Henry si Wannabe. Ultima ora.

Henry si Wannabe au acceptat intr-un final sa fie intervievati si sa vorbeasca despre viata "pe sarma" Orasul Pierdut si noul clip Vama. Saptamana viitoare au loc filmarile pe care le veti putea vedea ulterior.

Linda Teodosiu. Ca sa fiti mandri ca sunteti Romani

Eu unul sunt...am citit despre ea azi in Evz si am cautat-o pe Tube. S-a calificat dintre 30000 de candidati in concursul pentru un show de mare audienta in Germania, "Superstar"

Aseara...

Aseara dupa o zi foarte apasatoare am plecat sa ma plimb prin orasul vechi. Era foarte putina lume sus langa galeriile de arta.Arhitectura imperiului domina linistita aerul rece...Am avut senzatia Orasului Interzis din Ultimul Imparat al lui Bertolluci. Accentuata probabil de absenta oamenilor si de spatiile largi. Plimbandu-ma aveam senzatia ca trebuie sa descopar ceva dintr-un moment in altul. Nu m-am gandit la muzica, nu m-am gandit la nimic. Mergeam si atat.

Luminile orasului de la baza cetatii clipoceau lenese. Dunarea curgea ca uleiul varsat dintr-o sticla rasturnata. In toata amorteala asta friguroasa mi-a incoltit in minte o intrebare fara raspuns:

Oare Cain daca nu l-ar fi omorat pe Abel soarta noastra ca Oameni ar fi fost alta? Mi-am infasurat fularul strans si mi-am ridicat gulerul hainei. Am mers mai departe. Nu se auzea decat linistea. Ma gandeam la singuratea care trebuie sa-l fi cuprins pe Cain cand si-a vazut fratele la pamant.Ce pedeapsa mai mare decat linistea intregului Pamant? Oare cine e atat de puternic incat sa ramana vesnic cu sine?

Mic dejun acasa. Continut explicit.Nu foarte explicit.

Scuze pentru unu doua cuvinte vulgare dar baietii mai scapa cateodata asa ca m-am gandit sa nu cenzurez. Shit happens:))

Camera tremura de "emotie" la intalnirea cu voi:))Pe naiba,filmeaza Dan:)

Invatam simplitate. Invatam bucurie.

Dimineata am mancat kefir si am privit biserici. Soarele mi-a mangaiat puloverul si mi-a incalzit trupul. Am privit un om care-si sapa gradina in timp ce trenul acoperea linistea ca sa-i faca loc din nou peste cateva zeci de secunde. Am invatat de dimineata bucuria unui mic dejun cu o priveliste frumoasa. Din blocul nostru amplasat oarecum stangaci la marginea Budapestei se vad dealurile care suporta un cartier de case cochete si cateva biserici.

E un soi de peisaj care-ti induce nefortat un sentiment de vacanta.Contadictoriu tinand cont de cele opt ore de munca ce urmeaza dar benefic in acelasi timp.Oamenii de-aici si-au gasit linistea. Asta e senzatia pe care o ai in Budapesta. Alearga, se zbat, muncesc, se plang de trafic dar cu o serenitate care vine dintr-un soi de impacare cu un destin colectiv. Noi nu avem un destin colectiv. suntem indivizi salbatici in cautarea implinirii burgheze. Comunitate nu e un cuvant care sa ne motiveze. Poate si pentru ca zeci de ani am fost siliti sa traim intr-o comunitate pe care am detestat-o pe la colturi si prin beciuri. Partidul Comunist Roman. Apoi, dupa nouazeci fiecare avrut sa fie individ si sa se manifeste ca atare. Totul pentru tine, in afara celorlati, in afara comunitatii. Mai avem pana cand ne vom gasi linistea...

Mi-am baut linistea de dimineata cu inghitituri adinci si amplecat spre studio.Azi s-a imprimat Undeva in vama. Toba si basul. Am tras si noi ceilalti. E o piesa de stare.Incercam sa tragem cu totii ca sa vibram. E foarte greu sa fii simplu in muzica si vital sa obtii asta. Toti incercam sa reducem, sa sintetizam sa nu mai fie nimic in afara notelor care Trebuie.

Cunoasteti peretii camerelor cu "rapirea din serai"? Si proprietarii lor? Cum sa-i convingi sa renunte la "calciu smuls", pereti vernil si celebra carpeta care e mai degraba o carpa in favoarea unei zugraveli albe, o canapea grej si o masuta maro inchis? Acelasi tip de lupta se da in fiecare dintre noi(vama) si cand reusim sa castigam realizam cat de mult inseamna simplitatea si ce complicat e sa poti fi simplu...

Mitocanie vs Bun Simt

Iata ca o parte dintre voi a reactionat la provocarea mea legata de ideea unei campanii anti-mitocanie(idee care nu-mi apartine dar am preluat-o incercand sa ajut). Asa a facut Cecilia Dumitrache( nu o cunosc, nu am vazut-o vreodata) si mi-a trimis acest eseu. Am considerat oportun sa il public aici pe blog la fel cum voi face si cu alte materiale care ar putea trezi un soi de constiinta civica. In definitiv scrisul si gandirea sunt cele mai bune semnale de alarma.




Miştocănia - studiu de fapt în oraşul meu cel drag




Dormitam, dimineaţa, în autobuz, când deodată aud o voce în schimbare, de adolescent: -Fă, mai eşti virgină?

El stătea jos, iar colega lui de şcoală, mai în faţă, în picioare. Bineînţeles, toţi din autobuz au început să o studieze. Iar: -Fă!... A întrebat-o de vreo 6 ori. Ştia el că aşa o poate face de râs, nu a întrebat-o ce a citit aseară, ci a atacat-o unde era mai vulnerabilă. Mi-a plăcut atitudinea ei, l-a fixat cu o figură pe care nu se putea citi nimic, nici dispreţ, nici amuzament. Alta ar fi început să chicotească prosteşte, ori ar fi început un schimb de înjurături, nu ar fi fost ceva neobişnuit într-un autobuz de periferie.

