l ostoiesc...dar cand ajungeam langa el imi dadeam seama ca nu dorul meu e acolo ci umbra lui...
...mi-am cumparat oglinzi si le-am montat in sufletele oamenilor pe care i-am avut alaturi..si rareori mi-a placut ce am vazut...
...apoi te-am intalnit pe Tine si de fiecare data cand am zis ca esti Tu ai devenit Ea...
...a suflat vantul peste obrajii mei si s-a facut vara...si m-am salvat inca o data, cu fiecare vara...mi-am incalzit oasele ruginite de incertitudini...si iar am dansat dansul cu fum...si-am sa-l dansez in fiecare vara...
...despre viitor n-am sa vorbesc acum... despre nimic n-am sa mai spun... fierbe cafeau a in ibric... mana-mi aluneca-n sapun... si adevarul doarme tun...minciuna se preface-n scrum...si-o sa reinvie a doua zi...cand adevarul s-o trezi...
joi, 16 octombrie 2008
miercuri, 15 octombrie 2008
Despre droguri..
De ce au drogurile succes. Pentru ca ele te ajuta sa te transfigurezi. O alta realitate. Asta este una din cele mai frecvente aspiratii ale omului: o alta realitate.
Pentru asta drogurile sunt bune: marijuana pentru relaxare, heroina pentru nepasare si uitare de sine, cocaina pentru "witty mind and precise body, endless energy"
Toate campaniile antidrog vorbesc exclusiv despre efectul nociv.Si atunci copiii si teribilistii percep de fapt teoria fructului interzis.
Eu zic asa. Cand vrei sa te apuci de droguri gandeste-te ca e ca si cum te culci cu o femeie superba dar infestata cu HIV. Va fi the fuck of the century. And then u gonna die...slowly. In rest drogurile sunt bune.Ca si femeia superba infestata cu HIV.
Pentru asta drogurile sunt bune: marijuana pentru relaxare, heroina pentru nepasare si uitare de sine, cocaina pentru "witty mind and precise body, endless energy"
Toate campaniile antidrog vorbesc exclusiv despre efectul nociv.Si atunci copiii si teribilistii percep de fapt teoria fructului interzis.
Eu zic asa. Cand vrei sa te apuci de droguri gandeste-te ca e ca si cum te culci cu o femeie superba dar infestata cu HIV. Va fi the fuck of the century. And then u gonna die...slowly. In rest drogurile sunt bune.Ca si femeia superba infestata cu HIV.
marți, 14 octombrie 2008
Time is money ?
If time is money then we should all be bankrupt. I'd even buy myself some time if i could afford that...
Precizare.
In legatura cu procesul Vama. Fata de termenul trecut am castigat, nu am pierdut. Deja am castigat dreptul de a interpreta opt din piesele Vama Veche. Apelul nostru a fost admis. Referitor la celelalte piese ne judecam in continuare. Exista o decizie impotriva noastra dar nu este irevocabila.Facem recurs.Deasemenea prezenta decizie nu este motivata inca astfel incat executarea ei se poate ataca. Asa ca, pana la finalul procesului ne vedem pe scena cu cantecele vechi si noi.Ne vedem joi:))
Oricum am vrea sa multumim instantei de judecata pentru ca la acest termen ne-a dat castig de cauza, fie si in parte.
Va pup si va iubesc:))
Oricum am vrea sa multumim instantei de judecata pentru ca la acest termen ne-a dat castig de cauza, fie si in parte.
Va pup si va iubesc:))
luni, 13 octombrie 2008
Vama Show. In cateva ore.
In cateva ore Bacau reloaded si mica enciclopedie de ras by Tudor Chirila. Nu ratati! Si dati mai departe:))The Vama Show
duminică, 12 octombrie 2008
Vis nebun.
am gasit prin laptop unul din visele mele trecute. mi se pare filmic.
_________________________________________________________________________________
...Un personaj in genul lui Darth Vader conducea armatele intunericului...
m-au racolat...
eram intr-un hotel, Hilton cred si liftul n-a
mai oprit si m-a dus sus de tot...
...tragea in mine cu tzepuse scurte care mi se infigeau in gat si m-a trimis pe Pamant sa racolez oameni pentru armatele lui si mi-a spus asa: cand animalele pe Pamant is vor dubla capetele atunci inseamna ca trebuie sa ma suni sa cobor sa racolez oamenii...
Pe Pamant era razboi.M-am ascuns sub trupul unei fete violate care se zbatea in agonie... nu ne-am vorbit...
Soldatii ne-au imuns trupurile cu baionetele dar nu ne-au omorat(uniforme bonpartiste)
Apoi am intalnit o multime de francezi moderni care mergeau la razboi contra turcilor la marginea Parisului.
Am oprit la un fastfood si am vazut o pisisica cu cap de leu care traversa strada...
Incepusera sa ma apeleze numere negre stiam ca ma suna el de acolo de sus...
Prietenii mi-au zis sa nu-i raspund ca acum inseamna ca a ramas fara osti daca ma suna...
