miercuri, 30 aprilie 2008
Cum fura "fituica" Atac
Pai foarte simplu. Un baiat care intre doua spritzuri cu prietenii isi spune "jurnalist" vine aici pe blog da copy-paste la vreun post mai "scandalos" si isi castiga paine. Fara link, fara sursa, fara trimitere. Frumos nu?
Cel mai bun cappucino din viata mea...
Un bulgare de frisca cu scoarta de spuma plutea in ceasca. Ma gandeam ca o sa dea pe afara si se va scurge usor libidinos pemarginile farfuriei albe. Asta pentru ca in ceasca e prea multa cafea de obicei. Dar nu s-a intamplat asa. Am turnat usor zaharul din pliculet deasupra bulgarelui de frisca. Lingurita striveste delicat si scufunda frisca in ceasca. Albul se-mperecheaza cu negrul intr-un noroi crem cu aroma intelectuala ce te imbie la citit. Sau la privit. Nici o picatura de lichid nu se scurge pe marginile albe ale cestii intr-o tentativa de a pecetlui vreun destin calator.Prima inghititura imi starneste zambet. E neasteptat de moale. Neasteptat de bun. Sorbitura ma trimite cu gandul la lenea de cafenea a celor zece mii degreci din Braila interbelica. Pe malul Dunarii. Apoi mai e ceva. Din mazga cafelei alunecand pe limba, spre gat, se desprind pe rand frisca si cafeaua macinata de curand. Un singur lichid, doua arome,doua gusturi. Ma gandesc cum sa fac sa lungesc starea asta...Vreau nu vreau, ma pot bucura de cinci-sase sorbituri. Restul e aspiratie..la o alta cafea..in stanga mea se vorbeste araba convingator..ei mereu vorbesc de parca ar vrea sa convinga pe cineva de ceva... o lume pestrita se perinda pe trecerea de pietoni dintre rue Victor Hugo si Sainte Catherine...azi am baut cel mai bun cappucino din viata mea...
luni, 28 aprilie 2008
Hristos a inviat!
Sunt multe lucruri de scris in aceste zile de Pasti.Voi reveni foarte curand mai ales ca anul asta nu am o vacanta de 1 mai.Prin urmare cred ca voi scrie aici. Despre Inviere, despre slujba ca forma de spectacol, despre doua lumi pe aceeasi strada in seara Prohodului, despre multe altele si despre nimic. Pana atunci insa bucurati-va de Pasti.
Foarte curand vom comunica data si locul lansarii Vama.
stay tuned&drink with caution:)
Foarte curand vom comunica data si locul lansarii Vama.
stay tuned&drink with caution:)
vineri, 25 aprilie 2008
Nepasare si inconstienta !
Nu cumparati miel de Pasti de la supermarketul Intermacedonia din piata Iancului. Asta daca nu vreti sa ajungeti cu el acasa si sa constatati ca e o carne care incepe sa se imputa. Asta am patit eu acum cateva ore. Nici macar revoltat nu sunt. Acest post are doar rolul de a-i pune in garda pe bucurestenii care locuiesc in zona.
Culmea e ca cei de la magazin mi-au spus: dar n-are miros, miroase a oaie!!Iar cand o doammna de langa a remarcat "miroase de la trei metri domle'" macelarul a ripostat "haideti doamna nu-i mai dati apa la moara".Mi-am luat banii inapoi si am plecat spre Obor. Atat am avut de spus. Si am spus-o pentru ca nimeni nu merita o intoxicatie de sarbatori.
Culmea e ca cei de la magazin mi-au spus: dar n-are miros, miroase a oaie!!Iar cand o doammna de langa a remarcat "miroase de la trei metri domle'" macelarul a ripostat "haideti doamna nu-i mai dati apa la moara".Mi-am luat banii inapoi si am plecat spre Obor. Atat am avut de spus. Si am spus-o pentru ca nimeni nu merita o intoxicatie de sarbatori.
joi, 24 aprilie 2008
De ce se va intoarce Iisus...
De doua mii de ani crestinii traiesc cu speranta sau credinta intoarcerii lui Iisus.De doua mii de ani omenirea il rastigneste pe Iisus neintrerupt, in fiecare zi. Prea rar se intoarce obrazul, prea des se ridica sabia, mult sange nevinovat a curs in toti anii astia, atat de mult incat adesea oamenii au uitat de ce a inceput sa curga. Apostolii au batut lumea in lung si-n lat propovaduind cuvantul Celui care a avut cea mai mare putere in mainile sale sfinte: puterea de a ierta si iubirea in iertare.
Apoi un Papa si cativa regi plictisiti au hotarit ca iubirea in iertare trebuie raspandita in lumea larga. Cu sabia. Si asa au inceput cruciadele. Asa a ajuns Kosovo in secolul XIV cel mai avansat bastion Ortodox impotriva "paganilor" si a semilunei. Astazi Kosovo si-a gasit un echilibru fragil numit independenta, cladit pe atrocitatile unui razboi pornit cu mult inainte ca cineva sa-si mai aduca aminte.
Zi de zi il rastignim pe Isus peste tot in lume. Crestini suntem dar nu intelegem ca Puterea Lui transcede comunitatea noastra si se revarsa in suvoaie asupra lumii. Lacrimile copiilor afgani au aceeasi compozitie chimica.
Ce ciudat este ca solidaritatea umana nu se naste din interiorul rasei, din noi. Momentele marete si datatoare de fiori in care oamenii se unesc pentru a construi sunt mai degraba cataclismele, urgiile. Ne ia atat de mult timp sa sesizam o dictatura si apoi mai mult s-o rasturnam. Dar pe Iisus il rastignim in fiecare zi...
...pana cand intr-o zi ca oricare alta in care oamenii isi vor vedea de treaba preocupati excesiv de hranirea sinelui, Iisus va veni mergand pe jos cu acelasi toiag pe care il stim cu totii, va veni sa ne Mantuiasca si sa ne mai vorbeasca o data. Va strabate drum lung printre grijile si zbuciumul oamenilor pana cand un copil neprihanit si neatins de ignoranta veacurilor va striga cu un glas pe care omenirea nu-l va mai fi auzit niciodata...Uitati-l pe Iisus s-a intors...glasul lui va strabate Pamantul in lung si-n lat iar Oamenii vor sti ca A venit clipa...
Oare vom incerca sa-l rastignim a doua oara?
Apoi un Papa si cativa regi plictisiti au hotarit ca iubirea in iertare trebuie raspandita in lumea larga. Cu sabia. Si asa au inceput cruciadele. Asa a ajuns Kosovo in secolul XIV cel mai avansat bastion Ortodox impotriva "paganilor" si a semilunei. Astazi Kosovo si-a gasit un echilibru fragil numit independenta, cladit pe atrocitatile unui razboi pornit cu mult inainte ca cineva sa-si mai aduca aminte.
Zi de zi il rastignim pe Isus peste tot in lume. Crestini suntem dar nu intelegem ca Puterea Lui transcede comunitatea noastra si se revarsa in suvoaie asupra lumii. Lacrimile copiilor afgani au aceeasi compozitie chimica.
Ce ciudat este ca solidaritatea umana nu se naste din interiorul rasei, din noi. Momentele marete si datatoare de fiori in care oamenii se unesc pentru a construi sunt mai degraba cataclismele, urgiile. Ne ia atat de mult timp sa sesizam o dictatura si apoi mai mult s-o rasturnam. Dar pe Iisus il rastignim in fiecare zi...
...pana cand intr-o zi ca oricare alta in care oamenii isi vor vedea de treaba preocupati excesiv de hranirea sinelui, Iisus va veni mergand pe jos cu acelasi toiag pe care il stim cu totii, va veni sa ne Mantuiasca si sa ne mai vorbeasca o data. Va strabate drum lung printre grijile si zbuciumul oamenilor pana cand un copil neprihanit si neatins de ignoranta veacurilor va striga cu un glas pe care omenirea nu-l va mai fi auzit niciodata...Uitati-l pe Iisus s-a intors...glasul lui va strabate Pamantul in lung si-n lat iar Oamenii vor sti ca A venit clipa...
Oare vom incerca sa-l rastignim a doua oara?
miercuri, 23 aprilie 2008
De ce sa dai 4 euro pe un download Vama
Pentru ca respecti munca noastra. Pentru ca daca nu ne respecti munca nu vad de ce ai dori sa descarci fie si gratis albumul nostru. Pentru ca a plati un muzician face parte dintr-o stare normala de recunoastere si apreciere a muncii unui om.
