Raze reci albe si puternice matura incaperea imensa, inalta.Din semiintuneric prind viata obiecte maturate in viteza de lumina.O vitrina imensa din oglinda plina cu sticle, canapele albe din imitatie de piele, candelabre uriase spanzurind din tavan pereti din caramida aparenta, coloane rotunde si groase la distante mari unele de altele.In fata canapelelor sunt mese de sticla pe care se afla frapiere.Sampanie, gheata, pahare, sticle de whiskey sau vodca neatinse, neincepute.Muzica impersonala se scurge din boxele mari agatate in colturile salii.Volumul e mic cat sa intretina atmosfera.E un drum’n bass ieftin, doar beat si basi in extrem. Piccoli imbracati in uniforme alb negre traverseaza din cand in cand incaperea.Este sambata seara, orele 21 si animalele sunt inca adormite.Doua femei pitice freaca podeaua de piatra si sticla incercand sa acopere cu detergenti mirosurile vanatorii de vineri. Un barman sterge plictisit si ritmic pahare mici de patruzeci de ml.Pahare de shot-uri. Ne aflam intr-un subsol urias din care nici un zgomot nu are cum sa razbata la suprafata orasului si a strazilor. Intrarea in subteranul grandios se face printr-o strada nu foarte circulata dintr-un cartier modest. Aproape ca poti pierde din vedere usa clubului strajuita din ambele parti de vitrinele magazinelor care au un cuvant de spus in comertul orasului. Doar taurii cu tricouri si pantaloni negri si pantofi scalciati care pazesc intrarea atrag atentia asupra usii. Dar acum ei sunt relaxati.Scuipa molcom din cand in cand si se intretin cu un sofer de taxi, care nu are clienti.Nici nu are aerul ca si-ar dori.E 21 30 si animalele sunt inca adormite.Taurii se scobesc in nas, scuipa si il asculta pe taximetrist cand cu mainile la spate cand cu bratele incrucisate.Se incrunta si nu zambesc.Au aerul ca nu inteleg pana la capat tot ce le spune taximetristul.Cutele fruntilor lor deseneaza intrebari nerostite.Nerostite raman.Taurii nu trebuie sa inteleaga totul, altfel ce rost ar mai avea sa sara la bataie? Pe marginea trotuarului se aduna cateii noptii. Sunt copiii care parcheaza masinile. Amusina in dreapta si in stanga isi rotesc ochii vii si dau din coada cand se apropie vreo masina luxoasa. Ghideaza masinile cu gesturi largi si mature imprumutate de la agentii de circulatie dupa care se reped sa deschida usile din spate si asteapta cu infrigurare rasplata.Uneori primesc bani, alteori lovituri si dispar schelalaind in noapte. Sunt intelesi cu taurii si conducerea subteranului. Nu parcheaza decat masinile foarte scumpe si cele apropiate locului. In subteran pregatirile se apropie de sfarsit.Piticele si-au terminat treaba si fumeaza pe hol in dreptul toaletelor.Picolii s-au inmultit dintr-odata si se invartesc si mai repede printre coloanele incaperii uriase.Lumina candelabrelor creste pentru a scadea mai tarziu in noapte.Este ora 22 30 si animalele incep sa se trezeasca.Afara taurii isi modifica pozitia.Nu mai scuipa, isi indreapta trunchiurile grele si departeaza picioarele.Creaturile noptii incep sa soseasca.E timpul manejului, al expozitiei, al defileului si vanatorii de sambata noaptea.Din diverse colturi ale strazii isi fac aparitia girafe cu cizme albe pe tocuri nesfarsite, fuste scurte lipite de bucile deja transpirate.Pustoaice cu ochelari de soare imensi acoperindu-le fetele pina la boturile umede sunt insotite de pantaloni albi si tricouri mulate pe burti sau pe bicepsi, incrustate cu pietre din plastic sclipitor.Un D si un G sunt cel mai des intalnite monograme.Femele in varsta isi cara pe brate gentile grele din piele de toate culorile si cauta din ochi masculi care sa le aseze la vreuna din mesele cu canapele albe.Lumea se scurge usor in subteran.Sunt putini acum si se studiaza tacut.Nimeni nu vorbeste.Toata lumea pandeste pe toata lumea si gesturile sunt putine.Paunii in tricouri pestrite care nu poarta ochelari de soare mesteca scarbiti si lent sau dau roata cu privirea in cautarea unui loc mai bun sau a vreunei fuste scurte cu carnea tare. Sandale aurii, maieuri transparente, pantofi albi cu varful ascutit, slapi de matase, lanturi masive din aur si priviri grele de foame se scurg in subteran.Afara incep sa soseasca masinile luxoase.Se aliniaza.Cateii le parcheaza in viteza cu strigate scurte.Glezne fine si gambe lucrate, lucinde in luminile noptii isi fac aparitia din spatele portierelor.Un picior... al doilea si gata.. gazela e in picioare asteptand sa fie luata de mana si condusa usor sub pamant.Taurii zambesc infierbantati si isi incaseaza bacsisul de la mistretul mic de statura care isi lipeste mainile de fundul bombat al gazelei.Ea lasa capul usor pe spate, aferata si se prelinge usor pe scarile ce duc in inima clubului.In fata unul din taurii in tricou negru imparte coate in dreapta si in stanga si-i conduce la canapelele din fata unui panou imens de sticla in spatele caruia se zbate un chip cu casti.Cei doi se asaza.Lumea ii priveste cu ura si admiratie. Taurul saluta si se indreapta spre isesirea din subteran.Gazela se mangaie si soarbe sampanie.Mistretul se uita dispretuitor in jur.Este ora 23 30 si animalele s-au trezit.Subteranul se umple incet-incet.Barmanii se misca in viteza si livreaza licori. Paharele apar si dispar intr-un joc nebun. Se soarbe, se linge, se bea, se suge se dau paharele peste cap. Paharele vin si pleaca, sticlele se golesc. Picolii se furiseaza prin multime cu tavile deasupra capetelor.In spatele panoului chipul cu casti savureaza multimea si ridica volumul.Un curent strabate fibrele muschilor.Incepe miscarea.Se da din cap pe beat.Nimeni nu renunta la scarba din priviri.Este ora 24 si incepe vanatoarea.Miroase a carne si dorinta.Privirile isi cauta perechea.Broboane de sudoare urmeaza cursul muschilor.Ochii se tulbura si tatele ies in fata si buzele plescaie senzual.Gazelele freamata, excitate de sunet si de prea multa atentie.Isi freaca picioarele umede.Chipul cu casti impinge volumul la maxim.Toate bratele se ridica eliberand glandele si mirosurile.Parfumurile se amesteca intre ele si cad greu peste lume.Maini intinse implora candelabrele de sticla care in schimb reflecta sute de fete in transa.Totul e din ce in ce mai repede.Se sare in sus intr-un ritm infernal.Nimeni nu apuca sa vorbeasca.Vanatorii incearca sa iasa la atac.Burti paroase si pachete lucioase de muschi acoperite de camasi sau tricouri incearca sa se apropie de caprioarele imbatate de groove.Le sufla in urechi sau pe gat se freaca de ele si le ademenesc catre canapelele albe.Ametite de muzica si efort unele cedeaza.Cele mai rezistente se retrag catre alte colturi ale subteranului ca sa-si continue ritualul frenetic.Altele se imbratiseaza perechi si-si freaca partile libere ale carnii.In jurul lor se aduna porci ranjiti