Mi-a fost frica sa nu-l sun inapoi...pentru ca ar fi putut sa vina pe Pamant sa ma gaseasca oricum...
_________________________________________________________________________________
...Un personaj in genul lui Darth Vader conducea armatele intunericului...
m-au racolat...
eram intr-un hotel, Hilton cred si liftul n-a
mai oprit si m-a dus sus de tot...
...tragea in mine cu tzepuse scurte care mi se infigeau in gat si m-a trimis pe Pamant sa racolez oameni pentru armatele lui si mi-a spus asa: cand animalele pe Pamant is vor dubla capetele atunci inseamna ca trebuie sa ma suni sa cobor sa racolez oamenii...
Pe Pamant era razboi.M-am ascuns sub trupul unei fete violate care se zbatea in agonie... nu ne-am vorbit...
Soldatii ne-au imuns trupurile cu baionetele dar nu ne-au omorat(uniforme bonpartiste)
Apoi am intalnit o multime de francezi moderni care mergeau la razboi contra turcilor la marginea Parisului.
Am oprit la un fastfood si am vazut o pisisica cu cap de leu care traversa strada...
Incepusera sa ma apeleze numere negre stiam ca ma suna el de acolo de sus...
Prietenii mi-au zis sa nu-i raspund ca acum inseamna ca a ramas fara osti daca ma suna...
Mi-a fost frica sa nu-l sun inapoi...pentru ca ar fi putut sa vina pe Pamant sa ma gaseasca oricum...
Romania - Franta. Fotbal din privire.
Cred ca meciul de ieri este o provocare pentru orice gazetar de sport care vrea sa scrie povestea si nu rezultatul. Caci, aparent, este doar un rezultat echitabil.
Dincolo de aparente insa este un crash uluitor de mentalitati. O Franta careia nu i s-a clintit nici macar un muschi de pe fata, condusa fiind cu 2-o. Jucau parca sub comanda unui Napoleon invizibil care stia ca una din aripile armatei sale invaluie pe flanc si in curand va face jonctiunea cu grosul soldatilor care ataca din fata inclestand astfel inamicul intr-o menghina cu un singur sens. Pe fetele francezilor condusi cu 2-0 se putea citi linistea strategiei, constiinta fortei fizice si a superioritatii tactice.
De cealalta parte Romania s-a trezit infricosata in fata unei realitati neasteptate. 2-0 in lupta cu imperiul francez. Coplesiti de surpriza propriului joc romanii s-au speriat si nu au stiut ce sa mai faca de parca de sus din ceruri le-a fost aruncat un bulgare din aur fierbinte pe care doreau sa-l pastreze dar nu stiau cum. Fatalitatea egalului era evidenta deja dupa primele zece minute de la golul doi. Aici nu mai este vorba despre fotbal, valoare tehnica sau superioritate de joc. Aici este vorba de mentalitati de popor.Iar asta nu se poate rezolva la antrenamente.Sau mai stii?
Pentru mine este relevanta privirea lui Ribery. Exista o determinare in ochii acestui jucator care spune clar ca de acolo incepe driblingul. Ribery si-a condus echipa cu privirea.
De multe ori in privirile jucatorilor nostri citesti intrebari colaterale singurului demers necesar: dorinta de victorie. Ori dupa parerea mea diferenta incepe din privire. Sau din felul in care privesti.
PS. Pe cei care vor sa scrie povestea ii asteptam inca la talentul anului in cadrul Premiilor
Dincolo de aparente insa este un crash uluitor de mentalitati. O Franta careia nu i s-a clintit nici macar un muschi de pe fata, condusa fiind cu 2-o. Jucau parca sub comanda unui Napoleon invizibil care stia ca una din aripile armatei sale invaluie pe flanc si in curand va face jonctiunea cu grosul soldatilor care ataca din fata inclestand astfel inamicul intr-o menghina cu un singur sens. Pe fetele francezilor condusi cu 2-0 se putea citi linistea strategiei, constiinta fortei fizice si a superioritatii tactice.
De cealalta parte Romania s-a trezit infricosata in fata unei realitati neasteptate. 2-0 in lupta cu imperiul francez. Coplesiti de surpriza propriului joc romanii s-au speriat si nu au stiut ce sa mai faca de parca de sus din ceruri le-a fost aruncat un bulgare din aur fierbinte pe care doreau sa-l pastreze dar nu stiau cum. Fatalitatea egalului era evidenta deja dupa primele zece minute de la golul doi. Aici nu mai este vorba despre fotbal, valoare tehnica sau superioritate de joc. Aici este vorba de mentalitati de popor.Iar asta nu se poate rezolva la antrenamente.Sau mai stii?
Pentru mine este relevanta privirea lui Ribery. Exista o determinare in ochii acestui jucator care spune clar ca de acolo incepe driblingul. Ribery si-a condus echipa cu privirea.
De multe ori in privirile jucatorilor nostri citesti intrebari colaterale singurului demers necesar: dorinta de victorie. Ori dupa parerea mea diferenta incepe din privire. Sau din felul in care privesti.