Pentru ca nu esti hot. Pentru ca ne-a costat atat la propriu cat si la figurat acest disc si este normal sa ne recuperam investitia in urma remuneratiei tale. Pentru ca din asta traim si nu facem altceva. Pentru ca de multe ori ne-ai spus ca muzica noastra iti face bine sau te-a ajutat.
Pentru ca nu am dormit multe nopti cu gandul la momentul in care vei asculta discul asta. Pentru ca te regasesti in versurile mele. Pentru ca 4 euro nu o sa-ti schimbe viata in nici un fel. Pentru ca sunt 52 de minute de muzica.
Ce castigi daca nu ne dai 4 euro pe download si ne furi de pe net? Castigi 40 de kilometri cu masina? Un meniu Big-Mac si un toast? Un fresh si un espresso intr-un bar de fite? 10 ore de parcare Dalli? O sticla si ceva de sauvignon blanc cu pasarica? 9 litri de Cola? Un "exterior" la o spalatorie? Trei pachete de tigari? Trei perechi de sosete? O shawrma si doua ayran pe Mihai Bravu?
Daca e ceva in enumerarea de mai sus de care nu te poti lipsi intr-o zi sau o saptamana si care nu merita inlocuit cu muzica Vama atunci NU descarca albumul cand il vom lansa prin sms.
Daca il vei lua gratis de pe net nu ne respecti. Poate ne iubesti dar nu ne respecti. Ori in absenta respectului iubirea se stinge. Am preferat aceasta formula de incheiere. As fi putut sa te fac hot...
Pentru ca nu esti hot. Pentru ca ne-a costat atat la propriu cat si la figurat acest disc si este normal sa ne recuperam investitia in urma remuneratiei tale. Pentru ca din asta traim si nu facem altceva. Pentru ca de multe ori ne-ai spus ca muzica noastra iti face bine sau te-a ajutat.
Pentru ca nu am dormit multe nopti cu gandul la momentul in care vei asculta discul asta. Pentru ca te regasesti in versurile mele. Pentru ca 4 euro nu o sa-ti schimbe viata in nici un fel. Pentru ca sunt 52 de minute de muzica.
Ce castigi daca nu ne dai 4 euro pe download si ne furi de pe net? Castigi 40 de kilometri cu masina? Un meniu Big-Mac si un toast? Un fresh si un espresso intr-un bar de fite? 10 ore de parcare Dalli? O sticla si ceva de sauvignon blanc cu pasarica? 9 litri de Cola? Un "exterior" la o spalatorie? Trei pachete de tigari? Trei perechi de sosete? O shawrma si doua ayran pe Mihai Bravu?
Daca e ceva in enumerarea de mai sus de care nu te poti lipsi intr-o zi sau o saptamana si care nu merita inlocuit cu muzica Vama atunci NU descarca albumul cand il vom lansa prin sms.
Daca il vei lua gratis de pe net nu ne respecti. Poate ne iubesti dar nu ne respecti. Ori in absenta respectului iubirea se stinge. Am preferat aceasta formula de incheiere. As fi putut sa te fac hot...
marți, 22 aprilie 2008
Prea putin de Pasti
Vorbim atat de putin despre Pasti si semnificatia lui. La Stavropoleos e o alunecare in timp cand ajungi la biserica...
Am senzatia in viteza in care traim ca nu ne-a mai ramas de facut nimic in afara de a ne plange...E ca si cum ai incerca sa te dai jos sa-ti schimbi roata de la masina la 180 de km pe ora... o sa spuneti ca o masina nu poate merge la viteza asta cu roata dezumflata...da asa facem noi oamenii acestor timpuri...ne fortam limitele cu roti pe care nu le mai putem schimba...Dumnezeu sa ne ajute...
Am senzatia in viteza in care traim ca nu ne-a mai ramas de facut nimic in afara de a ne plange...E ca si cum ai incerca sa te dai jos sa-ti schimbi roata de la masina la 180 de km pe ora... o sa spuneti ca o masina nu poate merge la viteza asta cu roata dezumflata...da asa facem noi oamenii acestor timpuri...ne fortam limitele cu roti pe care nu le mai putem schimba...Dumnezeu sa ne ajute...
Anunt pentru licee
Dupa cum v-am spus dupa lansarea Vama ne pregatim de un turneu prin licee.
Liceele din Bucuresti care au vizitatori pe acest blog sunt rugate sa-si desemneze reprezentanti si sa ne contacteze prin mail la bed for love at gmail dot com cu subiectul vama in licee
Reprezentantii liceelor vor fi invitati la o discutie cu noi pentru a putea sa vedem cum putem colabora pentru turneu.
Remember: in Bucuresti sunt mai multe licee decat numarul vizat pentru turneu. Ii vom alege pe cei care ne doresc mai mult. Logic nu?
Liceele din Bucuresti care au vizitatori pe acest blog sunt rugate sa-si desemneze reprezentanti si sa ne contacteze prin mail la bed for love at gmail dot com cu subiectul vama in licee
Reprezentantii liceelor vor fi invitati la o discutie cu noi pentru a putea sa vedem cum putem colabora pentru turneu.
Remember: in Bucuresti sunt mai multe licee decat numarul vizat pentru turneu. Ii vom alege pe cei care ne doresc mai mult. Logic nu?
luni, 21 aprilie 2008
Vama Update
Am ras azi unii de altii la sedinta foto care va avea totusi un aer serios, alb-negru. conceptul grafic avanseaza. cred ca discul se va numi 'vama '.simple as that. ca sa ne gasiti usor pe rafturi. mi-e dor de mare si de falezele alea care cad. slujba de Florii a fost frumoasa si datatoare de liniste. copiii zglobii asteptau nerabdatori impartasania in curtea bisericii. apoi ne-am dus la targul de vechituri. am probat un patefon. pe disc se auzea strauss - sange vienez. mi-e dor de mare. dar nu mergem de 1 mai acolo. e o incrancenare urata de 1 mai la mare. lumea se imbata cu orice pret de parca statutul de om treaz sau doar "matol" ar fi decadent. de 1 mai singurul lucru "curat" e sa fii beat mort. i skip that. mi-e dor de mare. stai linistita am sa vin si am sa te sarut fara stirea lor. am timp berechet din iunie pana in septembrie. stii ca ti-am mai facut un cantec? nu despre valurile tale, despre tine cu totul...ti-l soptesc in curand...
Promo de lansare!! Aveti idei? Cumparam:)
Ne gandim la promo-ul pentru concertul de lansare a albumului Vama. Gandindu-ne, ne-a trecut prin cap urmatoarea idee... Oare cum ne-ar promova fanii? Cum percep ei produsul Vama? Noi si echipa noastra poate suntem viciati de propriul mesaj! Cum ar chema fanii Vama oamenii la concert? Ne puteti trimite ideea voastra, filmuletzul daca aveti vreo camera si veleitati de regizor la adresa bedforlove at gmail dot com. Cum v-ati aduce pe voi la concert?:) Challenging huh?
Nocturne
De multe ori implementarea democratiei atenteaza la specificul popoarelor.
Noi vom "pierde" intotdeauna "scrisorile" oricate lectii de etica ni se vor servi de la Bruxelles sau de aiurea.
Aud ca Putin a facut diligente pentru inchiderea unui ziar. Cine a spus ca Rusia nu mai e tzarista?
Noi vom "pierde" intotdeauna "scrisorile" oricate lectii de etica ni se vor servi de la Bruxelles sau de aiurea.
Aud ca Putin a facut diligente pentru inchiderea unui ziar. Cine a spus ca Rusia nu mai e tzarista?
sâmbătă, 19 aprilie 2008
Lansam album
Saptamana viitoare vom comunica data ora si locul de lansare al albumului Vama. Stay around...
Reflectii inutile
Discutam cu un prieten care mi-a spus: Iti dai seama ce sistem de sanatate avem si ma refer exclusiv la sistem, nu la medici daca presedintele tarii si prim-ministrul au ales
sa se opereze la Viena si Bordeaux desi era vorba de operatii de dificultate medie pe care si medicii romani le indeplinesc cu succes?
M-am gandit la ce spunea omul meu si mi-am amintit de o imagine pe care am vazut-o acum o saptamana la spitalul Bagdasar aflat in renovare: printr-o sala de asteptare in care se aflau bolnavi impreuna cu rudele lor traversa linistit un muncitor cu o roaba. In spatele lui un infirmier impingea un carut...de ce sa renovezi un spital cu bolnavii in el? Din cand in cand percutia infernala a bormasinilor subrezea nervii celor aflati pe culoare in paturi sau pe holuri...we have a long way ahead of us...
sa se opereze la Viena si Bordeaux desi era vorba de operatii de dificultate medie pe care si medicii romani le indeplinesc cu succes?