cu ochelari negri si lanturi grele asteptandu-le sa se desparta pentru a le ataca separat. Bauturile curg neintrerupt.Tulburate de alcool pustoaicele incearca sa bea in miscare si bautura se scurge adesea pe gat catre umeri si sani intarindu-le sfarcurile tinere.Masculii in varsta privesc disperati sprijinind tejgheaua sau plimbandu-se prin multime, aparent linistiti.Ei nu pot sa atace, cel putin nu asa cum o fac tinerii.Carnea lor flescaita nu face doi bani la vanatoare.Pentru ei vanatorea incepe din buzunare.E devreme insa si hienele insetate de bani intarzie sa apara.Plus ca trofeul suprem e caprioara cu fusta prea scurta si carnea tare si sani razvratiti.Este ora 2 si animalele sunt dezlantuite.Deasupra, la intrare, taximetrele se amesteca cu masinile scumpe.Degetzele delicate stranse in sandale de pai, coboara si se indreapta cu pasi marunti catre subteran.Alte caprioare si gazele transpirate si mirosind a poveste de-o noapte, scandal sau dorinta se pierd inauntru.Taurii, cu narile frematind le urmaresc lung cu privirea lor bovina si incruntata.Dupa cele mai singure si fara aparare arunca glume grele.Sunt infierbintati de atata trafic si asteapta greseala vreunui novice, vreun armasar rebel si fara conexiuni ca sa-si poata face dreptate cu pumnul.Se-ntampla adesea cand vreo gazela iesita din simturi ataca un manz in calduri,undeva pe la bar sau toalete, se intampla atunci ca mistretul gazelei sa cheme taurii sa rezolve problema.Pe marginea strazi cateii noptii isi numara banii facuti in parcare.In subteran chipul cu casti impinge volumul la maxim.Vitrina din oglinda vibreaza presata de basi si odata cu ea sticlele care se misca jur-imprejur.Barmanii privesc multimea cu ochi obositi si blazati.Lumea e agresiva, ranjeste tulbure, danseaza, urla si cere bautura.Adunarea se transforma usor intr-o mare familie de-o noapte cu legaturi neintelese si tulburi.Hainele atarna, ude si grele, fardurile intinse uritesc.Vanatorii ametiti isi haituiesc vinantul cu urlete si ranjete baloase.Podeaua musteste de sudoare si alcool pastrand fierbinte dorinta.Nimeni nu mai judeca toata lumea, vrea, arde sau consuma ce mai e de consumat.Femelele se alinta aiurea, se-mpleticesc si incearca sa se aranjeze.Se misca lent si sunt o prada usoara.Bauturile cad greu in burtile asaltate de basi.Imperecheatii de-o noapte se retrag sa pangareasca asternuturi albe.Cei care nu au reusit ratacesc haotic, fluturi de noapte in cautarea luminii.Porcii cu tricouri mulate si bratari de aur fraternizeza la bar in timp ce masulii batrani si gri negociaza cu hienele.Restul lumii danseaza in continuare electrizata de chipul cu casti care priveste impersonal multimea savurand o piersica feliata in linistea din spatele panoului de sticla.Este ora 4 dimineata si animalele se retrag...De undeva dintr-un colt al subteranului o perche de ochi ascutiti si patrunzatori supravegheaza multimea...Din cand in cand face doi trei pasi in lumina, se opreste, numara, si se intoarce speriat inapoi.Poarta o camasa inflorata are mers de bursuc si cap de sobolan.Isi freaca mainile pline de inele cu pietre si reia ritualul: face cativa pasi in lumina, numara si se intorce inapoi...Afara taxiurile vin goale si pleac incarcate de participantii la vanatoare.Mistretii si porcii isi tarasc prada spre masinile lor.Urmeaza ospatul.Ceilati, mai saraci o ingramadesc in taxiuri.Caprioarele care au rezistat asaltului parasesc victorioase subteranul impleticindu-se in grupuri de cate trei, patru.Cateii nopti se reped dupa ele, atitati de miros si de fratii mai mari.Subteranul se goleste vazand cu ochii.Vreo doi, trei manji cu camasile scoase din pantaloni ratacesc ametiti spre iesire...Picolii isi trag sufletul si fumeaza undeva dupa tejgheaua inalta de marmora...In spatele panoului chipul cu casti verifica subteranul.Nu mai e nimeni.Schimba muzica.Din boxele incinse se revarsa usor Chet Baker.Chipul cu casti isi aprinde o tigara.Trage cu sete si cobora din spatele panoului.Se aseaza pe o canapea alba.O picolita ii aduce o cafea. Din intuneric isi face aparitia bursucul cu cap de sobolan si camasa inflorata.Se cocoata pe canapea langa chipul cu casti. Face un semn barmanului.Acesta se apropie mestecand un sandwich cu carne de miel.
- Cati crezi ca au fost azi? intreaba bursucul cu gatul intors spre chipul cu casti.
- Vreo opt,noua sute...
- Noi cat am facut?
- Doispe mii cam asa,raspunde barmanul cu gura plina de miel...
- Bun asa, se freaca bursucul.Tacere.Vocea calda a lui Chet Baker mangaie atmosfera.Dintr-odata bursucul se intoarce spre barman
- Auzi? Mi-aduci si mie ceva de futut?
Afara strada e pustie...Lumina albastra a zorilor inghite lent reclamele albe de neon...Chipul cu casti merge agale pe strada si se gandeste ca in cluburi lumea nu prea se mai saruta...
marți, 31 iulie 2007
luni, 30 iulie 2007
NEWS.KELLY OSBOURNE in MUSICALUL CHICAGO
Potrivit ziarului Times Kellly Osbourne fiica celebrului "greu" OZZY va debuta in rolul Mamei Morton din musicalul Chicago.La 22 de ani este cea mai tanara actrita pentru acest rol jucat in versiunea de scena de catre Alisson Moyet si in cea de film de Queen Latifah.kelly se va alatura distributiei pentru o mini stagiune de sapte saptamani incepind cu 10 septembrie la London's Cambridge Theatre.
Acest post face parte dintr-o serie de stiri din cultura,media si divertisment "off Romania" pe care ma gandesc sa o initiez pt cititorii acestui blog.De selectia stirilor nu ma voi ocupa personal dar imi voi da acordul catre (re)publicare.As vrea sa cunosc opiniile blogerilor pe tema asta...
Eu ma voi ocupa in continuare intr-un mod, sper, constant de prozele,poeziile si fotografiile mele.
By the way- caut selectioner pentru stiri si administrator blog
alina.macarie@gmail.com
Acest post face parte dintr-o serie de stiri din cultura,media si divertisment "off Romania" pe care ma gandesc sa o initiez pt cititorii acestui blog.De selectia stirilor nu ma voi ocupa personal dar imi voi da acordul catre (re)publicare.As vrea sa cunosc opiniile blogerilor pe tema asta...
Eu ma voi ocupa in continuare intr-un mod, sper, constant de prozele,poeziile si fotografiile mele.
By the way- caut selectioner pentru stiri si administrator blog
alina.macarie@gmail.com
FOARTE IMPORTANT!!!VOLUNTARI.EVENTUAL ANGAJARI
Agentia de Vise ( VAMA, PREMIILE IOAN CHIRILA, alte proiecte culturale) cauta oameni talentati.Avem nevoie de oameni creativi, tineri cu idei, ceva experienta in spate prin publicitate,jurnalism sau management cultural, pentru dezvoltarea echipei noastre.Urmeaza doua proiecte ambitioase pana la sfarsitul anului(Premiile Ioan Chirila si noul disc VAMA) si incercam sa largim echipa.Dorim sa ne intalnim cu potentiali candidati pentru joburile posibile.