El era mândru de ce obţinuse: atenţia celor din jur. L-am măsurat: o aschimodie, pe jumătate cât mine. Să intervin? Poate o face vreun bărbat, totuşi. Aiurea, după cum se uitau, cred că încercau să găsească răspunsul la întrebarea băiatului. Celelalte femei - jumătate o studiau şi ele, pe faţa celorlalte se citea: -Mi se fâlfâie, am alte griji, se uitau în gol sau pe fereastră.

Am tăcut şi eu. După câteva minute, puştiul, plictisit, a început să îşi butoneze telefonul în căutarea unei manele, iar fata, se vedea după expresia feţei că se gândea la ceva plăcut, uitase incidentul. După o jumătate de oră, uitasem şi eu. Mi-am amintit episodul, când căutam o temă pentru eseu.

Oare dacă ar fi atacat-o, ar fi sărit cineva din autobuz în ajutorul ei?

O staţie mai departe, în autobuz s-a suit un boschetar. Ce miros! I-a spus cineva să coboare? Nuu, a fost mai uşor ca o parte din pasageri să se mute în jumătatea cealaltă a maşinii. El era unul, noi - mulţi, dar proşti. De ce nu ne-am unit măcar în faţa lui? Nu mai luăm atitudine. Nu mai ştim de fapt unde începe şi ce este spiritul civic. Am învăţat asta la şcoală? Parcă nu-mi amintesc. Pe stradă, sigur nu se învaţă. E de fapt şi un fel de resemnare: dacă încerci să pui la punct un şmecher, mai întotdeauna sare cineva în apărarea lui, şi atunci, mai îţi faci şi nervi degeaba. Simţi cum în jur creşte încet o junglă iar o ieşire în oraş seamănă cu un safari.

Uneori, când privesc în jur uitând de griji, văd urme ale unei civilizaţii dispărute. Da, dar eu ştiu să le identific, ştiu istorie şi sunt îndrăgostită de oraşul meu. Ce vor face urmaşii noştri, cei crescuţi de mici pentru a face bani? Va mai şti unul să nu demoleze o clădire care e parte din trecutul oraşului, va rezista să o facă dacă va şti că îi iese un profit? Ar trebui introduse în programa şcolară ore de istoria oraşului, e fascinantă povestea Cişmigiului şi a clădirilor din jur, ar stârni interesul tinerilor pentru a afla mai multe. Poate va începe o campanie de recuperare a trecutului. Ca să îţi iubeşti oraşul, trebuie să îl cunoşti. Fără a-şi cunoaşte rădăcinile, mult mai uşoară va fi despărţirea de ţară a multor tineri. Vom pierde în timp atât tineri valoroşi cât şi valori culturale, prin nepăsare şi necunoaştere.

S-ar putea începe chiar cu grădiniţa, cu poveşti despre baluri şi prinţese spuse copiilor înaintea unei vizite la palatul Şuţu. Scara aceea de bal şi oglinda nu au cum să nu rămână întipărite în memoria fetelor.

S-ar mai putea pune în oraş panouri cu istoria locurilor. Eu locuiesc în Rahova. Am aflat despre dealurile pline cu vii şi drumul pe care veneau craiovenii la târg, drumul sării, cetatea aflată undeva pe locul Casei Poporului, de unde a plecat Mihai Viteazul cu mercenarii pentru a face Unirea, tabăra lui Tudor din dealul Spirii, traseul primului tramvai cu cai ce făcea legătura între piaţa de flori de la Chirigiu şi Obor. Am găsit pe Metropotam istoria Palatului Bragadiru, cel de lângă Bekerbrau. Fondatorul a fost inventatorul sistemului "cornul cu lapte" pentru copiii muncitorilor, iar palatul a fost construit pentru relaxarea muncitorilor fabricii de bere. Sunt atât de multe de spus. Sunt fermecătoare scrierile unui italian, Caselli, îndrăgostit acum 200 de ani de Bucureşti. Sunt poveşti frumoase. Haideţi să le căutăm şi să le recitim.


scris de Cecilia Dumitrache

Surprise!!! Video surprise!!! Low-fi.

Ne-amgandit ca va e dor de noi. Imprimam tobe si bass intr-o cladire veche din centrul Budapestei. E frumos. Suntem pe malul Dunarii si muncim din greu. Mai pe seara poate postam un "mic dejun acasa"...

Budapesta. Aventura. Comedie. Prietenie. Viata.

Am lipsit ieri. Am avut si de ce. A fost o zi fastuoasa. Va scriu inconjurat de linistea apartamentului meu din Budapesta. Dupa saptesprezece ore de mers cu trenul am ajuns. Credeti-ma e un succes. La ora cinci dimineata, incurcati de amintirea catorva beri, ni s-a comunicat ca Ungaria se afla in greva feroviara. Dupa o noapte de “spritz” in care Dan a oferit un spectacol de “dictie” care ne-a intarit abdominalii rau de tot, e foarte greu sa primesti o asemenea veste.

Moise Nicolae un controlor de tren cu aer de subofiter in garda condusa de Vronsky ne ofera posibilitati. Ramaneti in tren pana la douasprezece cand o luam inapoi spre Bucuresti sau aveti variante de personal catre Arad de unde pleaca microbuze spre Budapesta. E normal asa ceva? CFR-ul de ce n-a spus din timp? De ce platim biletul pana acolo? Unde facem contestatie? Cine isi asuma? Intrebari la care nu are rost sa va plictisesc cu raspunsurile.

Am traversat sinele catre pesronalul de Arad intr-o dimineata de februarie cu nunate de aventura. Raul tipa la Dan care doarme in picioare. Adevarul e ca Raul are nevoie de autoritati pe care sa le traga la raspundere dar in absenta lor Dan face oficul de gazda. Eu si Eugen n-am inchis un ochii toata noaptea gratie politicii termice pe care CFR-ul o aplica cu rezultate excelente in a crea insomnii. Ne-am ales cu raceala. Era cald. Am deschis geamul. Era curent. L-am inchis.Era prea cald.Am deschis geamul.Eram transpirati. Am racit.