M-am gandit la ce spunea omul meu si mi-am amintit de o imagine pe care am vazut-o acum o saptamana la spitalul Bagdasar aflat in renovare: printr-o sala de asteptare in care se aflau bolnavi impreuna cu rudele lor traversa linistit un muncitor cu o roaba. In spatele lui un infirmier impingea un carut...de ce sa renovezi un spital cu bolnavii in el? Din cand in cand percutia infernala a bormasinilor subrezea nervii celor aflati pe culoare in paturi sau pe holuri...we have a long way ahead of us...
vineri, 18 aprilie 2008
Manelistii: schizofrenie sau extremism
Ma preocupa recent semantica manelelor. Am ajuns la concluzia ca versurile si temele majore ale manelelor au radacini adanci in zbuciumul psihicului uman. Sa ma explic: imediat ce se apuca de cantat orice manelist care se respecta atrage ca un magnet in jurul sau un numar impresionant de dusmani care atenteaza la conditia si aspiratiile lui. Dusmanii sunt multi asemeni ostilor lui Sauron in Lord of the Rings. Baietii cu burta si ghiul par sa-i observe si acolo unde nu sunt ca Russel Crowe in Beautiful Mind. E imposibil sa nu intrevedeti un soi de schizofrenie aici. Astfel, din perspectiva clinica manelistii trebuie tratati cu blandete.
Daca ii intalniti trebuie sa le vorbiti rar dar nu raspicat si incercati sa arborati un zambet care sa le dea siguranta.Altminteri riscati sa va transformati in dusman si prin urmatre deveniti subiect de cantec.Lucruriile nu se opresc aici cu acest fiinte dragalase dar bantuite de tenbrele subconstientului.Exista o perceptie extrema asupra femeii. Din nevoia dramatica de conflict ori ea e o fiinta subumana predispusa vesnic la adulter ori devine o zana poleita in foitele de aur cu care se impodobesc crenelurile conacurilor pagoda. Cale de mijloc nu exista: femeia normala cu bune si rele e neinteresanta dramatic.
Cu toate astea din aceste impreunari extreme se nasc celebrii copilasi care sunt un alt izvor dramatic pentru ca de la un moment dat eroii nostri schizofrenici si extremi traiesc si actioneaza doar pentru ei.Copilasul devine motorul car ii mana in lupta. Pentru el furi, dai in cap, muncesti si te spetesti uiti de tine si de viata ta pentru el, doar pentru el. Trebuie sa recunoateti ca vorbim de sentimente adanci, de un puternic filon familial. Desi de multe ori mesajul muzicii e unul pesimist pentru ca femeia extrema e curva si dusmanii sunt peste tot, ritmul si orchestratia sunt vesele si datatoare de speranta.
Este o muzica pestrita care se asezoneaza perfect cu iarba verde si pet-uri, portbagaje de Logan sau A6, blocuri cu franghii de rufe, vile mostruoase la snagov, holurile parlamentului, cartiere marginase, cluburi de noapte si fitze, telefoane middle class cu mp 3, hi-five, youtube, messenger si lista poate continua demonstrand ca daca ai un mesaj coerent si profund cu o muzica potrivita multi-etnica si vesela poti impune pe piata un stil muzical. Ce ne facem insa cu aceste fiinte bantuite de propriile tare si angoase? Conditia artistului este de multe ori redusa la suferinta... iar ei sufera si sufera si sufera...
Daca ii intalniti trebuie sa le vorbiti rar dar nu raspicat si incercati sa arborati un zambet care sa le dea siguranta.Altminteri riscati sa va transformati in dusman si prin urmatre deveniti subiect de cantec.Lucruriile nu se opresc aici cu acest fiinte dragalase dar bantuite de tenbrele subconstientului.Exista o perceptie extrema asupra femeii. Din nevoia dramatica de conflict ori ea e o fiinta subumana predispusa vesnic la adulter ori devine o zana poleita in foitele de aur cu care se impodobesc crenelurile conacurilor pagoda. Cale de mijloc nu exista: femeia normala cu bune si rele e neinteresanta dramatic.
Cu toate astea din aceste impreunari extreme se nasc celebrii copilasi care sunt un alt izvor dramatic pentru ca de la un moment dat eroii nostri schizofrenici si extremi traiesc si actioneaza doar pentru ei.Copilasul devine motorul car ii mana in lupta. Pentru el furi, dai in cap, muncesti si te spetesti uiti de tine si de viata ta pentru el, doar pentru el. Trebuie sa recunoateti ca vorbim de sentimente adanci, de un puternic filon familial. Desi de multe ori mesajul muzicii e unul pesimist pentru ca femeia extrema e curva si dusmanii sunt peste tot, ritmul si orchestratia sunt vesele si datatoare de speranta.
Este o muzica pestrita care se asezoneaza perfect cu iarba verde si pet-uri, portbagaje de Logan sau A6, blocuri cu franghii de rufe, vile mostruoase la snagov, holurile parlamentului, cartiere marginase, cluburi de noapte si fitze, telefoane middle class cu mp 3, hi-five, youtube, messenger si lista poate continua demonstrand ca daca ai un mesaj coerent si profund cu o muzica potrivita multi-etnica si vesela poti impune pe piata un stil muzical. Ce ne facem insa cu aceste fiinte bantuite de propriile tare si angoase? Conditia artistului este de multe ori redusa la suferinta... iar ei sufera si sufera si sufera...
joi, 17 aprilie 2008
Cititorilor care au trimis sau vor trimite poze.
Va multumim pentru dorinta de a fi prezenti pe coperta discului Vama. Pentru noi e important ca ati raspuns atat de prompt. Este posibil sa alegem sa colaboram cu unii dintre voi. Deasemenea sunt binevenite poze in continuare.
Cei care nu vor primi un raspuns nu vor fi alesi dar trebuie sa intelegeti ca asta nu are legatura cu aspectul vostru fizic sau calitatea fotografiei ci cu imaginea pe care ne-am facut-o noi despre "personajele" pe care le cautam.
Tin sa fac aceasta mentiune pentru ca deseori mintea oamenilor lucreaza ciudat fata de ideea de casting. Deci: nimeni nu e respins. E posibil ca unii dintre voi sa fie potriviti. Asteptam poze in continuare. We really need them!!
Cei care nu vor primi un raspuns nu vor fi alesi dar trebuie sa intelegeti ca asta nu are legatura cu aspectul vostru fizic sau calitatea fotografiei ci cu imaginea pe care ne-am facut-o noi despre "personajele" pe care le cautam.
Tin sa fac aceasta mentiune pentru ca deseori mintea oamenilor lucreaza ciudat fata de ideea de casting. Deci: nimeni nu e respins. E posibil ca unii dintre voi sa fie potriviti. Asteptam poze in continuare. We really need them!!
miercuri, 16 aprilie 2008
Vrei sa apari pe disc?
S-a definitivat conceptul grafic al "cartuliei" discului Vama. Cele unsprezece piese vor fi reprezentate de cate o fotografie cu o fata/baiat/femeie/barbat surprinsi intr-o ipostaza reprezentativa pentru mesajul piesei respective. Practic fiecare fotografie va fi o reproducere a unui "personaj" si a unei stari in coformitate cu ideea piesei. A little piece of art photography. Nu cautam o tipologie anume. Cautam un personaj.
Trimite-ne doua poze: plan intreg si headshot pe bedforlove at gmail dot com. E posibil sa ai sedinta foto. Nu te gandi mult pentru ca nu avem timp. In final de mai lansam!!
Trimite-ne doua poze: plan intreg si headshot pe bedforlove at gmail dot com. E posibil sa ai sedinta foto. Nu te gandi mult pentru ca nu avem timp. In final de mai lansam!!
Dansand cu norii...
Azi am privit spectacolul norilor. - Ai timp sa te uiti la nori? m-a intrebat cineva. Nu cred ca se mai poate pune problema asa. Traim o perioada a reformularilor. Trebuie sa te uiti la nori. In cazul Bucurestiului nori sectionati de cabluri, de sarme. Am ascultat discul acasa. Devine deja dureroasa dorinta de a-l imapartasi cat mai repede lumii. Mai stam putin insa. Final de mai. Vom comunica in curand data lansarii. Norii alergau repede.
In timp ce priveam m-am gandit ca un copil de zece ani nu are probleme sa acceseze un site porno. Apoi peste ani va incerca sa-si exprime fricile in fata unui terapeut recomandat de un prieten.Norii alergau in continuare. Se umflau ca o picatura de cerneala gri scapata intr-o cada plina cu apa si inceracand sa-si rearanjeze moleculele.