Asteptam cv-urile voastre pe adresa alina.macarie@gmail.com.
Abilitati: capacitatea de a scrie, concepe si bugeta proiecte culturale.Capacitatea de a implementa, urmari si excecuta asemenea proiecte.
Oferim nervi, dezordine, experienta, distractie, multa munca si salarii mici.Nu garantam statui in nici o piata publica.Garantam in schimb uitarea si anonimatul:))
Va asteptam!Echipa Agentia de Vise
PS.cautam web-designeri, graficieni-web, scenaristi,copywriteri,si nu in ultimul rand o secretara fool-time!
Asteptam cv-urile voastre pe adresa alina.macarie@gmail.com.
Abilitati: capacitatea de a scrie, concepe si bugeta proiecte culturale.Capacitatea de a implementa, urmari si excecuta asemenea proiecte.
Oferim nervi, dezordine, experienta, distractie, multa munca si salarii mici.Nu garantam statui in nici o piata publica.Garantam in schimb uitarea si anonimatul:))
Va asteptam!Echipa Agentia de Vise
PS.cautam web-designeri, graficieni-web, scenaristi,copywriteri,si nu in ultimul rand o secretara fool-time!
joi, 26 iulie 2007
RESPIRATIA LUI SVIATOSLAV RICHTER
Debussy.Ascultam Debussy in interpretarea lui Sviatoslav Richter.Un pianist mare face diferenta.Mai ales in cazul lui Debussy unde fiecare nota e o imagine iar pianul trebuie sa-ti dea o senzatie de plutire.Este o noapte de vara recenta in care ascultam Debussy insetat de imaginile pe care mi le-ar fi putut crea.In linistea potentata de caldura, boxele mele livrau molatec Debussy.Nu ma gandeam la nimic in mod special.Imaginile si muzica se derulau andante.Dintr-odata un alt sunet, diferit de picurii pianului imi atrage atentia.Intrigat ma uit in jur.Apartamentul ma priveste nemiscat.O parere, mi-am zis.Dar sunetul revine din nou mai puternic, mai icnit.Ma uit la cd player si merg patruzeci de secunde inapoi.Reiau.Nu mai este nici un dubiu.Este respiratia lui Sviatoslav Richter.Microfonul amplasat deasupra pianului a preluat respiratia lui Sviatoslav Richter.Incep sa ascult mai atent si o alta lume paralela cu cea a muzicii imi hraneste auzul.Richter icneste, ofteaza sau isi tine respiratia ca sa expire tumultos mai apoi, marcandu-si astfel interpretarea.O senzatie incredibila de viu vine cu fiecare suflare sacadata.Aproape ca vezi balansul pianistului, baletul corpului care cand coboara usor spre pian, cand se departeaza pentru a se napusti spre el cateva masuri mai tarziu.Totul este mult mai personal acum, Richter isi respira propria interpretare nelasind vreo urma de echivoc asupra intentiei de expresie.Richter este cu mine in apartament si imi impartaseste generos viziunea lui despre Debussy.In locurile in care mi-e neclar Sviatoslav respira, vrand parca sa-mi explice muzica.E atat de prezent tot ce se intampla acum incat ma gandesc ca cel mai frumos omagiu adus perenitatii unui om este sa-i inregistrezi respiratia.Intr-o seara de vara in apartamentul meu l-am ascultat pe Richter respirand Debussy...
marți, 24 iulie 2007
VAMA 25/07 PENINSULA 27/07 MAMAIA
Maine suntem la Tirgu Mures.Peninsula devine un festival din ce in ce mai important si ne bucuram sa cantam acolo.Vor fi cinci piese noi, o premiera la Tirgu Mures.Deasemenea vom incerca una sau doua din piesele mai vechi in varianta acustica.Asa ca va cam asteptam.Pe 27 iulie ne vedem la mare pentru prima data.Vama full acoustic sau unplugged in clubul Office din Mamaia.Alegerea locatiilor pentru seria de concerte unplugged apartine celor de la Jack Daniels.Pana acum am cantat full acoustic la Timisoara si a sunat foarte bine.Multa lume ne-a intrebat daca am schimbat stilul☺)
O sa revin cu impresii de la Tirgu Mures si Mamaia.
Keep on checking the blog for other short stories and poems.Bafta!!!Tudor
O sa revin cu impresii de la Tirgu Mures si Mamaia.
Keep on checking the blog for other short stories and poems.Bafta!!!Tudor
duminică, 22 iulie 2007
Poem digital.
Iubita mea sa nu ma superi tare...
Ca te transform in cifre si te impart de mii de ori la cinci
Si te-nmultesc cu trei...
Doua necunoscute am sa fac din sfarcurile tale dulci
Si am sa le rezolv din cand in cand...
Picioarele-am sa ti le las in viata si-am sa te-alerg
Pe campuri blonde-n vant , te prind de glezna si de 25 de 72 si 43
Te tavalesc si incerc sa te-nteleg...dar tu esti radicali si radacini
Care se-ncolacesc in jurul meu...doua perechi de 88 sunt ochii ce-au fost verzi...
Sarutul tau e o multime vida...din care picura usor in mine zecimale
Atit de mici si de marunte ca boabele de roua de la munte...
Esti matematica iubita mea...esti derivata din dorinta mea...
Tot ce exprimi acum e digital...se poate masura...matricea mea...
Daca te tai la deget ajungi la – 4 si-un x patrat ori doi imi trebuie ca sa te bandajez...sa nu mai curga cifre...
Am sa te adun si am sa te scad si trupu-am sa ti-l trec prin permutari si-un suflet factorial pina cind o sa obtin un algoritm...pe care-am sa-l aplic...
Si-atunci de-abia am sa te fac la loc...si dragoste cu tine...
Ca te transform in cifre si te impart de mii de ori la cinci
Si te-nmultesc cu trei...
Doua necunoscute am sa fac din sfarcurile tale dulci
Si am sa le rezolv din cand in cand...
Picioarele-am sa ti le las in viata si-am sa te-alerg
Pe campuri blonde-n vant , te prind de glezna si de 25 de 72 si 43
Te tavalesc si incerc sa te-nteleg...dar tu esti radicali si radacini
Care se-ncolacesc in jurul meu...doua perechi de 88 sunt ochii ce-au fost verzi...
Sarutul tau e o multime vida...din care picura usor in mine zecimale
Atit de mici si de marunte ca boabele de roua de la munte...
Esti matematica iubita mea...esti derivata din dorinta mea...
Tot ce exprimi acum e digital...se poate masura...matricea mea...
Daca te tai la deget ajungi la – 4 si-un x patrat ori doi imi trebuie ca sa te bandajez...sa nu mai curga cifre...
Am sa te adun si am sa te scad si trupu-am sa ti-l trec prin permutari si-un suflet factorial pina cind o sa obtin un algoritm...pe care-am sa-l aplic...