Trenul de la Curtici la Arad transporta visele si diminetile somnoraose ale catorva sute de elevi de pe la liceele din oras. Nasu’ nu mai are nici un rost. Pustimea ia cu asalt trenurile. A noua si-a zecea sunt la putere. A unspea’ si-a doispea’ sunt veterani ai navetei si ii privesti fumand implacabil dupa ce in prealabil si-au amenajat locul de fumat zburand cate un picior in usile de la intrarea in trenul pus demult in miscare. Suntem reperati de vreo doua pustoaice indraznete. Se duce vorba prin tren. Ba, e Chirila cu aia de la Vama p’aici! Cred ca e mai mult curiozitate decat vreun soi de admiratie...
Oricum vestea se raspandeste repede. Pustoaicele se fataie intre noi si usi si compartimente si bagaje. Dau autografe.Dimineata la opt. Inre Curtici si Arad. Un “ smechereas”de-a doispea’ se baga in seama. Ma intreaba care mai e situatia in Vama. Ii spun ca nu merg pe-acolo decat vara. Nu abandoneaza subiectul. Isi exprima lipsa de apetenta pentru scoala si imi recomanda cluburi de rock in Arad unde musai ar trebui sa cantam daca vrem sa insemnam ceva.

Intre timp fluidul de pustoaice, improspatat continuu de “ineditul” prezentei noastre crste constant. Facem poze. Radem. Zoaiele de pe geamurile trenului alearga odata cu stalpii si casele. E un tren murdar plin de viata. Scarba care ar trebui sa vina la gandul ca nimic nu se schimba in transporturile noastre e inecata de pofta de viata a liceelor din Arad. Ajungem. Smecherasul din a doispea’ ne ajuta cu bagajele.Inca o sesiune de poze inainte de chimie sau romana sau ce naiba o mai fi prima ora.O cafea, imi spune relaxata o elice de-a noua. Prima ora e o cafea ca e luni. Zambesc. Mai facem o poza, doua. Gastile se rarefiaza. Soarele isi fae loc pe peretii garii din Arad. E o dimineata calda. Ne indeptam spre iesire cu speranta microbuzului salvator. Nu e unul. Sunt multi. Negociem. E in van, suntem obositi si disperati. Nu avem cum sa castigam. Acceptam. Opt persoane. Trei ore pana la Budapesta. Ni se alatura doua doamne simpatice. Voluminoase si simpatice.

Inghet, dintr-odata. Laptopul!. Instinctiv caut cureaua gentii pe umar. Laptopul, strig. Raul se uita la mine ingrijorat. Laptopul, bai!!!. Nu mai aud sugestiile si o rup la fuga catre tren. Sunt Tudor Chirila, ma aflu in gara din Arad si alerg ca nebunu’ catre peronul unde m-a lasat trenul acum douazci de minute ca sa-mi recuperez laptopul in care se afla toata viata mea din ultimul an cat si ratiunea de a fi aici. Versurile, muzica, totul. Incerc sa pun tot raul in fata si sa-mi promit ca nu e asa de grav. In definitiv alerg si-mi simt muschii intr-o dimineata calda de februarie si viata e frumoasa. N-am sperante ca-l voi gasi. Uite peronul. Sunt singurul alergator de aici. Ma apropii de banca. Geanta mea sta nemiscata, fara unda de repros in asteptarea mainilor care o vor inhata fericite. Te-am gasit si n-o sa te mai las niciodata.

N-am sa-mi explic prea usor cum printre zecile de liceeni si calatori care s-au dat jos din tren nu s-au gasit doua maini care sa insface relaxate geanta mea in cele 15 minute in care a ramas nedumerita pe peron.
Poate si pentru fapul ca toata lumea crdea ca apartine celei mai apropiate persoane din preajma ei.Suspiciunea colectiva mi-a salvat excursia la Budapesta. A urmat un drum impersonal intre Arad si Budapesta. Apoi un somn chinuitor de dulce dupa amiaza. Am inchiriat doua apartamente pentru doua saptamani cat vom sta aici. Asta gratie unui om minunat care ne-a facut sa reconsideram perspectiva celebrei “ospitalitati romanesti”.

Peter e patron de studio. El inchiriaza spatiu de imprimari, imprima muzica, mixeaza si masterizeza. Nu intra in atributiile lui sa faciliteze cazari, sa iti imprumute bani pentru ca n-ai auns la bancomat, sa iti care bagajul pentru ca te vede obosit apoi sa mearga la masa cu tine pentru ca mai pe seara sa-ti aduca ce-ti mai lipseste de prin casa, sa-ti deseneze atent si cu migala o harta cu imprejurimile studioului si rutele de transport.Toate astea nu sunt treaba lui. Sau poate ca sunt felul de a privi o relatie de “business” cu o trupa din Romania care vine sa imprime si are nevoie de toate conditiile.

PS
In goana trenului fereastra imi dezvaluia stelele care ma priveau aproape in nemiscare in timp ce luna alerga impreuna cu mine insotindu-ma-n noapte ca intr-un etern drum spre mare...

Muzica buna. Super tril de negresa.Amintiri.

E datoria mea sa aduc din cand in cand muzica buna. And this is a masterpiece we are bond not to forget.

Seara dezbinarii nationale

Aseara intr-un context ciudat Bregovici Goran, orchestrator senzational, ne-a predat lectia succesului pe care n-o sa-l dobandim niciodata. Acela al fiorului muzical etnic transpus in muzica moderna. Cu care Bregovici, cateodata singur cateodata insotit vizual de Kusturitza, a inconjurat lumea.
Noi n-o sa inconjuram lumea niciodata cu ai nostri calusari.Pentru ca nu stim sa-i vindem si mai presus de orice nu-i iubim. Despre asta e vorba. M-am uitat la un sarb autentic aseara, sau ce naiba combinatie o mai fi sufletul lui apoi am revenit "acasa" unde compozitorii romani incearca sa inteleaga coldplay si ethno-dance.
Stiti de ce nu iese la noi? Pentru ca pa Bregovici asta cu aura de Nikita Mihalkov in "Fata fara zestre il costa". Chiar il costa. Pe Bregovici pana si bucuria il costa. Pe noi nu ne costa nimic...