PS. Pe cei care vor sa scrie povestea ii asteptam inca la talentul anului in cadrul Premiilor
sâmbătă, 11 octombrie 2008
vineri, 10 octombrie 2008
Politicieni iresponsabili. Alegeri de fum.
De cateva saptamani aud diversi politicieni facand declaratii iresponsabile: Romania nu va fi afectata de criza. Avem crestere economica. Criza creditelor nu ne priveste.
Cum e posibil sa sustii asa ceva? De parca Romania traieste intr-un univers macroeconomic paralel.Pana unde poate merge populismul asta desantat?
O tara in care costul fortei de munca forteaza companii sa gaseasca resurse de productie peste hotare si care interpreteaza artificial prrodusul intern brut. O tara in care piata imobiliara scade dar nu indeajuns si in care se cer preturi exorbitante dar nu prea se efectueaza tranzactii.
Aceasta tara nu va fi afectata? De ce? Care este explicatia logica pentru inflorirea Romaniei ca un crin in mijlocul mocirlei mondiale? In momentul in care toata lumea vinde, vinde si iar vinde cine va veni sa cumpere in Romania?
Aceasta atitudine repet mi se pare iresponsabila si inconstienta.
In perioade de criza economica si alegeri masurile populiste si entuziasmul desantat nu iti mai asigura voturi. A venit momentul sa vedem o oferta politica cinstita si corecta pentru ca 2009 va fi un an greu. Din pacate nu exista asemenea oferte. Asa ca vom vota fum. Doar ca de data asta vom vota fum in deplina constienta.
Cum e posibil sa sustii asa ceva? De parca Romania traieste intr-un univers macroeconomic paralel.Pana unde poate merge populismul asta desantat?
O tara in care costul fortei de munca forteaza companii sa gaseasca resurse de productie peste hotare si care interpreteaza artificial prrodusul intern brut. O tara in care piata imobiliara scade dar nu indeajuns si in care se cer preturi exorbitante dar nu prea se efectueaza tranzactii.
Aceasta tara nu va fi afectata? De ce? Care este explicatia logica pentru inflorirea Romaniei ca un crin in mijlocul mocirlei mondiale? In momentul in care toata lumea vinde, vinde si iar vinde cine va veni sa cumpere in Romania?
Aceasta atitudine repet mi se pare iresponsabila si inconstienta.
In perioade de criza economica si alegeri masurile populiste si entuziasmul desantat nu iti mai asigura voturi. A venit momentul sa vedem o oferta politica cinstita si corecta pentru ca 2009 va fi un an greu. Din pacate nu exista asemenea oferte. Asa ca vom vota fum. Doar ca de data asta vom vota fum in deplina constienta.
joi, 9 octombrie 2008
miercuri, 8 octombrie 2008
Playlist Bacau
Aici pe blog mi se cere playlist-ul de la Bacau. In concertele noastre playlist-ul nu este acelasi pentru o serie de mai multe evenimente. Dincolo de asta el se stabileste cu doar cateva ore inainte de cantare in functie de mai multi factori. Tot ce pot sa va asigur este ca la Bacau vor fi cantece vechi si noi.
Locatie: Piata Prefecturii.
Vama Show: Opening time. Somewhere between 22h - 23h.
Locatie: Piata Prefecturii.
Vama Show: Opening time. Somewhere between 22h - 23h.
Autoritatile locale nu citesc blogul meu:)
Faceti domnilor ceva va rog!!!Am semnalat ca ceasul de pe Biblioteca Nationala ( vis- a-vis de Palatul Regal sau Muzeul national de Arta) arata cu o ora inapoi. Ieri aceasta situatiune mi-a schimbat tonusul si seara creandu-mi iluzia ca am mai mult timp.
Va rog sa rezolvati aceasta situatiune pentru ca sunt convins ca si alti Bucuresteni creduli au sfarsit prin as e entuziasma inutil la gandul ca ziua lor a fost mai productiva. Aduceti-ne pe calea cea buna astfel incat sa revenim la goana care ne -a consacrat ca mandrii cetateni ai acestui oras nebun. Reparati ceasul va rog!!
Va rog sa rezolvati aceasta situatiune pentru ca sunt convins ca si alti Bucuresteni creduli au sfarsit prin as e entuziasma inutil la gandul ca ziua lor a fost mai productiva. Aduceti-ne pe calea cea buna astfel incat sa revenim la goana care ne -a consacrat ca mandrii cetateni ai acestui oras nebun. Reparati ceasul va rog!!
marți, 7 octombrie 2008
Despre orgoliul de brand, oameni si umilinta.
Povestea lumii moderne vine peste noi cu orgoliu de brand. Lumea alearga dupa bunastare sub toate formele ei. In momentul in care nevoile primare sunt atinse oamenii se orienteaza spre slefuirea propriei "bunastari". Vrem haine mai frumoase , masini mai scumpe, restaurante rafinate, trabuce "hand -made", pantofi la fel. Intra in scena artizanii unicatelor. Brandurile propun orgoliu. Propun imagini ideale. Blugii iti propun eroi cu bicepsi pe motociclete sfidand limitele. Cate o femeie intangibila priveste dincolo de tine si te face sa crezi ca doar invaluindu-te in parfumul ei si privirea ta va capata aura aceea de indiferenta perversa.