Si-atunci de-abia am sa te fac la loc...si dragoste cu tine...
vineri, 20 iulie 2007
DARYA SI O MICA PARTE DIN BANII LUMII
Sute de cifre clipesc haotic pe display-ul unui laptop. Rosu, verde, albastru. Cate doua, cate patru, cate sase in casute dreptunghiulare. Ecranul e plin de aceste mici casete in care se inghesuie numerele. Rosii, verzi, albastre clipesc continuu amintind de reclamele nocturne din Las Vegas sau oricare alt oras care te imbie sa-ti pierzi banii. Banii lumii se pierd si se castiga in casutele dreptunghiulare. Sute de mii de oameni in toata lumea se uita la cifrele verzi rosii sau albastre si toti vad acelasi lucru pe ecranele lor: mii de numere care scad sau cresc sunt rosii sau verzi sau albastre si din timp in timp incremenesc cateva ore pentru ca apoi s-o ia din nou de la inceput.Banii lumii te privesc din ecran sub forma unor cifre rosii, verzi sau albastre.In spatele ecranelor sute de mii de oameni implora cifrele sa scada sau sa creasca asteapta concentrati, infrigurati, relaxati, isterici sau nervosi cu lacrimi in ochi sau zambind aproape ranjit.
Banii lumii se joaca cu starile oamenilor care ii privesc ii implora sau ii venereaza.Si toti vad acelasi lucru in acelasi timp pe ecranele lor.Ceea ce vad ei are un nume.Este un cuvant simplu,scurt si suierat amintind parca de sarpele primordial.Ceea ce vad ei se numeste BURSA. Locul in care isi dau intalnire banii lumii gata oricand sa se inmulteasaca sau sa dispara, sa moara luand cu ei toate visele celor ce i-au adus acolo, facand loc altor vise si altor bani care urmeaza sa faca acelasi lucru: sa se inmulteasac sau sa moara.
In spatele unuia dintre miile de ecrane conectate la Banii Lumii sta Darya. Darya este o fata blonda, firava cu ochii alunecosi si blanzi.Vorbeste timid, incet, aproape in soapta de parca ar avea mereu de spus vreun mare secret pe care nu e foarte sigura ca trebuie sa-l impartaseasca...Are maini fine si mers de papadie.Papadia asta are pe maini o mica prte din banii lumii.Meseria ei are un nume.Un cuvant dur care sugereza ruptura si care nu are nimic in comun cu trestia de Darya.
Darya este broker. Darya are grija de o mica parte din banii lumii.Oameni de toate felurile dintre miile care privesc zilnic cifrele isi dau banii pe mainile Daryei.Tin cont de sfaturile ei, o suna in orice moment s-o intrebe lucruri legate de cifrele rosii, verzi sau albastre.O lasa sa ia decizii si asteapta explicatii.Darya le inmulteste banii si visele sau le omoara lasand loc sperantei.Aceasta fiinta plapanda se joaca cu o mica parte din banii lumii in timp ce in spatele ecranelor stapanii lor asteapta sa vada incotro li se indreapta visele.Cu vocea ei firava intr-o continua incercare de a se naste Darya iti poate vorbi la nesfarsit despre macroeconomie, cresterea dobanzilor sau intarirea yenului, balanta unei companii,cash flow, trenduri, praguri ale actiunilor,suport, rezistenta, de ce creste yenul,de ce scade dolarul, ce e cu bondurile pe 10 ani, grafice incalcite,ce inseamna momentum sau stochastic de ce cumperi in ask si vinzi in bid ce inseamna scaderea dobanzilor,de ce se prabuseste Google sau de ce creste Ford, optiuni, indici, strategii, forex, corelarea dobanzilor cu inflatia, rata somajului,valoarea timp,valoarea la expirare, supracumparare,volumele din piata, exporturi,piete imobiliare,credite,crestere economica,dividende,price per earning, spread, media la cincisprezece, la douazeci si la doua sute de zile...
Nimeni nu se chinuie s-o cunoasca pe Darya altfel.Traim vremurile in care ii luam pe oameni doar pentru ce sunt la prima vedere sau ce par a fi, nicidecum pentru ce sunt ei cu adevarat.Nu e timp pentru ce sunt oamenii cu adevarat.Darya fata cu aer de zana aspiranta face bani.Oamenii vorbesc zilnic cu Darya si o intreaba sec lucruri.Sau ii cer socoteala.Si Darya da socotela de o mica parte din banii lumii.Pentru ei Darya este un robot, un call center, un mod de a-si inmulti banii si visele.Darya este o voce.Multi nici macar nu o cunosc sunt doar putin iritati ca le vorbeste prea incet si cam rar.Ei nu-si pot inchipui ca Darya ar putea avea nevoie de o pauza de cafea, de o strangere in brate, o vorba buna sau de o dimineata pe dig.Uita de ea in week-end-uri si-si aduc aminte de ea luni.Luni se deschide BURSA, luni se deschide si Darya isi spun ei.Si Darya este acolo gata sa raspunda tuturor intrebarilor care i-ar face pe ei mai bogati.Intr-un fel e corect.Cineva trebuie s-o faca si pe asta nu?
In spatele ecranului Darya,zi de zi, vegheaza o mica parte din banii lumii. Darya fata care are grija de o mica parte din banii lumii m-a facut mai bogat. M-a intrebat intr-o zi brusc, printre cresteri si scaderi daca-mi place poezia. Apoi mi-a trimis textul de mai jos. Am uitat de cresteri si scaderi.Am zambit, m-am induiosat si i-am spus Dariei ca poezia e minunata.Darya a revenit apoi la cresteri si scaderi dar eu nu mai ascultam.Darya imi facuse un mare cadou.Pentru o fractiune de secunda m-a lasat sa vad ca are nevoie de o pauza de cafea, o strangere in brate, o vorba buna, o dimineata pe dig. Darya fata care are grija de o mica parte din banii lumii m-a facut mai bogat.
Mie-mi place sa ma joc
jocuri fara de noroc…
Dac-arunci cu zarul meu - afla c-ai sa pierzi mereu…
Nu veni daca te chem,
nu ramane de te-ndemn
N-asculta nici un cuvant…Stii ce bine stiu sa mint?
Si am sa te fac sa uiti
gustul dragostei cuminti…
Si-am sa te invat sa plangi, singur inima sa-ti frangi…
Si pe urma am sa fug…
Eu, din goana mea nebuna,
nu m-opresc mai mult de-o luna…
Poate doar o saptamana – cat sa nasc in jur furtuna….
Mie-mi place sa ma joc
jocuri fara de noroc…
Si acum ma joc cu tine -si ti-o spun direct… in rime.
Si-ai sa ma iubesti vrasmas,
dureros si patimas,
Si-am sa-ti picur in artere dulce fiere- amara miere…
Si pe urma am sa fug…
Si-am sa-ti dau sa bei pahare
pline de-amagiri amare…
Si o sa te fac sa vrei pan-la capat sa le bei…
Si o sa te pierzi pe tine
daca-ncerci sa joci cu mine…
Ratacit printre confuzii, intre minciuni si iluzii
E tarziu sa fugi acum, sa te mai ntorci din drum…
Mie-mi place sa ma joc
jocuri fara de noroc…
Banii lumii se joaca cu starile oamenilor care ii privesc ii implora sau ii venereaza.Si toti vad acelasi lucru in acelasi timp pe ecranele lor.Ceea ce vad ei are un nume.Este un cuvant simplu,scurt si suierat amintind parca de sarpele primordial.Ceea ce vad ei se numeste BURSA. Locul in care isi dau intalnire banii lumii gata oricand sa se inmulteasaca sau sa dispara, sa moara luand cu ei toate visele celor ce i-au adus acolo, facand loc altor vise si altor bani care urmeaza sa faca acelasi lucru: sa se inmulteasac sau sa moara.