Beach Happy Family

Repetitii....

Small step



Dan si Clopo



Our little place

La repetitie ca la nebuni

Azi la repetitie e ca la nebuni. Eugen bate cu ciocanul intr-un case. Raul experimenteaza niste tonuri industriale la Cartitza. Avem nevoie sa sugeram subteranul. Dan exerseaza game cromatice. E o dizarmonie perfecta. Lipseste Clopo, care ne-ar da lovitura finala in tobe.
Nu ne-am ticnit inca dar in ce ma priveste, zilele aste merg pe strada si aud sunete.

PS. La agentie echipa lucreaza la un blog surpriza.

PS2 Diseara ma vad cu Henry si Wannabe sa-i conving sa acorde interviuri pe net.

O relatie speciala.

Am o relatie speciala cu ea. De patru ani de zile cred. De patru ani de zile e in viata mea zi si noapte. Mi-a aratat lumea intr-o multime de feluri. M-a ferit de primejdii. Poate mi-a salvat viata de cateva ori. M-a facut sa vad oamenii cu alti ochi. I-am vazut privind in gol, cautandu-si punctul imaginar care sa-i ajute sa inainteze. I-am vazut asteptand cu fruntile in palme.Injurand si injurandu-ma. Pe ele le-am vazut plangand de cateva ori. Am vazut susurul rimelului atunci cand nu stiau ca cineva vede asta.

Impreuna cu ea mi-a stat inima in loc de o mie de ori. Asta te leaga. Indestructibil. S-a insinuat in mine si nu se mai poate rupe.Sau nu pot s-o rup.De multe ori nu vreau sa vad tot ce-mi arata. Trebuie. Face parte din jocul calatoriei. Am vazut caini in spasme si copaci doborati de furtuna si-am imaginat destine neimplinite. Apoi mi-am facut cruce. Mereu mi-a aratat ce poti lasa in urma ta. E o lectie pe care mi-o preda zilnic. Oamenii tind sa nu priveasca decat in fata.
Ca si cand numai de-acolo ar trebui sa avem asteptari. Uitandu-ma la ea insa, mi-am vazut viitorul si trecutul deodata.

M-a facut sa vad ce las in urma si ce vine spre mine ca intr-un joc agresiv al timpului. Nemiscata, odata cu mine fugind, mi-a privit ochii de mii de ori incapabila sa-mi dea un raspuns, gheisa impersonala a privirilor mele. Cu ea am de patru ani o relatie speciala. Este oglinda retrovizoare a masinii mele. Oglinda stanga.

Mitocanie vs Bun simt?

Un prieten dintr-o multinationalae m-a invitat sa particip la o campanie pro bun simt, spirit civic, civilizatie. Sau anti-mitocanie. Jobul meu ar fi un cantec?
De la voi vreau sa stiu cum suna tema asta...puteti incerca un eseu.. sapte-opt sute de cuvinte...se baga cineva? Are vreun rost? Vreti sa scrieti? In definitiv e o gimnastica a mintii...


bedforlove at gmaildotcom

Fields of Singapur

Gata discul!!!!!

Lucram la ultimele doua piese, zilele astea! Luni plecam la Budapesta!Inregistram tot albumul acolo! Ultima piesa este( de ce nu ma mir?:)) o piesa despre mare! Pentru ca e vesela si are ceva din maretia valurilor. E singura care n-are inca versuri. Dar se pare ca m-am descurcat in general cu piesele despre mare:))

Ne vom inchiria doua apartamente in Budapesta, Raul a promis ca gateste, restu' facem piata. In 15 martie, deci, vom avea produs finit. Apoi spre sfarsitul lui aprilie you gonna have The Vama Show.

Pana atunci insa lansam povestea lui Henry si Wannabe. De saptamana viitoare. Henry si Wannabe vor vorbi despre colaborarea cu Vama, povestea de pe sarma si iubire in general.

Stay tuned.

Trupa de liceu

In liceu ma uitam cu un soi de invidie amestecata cu admiratie la baietii din formatia liceului. Mi se parea de neatins performanta de a face parte din trupa care concerta o data sau de doua ori pe luna, sambata.
Fetele se ingrmadeau in jurul lor iar ei umblau tantosi vreo doua saptamanai dupa fiecare concert. Eu eram timid si arogant. Timiditatea ma impiedica sa aspir iar aroganta ma impiedica sa-mi accept timiditatea. Asa ca cercul vicios care se invartea cu viteza sunetului intre mine si mine ma azvarlea centrifugal pe banca publicului.

Azi mergeam pe strada cu Eugen si mi-am amintit privirile aruncate in sus catre "monstrii" rockului de liceu. Am zambit. Nu stiu cand au trecut toti anii care m-au aruncat intr-o trupa...

La ora la care scriu aceste randuri sunt singur in sala de repetitii a unei trupe rock.In stanga mea un Gibson negru cu cheite aurii isi asteapta sculptorul. In colturile indepartate ale incaperii troneaza tobele si clapele.Vreo trei clape. Un fotoliu rosu, o canapea si doua fotolii. O statie de bass, un mixer,cutii de bere, pungi, partituri, boxe si statii. E liniste. In curand trupa va incepe repetitia. Sunt vocalistul acestei trupe...Intr-a zecea ma uitam la baietii din trupa liceului...

Politica unitara. Halal!

Kosovarii declarandu-si independenta au reusit ceea ce nimeni n-a reusit in Romania ultimilor ani. Sa-i faca pe premierul Tariceanu si presedintele Basescu sa adopte un punct de vedere comun. E cel putin amuzant. Vedeti, domnilor ca se poate?
Iertat-ma nu fac politica pe blogul asta dar nu m-am putut abtine.Sunt convins ca in curand vom avea parte de eroi inutili, izvorati din "amenintarea maghiara".