Bancile iti propun barbatul cu ceas scump iar ceasurile scumpe iti propun bancheri. Bauturile energizante vorbesc despre orgoliul inteligentei. Ele nu sunt pentru oameni obositi ci pentru oamenii care vor sa topeasca limite. Masinile de clasa mare privesc sfidator din spatele spoilerelor cu design rautacios. Sfideaza masinile mici destinate plebei. Brandurile se asociaza cu eroi inventati de stapanii vanzarilor si de magicienii Photoshopului.
Cumparam si ne identificam pana la confuzie cu produsele noastre. Suntem mai obraznici si mai stapani pe sine cu fiecare pereche de blugi, masina, parfum, ceas, sampanie sau mai stiu eu ce iluzie palpabila vine sa ne incurajeze ca realitatea este cea de pe mashurile care acopera cladirile. Suntem puternici si orgoliosi in spatele cailor putere. Urcam in lifturile care ne duc catre ultimele etaje ale bunastarii. Chiar daca nu avem acces pana sus coboram din lift si incercam sa fortam scara de incendiu.
Apoi intr-o zi cand totul merge fabulos, unul din cele mai simple si umane sentimente bate la usa noastra: umilinta. Ne uitam pe vizor si nu ne vine sa credem ca acest cersetor jerpelit in preajma caruia detestam pe vremuri sa ne aflam a gasit calea sa ajunga sus acolo in imperiul pe care cu greu l-am construit si ni l-am asumat. Umilinta insa nu tine cont de branduri si nici de imgini ideale. Ea este un fapt al lumii reale cea pe care ne luptam s-o parasim zi de zi, amagiti de iluziile vanzatorilor de "concret". Cu cat mai mare orgoliul cu atat mai adanca umilinta. Caci nu, de cele mai multe ori nu suntem nici eroii cu bicepsi de pe motociclete, nici bancherii cu ceasuri scumpe. Nu suntem nici frumosii siguri pe sine ai lamelor de barbierit si nici femeile redutabile de pe vitrinele magazinelor cu bijuterii.
Cand ne dam jos din bolizii cu hoarde de cai putere suntem din nou pe picioarele noastre. Fragili si mandri.De cele mai multe ori suntem doar bieti oameni incercand zadarnic sa schimbam conceptul de OM. Iar discrepanta dintre orgoliu si umilinta se adanceste pe zi ce trece in lumea asta care vinde orice. Ingeri cazuti din paradisul brandurilor, umilinta ne invata din nou sa traim. Simplu.
Bancile iti propun barbatul cu ceas scump iar ceasurile scumpe iti propun bancheri. Bauturile energizante vorbesc despre orgoliul inteligentei. Ele nu sunt pentru oameni obositi ci pentru oamenii care vor sa topeasca limite. Masinile de clasa mare privesc sfidator din spatele spoilerelor cu design rautacios. Sfideaza masinile mici destinate plebei. Brandurile se asociaza cu eroi inventati de stapanii vanzarilor si de magicienii Photoshopului.
Cumparam si ne identificam pana la confuzie cu produsele noastre. Suntem mai obraznici si mai stapani pe sine cu fiecare pereche de blugi, masina, parfum, ceas, sampanie sau mai stiu eu ce iluzie palpabila vine sa ne incurajeze ca realitatea este cea de pe mashurile care acopera cladirile. Suntem puternici si orgoliosi in spatele cailor putere. Urcam in lifturile care ne duc catre ultimele etaje ale bunastarii. Chiar daca nu avem acces pana sus coboram din lift si incercam sa fortam scara de incendiu.
Apoi intr-o zi cand totul merge fabulos, unul din cele mai simple si umane sentimente bate la usa noastra: umilinta. Ne uitam pe vizor si nu ne vine sa credem ca acest cersetor jerpelit in preajma caruia detestam pe vremuri sa ne aflam a gasit calea sa ajunga sus acolo in imperiul pe care cu greu l-am construit si ni l-am asumat. Umilinta insa nu tine cont de branduri si nici de imgini ideale. Ea este un fapt al lumii reale cea pe care ne luptam s-o parasim zi de zi, amagiti de iluziile vanzatorilor de "concret". Cu cat mai mare orgoliul cu atat mai adanca umilinta. Caci nu, de cele mai multe ori nu suntem nici eroii cu bicepsi de pe motociclete, nici bancherii cu ceasuri scumpe. Nu suntem nici frumosii siguri pe sine ai lamelor de barbierit si nici femeile redutabile de pe vitrinele magazinelor cu bijuterii.