In spatele unuia dintre miile de ecrane conectate la Banii Lumii sta Darya. Darya este o fata blonda, firava cu ochii alunecosi si blanzi.Vorbeste timid, incet, aproape in soapta de parca ar avea mereu de spus vreun mare secret pe care nu e foarte sigura ca trebuie sa-l impartaseasca...Are maini fine si mers de papadie.Papadia asta are pe maini o mica prte din banii lumii.Meseria ei are un nume.Un cuvant dur care sugereza ruptura si care nu are nimic in comun cu trestia de Darya.
Darya este broker. Darya are grija de o mica parte din banii lumii.Oameni de toate felurile dintre miile care privesc zilnic cifrele isi dau banii pe mainile Daryei.Tin cont de sfaturile ei, o suna in orice moment s-o intrebe lucruri legate de cifrele rosii, verzi sau albastre.O lasa sa ia decizii si asteapta explicatii.Darya le inmulteste banii si visele sau le omoara lasand loc sperantei.Aceasta fiinta plapanda se joaca cu o mica parte din banii lumii in timp ce in spatele ecranelor stapanii lor asteapta sa vada incotro li se indreapta visele.Cu vocea ei firava intr-o continua incercare de a se naste Darya iti poate vorbi la nesfarsit despre macroeconomie, cresterea dobanzilor sau intarirea yenului, balanta unei companii,cash flow, trenduri, praguri ale actiunilor,suport, rezistenta, de ce creste yenul,de ce scade dolarul, ce e cu bondurile pe 10 ani, grafice incalcite,ce inseamna momentum sau stochastic de ce cumperi in ask si vinzi in bid ce inseamna scaderea dobanzilor,de ce se prabuseste Google sau de ce creste Ford, optiuni, indici, strategii, forex, corelarea dobanzilor cu inflatia, rata somajului,valoarea timp,valoarea la expirare, supracumparare,volumele din piata, exporturi,piete imobiliare,credite,crestere economica,dividende,price per earning, spread, media la cincisprezece, la douazeci si la doua sute de zile...
Nimeni nu se chinuie s-o cunoasca pe Darya altfel.Traim vremurile in care ii luam pe oameni doar pentru ce sunt la prima vedere sau ce par a fi, nicidecum pentru ce sunt ei cu adevarat.Nu e timp pentru ce sunt oamenii cu adevarat.Darya fata cu aer de zana aspiranta face bani.Oamenii vorbesc zilnic cu Darya si o intreaba sec lucruri.Sau ii cer socoteala.Si Darya da socotela de o mica parte din banii lumii.Pentru ei Darya este un robot, un call center, un mod de a-si inmulti banii si visele.Darya este o voce.Multi nici macar nu o cunosc sunt doar putin iritati ca le vorbeste prea incet si cam rar.Ei nu-si pot inchipui ca Darya ar putea avea nevoie de o pauza de cafea, de o strangere in brate, o vorba buna sau de o dimineata pe dig.Uita de ea in week-end-uri si-si aduc aminte de ea luni.Luni se deschide BURSA, luni se deschide si Darya isi spun ei.Si Darya este acolo gata sa raspunda tuturor intrebarilor care i-ar face pe ei mai bogati.Intr-un fel e corect.Cineva trebuie s-o faca si pe asta nu?
In spatele ecranului Darya,zi de zi, vegheaza o mica parte din banii lumii. Darya fata care are grija de o mica parte din banii lumii m-a facut mai bogat. M-a intrebat intr-o zi brusc, printre cresteri si scaderi daca-mi place poezia. Apoi mi-a trimis textul de mai jos. Am uitat de cresteri si scaderi.Am zambit, m-am induiosat si i-am spus Dariei ca poezia e minunata.Darya a revenit apoi la cresteri si scaderi dar eu nu mai ascultam.Darya imi facuse un mare cadou.Pentru o fractiune de secunda m-a lasat sa vad ca are nevoie de o pauza de cafea, o strangere in brate, o vorba buna, o dimineata pe dig. Darya fata care are grija de o mica parte din banii lumii m-a facut mai bogat.
Mie-mi place sa ma joc
jocuri fara de noroc…
Dac-arunci cu zarul meu - afla c-ai sa pierzi mereu…
Nu veni daca te chem,
nu ramane de te-ndemn
N-asculta nici un cuvant…Stii ce bine stiu sa mint?
Si am sa te fac sa uiti
gustul dragostei cuminti…
Si-am sa te invat sa plangi, singur inima sa-ti frangi…
Si pe urma am sa fug…
Eu, din goana mea nebuna,
nu m-opresc mai mult de-o luna…
Poate doar o saptamana – cat sa nasc in jur furtuna….
Mie-mi place sa ma joc
jocuri fara de noroc…
Si acum ma joc cu tine -si ti-o spun direct… in rime.
Si-ai sa ma iubesti vrasmas,
dureros si patimas,
Si-am sa-ti picur in artere dulce fiere- amara miere…
Si pe urma am sa fug…
Si-am sa-ti dau sa bei pahare
pline de-amagiri amare…
Si o sa te fac sa vrei pan-la capat sa le bei…
Si o sa te pierzi pe tine
daca-ncerci sa joci cu mine…
Ratacit printre confuzii, intre minciuni si iluzii
E tarziu sa fugi acum, sa te mai ntorci din drum…
Mie-mi place sa ma joc
jocuri fara de noroc…
HELP ME SEA.VALDEMOSSA SUNSET.VALDEMOSSA CAT
miercuri, 18 iulie 2007
VALDEMOSSA GIRL.VALDEMOSSA SEA.