Berlinale Talent-Campus. De vazut, de comentat.

Festivalul de la Berlin, recent incheiat are o sectiune dedicata tinerilor cineasti: talent-campus. Sub titulatura "garage studio" scenariile de scurt metraj calificate in festival beneficiaza de productie in timpul Berlinalei. Un fel de movie workshop. M-a impresionat in mod deosebit The String Puppet simplu, puternic, crud in doar patru minute.

Cred in continuare ca problemele filmului romanesc sunt "subtirimea povestii" si absenta unei structuri epice solide.

Aici e linkul

Kosovo Independent.

Mi-e frica. Fara sa comentez justetea independentei Kosovo, mi s-a facut frica. Sarbii se opun, patru tari li se alatura refuzand sa recunoasca provincia( printre care si noi)
iar Rusia cere intrunirea Consiliului de Securitate ONU. Daca ma gandesc mai bine suna asemanator conflictului din Orientul Mijlociu. Oare asta va vedea europa de Est. Sa ne rugam sa nu...

Orasul Pierdut

Doua schite ale Orasului Pierdut orasul deasupra caruia trece sarma. Orasul in care iubirea este omorata.

Wannabe si Henry precum si decorurile Orasului Pierdut apartin Verei, al carui nume de familie il voi pomeni in scurt timp. Animatia va fi realizata de Tudor Avramut(Animat Planet)

Henry si Wannabe

Ei sunt Henry si Wannabe eroii povestii de pe sarma de deasupra Orasului Pierdut. Eroii noului videoclip Vama. In curand vor acorda interviuri pe net si in presa. Pana atunci au acceptat doar o fotografie:))

Dureros de dulce....

Astazi este (inca) un soare dureros de dulce. Un soare care te trimite brutal in trecut. Pe pervaz porumbeii se umfla, mandri de parca ei au inventat caldura soarelui. E o zi de plimbat prin frig, o zi de obraji rosu- aprins si maini fierbinti. Azi mi-am adus aminte de autostrada spre mare, pilej de ganduri in vartej si bucurii copilaresti. Intotdeauna drumul spre mare e pigmentat cu speranta. Ajungi la mare si trupul iti freamata in asteptarea bucuriilor aduse parca de valurile noptii. O bere de la vreun amic pe care nu sperai sa-l gasesti la mare, un sarut pe la vreo terasa, o baie noaptea.Mi-e dor de branza de la Hagieni din curtea Getei, visinata adusa de Filip, salata de vinete cu rosii de gradina si mentosanele din magazinul de pe strada principala. Mi-e dor sa inot pana la Epava sa ma urc pe ea si sa ascult linistea ruginei. E frig in Bucuresti, beau un ceai fierbinte si astept sa apuna soarele asta dureros de dulce.

La multi ani, Eugen

Azi este ziua lui Eugen, chitaristul nostru. Cativa fani i-au facut ieri o surpriza.



Mentionam ca filmul nu este o productie Agentia de Vise:)) ci opera fanilor Vama.

As manca ceata...

As manca ceata ca sa-mi intaresc incertitudinea...
As manca ceata ca sa-mi asigur solitudinea...
As manca ceata ca sa-mi ratacesc fluxul sangelui...
As manca ceata ca sa-mi incurc fricile...
As manca ceata ca sa-mi aprind luminile...

Numai ratacind, incurcat prin mine, am sa-mi gasesc drumul...

henry si wannabe

luni sau marti avem onoarea sa vi-i prezentam pe henry si wannabe, personajele principale ale videoclipului "pe sarma" .au fost alesi pentru ca se iubesc. Ei pretind ca se iubesc mai mult decat noi, oamenii. In curand vor acorda si interviuri filmate pe care le vom publica aici pe blog.Pana atunci promit sa revin cu proza, poezie, stiri din Vama. Pregatim si ceva surprize "politice" si of course pictures more pictures.

Making of Valentine's "Love Marketing"

Am fost entuziasti si ne-am pus pe treaba repede.A fost o echipa de vreo sapte oameni de la egizor, producator film crew. Ei se numesc Makina Film sunt tineri, studenti si nu vor sa piarda vremea. Iar eu ador acest gen de oameni. Definitia lui Bela Karoly( antrenorul Nadiei Comaneci) despre talent este: " Talentat este copilul caruia nu-i spui niciodata de doua ori". In sfarsit. Unde este entuziasm, nu este neaparat permanenta inspiratie dar exista premizele unor dezvoltari. Altfel, stam pe loc.

Clipul, monologul, scurt-metrajul sau cum vreti sa-i mai spuneti face parte dintr-o serie de "continut video" pe care ne dorim sa o implementam pe acest blog de acum inainte. Sunt bineveniti cei cu idei de scenarii sau idei care se pot transforma in scenarii. Cei care vor sa spuna ceva, nu doar pentru a fi vizibili ci pentru ca-i arde.
Ne dorim in curand o frecventa saptamanala si probabil ca vom reusi in viitorul nu foarte indepartat.

Ideea e ca de-acum inainte blogu lu' Chirila are continut video. Fresh. Original.
Cei care-si popularizeaza siturile cu "cashete branduite" sunt invitati sa joace corect. Branduitzi ce e al vostru va rugam.

Remember: Agentia de Vise and Makina Film.

Happy Valentine's Day!

Moarte Ideala

Cand am sa mor sa vina Vantul
Sa bea vin alb cu mama mea
Iar soarele sa isi ia gandul
De-a lumina altundeva

Nu am nevoie, cred, de frunze
Ca sa danseze-n jurul meu
Si nici de bulgari pe cosciug,
A devenit deja cliseu.

M-as multumi cu trei prieneni
Si cu o Zana din Obor
Un preot..dar sa joace bine,
Sa fie asa ca un actor!