Daca mai aveti timp azi, priviti norii. N-ar fi rau sa ne realizam fragilitatea in perioada asta. Suntem mici...Si ne unim atat de rar...Marturie insa stau piramidele..Ce frumos ar fi sane depasim conditia intr-o zi cu soare. Dumnezeu ne-ar privi fericit...
In timp ce priveam m-am gandit ca un copil de zece ani nu are probleme sa acceseze un site porno. Apoi peste ani va incerca sa-si exprime fricile in fata unui terapeut recomandat de un prieten.Norii alergau in continuare. Se umflau ca o picatura de cerneala gri scapata intr-o cada plina cu apa si inceracand sa-si rearanjeze moleculele.
Daca mai aveti timp azi, priviti norii. N-ar fi rau sa ne realizam fragilitatea in perioada asta. Suntem mici...Si ne unim atat de rar...Marturie insa stau piramidele..Ce frumos ar fi sane depasim conditia intr-o zi cu soare. Dumnezeu ne-ar privi fericit...
marți, 15 aprilie 2008
Acasa...
Acasa...Ne vedem diseara in Maxx! Aglomerat aeroportul asta la Timisoara! Oricum nu sunt singurul care sta pe jos..Langa mine in geanta laptoului se afla Baby Vama:) A tipat toata dimineata azi..
luni, 14 aprilie 2008
Interviu cu mine (1)
Chirila: De ce nu zambesti mai des?
Tudor: Nu cred ca e treaba ta...
Chirila: Ai probleme?
Tudor: Poate am..Oricum nu cred ca frecventa zambetelor mele e obiectul acestui interviu.
Chirila: Bine ma..Sa vorbim despre muzica...
Tudor: Hahhahahaaa...Ce stii tu ma despre muzica?
Chirila: Destule cat sa-ti pun intrebari...Te consideri compozitor?
Tudor: Stiu unde vrei s-ajungi..Da ma, consider compozitor si orchestrator si fac si versuri...
Chirila: Omu' orchestra, ce sa zic..N-ai studii si nu cunosti armonie, teoria muzicii..
Tudor: Nu-mi trebuie...Stiu armonie cat sa imi astern cantecele pe pian sau chitara..Si cand nu stiu descopar in timp real...Crezi ca un cantec are nevoie de scoala de muzica?
Chirila: Cred ca nu strica..Si n-ar strica sa mai lasi orgoliu asta..se simte la fiecare raspuns..
Tudor: Tu vorbesti de orgoliu? Dar cand te hranesti cu multimea e bine nu?
Chirila: Ne hranim amandoi? Ce tu faci cantecele alea doar pentru tine?
Tudor: Pana la un punct da...
Chirila: Noroc ca ma ai pe mine sa ti le vand...Altfel ar ramane pe clapele de la pian...
Tudor: Esti obraznic...
Chirila: Ma rog, tu stii mai bine...
Tudor: Cand avem spectacol?
Chirila: La teatru? Nu stiu...Putem contiuna?
Tudor: Nu...Nu mai vreau...
Tudor: Nu cred ca e treaba ta...
Chirila: Ai probleme?
Tudor: Poate am..Oricum nu cred ca frecventa zambetelor mele e obiectul acestui interviu.
Chirila: Bine ma..Sa vorbim despre muzica...
Tudor: Hahhahahaaa...Ce stii tu ma despre muzica?
Chirila: Destule cat sa-ti pun intrebari...Te consideri compozitor?
Tudor: Stiu unde vrei s-ajungi..Da ma, consider compozitor si orchestrator si fac si versuri...
Chirila: Omu' orchestra, ce sa zic..N-ai studii si nu cunosti armonie, teoria muzicii..
Tudor: Nu-mi trebuie...Stiu armonie cat sa imi astern cantecele pe pian sau chitara..Si cand nu stiu descopar in timp real...Crezi ca un cantec are nevoie de scoala de muzica?
Chirila: Cred ca nu strica..Si n-ar strica sa mai lasi orgoliu asta..se simte la fiecare raspuns..
Tudor: Tu vorbesti de orgoliu? Dar cand te hranesti cu multimea e bine nu?
Chirila: Ne hranim amandoi? Ce tu faci cantecele alea doar pentru tine?
Tudor: Pana la un punct da...
Chirila: Noroc ca ma ai pe mine sa ti le vand...Altfel ar ramane pe clapele de la pian...
Tudor: Esti obraznic...
Chirila: Ma rog, tu stii mai bine...
Tudor: Cand avem spectacol?
Chirila: La teatru? Nu stiu...Putem contiuna?
Tudor: Nu...Nu mai vreau...
Ne vedem marti/joi
Maine in club Maxx, joi in Kristal. Piese noi...printre ultimele cantari inainte de lansarea albumului...
Budapest Update
Ultimele retusuri. Fine tuning. Nuante. Modificari insesizabile si subliminale. O nota aici, un acord acolo.
Raul imi spune de dimineata: - Am visat azi noapte ca scriam pe blogul tau ca ungurii n-au vinuri. Ok, i-am spus o sa scriu asta. Prin urmare, ungurii n-au vinuri. E discutabil...Probabil nu ne aflam unde trebuie. Suntem intr-un studio si n-am venit la degustari. Desi un chardonnay bun n-a omorat pe nimeni.
Avem album. Se lucreaza la conceptul grafic. Ne pregatim de primul tiraj.
In dreapta pe blog e un sondaj legat de "download"-ul discului prin sms. Precizari: discul nu se descarca pe telefon. Formatele wav. sunt mari.
Pe telefon primiti doar o parola pentru a descarca de pe site. Nu renuntam la cd. Se va gasi in magazine in final de mai.
Raul imi spune de dimineata: - Am visat azi noapte ca scriam pe blogul tau ca ungurii n-au vinuri. Ok, i-am spus o sa scriu asta. Prin urmare, ungurii n-au vinuri. E discutabil...Probabil nu ne aflam unde trebuie. Suntem intr-un studio si n-am venit la degustari. Desi un chardonnay bun n-a omorat pe nimeni.
Avem album. Se lucreaza la conceptul grafic. Ne pregatim de primul tiraj.
In dreapta pe blog e un sondaj legat de "download"-ul discului prin sms. Precizari: discul nu se descarca pe telefon. Formatele wav. sunt mari.
Pe telefon primiti doar o parola pentru a descarca de pe site. Nu renuntam la cd. Se va gasi in magazine in final de mai.
duminică, 13 aprilie 2008
Bancomatele
Gresesc bancomatele vreodata? Diabolic, ele numara exact cat le cerem fara sa greseasca ... stabilim cu ele o relatie intima de patru cifre...si ne infiintam in fata lor din cand in cand privind cu suspiciune jur-imprejur, catre oameni...Gresesc bancomatele vreodata?
sâmbătă, 12 aprilie 2008
vineri, 11 aprilie 2008
Iasi. Fara prea multe cuvinte.
Sunt inca sub imperiul unei incredibile energii venite de la un public absolut senzational aseara la Iasi in XS INDUSTRY. Cuvinte nu suntprea multe de spus. Cred ca genul asta de energie poate vindeca boli.
Cand toti oamenii din fata ta sunt uniti de acelasi gand sau de acelasi tip de traire care te vizeaza devine un sentiment mai puternic decat multe prize de cocaina. Am cantat peste doua ore.
Am cantat majoritatea pieselor noi pe care oamenii si le-au insusit imediat. Am sperat sa pot descrie cantarea de ieri intr-un soi de "jurnal" al fiecaei piese dar starea de bine care ma cuprinde la amintirea acelui monstru frumos imi blocheaza forta epica. A fost frumos. Mult prea frumos. Intr-un oras in care taximetristii iti vorbesc despre biserici...
Cand toti oamenii din fata ta sunt uniti de acelasi gand sau de acelasi tip de traire care te vizeaza devine un sentiment mai puternic decat multe prize de cocaina. Am cantat peste doua ore.
Am cantat majoritatea pieselor noi pe care oamenii si le-au insusit imediat. Am sperat sa pot descrie cantarea de ieri intr-un soi de "jurnal" al fiecaei piese dar starea de bine care ma cuprinde la amintirea acelui monstru frumos imi blocheaza forta epica. A fost frumos. Mult prea frumos. Intr-un oras in care taximetristii iti vorbesc despre biserici...
joi, 10 aprilie 2008
HI-Q s-au despartit. Fara cavalerism.