marți, 17 iulie 2007
ROLLING STONES.Smaranda,Luca.Muzica capitalista
BUCURESTI.1980.O seara linistita de primavara comunista.Este putin trecut de ora unsprezece noaptea.Un vant cald adie printre blocurile si aleile din Drumul Taberei.Din cand in cand cate o masina strabate cu frica parca bulevardul pustiu si slab luminat care taie cartierul de blocuri.La parterul blocurilor spatii mari in interiorul carora de-abia poti distinge de la distanta cateva produse pe rafturile aproape goale.ALIMENTARA, MACELARIE, LIBRARIE, LOTO- PRONO, ABC sunt cuvinte care compun reclame luminoase palpaind incomplet.Intunericul se infasoara strans pe blocurile mari si tacute.Cateva ferestre luminate indraznesc sa sparga aceasta dominatie neagra.Este sambata seara.Si nu se aude nici un sunet.Programul de cateva ore al televiziunii publice s-a incheiat.Ultimele imagini cu stema Romaniei si acordurile imnului national lasa loc invaziei puricilor.Televizoarele se resemneaza rand pe rand.Ca si oamenii care se pregatesc de culcare.Cei batrani isi pregatesc sticlele mari de lapte si scaunelele pentru cozile de a doua zi.Cativa mai indrazneti butoneaza radiouri cu unde scurte pentru a prinde postul libertatii: Europa Libera.Sistemul pedepeste grav cu anchete si de cele mai multe ori arest sau chiar inchisoare pe cei care asculta acest post.Este o seara linistita de primavara comunista. Cu toate astea dac-ai asculta mai atent ai putea auzi muzica venind dinspre una dintre ferestrele luminate.Dincolo de geamuri sase tineri se inghesuie vesel intr-o sufragerie mica si se zbantuie hazliu.Baietii se mai opresc din cand in cand si isi torana in pahare bere din sticle de un litru.Pe o masa mare se asterne un soi de bufet care contine rosii, branza, salata de vinete si parizer asezate pe farfurioare albe.Doua franzele mari, nefeliate completeaza tabloul culinar.Parizerul dispare in viteza.In dreapta mesei pe un fel de noptiera mai inalta un pick-up Unitra si doua “boxe” genereaza muzica.Boxe argintii.Deasupra boxelor sunt asezate intr-un echilibru precar discuri de vinil: Beatles, Led Zeppelin, Rolling Stones.Copertile sunt mari si colorate.Cele mai multe ii reprezinta pe membrii formatiei intr-o fotografie de grup.Undeva pe jos in alt colt al camerei un covor facut sul dezvaluie parchetul devenit ring de dans.Fetele poarta sandale platforma care scot in evidenta glezne fine si mobile in miscari sacadate.Doua dintre ele poarata batice hippy inflorate si fuste colorate peste genunchi. Si cercei lungi.Cea de-a treia are parul lung prins in doua cozi groase si tenul masliniu care ii accentueaza ochii negrii, vii.Este inalta si slaba si arboreaza tot timpul un zambet firav in contrast cu ochii patrunzatori.Are un aer de printesa tiganca rod al unei nopti de iubire intamplatore.Ea poarta blugi evazati ca si cei trei baieti care se zbenguie in jurul ei.Se danseaza continuu.Cu ochii inchisi toti isi arunca mainile in toate directiile isi indoaie trupurile, se invartesc pe loc, inventeaza miscari, se intrepatrund.In vitrine paharele si farfuriile familiei danseaza si ele stimulate de cei sase.Dintre baieti unul cu parul lung si o bentita rosie de lana impletita se agita si stapaneste ferm ringul de dans improvizat. Se tranteste in genunchi si se infasoara jur imprejur cu cablul unui microfon imaginar.Printesa tiganca intra in jocul lui si se desfasoara lasciv deasupra.El se lasa usor pe spate cantand la chitara in timp ce ea il incaleca si apuca microfonul.Cantecul se termina si cei doi raman pe pozitie zambind stingheriti.Ii salveaza o balada.Ea se prelinge usor si-i cauta buzele.Celelalte doua perechi danseaza imbratisate.Unul dintre baieti fumeaza ritmic in timp ce isi tine strans partenera de mijoc.Trage cu sete din tigara apoi isi coboara mana lunga pe langa corp si sufla fumul in lateral dupa care isi asterne buzele pe gatul iubitei sale.Toata lumea se saruta lung.Ultimele acorduri ale baladei ingheata orice miscare si pentru o fractiune de secunda se aude harsautul aclui pe disc.”I can’t get no satisfactionn!!!!”Grupul sare brusc in picioare si toti incep sa topaie la unison ca scosi din minti.Niciunul dintre ei nu aude bataile din usa pana cand melodia nu se opreste moment in care cel mai scund dintre baieti, un pusti cu chelie si pulover rosu, crosetat, se repede catre pick-up si ridica acul care zgarie discul aflat inca in miscare.Discul se invarte in gol.
-Militia! Deschideti,usa!!!Smaranda isi aranjeaza cozile si cerceii si se indreapta spre usa.
Inainte sa deschida se uita la cei cinci.Luca isi scoate bentita de pe capul care incuviinteaza.Ceilalti se numesc Rodica si Ion , Aura si Mitea cel cu pulover rosu.
-Deschideti usa c-o spargem.Militia!!Smaranda trage aer in piept si deschide.Trei militieni intra in casa si se opresc in mijlocul ringului de dans.Cei trei formeaza un triunghi isoscel al carui varf e reprezentat de un plutonier gras cu mustata ochi negri mici, fata rotunda si ceafa de taur.Ceilalti doi in vizibila stare de subordonare fata de varful triunghiului privesc curiosi in jur incercand sa arboreze un aer ridicol de ancheta.- Ce faceti aici tovarasi?Nimeni nu raspunde.
- Ce faceti ma aici? - Ascultam muzica, sopteste gatuita Smaranda.
-Nu mai spune,raspunde grasul.Ia uite ba, parizer.Parizer la studentii astia.
-Ce credeti ma ca nu stim ca ascultati muzica? Pai se-aude de la parter.Aveti idee cat e ceasul tovarasi?
-10 30, raspunde Luca , dar e sambata si nu ne-amgandit ca...
- Ce muzica ascultati tovarasi?
- Beatles Rolling Stones, se repezi Ion fericit.
-I-auzi ma asculta muzica capitalista...
-Pai da, zice Luca, pentru ca suntem in Bucuresti
- Ce-ai zis ma ?se intoarse brusc grasul.
-Pai suntem in capitala si ascultam muzica capitalista, caa caapitala e cea mai tare cu muzicaa caapitalista...in timp ce o lucire ciudata i se aprinse in ochi
– Ba studentule cum te cheama pa tine?
- Luca Pamfilov ma numesc.
- Luca nu...sopti inca o data Smaranda.
- Toarasu’ Luca ai buletin la tine?
- Da.Am.
-Am dansat si noi putin si ne-a luat valu si-am dat muzica prea tare stim ca e trecut de zece si...incerca timid Mitea
- Ia scoate buletinu tovarase Luca.
– Pentru ce? Bulanul lovi in plin si sangele inunda pe loc fata lui Luca
- Ce gura ma-tii pui ma atitea intrebari si bulanul lovi din nou.Luca dadu sa riposteze dar cei doi militieni il imobilizara in timp ce grasul se intoarse amenintator spre ceilati.
- Ce faceti ma aici? Va adunati impotriva partidului ma? Pai nu dorm tovarasii din bloc din cauza voastra ma?Sangele siroia pe fata lui Luca.
- Scoateti ma buletinele ca va ia dracu pe toti, urla grasul ca scos din minti.
- P-asta duceti-l la masina sa vorbim cu el la sectie!
- Tovarase militian, incerca Smaranda
- Ce e tovarasa? Va ascult, raspunse plutonierul schizofrenic de calm
- Nu il duceti la sectie va rog...
- Astea se confisca pentru interogatoriu replica grasul indicand vinilurile rock.
- Tovarase militian va rog sa va legitimati, rosti deodata Ion limpede si articulat.
- Ce-ai zis ma vagabondule?
- Va rog sa nu ma insultati si sa va legitimati.Rodica incepu sa planga incet si constant.
-Legea cere sa va legitimati inainte de a ne legitima pe noi.Plutonierul incepu sa se caute prin buzunare cu ochii de porc mariti de uimire.Siroaie de transpiratie se iveau de sub cascheta in timp ce isi cauta actele prin uniforma stramta.
- Sa ma legitimez, pai ma legitimez ma imediat, ma legitimez, cum sa nu ma legitimez...poftim tovarase legitimatia.Ion o lua si o verifica cu deznadejde.Ceilalti doi militieni isi fac aparitia in cadrul usii de la intrare.
