Portret de actor

Nicodim Ungureanu în repetițiile de la Coada.

Nicodim Ungureanu este Fleming. Flemig este un personaj din Coada, spectacolul de la Teatrul Bulandra pe care îl vom lansa oficial în septembrie. Fleming este prost. O spune chiar și el într-o replică memorabilă: - Tu crezi că sunt atât de prost încât să nu-mi dau seama cât de prost sunt? Faptul că este prost nu rămîne izolat. Prostia îl face suspicios și îl lipsește total de umor ceea ce îl face comic. Fleming este ciuca bătăilor celor care stau la coadă ca să prindă locul întâi. Nimeni nu le-a spus că locul întâi nu există. Dacă ar fi știut, n-ar mai fi existat acest text fabulos al lui Israel Horovitz care s-a memtamorfozat în povestea noastră de la Bulandra. Cine suntem noi? Noi suntem teatru. Observați vă rog că nu am accentuat. Am spus, noi suntem teatru, nu teatrul. Închid paranteza. 

Nicodim Ungureanu nu e prost. Slavă Domnului, ca să joci proști trebuie să fii deștept. Are un zâmbet fermecător combinat cu o căutătură melancolică care vine din fizionomia lui cu ochi înclinați usor către marginile de sus ale pomeților. Câteodată, mleancolia se transformă în tristețe, dar nu pentru mult timp. Nicodim poate interveni grosolan în propria fizinomie revelând adevărata lui natură: aceea de golan de port, fermecător și inteligent, șmecher și sensibil, un hamal care între două transporturi își acordă timp pentru contemplare.

Întotdeauna am crezut că meseriile cu flux de producție inconstant sunt ale celor înclinați spre filosofie. Un ospătar n-are timp să se decupleze. Nicodim Ungureanu observă lumea într-un stil propriu care conduce la concluzii brutale exprimate ca atare. Dacă rămâi la suprafața acestor manifestări grosolane riști să ratezi omul. Ceea ce ar fi păcat. Fotografia asta îl surprinde într-o pauză de repetiție. Mi-a plăcut zâmbetul și faptul că privirea nu vede obiectivul lăsându-l pe privitor să interpreteze. 

Ce am învățat de la Nicodim? Că niciodată nu e prea mult să mai faci o dată. L-am admirat sincer pentru entuziasmul și tenacitatea cu care la sfârșitul fiecărei repetiții de vreo cinci intense ore mă provoca la încă "una mică" cu scena noastră. Apoi, știe ceea ce noi numim în teatru "să încasezi". Fața ta să exprime ceea ce spui când nu spui. Reacția ta la partener. Tu, ca oglindă a vorbelor. Sau ca zid. Sau ca groapă. Se spune că teatrul e mai mult când asculți. Acolo nu poți minți. Nicodim ascultă bine în teatru chiar dacă ratează adesea misiunea asta în cotidian. Am învățat mult de la "ascultările" lui. Credeți-mă, vă veți bucura să-l vedeți la Bulandra, din septembrie. Pe unii i-am văzut râzând în hohote. 

Vladimir Putin este fericit

Cine crede că Putin a fost străbătut de un minim fior de compasiune pentru victimele atacului cu rachetă asupra zborului MH-17 se înșală.  Politica lui Vladimir Putin întocmai pe asta s-a bazat. Întotdeauna. Pe folosirea atentatelor ca hrană pentru propaganda internă. Războiul din Cecenia și Ingușeția, Oseția de Nord, rezolvarea criminală a atentatelor de la Teatrul din Moscova și școala din Beslan (unde forțele de intervenție rusești au omorît sute de copii luați ostateci de teroriști), toate au fost muniție pentru discursul "anti-terorist" cu care Putin a defilat în fața maselor amorfe de votanți ruși. Criminali și violatori ai drepturilor omului cum ar fi Ramzan Kadyrov guvernatorul Ceceniei au fost întotdeauna aliații de nădejde ai Kremlinului, sprijiniți moral și cu armament de Putin și diviziile de luptă "anti-teroristă" ale FSB ceea ce nu a făcut decât să escaladeze un război absurd și să radicalizeze sângeros liderii părților adverse.  Pentru Putin tragedia celor aproape 300 de nevinovați ridică la plasă încă o minge bună de tras în terenul aproape viran al adversarilor săi politici. Iată că la granița cu Ucraina un nou câmp de luptă antirusesc și antiterorist solicită implicarea urgentă a Rusiei a cărei integritate teritorială este amenințată.

 În lipsa oricărei replici a oponenților politici eliminați cu concursul larg al Dumei de stat( teatrul legilor lui Putin) care a croit zeci de legi împotriva societății civile, respectiv al dreptulului la liberă exprimare acest discurs naționalist este înghițit ușor de către ferma animalelor rusești. Cine își închipuie că Putin este speriat, că în sinea lui a scăpat măcar un "oops" la aflarea veștii despre tragedia de acum câteva zile ori este optimist ori nu înțelege realitatea rusească internă. Crearea si ulterior alimentarea conflictelor separatiste în Federația Rusă este principala direcție politică a acestui dictator nici măcar modern, necum luminat. Ucraina în viziunea lui Putin este o republică separatistă care încearcă dezlipirea de patria mamă.

Nu vom vedea decât acuzații din partea unui Kremlin care va încerca să plaseze întreaga responsabilitate și vină în terenul Ucrainei. În spatele tupeului separatiștilor pro-ruși care negociază armistiții în schimbul accesului la frânturi de adevăr și cadavre ce încep să putrezească departe de familiile înnebunite de durere nu poate fi decât o replică mascată a Rusiei. O mână de partizani care luptă cu armata Ucraineană în mod independent nu ar putea să adopte o asemenea atitudine sfidătoare în fața opiniei internaționale. Tragedia unor nevinovați a devenit o carte cu două fețe în mâna unui scelerat cu care Europa se poartă cu mănuși. Iar Putin va juca această carte până la capăt. Pentru că cinismul guvernează lumea de azi. Morților din avionul doborît nu le va mai fi frig la iarnă. Europei, da. Putin nu are nevoie de șase zero-uri ca să transforme vieți omenești în statistică asemenea lui Stalin. Putin are nevoie de tragedii și în cazul în care nu a orchestrat-o pe cea a zborului MH-17 cel puțin se consideră norocos. 

Domnul William Shakesperare, un fin analist al subconștientului uman manifestat pe scena vieții a pus în gura generalului Macbeth următoarea replică: "Am înotat atât de mult prin sânge încât e mai ușor de mers 'nainte decât de dat 'napoi".  Nu știu dacă Putin a citit Macbeth, dar asta e mai puțin important. E greu de crezut că pentru el mai este loc de întors. Va merge înainte, bucuros că reflectoarele sunt pe el, fericit că Rusia luptă contra lumii întregi, îmbătat de popularitate, de organizarea următorului campionat mondial, conștient că numai el este menit să reînvie Uniunea Sovietică, singura alternativă viabilă la imperialismul putred care distruge omenirea.