Sa nu dureze mult cu slujba
Si sa se planga moderat...
Iar cineva s-opreasca drujba
De la mormantu'apropiat!

Ce daca-i cineva si-acolo?
O data-n viata mor si eu
iar drujba aia poa' s-astepte
Plus ca...ne vede Dumnezeu.


2001

Scrisoare catre Fat Frumos

Am crezut ca intr-o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez.As fi vrut sa-ti revad calul alb.Mi-ai promis ca il voi calari cindva...Si acum cand in sfarsit as fi putut...Ne-ai lasat sa ratacim printe faruri de masini.... Mi-ai spus ca trebuie sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume dar nimeni nu mai vrea sa lupte Fat Frumos...Oamenii nu au timp sa mai fie viteji...unii dintre ei spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a cistigat sau a pierdut...Mi-ai promis ca o sa ma inveti ce e onoarea Fat Frumos ...dar oamenii nu prea folosesc acest cuvint...nici in reclame nu l-am prea auzit...foarte rar prin filme dar mereu se gaseste cite unul care spune ca esti un prost daca ai onoare...Ai plecat si nu m-ai lamurit...

In fiecare seara multi dintre noi ajungem in acelasi loc Fat Frumos...niste case mici...iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau cand eram mic...mi-ai spus ca nu pot sta mult pentru ca venea zmeul si trebuia sa te lupti cu el.. si toti oamenii fac aceleasi lucruri...Cei care sunt singuri intra in casa arunca niste chei pe masa si se duc la frigider scot o sticla de acolo si beau din ea si se uita in gol...Apoi se trezesc ca dintr-un vis si se duc in alta camera unde se aseaza pe o canapea si dau drumul la televizor...Mii de oameni fac aceleasi lucruri in acelasi timp seara de seara in aceleasi case mici Fat Frumos...

Am fi putut fi singurii Fat Frumos....Mi-ai promis ca nu vor fi doua nopti in care sa dorm in acelasi loc Fat Frumos...ca o sa zburam peste munti calare pe caii nostri albi si vom calatori in acelasi timp cu stelele si unde vom vedea o luminita cit de mica acolo vom cobori si vom innopta...M-am gandit ca s-ar putea sa nu pot zbura Fat Frumos dar eram sigur ca voi calatori...Si luminite sunt peste tot Fat Frumos asta ma doare...nici macar nu ar fi trebuit sa le cautam...e mult mai simplu decit pe vremea ta si tu nu esti aici...Ai spus ca trebuie sa facem ocolul pamintului si sa raspindim Binele in lume dar nu mi-ai explicat ce inseamna Binele...Nu ai apucat...Tu stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu Binele...?...Ma enervezi Fat Frumos pentru ca esti iresponsabil...m-ai lasat cu ochii in soare...Vreau sa fac tot ce faceai tu si sa traiesc cum traiai tu Fat Frumos si sa ii invat si pe altii...Prietenii mei trebuiau sa ma ajute nu Fat Frumos...

Trebuia sa plecam impreuna la drum...Iar eu trebuia sa stiu sa ii gasesc si sa stiu sa ii aleg nu, Fat Frumos?...ei bine afla ca sunt singur Fat Frumos...Si tu nu esti aici...Fomila, Setila, Pasar-Lat-Lungila...ei bine afla ca sunt inconjurat de niste idioti in costume gri cu care ma vad in fiecare miercuri la mall si care cinta cintece despre bere si nici macar nu-si mai amintesc de tine...imi spun ca au cunoscut-o doar pe Ileana Cosanzeana dar ca de tine nu-si aduc aminte...si rad Fat Frumos rad de tine, rad de mine...

Ar fi trebuit sa fii aici lasule...sa ne inveti sa luptam...sa ne vorbesti despre onoare si prietenie...sa ne povestesti despre sacrificiu...Ar fi trebuit sa ramii aici ca sa te poti apara Fat Frumos pt ca eu nu o pot face in locul tau pentru ca nu m-ai invatat Fat Frumos...ai plecat ca un las Fat Frumos...si nu ne-ai invatat nimic...Ai fi putut macar sa imi spui cum ai facut sa o iubesti doar pe ea Fat Frumos...O singura fata...Macar atit Fat Frumos pentru ca eu stiu ca ea te-a ajutat mult...Cum ai reusit sa iubesti o singura femeie..Te urasc Fat Frumos te urasc in numele tuturor calculatorelor din lume...

Tastez numele tau si mii de pagini imi vorbesc despre tine...Si tu nu esti nicaieri Fat Frumos...Si nici macar Zmeul nu mai e printre noi...Asa as fi fost sigur ca ai existat...ai plecat Fat Frumos si ai luat cu tine si Binele si Raul...Te urasc Fat frumos... Te urasc!

Useless

My nerves are tickling...
My body bruised...I feel the pain within my veins...
A leaf is fallin' free...
Who's counting down my fear?

Henry si Wannabe

Henry si Wannabe sunt personajele videoclipului Pe sarma. In curand ii vom prezenta aici. Deocamdata au refuzat sa acorde vreun interviu pentru ca sunt ocupati cu filmarile. Pot sa va spun ca se iubesc foarte mult. Poate in cursul zilei reusesc sa le "fur" o poza si sa vi-i arat. Pe Sarma e gata mixata si suna foooaarte bine.
Stay tuned.

Am hotarat sa nu ne amestecam cu "isteria sentimentala" generata de Sf. Valentin asa ca lansarea videoclipului se amana.Putin.

Miercuri pe blog o marturie video despre cum este organizata "Ziua indragostitilor" la nivel mondial. Who's behind everything...

Monkey Business Series

Va las pe voi sa va distrati inventand replici. Eu m-am distrat la sedinta foto:)

In China se mananca orice.

Ne priveste serios in timp ce mainile-i alearga printre orez si alge cautand formele pentru sushi.Viteza mainilor contrasteaza cu restul atitudinii sale de efeb, parca. Ochii nu prea alungiti si tenul masliniu, nasul drept, ca al vreunui tanar grec initiat de Socrate il fac sa para o corcitura cu stil. In fapt parintii lui sunt chinezi. Trece multa lume pe la sushi-barul cu bucatarie la vedere si asta l-a transformat intr-un showman.