- L-am bagat in masina tovarasu Bazga, da-i curge sange rau si o sa pateze bancheta, rosti unul cu naduf ca si cand ceva neprevazut strica munca unei zile intregi
-Luati-l ma si pe asta.Tulburarea ordinii si linistii publice.Luati si discurile alea ca sa vada baietii ce faceau astia p-aici.Tu ramai cu tovarasele si tovarasu student si ia-le datele.Asta-I tara serioasa ma jigodiilor in care se munceste.Si sambata seara se odihneste lumea ma, nu da muzica tare noaptea ma jigodiilor...Asa multumiti voi statului ma?Statu va da carte ma, va da da carte si voi in loc sa invatati ascultati muzica capitalista si va pregatiti sa fugiti din tara ma? Pastele mamii voastre de studenti...Hai ma luati-le datele si hai sa mergem va astept jos...Miltianul se invarte pe calcaie si da sa iasa dar o forta invizibila pare sa-l tina inca in loc.Se intoarce si cauta ceva cu o privire tampa incremenita pe figura de porc si nu-si poate explica de ce nu vrea sa plece.Smaranda il priveste uimita si asta ii lumineaza trasaturile fetei scotind la iveala o frumusete curata si smeada.Militianul rasufla greu.Deodata privirea ii incremeneste pe un aparat de radio langa o fereastra.Antena e impovizata dintr-un fir infasurat pe manerul de metal.
- Ia sa vedem ce radio ascultati voi tovarsi studenti,rosteste militianul lovit parca de o revelatie.Smaranda nu face nici o miscare.Stie.S-a terminat.Se gandeste ca nu trebuia sa fie decat un chef cu parizer si bere si muzica rock.Ce repede si usor se prabuseste totul in viata, apuca sa mai gandeasca.Plutonierul invarteste pontentiometrul si vocea limpede, baritonala a crainicului de la Europa libera invadeza camera condamnand comunismul si sase tineri.
BUCURESTI 17 iulie 2007
Smaranda isi cauta locul in multime impreuna cu sotul ei un barbat scund si slab cu aer de turist stresat.In jurul ei mii de oameni vibreaza in asteptarea marelui eveniment.O orchestra de ganduri pestrite incearca sa se acordezeze la unison. Lumea e vesela, bine dispusa.Unii stau in picioare si isi striga prietenii de pe aiu rea ridicand pahare din plastic.Se bea bere.Multa bere.Smaranda simte o durere in piept.De fapt simte durerea din piept.S-a obisnuit cu ea de ceva vreme.Nu e o durere e mai degraba o apasare si senzatia ca va izbucni in plans dintr-un moment in altul.Isi mangaie cerceii privind distrata hoardele de tineri de pe gazon care alearga sa prinda un loc in fata.Stadionul se umple incet, incet.Smaranda isi mangaie cerceii.Sunt aceeasi cercei din ziua in care a ajuns in beciurile securitatii pentru ca asculta Europa Libera.I-au luat pe toti.Si ea si Ion si Rodica si Luca si Mitea,Aura, toti.Isi amintea limpede si constant bataia, peste buze peste sani, sacii cu apa si bulanele, rabdarea anchetatorilor si umilinta.Mai ales umilinta.Incercase fara speranta sa-si scoata din cap toata acea perioada.Era insa ceva ce ducea cu ea un apendice agatat de locul unde se formeaza amintirile un macaz care nu-i lasa mintea sa se inunde cu alte amintiri si sa uite.Ultimele raze de soare paraseau stadionul.Nu mai era mult.Sotul Smarandei se intoarce cu doua pahare de bere.Din spatele bulelor aurii o priveste serios Mick Jagger si ceilalti Stonesi.Au imbatranit si ei se gandeste Smaranda.Pe Luca nu l-a mai vazut niciodata.Pustii cu rucsace si pantaloni largi se harjonesc pe teren.Multi oameni isi cara copii in carca.Nici pe ceilalti nu i-a mai vazut.O buna perioada de timp dupa ce a iesit din arest nu a mai avut voie sa vada pe nimeni.Parintii ei au fost sanctionati.Pe ea au urmarit-o apropae doi ani.Peste tot.Tatal ei s-a pensionat.E intuneric.Smaranda se gandeste cu frica la ce urmeaza.Rolling Stones la Bucuresti.Nu stia daca a venit la concert pentru Jagger sau Keith Richards, ca sa auda Angie sau pur si simplu cu speranta gatuita de durerea din piept ca Luca ar putea fi pe stadion.Sau Mitea sau Rodica.E intuneric.Trupa din deschidere a terminat de mult.Un freamat traverseaza multimea de la un capat la altul izbindu-se de peluze.Brusc o bubuitura fenomenala lasa zeci de mii de oameni cu gura cascata.Sunetul traverseaza stadionul ca scos din minti.Smaranda incremeneste si nu mai poate sa gandeasaca.Un ecran cat un bloc de patru etaje se aprinde.Jagger e pe scena si canta.Smaranda nu-si poate reveni din socul exploziei de sunet si lumina.O forta incredibila se pravaleste continuu peste miile de oameni care isi revin usor si isi amintesc de ce se afla acolo.Smaranda nici nu apuca sa realizeze ca apendicele trecutului s-a rupt.Pentru prima data in atatia ani beciurile securitatii, au disparut inghitite de rock’n roll.Al patrulea cantec.Smaranda e in picioare.Odata cu toata lumea.Paharele de plastic se rostogolesc pe scari.Oamenii danseaza furibund.Liniste.Keith Richards se apropie de microfon.Matura stadionul cu privirea si fumeaza.Trage o data.De doua ori.Microfonul amplifica harsaitul fumului care iese din plamani - It’s been some shit...but the show must go on...This place...is empty without you..Lacrimile tasnesc din ochii Smarandei. Pieptul i se zguduie incercand sa se scuture de durerea care a pus stapanire pe el.Smaranda plange eliberata de toata durerea acestor ani, plange pentru toata tineretea traita fara Luca si prietenii ei plange pentru toate loviturile peste fata, peste buze, peste sani, peste suflet, plange pentru toate visele distruse intr-o seara de primavara comunista plange si nu stie ca o data cu ea plang sute de oameni pe acelasi stadion legati de aceeasi durere a tineretii netraite durere care le-a incins pieptul ani de zile si de care acum se scutura cu totii pentru ca iata,in ceasul al douasprezecelea Rolling Stones e aici si libertatea a invins desi ei au pierdut si copii lor ii privesc uimiti si nu inteleg acest sentimentalism patetic fata de o trupa de batranei simpatici dar pana si ei copiii se isterizeaza si incep sa planga pentru ca Jagger urla “I can’t get no satisfaction” si tot stadionul e in picioare si urla imnul generatiei libere.Undeva in multime Luca isi pipaie fata.Pentru prima data in treizeci de ani sangele nu ii mai curge siroaie pe fata...
-Militia! Deschideti,usa!!!Smaranda isi aranjeaza cozile si cerceii si se indreapta spre usa.
Inainte sa deschida se uita la cei cinci.Luca isi scoate bentita de pe capul care incuviinteaza.Ceilalti se numesc Rodica si Ion , Aura si Mitea cel cu pulover rosu.
-Deschideti usa c-o spargem.Militia!!Smaranda trage aer in piept si deschide.Trei militieni intra in casa si se opresc in mijlocul ringului de dans.Cei trei formeaza un triunghi isoscel al carui varf e reprezentat de un plutonier gras cu mustata ochi negri mici, fata rotunda si ceafa de taur.Ceilalti doi in vizibila stare de subordonare fata de varful triunghiului privesc curiosi in jur incercand sa arboreze un aer ridicol de ancheta.- Ce faceti aici tovarasi?Nimeni nu raspunde.
- Ce faceti ma aici? - Ascultam muzica, sopteste gatuita Smaranda.