Nu comentez motivele despartirii lor. Nu le cunosc si nici daca le-as cunoaste nu as face-o. Mi se pare insa lipsit de curtoazie din partea baietilor sa stearga blogul Nicoletei Dragan fara sa-i dea posibilitatea sa-si spuna parerea.
In acelasi timp, brutal si fara nuante, baietii de la HI-Q au sters multe din amintirile care se regaseau in posturile si comentariile de pe blog.
Continutul acelui blog apartinea Nicoletei Dragan si cred ca ar fi putut exista un preaviz si un drept la replica intr-un cadru oficial HI-Q care era reprezentat prin blogul ei.
Baieti, imi cer mii de scuze dar suna a CENZURA. Si asta e in contradictie cu insasi esenta INTERNETULUI. Noroc ca Google este prietenul nostru al tuturor si puteti citi aici
declaratia fostei soliste de la HI-Q. Succese ambelor parti!!
In acelasi timp, brutal si fara nuante, baietii de la HI-Q au sters multe din amintirile care se regaseau in posturile si comentariile de pe blog.
Continutul acelui blog apartinea Nicoletei Dragan si cred ca ar fi putut exista un preaviz si un drept la replica intr-un cadru oficial HI-Q care era reprezentat prin blogul ei.
Baieti, imi cer mii de scuze dar suna a CENZURA. Si asta e in contradictie cu insasi esenta INTERNETULUI. Noroc ca Google este prietenul nostru al tuturor si puteti citi aici
declaratia fostei soliste de la HI-Q. Succese ambelor parti!!
Unilever Nice Environment
Ieri am vizitat noul sediu Unilever din Baneasa. O cladire de birouri in care compania detine un etaj intreg pentru cartierul sau general. Fusese o zi grea, eram apasat de amintirile ei. Ma asteptam sa ma lovesc de rutina estetica a marilor corporatii. O cunoastem toti asa ca nu insist printr-o descriere.
Trec de receptie si urc in liftul care ma duce la etajul patru. La iesire pe un culoar-pasarela troneaza doua canapele din fier forjat bumbacite cu perne. Culoarul duce in doua directii. In dreapta spre o sala spatioasa dominata de alb si stropita cu nuante de maro pe care o intuiesc din spatele unor usi de sticla semi-mate si care are aerul unui lounge de restaurant sic. Se va dovedi ca fiind a doua receptie. In stanga spatiul destinat birourilor si diverselor sali de conferinta.
Am o intalnire la "nivel inalt" asa ca beneficiez de tot parcursul pana la "turnul de fildes". Pereti rotunzi cu imprimeuri bej care ma trimit cu gandul la coperta discului lui James Blunt, Back in Bedlam, sali de conferinte minimaliste si intime in acelasi timp. Fotolii de "english breakfast" combinate cu mese de lemn mai degraba destinate arhitectilor. Fier forjat.Mocheta calda. Salile de conferinta poarta nume de orase sau regiuni. Apar culori calde, portocaliu, galben.
Receptia dinaintea turnului fildes imi dezvaluie scaune inalte cu tapiserie de in alb strajuind un "front desk" sinusoidal cu aer de bar. Tot aici recunosc fotoliile joase cu spatar-semicerc desprinse din America anilor saizeci. Imi zboara gandul la Audrey Hepburn.
De jur imprejur, peretii de sticla ai birourilor mobilate diferit dar unite prin conceptul simplu de "acasa". Mai primesc un tur care imi confirma primele impresii, canapele joase textile, nimic pretentios, nimic cu morga, doua camere complet galbene, o bucatarie bavareza cu nuante de "bistro" amalgam de bun gust si caldura. Un sediu warm-pop as spune.
Sala de fitness!Imi amintesc de Google care a creat un adevarat concept din dorinta ca angajatii sa se simta bine la munca. S-a mers pana la "baby-sitting" la serviciu iar bucatarul grupului devenise un personaj pentru faptul ca zilnic anunta meniul cu doar zece minute inainte. Ieri la Unilever n-am simtit aer de corporatie. Si asta mi-a indulcit ziua si mi-a facilitat comunicarea.
"Turnul de fildes" nu era nicidecum un rechizitoriu greoi al ultimelor tendinte in mobila de birou ci un loc cald cu terasa, canapele albe si masa lunga de lemn in care mi-am baut
cafeaua, ceaiul, am vorbit despre Vama, Salman Rushdie, Aristotel, Platon, Research, Brand, Mungiu, Film Romanesc, Fotomodele, Marketing...
Trec de receptie si urc in liftul care ma duce la etajul patru. La iesire pe un culoar-pasarela troneaza doua canapele din fier forjat bumbacite cu perne. Culoarul duce in doua directii. In dreapta spre o sala spatioasa dominata de alb si stropita cu nuante de maro pe care o intuiesc din spatele unor usi de sticla semi-mate si care are aerul unui lounge de restaurant sic. Se va dovedi ca fiind a doua receptie. In stanga spatiul destinat birourilor si diverselor sali de conferinta.
Am o intalnire la "nivel inalt" asa ca beneficiez de tot parcursul pana la "turnul de fildes". Pereti rotunzi cu imprimeuri bej care ma trimit cu gandul la coperta discului lui James Blunt, Back in Bedlam, sali de conferinte minimaliste si intime in acelasi timp. Fotolii de "english breakfast" combinate cu mese de lemn mai degraba destinate arhitectilor. Fier forjat.Mocheta calda. Salile de conferinta poarta nume de orase sau regiuni. Apar culori calde, portocaliu, galben.
Receptia dinaintea turnului fildes imi dezvaluie scaune inalte cu tapiserie de in alb strajuind un "front desk" sinusoidal cu aer de bar. Tot aici recunosc fotoliile joase cu spatar-semicerc desprinse din America anilor saizeci. Imi zboara gandul la Audrey Hepburn.
De jur imprejur, peretii de sticla ai birourilor mobilate diferit dar unite prin conceptul simplu de "acasa". Mai primesc un tur care imi confirma primele impresii, canapele joase textile, nimic pretentios, nimic cu morga, doua camere complet galbene, o bucatarie bavareza cu nuante de "bistro" amalgam de bun gust si caldura. Un sediu warm-pop as spune.
Sala de fitness!Imi amintesc de Google care a creat un adevarat concept din dorinta ca angajatii sa se simta bine la munca. S-a mers pana la "baby-sitting" la serviciu iar bucatarul grupului devenise un personaj pentru faptul ca zilnic anunta meniul cu doar zece minute inainte. Ieri la Unilever n-am simtit aer de corporatie. Si asta mi-a indulcit ziua si mi-a facilitat comunicarea.
"Turnul de fildes" nu era nicidecum un rechizitoriu greoi al ultimelor tendinte in mobila de birou ci un loc cald cu terasa, canapele albe si masa lunga de lemn in care mi-am baut
cafeaua, ceaiul, am vorbit despre Vama, Salman Rushdie, Aristotel, Platon, Research, Brand, Mungiu, Film Romanesc, Fotomodele, Marketing...
miercuri, 9 aprilie 2008
Sf. Mucenic Vadim
Astazi serbam Sf. Mucenic Vadim. Cititi aici
povestea lui.
M-am gandit ca in Postul Pastelui sa dau posibilitatea celor interesati sa se interiorizeze putin cu aceste mici lecturi. In definitiv e doar o intermediere si un link.
povestea lui.
M-am gandit ca in Postul Pastelui sa dau posibilitatea celor interesati sa se interiorizeze putin cu aceste mici lecturi. In definitiv e doar o intermediere si un link.
Bucuresti viitorul suna rau
Miron Mitrea este noul candidat din partea PSD la Primaria Municipiului Bucuresti. Am auzit ca gagiul e mishto de tot asculta Gothan Project si Muse, se duce la teatru in fiecare sambata, a renovat sistemul feroviar din Romania, infrastuctura CFR, citeste mult, este ecologist de stanga fiind, si un sustinator fervent al protectiei sociale:)))))
Cum naiba face PSD-ul ca se invarte continuu in propriul cerc vicios? E trist....
Cum naiba face PSD-ul ca se invarte continuu in propriul cerc vicios? E trist....
Reminder
Maine in Iasi, XS Industry Club, ora 23...be there! Cantam multe piese noi. Asteptam feedback pe blog. :)
Ne vedem joi...
Ne vedem joi...
marți, 8 aprilie 2008
Baicului la bariera
Baicului la bariera. Nu se poate trece. Pentru cei care stiu intersectia nu e nimic nou. Toti incercam sa trecem deodata. Unii raman blocati in mijloc. Gladiatori. Ploaia de injuraturi se revarsa deasupra lor desi e o zi cu soare. Baga-ti-ai pu....aa in ma-taaaa baaa...Apoi cel care a injurat raspunde amabil la telefon. Injuratura nu mai e o forma de rabufnire ci mai degraba mentinerea unui standard social. Practic daca nu injuri nu existi. In trafic. Asa ca cei injurati nu se mai sinchisesc.