Cand ne dam jos din bolizii cu hoarde de cai putere suntem din nou pe picioarele noastre. Fragili si mandri.De cele mai multe ori suntem doar bieti oameni incercand zadarnic sa schimbam conceptul de OM. Iar discrepanta dintre orgoliu si umilinta se adanceste pe zi ce trece in lumea asta care vinde orice. Ingeri cazuti din paradisul brandurilor, umilinta ne invata din nou sa traim. Simplu.
luni, 6 octombrie 2008
Prima mea leapsa :)
Echipa Premiilor Ioan Chirila cred ca ma ia peste picior si imi pune la incercare defectele de blogger:) N-am primit niciodata o leapsa dar se pare ca intr-adevar "there's a first time for everything".
Cica ar trebui sa scriu ceva legat de "sportul meu de performanta" ceva in care m-am specializat/antrenat si in care prin perseverenta am ajuns foarte bun. Si mi se sugereaza ca as putea exemplifica si cu o fotografie nu numai prin cuvinte ales mestesugite.
Nu, va promit ca nu candidez la Fotografia Saptamanii din cadrul Premiilor si ca Nikonu' D 60 se va acorda pe bune. JUR.
Pai sa vedem: de inotat inot dar aici as jigni cuvantul performanta:), am oarecare talent la supraincarcarea cosului mic in supermarket astfel incat mereu ajung cocosat la casa.
In concerte resusesc sa ma sparg in mii de figuri imposibile dar nefiind mereu aceleasi nu putem vorbi de perseverenta. Gata! Stiu! Si asta chiar are legatura cu sportul:
In urma spectacolului Biloxi Blues m-am specializat in flotari. Personajul meu pierde un pariu si trebuie sa faca 200 de flotari. Noroc insa cu luministul spectacolului care alege sa faca heblu la timp pe la flotarea 35:))
Serios vorbind, ideea de a surprinde sportul sau performanta si altfel decat prin instantanee pe stadioane sau pe piste de atletism mi se pare frumoasa. In definitiv un copil care umfla o minge de baschet e o fotografie cu tematica de sport nu? Dar ea vorbeste despre aspiratie si nu despre fapt in sine. Ori ce e mai frumos? Omul sarind
cu disperare catre cosul de baschet sau mingea care-l penetreaza? Las discutia pe seama fotografiilor.
Fotografiile nu sunt facute de mine dar cum nu ma pot inscrie la Fotografia saptamanii asta nu mai conteaza.:) Autoarea e Alexandra Sandu careia ii si pasez leapsa.
Dau leapsa asta mai departe si lui cabral, magdei zander, andrei badin, dragos bucurenci si lui serban huidu.
Cica ar trebui sa scriu ceva legat de "sportul meu de performanta" ceva in care m-am specializat/antrenat si in care prin perseverenta am ajuns foarte bun. Si mi se sugereaza ca as putea exemplifica si cu o fotografie nu numai prin cuvinte ales mestesugite.
Nu, va promit ca nu candidez la Fotografia Saptamanii din cadrul Premiilor si ca Nikonu' D 60 se va acorda pe bune. JUR.
Pai sa vedem: de inotat inot dar aici as jigni cuvantul performanta:), am oarecare talent la supraincarcarea cosului mic in supermarket astfel incat mereu ajung cocosat la casa.
In concerte resusesc sa ma sparg in mii de figuri imposibile dar nefiind mereu aceleasi nu putem vorbi de perseverenta. Gata! Stiu! Si asta chiar are legatura cu sportul:
In urma spectacolului Biloxi Blues m-am specializat in flotari. Personajul meu pierde un pariu si trebuie sa faca 200 de flotari. Noroc insa cu luministul spectacolului care alege sa faca heblu la timp pe la flotarea 35:))
Serios vorbind, ideea de a surprinde sportul sau performanta si altfel decat prin instantanee pe stadioane sau pe piste de atletism mi se pare frumoasa. In definitiv un copil care umfla o minge de baschet e o fotografie cu tematica de sport nu? Dar ea vorbeste despre aspiratie si nu despre fapt in sine. Ori ce e mai frumos? Omul sarind
cu disperare catre cosul de baschet sau mingea care-l penetreaza? Las discutia pe seama fotografiilor.
Fotografiile nu sunt facute de mine dar cum nu ma pot inscrie la Fotografia saptamanii asta nu mai conteaza.:) Autoarea e Alexandra Sandu careia ii si pasez leapsa.
Dau leapsa asta mai departe si lui cabral, magdei zander, andrei badin, dragos bucurenci si lui serban huidu.
Cred ca am chef de....
...mi-a venit cheful de teatru. Citesc Neil Simon, Broadway Bound piesa in care sper sa joc curand. Astazi m-am trezit pe la sapte si am inceput sa citesc. Nu am ras de mult timp singur. Este un text absolut fabulos iar Neil Simon este aproape "shakesperian" in felul lui de a scrie comedie. Pornind de la cuvintele unui mare scenarist care a spus:
"if you wanna write read". Si tot el recomanda o suita lunga de titluri incepand cu Hamlet. Apoi spune: "when you finished reading all that, read Hamlet again".Simon are ceva din Shakespeare in felul lui de a despaturi actiunea, povestea. De-abia astept!