Intretine atmosfera, prepara sushi si isi coordoneaza subalternii intr-un spectacol care ne tine cu gurile deschise. E frumos si tanar. In China se mananca orice, nespune.Sigur, nu in Beijing sau Shanghai. In provincii este saracie mare si acolo omaenii mananca tot ce merge pe patru picioare. Ochii ni se maresc. Daca stau bine sa ma gandesc, mananca si fiinte cu mai mult de patru picioare. Rade. Ne intinde sushi. Pofta buna! Inghitim in sec.

Ceea ce nu stiti insa...Se manaca si altceva..Dar asta nu mai e bucatarie e deja un ritual. Tonul vocii coboara de parca se pregateste sa ne spuna ceva foarte serios si grav. Asta fac doar cei cu foarte multi bani...fooarte multi bani..Gatesc si mananca avortonii pierduti in urma sarcinilor intrerupte in vreun fel sau altul. Se face liniste. II explicam ca suntem europeni dar ar putea sa incerce sa nu faca glume proaste prevalandu-se de apartenenta la o civilizatie care ne este straina. Dar nu atat de straina incat sa credem asta. Nu va mint. Sunt oameni, foarte bogati, care manaca phoetusii. Exista credinta ca o asemenea carne e datatoare de viata si energie, este o sursa de intinerire.Iar oamenii saraci sunt dispusi sa-si vanda avortonii pe multi bani.

Sushi-ul nu mai are nici un gust.Un zambet itit pe fata bucatarului nostru ma scoat din sarite. Are ceva din superioritatea celui care dezvaluie necunoscutul. Ii spun ca nu il cred. Nu incerc sa va conving, ne spune. Dar e adevarat...

Plin de fete ooooh. Continuare.

.....

Vad la bar o caprioara, ooohh, cu nasuc de ingeras
Cu speranta apropii de buzele si sufletelul ei

-Pleaca de-aici mai greiere
-Ce masina ai afara?
-N-am masina zana mea...
-Bodyguarzi imi strica seara..

Cum sa fac sa te gasesc?
Fata simpla ca un mar..
Printre porci mistreti
Merele nu cresc
Vreau sa dau jos
Mizeria lor
De pe ochii mei
S-o vad din nou
La orizont
Pe fata care
Naste dor....

E plin de fete oooh...
Plin de fete oooh...

Plin de fete, ooooh. Titlu de lucru.

Sambata seara in oras
Animalele se-aduna
Fara o suta de parai
Nu poti sa te plimbi prin jungla

E plin de fete ooooh
Cu "fake"-uri de la Louis Vuitton
E plin de fete ooooh
Colagen si silicon
E plin de fete ooooh
Cu sufletul vandut la mall
E plin de fete ooooh
Cu bancomat in dormitor

Vad la bar o caprioara ooooh cu nasuc de ingeras
Cu speranta ma apropii de buzele si sufletelul ei....

va urma.

Se lucreaza la cantecul asta nou.E a noua piesa de pe discul Vama.Stay tuned.

Super Cut

Creativitate!!!!!!!

Sedinta de Marketing in Iubire. Before 14.

E perioada iubirii. E timpul sa facem bani cu fraierii astia care se iubesc. Hai sa producem vreo doua miliarde de inimi cu beculet. Astia se innebunesc dupa suveniruri din astea. Sunt zilele iubirii. Hai sa inventam si cateva drame cu happyend. Da, cu happyend sunt dispusi sa cumpere. Inimi cu beculet si drame cu happyend. Nu uita de mancare. Ah, da. nu stiu daca s-a facut anu' trecut dar mie imi vin in cap acum mititei in forma de inima si frigarui sub forma de sageti.

Vorbeste cu baietii sa avem prezervative rosii, neaparat rosii. Care e fructu' iubirii? Maru! Nu ma, maru' e al pacatului. Nu cu gust de mere. Cu gust de cirese. Lumanari in forma de sfarc. Ai vorbit la radiouri? Sa nu le dea altceva. Sa le dea piese de dragoste. Si mult house, drum'n bass sa n-aiba timp sa gandeasca. Daca iubesti nu trebuie sa mai gandesti. Vezi organizeaza ceva promotii. Si neaparat petreceri. Da nu numai pe 14. Si inainte. Aia "singuri" trebuie bagati in seama. Se deprima in perioada asta. Tre' sa le vindem speranta. Fa niste site-uri unde sa se intalneasca gratis. Invita-i la petreceri da-le bautura, orice numa' sa cumpere si ceva din tricourile alea cu "love is blind". Au ramas de anul trecut si am putea sa lichidam stocu' ala acum.

Bere de iubire am lansat? Cuuum??? Nu avem bere pentru indragostiti? Ba voi sunteti cretini? Ce va spun io ca astia trebuie speculati la maxim? V-am zis sa faceti bere pentru indragostiti si sa contina afrodisiac? V-am zis ma? Care era sloganu'? "Bea cat iubesti"? Nu e bun. Mai bine invers "Iubeste cat bei" Noteaza tampitule: "Iubeste cat bei". De maine sa intrati in productie si intr-o saptamana sa vad berea asta in toate barurile m-ai auzit?

Vreau sa insist mai mult pe chestia cu inimile.Sa le trimiteti prin posta oamenilor. Si la pensionari neaparat. Trimite-le cu talonul de pensie. Pai ce aia nu se iubesc? Fa un concurs ceva pentru astia care au stat mult impreuna. Astia vand bine de tot ca nu-i prea mai vezi in ziua de azi. Da stiri cu ei: ce mult se iubesc , cat de bine le merge, cum au reusit , prostii d'astea. Ba vezi sa nu-i alegi urati. Aia urati nu vand. Se sperie lumea. D'astia mai spalati. Bomboane, guma, stiri, racoritoare, radiouri, show-uri tv, promotii...hai ca avem ceva. Hai sa dam niste vacantze la astia care se combina la party-uri. Da vezi sa nu ne pacaleasca. Si pune-i sa dea sms ca sa se inscrie. Sa le luam banii. Pana in 30 de ani.