Injuram veseli, resemnati, plictisiti, injuram cascand sau motaind. Trec minute bune, nu reusesc sa inaintez mai mult de zece centimetri. Deodata un tigan se napustesete in mijlocul nostru. - Tataieee...mancati-as pu..aaa taa in ce directie mergi? Tataie nu apuca sa raspunda. - Tataieee da-i putin cu spatele si ia dreaptaaa mult...Asaa si baga-te pa langa asta acum sa treaca si astilalti...
Tataie ar vrea sa replice ca el nu in directia aia vrea sa intoarca dar e hipnotizat de tiganul care si-a asumat rolul de lider in intersectie....- Baga-te, bai cumnate nu vezi ca te-a lasat tataie? Baaa manca-ti-as borsu' nu tuu...Tu stai ma sa treaca ala cu Passatu...Asa manca-v-as p..la voastra de romani ca vreti sa treceti toti odata!!!
Injuram veseli, resemnati, plictisiti, injuram cascand sau motaind. Trec minute bune, nu reusesc sa inaintez mai mult de zece centimetri. Deodata un tigan se napustesete in mijlocul nostru. - Tataieee...mancati-as pu..aaa taa in ce directie mergi? Tataie nu apuca sa raspunda. - Tataieee da-i putin cu spatele si ia dreaptaaa mult...Asaa si baga-te pa langa asta acum sa treaca si astilalti...
Tataie ar vrea sa replice ca el nu in directia aia vrea sa intoarca dar e hipnotizat de tiganul care si-a asumat rolul de lider in intersectie....- Baga-te, bai cumnate nu vezi ca te-a lasat tataie? Baaa manca-ti-as borsu' nu tuu...Tu stai ma sa treaca ala cu Passatu...Asa manca-v-as p..la voastra de romani ca vreti sa treceti toti odata!!!
luni, 7 aprilie 2008
Citesc
Citesc o carte interesanta: The Screenwriters Workbook a lui Syd Field, un fel de guru al scenaristilor de la Hollywood. Cartea se invarte in jurul ideii ca orice scenariu are nevoie de structura ca sustinator al povestii indiferent de felul in care alegi sa spui povestea. Apoi el sustine ca indispensabila, existenta unui "incident cheie" la care sa se raporteze personajele si actiunea. Interesane sunt trimiterile la Aristotel ca izvor al organizarii epice. I feel student again:)
duminică, 6 aprilie 2008
dEUS cap de afis la Stuffstock. Din Belgia.
Ei sunt prima trupa anuntata de organizatorii Stuffstock. O trupa belgiana. Pareri?
sâmbătă, 5 aprilie 2008
Mihaela Radulescu, declaratie nepotrivita.
In Ghidul Tv EVZ, Mihaela Radulescu:
„Puneţi-vă în locul meu, cam câtă nevoie de exhibiţionism ar trebui să am ca să-mi povestesc gândurile? N-am destulă expunere? Când o persoană publică îşi face blog îmi dă senzaţia ori că e disperată să livreze lumii informaţii măgulitoare despre ea, nimeni nu scrie pe blog despre el însuşi că e un tâmpit, că are un muc în nas sau că sforăie, ori crede că asta-i calea spre menţinerea succesului.
Ştii cum mi se pare o persoană publică trecută de 30 de ani, de exemplu, care-şi face blog? Exact la fel de ridicolă ca o „tânără“ de vreo 50 de ani dansând lasciv pe muzică house. Ceva e nefiresc, e forţat, parcă vor să ne arate ce cool sunt, ori adevărul e mai puţin spectaculos. Mă refer strict la persoanele publice. Chiar nu mă văd în ipostaza asta şi singurele bloguri interesante mi se par cele ale necunoscuţilor talentaţi, viguroşi, îndrăzneţi, care au poveşti interesante, nu compuneri de clasa a IV-a.“
O respect pe Mihaela Radulescu, dar nu stiam ca este predispusa la DISCRIMINARE. Prin urmare persoanele publice care sunt trecute de treizeci de ani devin ridicole pentru ca aleg blogul ca forma de exprimare sau de expresie.
O femeie de cincizeci de ani care ar dansa "lasciv" pe muzica house( desi dupa parerea mea muzica house nu ar incita pe nimeni la dansuri lascive) s-ar acoperi automat de ridicol de parca pofta de viata, de sex, de rememorare ar trebui sufocate si reprimate dupa patruzeci.
Ridicoli sunt prin urmare si batranii care fac jogging, merg cu bicicleta, imping la sala 80 de kilograme din culcat sau schiaza extrem. Ridicoli in ochii Mihaelei. Pacat.
Oamenii aleg sa-si traiasca viata in diverse feluri. Unii, la cincizeci de ani, aleg sa danseze lasciv in discoteci pentru ca asta simt sa faca sau regreta tineretea trecuta, altii la aceeasi varsta sau chiar mai devreme, isi fac operatii estetice ca sa-si ascunda batranetea si prin urmare sa beneficieze de trairile celor "tineri".
Nici unii, nici altii nu trebuie condamnati. Pentru ca de la Marlowe si Goethe incoace "sufletul vesnic tanar" a fost una din obsesiile umanitatii.Iar in Postul Pastelui, o vreme a tolerantei si intelegerii, lucrurile nu trebuie privite discriminatoriu si unilateral.
Ma mira si ma surprind declaratiile Mihaelei pentru ca o stiam un om deschis la Nou. Blogul nu este o forma de fanfaronada si nici o forma de exhibitionism. De multe ori am auzit-o pe Mihaela, in contextul cazului fetitei Lianei Stanciu spunand: "campania mea" Nu cred ca a fost campania Mihaelei ci a tuturor celor care au ajutat dupa posibilitati fetita Lianei dar nu am judecat-o pe Mihaela in vreun fel cosiderand ca acea forma de exprimare a fost mai degraba o scapare decat o autoproclamare ca "charity guru".
Revenind la destinatia blogurilor din perspectiva persoanelor publice repet: pentru mine care sunt trecut de treizeci de ani si persoana publica si prin urmare vizat direct de aceste declaratii blogul este o alta forma de expresie. Este locul in care imi public fotografiile, eseurile si ideile, locul in care exersez proza scurta, locul in care vorbesc despre muzica mea. Am inceput cu 200 de cititori in ianuarie 2007 si am 30 de mii in martie 2008. Nu cred ca toti oamenii astia stau sa aprobe demonstratiile mele de "coolness" si exhibitionism.
Cred pur si simplu ca persoanele publice sunt lideri de opinie pe diverse segmente de public, mai mici sau mai mari si au dreptul in virtutea legilor comunicarii sa isi exercite abilitatile de relationare cu publicul lor. Masura in care fiecare dintre noi isi devoaleaza sau isi expune intimitatea pe blog este la libera noastra alegere si singurul in masura sa judece este Publicul. Care, dealtfel, o face comentand.
Prin urmare consider declaratia Mihaelei Radulescu, discriminatorie si nefondata si sper sa se gandeasca de doua ori si sa revina asupra ei. Mai ales ca suntem prieteni si vreau sa vin in emisiune sa-mi lansez discul:)
PS. Ma simt foarte "cool" cu blogu' meu si cu publicul lui:)))
„Puneţi-vă în locul meu, cam câtă nevoie de exhibiţionism ar trebui să am ca să-mi povestesc gândurile? N-am destulă expunere? Când o persoană publică îşi face blog îmi dă senzaţia ori că e disperată să livreze lumii informaţii măgulitoare despre ea, nimeni nu scrie pe blog despre el însuşi că e un tâmpit, că are un muc în nas sau că sforăie, ori crede că asta-i calea spre menţinerea succesului.
Ştii cum mi se pare o persoană publică trecută de 30 de ani, de exemplu, care-şi face blog? Exact la fel de ridicolă ca o „tânără“ de vreo 50 de ani dansând lasciv pe muzică house. Ceva e nefiresc, e forţat, parcă vor să ne arate ce cool sunt, ori adevărul e mai puţin spectaculos. Mă refer strict la persoanele publice. Chiar nu mă văd în ipostaza asta şi singurele bloguri interesante mi se par cele ale necunoscuţilor talentaţi, viguroşi, îndrăzneţi, care au poveşti interesante, nu compuneri de clasa a IV-a.“
O respect pe Mihaela Radulescu, dar nu stiam ca este predispusa la DISCRIMINARE. Prin urmare persoanele publice care sunt trecute de treizeci de ani devin ridicole pentru ca aleg blogul ca forma de exprimare sau de expresie.