Intr-o singura scena Simon rezuma ingredientele "sine qua non" pentru un sketch bun: conflictul si necesitatea vitala ca personajul principal sa-si doreasca ceva. Conflict and wanting. Este ceea ce, de prin saptezeci syd field - guru - al scolii de scenaristica americane explica in fiecare carte a sa pe sute de pagini. Este si si ce lipseste din majoritatea filmelor romanesti.
Practic este a treia piesa din trilogia BB. Brighton Beach Memoirs, Biloxi Blues, Broadway Bound. Pe primele doua le-am jucat, Biloxi Blues inca se joaca la Comedie asa ca in curand sper sa vedeti si ultima parte din BB. Si sa va prapaditi de ras.
"if you wanna write read". Si tot el recomanda o suita lunga de titluri incepand cu Hamlet. Apoi spune: "when you finished reading all that, read Hamlet again".Simon are ceva din Shakespeare in felul lui de a despaturi actiunea, povestea. De-abia astept!
Intr-o singura scena Simon rezuma ingredientele "sine qua non" pentru un sketch bun: conflictul si necesitatea vitala ca personajul principal sa-si doreasca ceva. Conflict and wanting. Este ceea ce, de prin saptezeci syd field - guru - al scolii de scenaristica americane explica in fiecare carte a sa pe sute de pagini. Este si si ce lipseste din majoritatea filmelor romanesti.
Practic este a treia piesa din trilogia BB. Brighton Beach Memoirs, Biloxi Blues, Broadway Bound. Pe primele doua le-am jucat, Biloxi Blues inca se joaca la Comedie asa ca in curand sper sa vedeti si ultima parte din BB. Si sa va prapaditi de ras.
Miercuri filmul de la Bacau
Ne-am distrat la pe ruta Bucuresti - Bacau - Bucuresti. Ieri am facut sapte sute de kilometri degeaba. Nu chiar degaeaba ca un soi de team building tot s-a intamplat. Am aprofundat Rolling Stones si am inteles de ce au atata succes. Dar despre asta putin mai pe seara. Iar filmuletzul de la Bacau, miercuri!!!!
duminică, 5 octombrie 2008
Bacau se amana.
Cantarea de astazi se amana pentru joi 9 0ctombrie din cauza conditiilor meteo care fac imposibil din punct de vedere tehnic concertul.
Deci NE VEDEM JOI:)))
Deci NE VEDEM JOI:)))
Bacau in cateva ore
Suntem in Bacau. Cantam in cateva ore. In ciuda ploii. Ploaia se va opri cum se intampla de obicei cand cantam noi:)) Asa ca: BE THEEERREE!!
Our performance: 23 00 Insula de Agrement.
Our performance: 23 00 Insula de Agrement.
sâmbătă, 4 octombrie 2008
vineri, 3 octombrie 2008
Ora exacta
Ceasul de pe Biblioteca Nationala e inapoi cu o ora! L-am privit ieri. Ma gandeam sa va sesizez acest aspect temporal.
Biloxi Blues in seara asta.
Sunt la teatru din nou. Miroase a scandura si a vopseaua roasa de pe reflectoare. Baietii fac programul de lumini. Masinistii se cearta. Asta nu se va schimba niciodata. Teatrul vine la pachet cu saracie si duhoare de vodca pentru tehnicieni. Oamenii vin de dimineata si pleaca tarziu si sunt platiti prost.
Teatrul aduce insa o magie care nu va fi ucisa de nici o alta forma de divertisment new media.Pentru ca oamenii vor avea nevoie din ce in ce mai mult de povesti. Spuse pe o scena de lemn la cativa metri departare. Oamenii au nevoie de oameni. Iar teatrul mai mult decat orice iti aduce destinele lor respirandu-ti in fata.
Colegii mei au inceput repetitia. O facem usor, relaxat, sa ne aducem aminte textul.Ne intrerupem. Acum e o schema. Diseara va fi un desen frumos. Va pup.
Teatrul aduce insa o magie care nu va fi ucisa de nici o alta forma de divertisment new media.Pentru ca oamenii vor avea nevoie din ce in ce mai mult de povesti. Spuse pe o scena de lemn la cativa metri departare. Oamenii au nevoie de oameni. Iar teatrul mai mult decat orice iti aduce destinele lor respirandu-ti in fata.
Colegii mei au inceput repetitia. O facem usor, relaxat, sa ne aducem aminte textul.Ne intrerupem. Acum e o schema. Diseara va fi un desen frumos. Va pup.
joi, 2 octombrie 2008
OMUL ca Windows.
Suntem asemanatori programului Windows, noi oamenii. Viata ni se compune din mai multe ferestre: copilaria, adolescenta, barbatia, batranetea sau scoala, profesia, iubirile cu consecintele lor, esecurile, succesele.