Implica si niste politicieni ceva. Se baga sigur. Da' ma ia-le niste interviuri pune-i sa danseze, mergi pe la ei pe acasa filmeaza-le pe alea sa-ti arate bijuteriile, rodu' iubirii lor. Nu filma copii,distrag atentia. Doar p'aia doi, prin dormitor. Si pune-i sa se sarute. O sa le iasa, nu te stresa. Astia sunt in campanie electorala le iese orice. Adunati niste vedete si faceti un cantec da? Sa-l cante impreuna.Sa fie mai multe fete.Luati din solistele cu tate mai mari. Bai si nu le lasati sa se imbrace!!Mai sumar ca e Sf.Valentin. Aoleo, am uitat. Bagati si voi vreo doua airbag-uri gratis in oferte la masini. Pe ideea "noi vrem sa te ciocnesti doar in afara masinii" .

Vreau sa vad inimi peste tot. Mari si rosii. Pe blocuri, spatii publice, prin supermarket-uri, aeroport, taxiuri. Peste tot. Caciuli, genti, compilatii, hartie igienica, cearsafuri, pixuri, fulare, sepci, fete de masa, sticle, pungi, nu vreau sa ratati nimic.Inima trebuie sa fie peste tot. De vanzare. Oamenii trebuie sa cumpere iubire. Vreau sa finantezi curvele o saptamana ca sa faca reducere. O sa fie buluc si ne scoatem banii din volum. Ba tu intelegi ca lumea trebuie sa cumpere iubire sub toate formele? Ce naiba e asa de complicat? O data pe an va rog sa va faceti treaba cum trebuie!!!

Hai, miscati-va, intrati in productie ca tre' sa facem bani.
Daca nu iesim mai bine ca anu' trecut o sa aveti probleme!!

Pe Sarma.Coming soon.

In curand vom prezenta pe blog personjele videoclipului pe sarma. Un baiat, o planta si o fata. Nu am inca numele lor dar peste o saptamana vom afla..

Sinucigasul.Moartea dupa plutire (11)

Stia ca va sari. Urca in viteza cate doua trepte respirand adinc. Stia ca va sari. Fusese prea mult. Se gandea ca umilinta il impinge spre moarte. Nu era asta de fapt. Acolo jos, printe masini, in incercarea disperata de a-si striga iubirea realiza un lucru inspaimantator. Cauta in oameni ceea ce de fapt lipsea din el. El era gol, parasit, abandonat de sine. Pumnii barbatului in trening ieftin si geaca de piele lovisera un om gol. Pentru ce sa convingi un oras intreg ca salvarea e in Iubire? Pentru ca te indoiesti de asta, tu, inainte de oricine si a-i face pe altii sa creada te-ar ajuta si pe tine. Coborase in strada mai speriat si mai nesigur ca niciodata. Iar acum cand urca inapoi...

Teza la romana.

-Chirila ce faci, copiezi?
-Da dom' profesor nu neg...
-Da-mi foile si iesi afara...Ai unu stii nu?
-Da...dom profesor..
-Ma Chirila, tu nu esti baiat prost, de ce nu citesti?
-Ma pregatesc de bac dom' profesor...
-Si asta nu-i materie de bac?
-Ba da dom profesor da am luat-o de la clasa noua...
-Si-n clasa noua ce faceai Chirila?
-Citeam altceva dom'profesor...
-Bine hai iesi afara...

Jumatate de ora mai tarziu

-Dom profesor? Nu ma lasati si pe mine inauntru? Nu mai copiez..
-Mai sunt douazeci de minute Chirila..Ai invatat pe afara?
-Nu dom' profesor am jucat fotbal cu 12 H c-aveau sport...
-Hai ma intra ca poate scrii ceva...

Chirila s-a dus in banca lui s-a gandit pret de doua minute si a ajuns la concluzia ca nu poate scrie despre ce n-a citit. Asa ca a inceput sa copieze. Profesorul Lungu, un domn veritabil, nu i-a mai deranjat pe ceilalti elevi si l-a lasat in pace pe Chirila. Peste doua saptamani Chirila a primit unu in teza.
Chirila considera ca Lungu a fost unul din cei mai buni buni profesori pe care i-a avut in liceu.

Nu stiu daca Scoala Ardeleana l-a invatat ceva pe Chirila dar sigur a suspinat mult dupa Fata capitanului de Puskin. La fel cum nu inteleg de ce nu se introduce Cartarescu in programa scolara. Cel putin cu Mendebilul.

Asian Experience

Umbrella in the sun



Air conditioning backstage




Elevators

Nu m-am putut abtine.No comments.

The ethnic cleansing of Palestine.

Ilan Pappe, unul din cei mai importanti istorici evrei contemporani sustine si demonstreaza in aceasta carte ca fondarea 1948 a statului Israel in palestine a fost fundamentata pe operatiunea zionista de purificare etnica a Palestinei.

Sute de mii de palestinieni au fost expulzati din noul stat Israel creat cu contributia unei rezolutii acordate de un ONU neexperimentat.
Interesant este faptul ca Ilan Pappe incearca sa demonstreze cum miscarea zionista a reusit sa stearga din memoria colectiva a opiniei publice internationale vreo amintire care sa renasca ideea unei agresiuni nemotivate la adresa poporului palestinian.
Este o noua perspectiva istorica ce vine sa puna intr-o alta lumina conflictul din Orientu mijlociu inceput in 1948 odata cu aplicarea celebrului Plan Dhalet.

Din pacate aceasta carte nu se gaseste in Romania dar poate vreo editura se sesizeaza in urma acestui post.

"This is a major intervention in an argument that will, and must, continue. There's no hope of a lasting Middle East peace while the ghosts of 1948 still walk. "The Independent"