O femeie de cincizeci de ani care ar dansa "lasciv" pe muzica house( desi dupa parerea mea muzica house nu ar incita pe nimeni la dansuri lascive) s-ar acoperi automat de ridicol de parca pofta de viata, de sex, de rememorare ar trebui sufocate si reprimate dupa patruzeci.
Ridicoli sunt prin urmare si batranii care fac jogging, merg cu bicicleta, imping la sala 80 de kilograme din culcat sau schiaza extrem. Ridicoli in ochii Mihaelei. Pacat.
Oamenii aleg sa-si traiasca viata in diverse feluri. Unii, la cincizeci de ani, aleg sa danseze lasciv in discoteci pentru ca asta simt sa faca sau regreta tineretea trecuta, altii la aceeasi varsta sau chiar mai devreme, isi fac operatii estetice ca sa-si ascunda batranetea si prin urmare sa beneficieze de trairile celor "tineri".
Nici unii, nici altii nu trebuie condamnati. Pentru ca de la Marlowe si Goethe incoace "sufletul vesnic tanar" a fost una din obsesiile umanitatii.Iar in Postul Pastelui, o vreme a tolerantei si intelegerii, lucrurile nu trebuie privite discriminatoriu si unilateral.
Ma mira si ma surprind declaratiile Mihaelei pentru ca o stiam un om deschis la Nou. Blogul nu este o forma de fanfaronada si nici o forma de exhibitionism. De multe ori am auzit-o pe Mihaela, in contextul cazului fetitei Lianei Stanciu spunand: "campania mea" Nu cred ca a fost campania Mihaelei ci a tuturor celor care au ajutat dupa posibilitati fetita Lianei dar nu am judecat-o pe Mihaela in vreun fel cosiderand ca acea forma de exprimare a fost mai degraba o scapare decat o autoproclamare ca "charity guru".
Revenind la destinatia blogurilor din perspectiva persoanelor publice repet: pentru mine care sunt trecut de treizeci de ani si persoana publica si prin urmare vizat direct de aceste declaratii blogul este o alta forma de expresie. Este locul in care imi public fotografiile, eseurile si ideile, locul in care exersez proza scurta, locul in care vorbesc despre muzica mea. Am inceput cu 200 de cititori in ianuarie 2007 si am 30 de mii in martie 2008. Nu cred ca toti oamenii astia stau sa aprobe demonstratiile mele de "coolness" si exhibitionism.
Cred pur si simplu ca persoanele publice sunt lideri de opinie pe diverse segmente de public, mai mici sau mai mari si au dreptul in virtutea legilor comunicarii sa isi exercite abilitatile de relationare cu publicul lor. Masura in care fiecare dintre noi isi devoaleaza sau isi expune intimitatea pe blog este la libera noastra alegere si singurul in masura sa judece este Publicul. Care, dealtfel, o face comentand.
Prin urmare consider declaratia Mihaelei Radulescu, discriminatorie si nefondata si sper sa se gandeasca de doua ori si sa revina asupra ei. Mai ales ca suntem prieteni si vreau sa vin in emisiune sa-mi lansez discul:)
PS. Ma simt foarte "cool" cu blogu' meu si cu publicul lui:)))
vineri, 4 aprilie 2008
Bush face misto
Foarte tare! Bush l-a asigurat pe premierul Tariceanu ca americanii vor fi mai transparenti in explicarea motivelor de NEACORDARE a vizelor pentru romanii care le-au solicitat.
Am castigat o mare chestie: ne sunt MOTIVATE refuzurile. Felicitari Romania pentru organizarea summit-ului, felicitari pentru securizarea Marii Negre, bravo voua ca trimiteti trupe in Afghanistan va felicitam si va asiguram ca vom fi transparenti in a va refuza.
Am castigat o mare chestie: ne sunt MOTIVATE refuzurile. Felicitari Romania pentru organizarea summit-ului, felicitari pentru securizarea Marii Negre, bravo voua ca trimiteti trupe in Afghanistan va felicitam si va asiguram ca vom fi transparenti in a va refuza.
Gasiti traducatori!!
Oare o fi chiar atat de greu ca postul public sau cine e responsabil de traducerile conferintelor de presa sa gaseasca oameni care sa reuseasca sa traduca si sa se exprime corect in limba romana?
Privesc conferinta de presa a lui Putin.Nu sunt traduse intrebarile jurnalistilor iar raspunsurile lui Putin sunt incomplete. Altminteri Vladimir e sarmant, versat si ferm comunicator...
Privesc conferinta de presa a lui Putin.Nu sunt traduse intrebarile jurnalistilor iar raspunsurile lui Putin sunt incomplete. Altminteri Vladimir e sarmant, versat si ferm comunicator...
Aseara in Club Heaven /Timisoara
Un public absolut senzational. Va multumim. Sper ca am fost la inaltime.Ne bucuram ca piesel noi au fost primite asa de bine.Ne vedem la Iasi pe 10 aprilie.
joi, 3 aprilie 2008
Pozele pe care nu le-am facut
O strada tacuta in noapte. Singura marturie a zgomotuluide peste zi suntcafenelele delicate aliniate pe ambele parti si intrerupte de boutique-uri care reflecta speranta unei afceri prospere candva. Botutique-urile cu de toate, personalizand nevoile locuitorilor din orasele mici de provincie. Strada tace. Tacem si noi si ne indreptam spre centrul oraselului cu boutique-uri si cafenele. Predomina lemnul masiv in constructii.
Case cu doua caturi, caramida sau tencuieli consistente in culori pastelate. Traversam un pod arcuit pseste un rau devenit parau. In partea dreapta, la distanta printre alte blocuri si case intuim strada principala si Dunarea. E un amsestec de Sighisoara si Galati in aceste imprejurimi. Nimerim intr-o piateta mica.Pavelele ne trimit inapoi un secol. In mijlocul pietii o cruce care se desprinde dintr-un monument romano-catolic se prefigureaza pe cerul instelat. Casele inconjoara piateta ca intr-o rugaciune muta. Printre ele, culoare misterioase de latimea a doi oameni se pierd in intuneric sicurti interioare.
Sunt patru directii de urmat din piateta cu aer de loc pentru rafuielile familiilor bogate. Apucam pe una din stradute. In dreapta se deschid scari abrupte, napadite pe alocuri de muschi.Se prefigureaza o biserica. Scarile ne conduc catre ea. Lasam in urma case si acoperisuri. Ajungem sus. Este ireal. E ca un decor dintr-o piesa de Strehler. Curtea bisericii e strajuita de copaci batrani care n-au inflorit inca. Crengile lor contorsionate de vreme ma trimit cu gandul la Poarta Infernului lui Rodin. Ciudata asociatie in curtea bisericii . Constructia e simpla si are ceva din rigiditatea bonelor unguroaice trecute de a doua tinerete. Tot spatiul este strajuit de un gard de
piatra martor la atata dragoste si suferinta. Ne intoarcem. Orasul asta mic este parca din turta dulce alcatuit. Asa credca arata uitarea. Acea uitare de sine pe care oamenii incearca s-o gaseasca prin capete de lume fugind de sinele lor. Uitare insa nu exista. Exista doar anestezie...si straturi de viata asezate unele peste altele...
Case cu doua caturi, caramida sau tencuieli consistente in culori pastelate. Traversam un pod arcuit pseste un rau devenit parau. In partea dreapta, la distanta printre alte blocuri si case intuim strada principala si Dunarea. E un amsestec de Sighisoara si Galati in aceste imprejurimi. Nimerim intr-o piateta mica.Pavelele ne trimit inapoi un secol. In mijlocul pietii o cruce care se desprinde dintr-un monument romano-catolic se prefigureaza pe cerul instelat. Casele inconjoara piateta ca intr-o rugaciune muta. Printre ele, culoare misterioase de latimea a doi oameni se pierd in intuneric sicurti interioare.
Sunt patru directii de urmat din piateta cu aer de loc pentru rafuielile familiilor bogate. Apucam pe una din stradute. In dreapta se deschid scari abrupte, napadite pe alocuri de muschi.Se prefigureaza o biserica. Scarile ne conduc catre ea. Lasam in urma case si acoperisuri. Ajungem sus. Este ireal. E ca un decor dintr-o piesa de Strehler. Curtea bisericii e strajuita de copaci batrani care n-au inflorit inca. Crengile lor contorsionate de vreme ma trimit cu gandul la Poarta Infernului lui Rodin. Ciudata asociatie in curtea bisericii . Constructia e simpla si are ceva din rigiditatea bonelor unguroaice trecute de a doua tinerete. Tot spatiul este strajuit de un gard de
piatra martor la atata dragoste si suferinta. Ne intoarcem. Orasul asta mic este parca din turta dulce alcatuit. Asa credca arata uitarea. Acea uitare de sine pe care oamenii incearca s-o gaseasca prin capete de lume fugind de sinele lor. Uitare insa nu exista. Exista doar anestezie...si straturi de viata asezate unele peste altele...