Toate astea sunt ca ferestrele deschise in Windows. Daca nu le inchidem la timp calculatorul merge din ce in ce mai incet pana se blocheaza. Freudian ar suna asemanator cu consecintele tarelor din copilarie, prezente la maturitate. Din pacate multi percep maturitatea ca desprinderea categorica de copilul din noi. Ori asta pare imposibil. Si atunci nu este maturitatea un soft cu ferestre deschise? Castiga cei care reusesc sa le inchida la timp ca sa poata functiona aplicatia.
Caci batranetea este o declinare trista a etapelor trecute...
Toate astea sunt ca ferestrele deschise in Windows. Daca nu le inchidem la timp calculatorul merge din ce in ce mai incet pana se blocheaza. Freudian ar suna asemanator cu consecintele tarelor din copilarie, prezente la maturitate. Din pacate multi percep maturitatea ca desprinderea categorica de copilul din noi. Ori asta pare imposibil. Si atunci nu este maturitatea un soft cu ferestre deschise? Castiga cei care reusesc sa le inchida la timp ca sa poata functiona aplicatia.
Caci batranetea este o declinare trista a etapelor trecute...
miercuri, 1 octombrie 2008
Bed time story
A fost odata un baietel care isi dorea mult sa mearga cu tramvaiul. Parintii insa nu-l lasau. "Esti prea mic ca sa pleci din preajma blocului". Dar baietelul isi dorea mult asta. In fiecare zi ii insotea pe copiii de pe scara lui pana in dreptul statiei. Se uita cu jind cum traversau strada in fuga printre masini si se urcau in tramvaiul care ii ducea doua statii mai incolo. Acolo era un cinematograf unde ei vedeau filme pe furis. Baietelului i se rupea sufletul ca nu se putea urca in tramvai. Asa promisese parintilor si avea sa se tina de cuvant. Toata ziulica statea pe marginea trotuarului si isi astepta amicii sa se intoarca si sa ii povesteasca filmele pe care le vazusera. Copiii veneau veseli si ii povesteau. El asculta cu ochii pierduti in zare apoi se ducea acasa si visa la cinematograful aflat la doar doua statii departare.
Apoi intr-o buna zi colegii lui nu mai venira in dreptul statiei.Atunci baietelul isi lua inima-n dinti si tarversa strada. Fu cat pe ce sa fie lovit de-o masina mare. Ajunse in statie cu inima cat un purice cand deodata in dreptul lui aparu Tramvaiul. Usile se deschisera larg si oamenii incepura sa urce si sa coboare. Dar baietelul nu se putu misca. Privea fascinat treptele si bara si picioarele care urcau si coborau. Dar de urcat nu urca. Trecura cateva ore si cateva tramvaie si baietelul nu-si dadu seama ca se inserase cand un tramvai gol opri in dreptul lui. Atunci urca. Usa se inchise cu zgomot in spatele lui. Incepu sa respire mai repede. Palmele i se umezira si alunecau pe bara de sprijin. Inchise ochii cand tramvaiul se puse in miscare si ii deschise la urmatoarea statie. Apoi ii inchise din nou si tramvaiul iar se opri si el cobori speriat.
Era intuneric de-a binelea si cinematograful lumina puternic de peste drum. Dar baietelului ii fu frica sa traverseze. Si iar astepta pana cand strada se goli. Atunci traversa caci nici o masina nu mai trecea pe acolo. Intra in cinematograf.Ii venea sa planga caci ar fi trebuit sa fie demult acasa dar luminile ecranului il atrageau peste poate. Filmul din seara aceea insa nu era pentru baietei. Si se sperie si se uita ingrozit la ecranul cu baieti si fete de mii de ori mai mari decat el. Incepu sa planga infundat de frica sa nu-l auda lumea prin sala. Voia sa plece dar ceva il tintui locului pana la capat. Doar cand se aprinse lumina fugi tremurand din toate incheieturile.Nimeri ultimul tramvai care il duse acasa. Numara statiile. Unu, doi. Acasa tatal sau il batu indelung ca sa nu mai plece vreodata de langa bloc.Dar baietelul nu planse de data asta. In cap ii ramasesera fetele si baietii de pe ecranul mare si luminos.
35 de ani mai tarziu....
Ea (26 de ani) Nu vrei sa stii unde am fost...
El (41 de ani) Nu, nu vreau...
Ea E doua noaptea, nu vrei sa stii unde am fost...
El Ai fost unde ai avut nevoie
Ea Nu te sperie nevoile mele...
El Nu.Nu ma sperie...Sunt nevoile tale si le iubesc...
Ea Vrei sa incercam in seara asta...
El Nu, nu cred ca am sa pot...
Ea Vrei sa punem un film? Poate te ajuta...
El Bine...Pune...
Ea se indreapta catre un sertar si scoate un dvd. Il pune.
35 de ani mai devreme
Baietelul incerca sa adoarma dar baietii si fetele de pe ecranul luminos i se perindara prin fata ochilor inchisi. Spatele incepu sa-l usture din ce in ce mai tare.
35 de ani mai tarziu.
Ea De ce nu te uiti?