Update
La ora acestor randuri noul nostru album este deja masterizat. Avem un produs finit. Suntem multumiti. Ne aflam inca la Budapesta (eu si Raul) dar vom canta diseara in Heaven Club, Timisoara. See u there guys.
miercuri, 2 aprilie 2008
NATO. Culoarul unic.
Ce sa spun: suntem in parteneriat economic cu o superputere care se pregateste sa declare recesiune( SUA) si vom suplimenta trupe intr-un razboi care nu ne apartine.
Mai mult sustinem interesele securizarii zonei Marii Negre de catre SUA desi cunoastem interesele Rusiei aici. I think somebody's playing Hero on our nerves and money.
Mai mult sustinem interesele securizarii zonei Marii Negre de catre SUA desi cunoastem interesele Rusiei aici. I think somebody's playing Hero on our nerves and money.
Teatru?
Ma gandesc ca am neglijat putin teatrul anul asta. Desi joc la Comedie si Biloxi Blues Si Ferdinand al VIII-lea Regele Spaniei. Nu m-am incumetat insa sa fac ceva nou. M-am axat mult pe noul album. Si nu e numai asta.
Ma peocupa o forma noua de expresie actoriceasca, ma preocupa ideea unui personaj mai special. Cred ca intotdeauna am fost atras de personajele "speciale" in detrimentul succesului facil cu vreun erou sau romantic. De asta am acceptat Malvolio desi contrar mie, la prima vedere.
In sfarsit, probabil voi incepe repetitiile la un proiect nou pe la sfarsitul anului. Marturisesc ca "explozia" asta de dramturgie romaneasca nu ma prea inspira. Nu cred ca stim inca sa spunem / scriem povesti si nici sa dezvoltam personaje si ramane undeva la nivelul superficial al unui cotidian, aparent suculent. Cred ca dramaturgia romaneasca se invarte prea mult in jurul conflictelor post-tranzitie, fara a fora intr-o zona psihologica a personajelor. Nu se pun intrebari, nu se cauta raspunsuri...
Simon, Kopit, Albee au conflicte puternice, bine determinate si personaje complexe, ofertante pentru actori. Nimic nu e lasat la voia intamplarii. Premizele din actul I se dezvolta si se confrunta in actu doi si se rezolva in actul trei. Legile structurii sunt respectate pentru ca aici nu se mai reinventeaza nimic.
Marquez spunea ca a invatat sa scrie citind vechii greci: Euripide, Sofocle. Antigona l-a inspirat pentru "Vijelia" romanul sau de debut. Spunea ca structura epica se invata de la greci...
La noi nu se scrie teatru inca...scuze pentru derapajul de la subiect. Era vorba de mine intru inceput:)
Ma peocupa o forma noua de expresie actoriceasca, ma preocupa ideea unui personaj mai special. Cred ca intotdeauna am fost atras de personajele "speciale" in detrimentul succesului facil cu vreun erou sau romantic. De asta am acceptat Malvolio desi contrar mie, la prima vedere.
In sfarsit, probabil voi incepe repetitiile la un proiect nou pe la sfarsitul anului. Marturisesc ca "explozia" asta de dramturgie romaneasca nu ma prea inspira. Nu cred ca stim inca sa spunem / scriem povesti si nici sa dezvoltam personaje si ramane undeva la nivelul superficial al unui cotidian, aparent suculent. Cred ca dramaturgia romaneasca se invarte prea mult in jurul conflictelor post-tranzitie, fara a fora intr-o zona psihologica a personajelor. Nu se pun intrebari, nu se cauta raspunsuri...
Simon, Kopit, Albee au conflicte puternice, bine determinate si personaje complexe, ofertante pentru actori. Nimic nu e lasat la voia intamplarii. Premizele din actul I se dezvolta si se confrunta in actu doi si se rezolva in actul trei. Legile structurii sunt respectate pentru ca aici nu se mai reinventeaza nimic.
Marquez spunea ca a invatat sa scrie citind vechii greci: Euripide, Sofocle. Antigona l-a inspirat pentru "Vijelia" romanul sau de debut. Spunea ca structura epica se invata de la greci...
La noi nu se scrie teatru inca...scuze pentru derapajul de la subiect. Era vorba de mine intru inceput:)
Ziua Adevarului
In conditiile in care zilnic reusim sa ne mintim pe noi insine si pe cei din jurul nostru in varii forme 1 aprilie a devenit o "sarbatoare" oarecum desueta.
Cu toate astea traditia se respecta si ne facem farse. Deseori ele frizeaza grotescul. Ar fi interesanta insa o zi a Adevarului.
Din pacate mult mai greu de realizat. O zi in caresa ne spunem noua si celor din jurul nostru Adevarul. Cred ca s-ar declansa un razboi.
Cu toate astea traditia se respecta si ne facem farse. Deseori ele frizeaza grotescul. Ar fi interesanta insa o zi a Adevarului.
Din pacate mult mai greu de realizat. O zi in caresa ne spunem noua si celor din jurul nostru Adevarul. Cred ca s-ar declansa un razboi.
marți, 1 aprilie 2008
Last Fm
Am "embedat" playlist-ul meu din Last Fm pe care doar ce-am inceput sa-l construiesc. Ca sa vedeti ce mai ascult. Sau sa auziti:)
Ce am invatat...
Dimineata a inceput cu " adagietto" de la Simfonia No 5 de Mahler. Raul isi fuma linistit tigara iar eu imi beam ness-ul atenti la nuantele lui Mehta. Nu stiu de ce e mult mai multa liniste aici chiar si in conditii de stress. Nu suntem turisti prin urmare, nu suntem in mod obligatoriu relaxati.
Oamenii astia reusesc sa-ti induca sentimentul ca vor incerca pana va iesi. Am invatat multe din experienta acestui album.In primul rand ca "less is more".Stiam asta dar nu aplicam. Apoi am invatat ca fiecare lucru are timpul lui indiferent de cat incerci sa-i grabesti nasterea. A te invarti ca un titirez pe langa un lucuru care-si are o finalitate determinata nu este decat risipa de energie.
Am invatat ca anumite experiente trebuie fortate si ca e bine, cateodata, sa te arunci cu capul inainte fara sa-ti evaluezi constant consecintele. Am invatat multa muzica. Mult mai multa decatpana acum. Cu toate astea " a sti mai mult" am invatat ca nu e o garantie a succesului. Implinirea insa in planul evolutiei personale hraneste de multe ori mai mult decat o poate face succesul.
Am invatat ca in Romania NU MAI AVEM TIMP. Si asta inclina rau balanta superficialitatii. Om trai si-om vedea.
Am mai invatat un lucru important. Un business bun nu pleaca niciodata de la catibani faci ci de la cum ii faci.
Prietenul meu Cristi Sima mi-a spus odata: mai bine am 5 la suta din ceva mare decat nouazeci la suta din nimic.
Oamenii astia reusesc sa-ti induca sentimentul ca vor incerca pana va iesi. Am invatat multe din experienta acestui album.In primul rand ca "less is more".Stiam asta dar nu aplicam. Apoi am invatat ca fiecare lucru are timpul lui indiferent de cat incerci sa-i grabesti nasterea. A te invarti ca un titirez pe langa un lucuru care-si are o finalitate determinata nu este decat risipa de energie.
Am invatat ca anumite experiente trebuie fortate si ca e bine, cateodata, sa te arunci cu capul inainte fara sa-ti evaluezi constant consecintele. Am invatat multa muzica. Mult mai multa decatpana acum. Cu toate astea " a sti mai mult" am invatat ca nu e o garantie a succesului. Implinirea insa in planul evolutiei personale hraneste de multe ori mai mult decat o poate face succesul.
Am invatat ca in Romania NU MAI AVEM TIMP. Si asta inclina rau balanta superficialitatii. Om trai si-om vedea.
Am mai invatat un lucru important. Un business bun nu pleaca niciodata de la catibani faci ci de la cum ii faci.
Prietenul meu Cristi Sima mi-a spus odata: mai bine am 5 la suta din ceva mare decat nouazeci la suta din nimic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)