El Ma uit dar nu simt nimic.
Ea Mie imi vine...
El As vrea...sa stii ca vreau...
Ea Si unde crezi ca am fost la doua noaptea...?
El Nu stiu... la o prietena...
Ea Stii c-am sa plec...
El Unde?
Ea La o prietena...si tu nu poti veni acolo..
El Am sa te astept..
Ea E posibil sa nu ma intorc..O sa vii dupa mine?
Treizeci si cinci de ani mai devreme
Baietelul statea pe marginea trotuarului si isi privea amicii cum se urcau in tramvai. "Hai ma vii? Hai c-am auzit c-ai fost si singur"...Dar baietelul nu mai traversa de data asta.
Treizeci si cinci de ani mai tarziu
El Nu, nu am sa vin...
Treizeci si cinci de ani mai devreme
Baietelul le facu cu mana si se intoarse agale catre scara blocului.In parcul din spatele blocului nu era nimeni. Se mai auzea doar scartaitul unui leagan parasit cu putin timp in urma.
Apoi intr-o buna zi colegii lui nu mai venira in dreptul statiei.Atunci baietelul isi lua inima-n dinti si tarversa strada. Fu cat pe ce sa fie lovit de-o masina mare. Ajunse in statie cu inima cat un purice cand deodata in dreptul lui aparu Tramvaiul. Usile se deschisera larg si oamenii incepura sa urce si sa coboare. Dar baietelul nu se putu misca. Privea fascinat treptele si bara si picioarele care urcau si coborau. Dar de urcat nu urca. Trecura cateva ore si cateva tramvaie si baietelul nu-si dadu seama ca se inserase cand un tramvai gol opri in dreptul lui. Atunci urca. Usa se inchise cu zgomot in spatele lui. Incepu sa respire mai repede. Palmele i se umezira si alunecau pe bara de sprijin. Inchise ochii cand tramvaiul se puse in miscare si ii deschise la urmatoarea statie. Apoi ii inchise din nou si tramvaiul iar se opri si el cobori speriat.
Era intuneric de-a binelea si cinematograful lumina puternic de peste drum. Dar baietelului ii fu frica sa traverseze. Si iar astepta pana cand strada se goli. Atunci traversa caci nici o masina nu mai trecea pe acolo. Intra in cinematograf.Ii venea sa planga caci ar fi trebuit sa fie demult acasa dar luminile ecranului il atrageau peste poate. Filmul din seara aceea insa nu era pentru baietei. Si se sperie si se uita ingrozit la ecranul cu baieti si fete de mii de ori mai mari decat el. Incepu sa planga infundat de frica sa nu-l auda lumea prin sala. Voia sa plece dar ceva il tintui locului pana la capat. Doar cand se aprinse lumina fugi tremurand din toate incheieturile.Nimeri ultimul tramvai care il duse acasa. Numara statiile. Unu, doi. Acasa tatal sau il batu indelung ca sa nu mai plece vreodata de langa bloc.Dar baietelul nu planse de data asta. In cap ii ramasesera fetele si baietii de pe ecranul mare si luminos.
35 de ani mai tarziu....
Ea (26 de ani) Nu vrei sa stii unde am fost...
El (41 de ani) Nu, nu vreau...
Ea E doua noaptea, nu vrei sa stii unde am fost...
El Ai fost unde ai avut nevoie
Ea Nu te sperie nevoile mele...
El Nu.Nu ma sperie...Sunt nevoile tale si le iubesc...
Ea Vrei sa incercam in seara asta...
El Nu, nu cred ca am sa pot...
Ea Vrei sa punem un film? Poate te ajuta...
El Bine...Pune...
Ea se indreapta catre un sertar si scoate un dvd. Il pune.
35 de ani mai devreme
Baietelul incerca sa adoarma dar baietii si fetele de pe ecranul luminos i se perindara prin fata ochilor inchisi. Spatele incepu sa-l usture din ce in ce mai tare.
35 de ani mai tarziu.
Ea De ce nu te uiti?
El Ma uit dar nu simt nimic.
Ea Mie imi vine...
El As vrea...sa stii ca vreau...
Ea Si unde crezi ca am fost la doua noaptea...?
El Nu stiu... la o prietena...
Ea Stii c-am sa plec...
El Unde?
Ea La o prietena...si tu nu poti veni acolo..
El Am sa te astept..
Ea E posibil sa nu ma intorc..O sa vii dupa mine?
Treizeci si cinci de ani mai devreme
Baietelul statea pe marginea trotuarului si isi privea amicii cum se urcau in tramvai. "Hai ma vii? Hai c-am auzit c-ai fost si singur"...Dar baietelul nu mai traversa de data asta.
Treizeci si cinci de ani mai tarziu
El Nu, nu am sa vin...
Treizeci si cinci de ani mai devreme
Baietelul le facu cu mana si se intoarse agale catre scara blocului.In parcul din spatele blocului nu era nimeni. Se mai auzea doar scartaitul unui leagan parasit cu putin timp in urma.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)