-Nu mai spune,raspunde grasul.Ia uite ba, parizer.Parizer la studentii astia.
-Ce credeti ma ca nu stim ca ascultati muzica? Pai se-aude de la parter.Aveti idee cat e ceasul tovarasi?
-10 30, raspunde Luca , dar e sambata si nu ne-amgandit ca...
- Ce muzica ascultati tovarasi?
- Beatles Rolling Stones, se repezi Ion fericit.
-I-auzi ma asculta muzica capitalista...
-Pai da, zice Luca, pentru ca suntem in Bucuresti
- Ce-ai zis ma ?se intoarse brusc grasul.
-Pai suntem in capitala si ascultam muzica capitalista, caa caapitala e cea mai tare cu muzicaa caapitalista...in timp ce o lucire ciudata i se aprinse in ochi
– Ba studentule cum te cheama pa tine?
- Luca Pamfilov ma numesc.
- Luca nu...sopti inca o data Smaranda.
- Toarasu’ Luca ai buletin la tine?
- Da.Am.
-Am dansat si noi putin si ne-a luat valu si-am dat muzica prea tare stim ca e trecut de zece si...incerca timid Mitea
- Ia scoate buletinu tovarase Luca.
– Pentru ce? Bulanul lovi in plin si sangele inunda pe loc fata lui Luca
- Ce gura ma-tii pui ma atitea intrebari si bulanul lovi din nou.Luca dadu sa riposteze dar cei doi militieni il imobilizara in timp ce grasul se intoarse amenintator spre ceilati.
- Ce faceti ma aici? Va adunati impotriva partidului ma? Pai nu dorm tovarasii din bloc din cauza voastra ma?Sangele siroia pe fata lui Luca.
- Scoateti ma buletinele ca va ia dracu pe toti, urla grasul ca scos din minti.
- P-asta duceti-l la masina sa vorbim cu el la sectie!
- Tovarase militian, incerca Smaranda
- Ce e tovarasa? Va ascult, raspunse plutonierul schizofrenic de calm
- Nu il duceti la sectie va rog...
- Astea se confisca pentru interogatoriu replica grasul indicand vinilurile rock.
- Tovarase militian va rog sa va legitimati, rosti deodata Ion limpede si articulat.
- Ce-ai zis ma vagabondule?
- Va rog sa nu ma insultati si sa va legitimati.Rodica incepu sa planga incet si constant.
-Legea cere sa va legitimati inainte de a ne legitima pe noi.Plutonierul incepu sa se caute prin buzunare cu ochii de porc mariti de uimire.Siroaie de transpiratie se iveau de sub cascheta in timp ce isi cauta actele prin uniforma stramta.
- Sa ma legitimez, pai ma legitimez ma imediat, ma legitimez, cum sa nu ma legitimez...poftim tovarase legitimatia.Ion o lua si o verifica cu deznadejde.Ceilalti doi militieni isi fac aparitia in cadrul usii de la intrare.
- L-am bagat in masina tovarasu Bazga, da-i curge sange rau si o sa pateze bancheta, rosti unul cu naduf ca si cand ceva neprevazut strica munca unei zile intregi
-Luati-l ma si pe asta.Tulburarea ordinii si linistii publice.Luati si discurile alea ca sa vada baietii ce faceau astia p-aici.Tu ramai cu tovarasele si tovarasu student si ia-le datele.Asta-I tara serioasa ma jigodiilor in care se munceste.Si sambata seara se odihneste lumea ma, nu da muzica tare noaptea ma jigodiilor...Asa multumiti voi statului ma?Statu va da carte ma, va da da carte si voi in loc sa invatati ascultati muzica capitalista si va pregatiti sa fugiti din tara ma? Pastele mamii voastre de studenti...Hai ma luati-le datele si hai sa mergem va astept jos...Miltianul se invarte pe calcaie si da sa iasa dar o forta invizibila pare sa-l tina inca in loc.Se intoarce si cauta ceva cu o privire tampa incremenita pe figura de porc si nu-si poate explica de ce nu vrea sa plece.Smaranda il priveste uimita si asta ii lumineaza trasaturile fetei scotind la iveala o frumusete curata si smeada.Militianul rasufla greu.Deodata privirea ii incremeneste pe un aparat de radio langa o fereastra.Antena e impovizata dintr-un fir infasurat pe manerul de metal.
- Ia sa vedem ce radio ascultati voi tovarsi studenti,rosteste militianul lovit parca de o revelatie.Smaranda nu face nici o miscare.Stie.S-a terminat.Se gandeste ca nu trebuia sa fie decat un chef cu parizer si bere si muzica rock.Ce repede si usor se prabuseste totul in viata, apuca sa mai gandeasca.Plutonierul invarteste pontentiometrul si vocea limpede, baritonala a crainicului de la Europa libera invadeza camera condamnand comunismul si sase tineri.
BUCURESTI 17 iulie 2007
Smaranda isi cauta locul in multime impreuna cu sotul ei un barbat scund si slab cu aer de turist stresat.In jurul ei mii de oameni vibreaza in asteptarea marelui eveniment.O orchestra de ganduri pestrite incearca sa se acordezeze la unison. Lumea e vesela, bine dispusa.Unii stau in picioare si isi striga prietenii de pe aiu rea ridicand pahare din plastic.Se bea bere.Multa bere.Smaranda simte o durere in piept.De fapt simte durerea din piept.S-a obisnuit cu ea de ceva vreme.Nu e o durere e mai degraba o apasare si senzatia ca va izbucni in plans dintr-un moment in altul.Isi mangaie cerceii privind distrata hoardele de tineri de pe gazon care alearga sa prinda un loc in fata.Stadionul se umple incet, incet.Smaranda isi mangaie cerceii.Sunt aceeasi cercei din ziua in care a ajuns in beciurile securitatii pentru ca asculta Europa Libera.I-au luat pe toti.Si ea si Ion si Rodica si Luca si Mitea,Aura, toti.Isi amintea limpede si constant bataia, peste buze peste sani, sacii cu apa si bulanele, rabdarea anchetatorilor si umilinta.Mai ales umilinta.Incercase fara speranta sa-si scoata din cap toata acea perioada.Era insa ceva ce ducea cu ea un apendice agatat de locul unde se formeaza amintirile un macaz care nu-i lasa mintea sa se inunde cu alte amintiri si sa uite.Ultimele raze de soare paraseau stadionul.Nu mai era mult.Sotul Smarandei se intoarce cu doua pahare de bere.Din spatele bulelor aurii o priveste serios Mick Jagger si ceilalti Stonesi.Au imbatranit si ei se gandeste Smaranda.Pe Luca nu l-a mai vazut niciodata.Pustii cu rucsace si pantaloni largi se harjonesc pe teren.Multi oameni isi cara copii in carca.Nici pe ceilalti nu i-a mai vazut.O buna perioada de timp dupa ce a iesit din arest nu a mai avut voie sa vada pe nimeni.Parintii ei au fost sanctionati.Pe ea au urmarit-o apropae doi ani.Peste tot.Tatal ei s-a pensionat.E intuneric.Smaranda se gandeste cu frica la ce urmeaza.Rolling Stones la Bucuresti.Nu stia daca a venit la concert pentru Jagger sau Keith Richards, ca sa auda Angie sau pur si simplu cu speranta gatuita de durerea din piept ca Luca ar putea fi pe stadion.Sau Mitea sau Rodica.E intuneric.Trupa din deschidere a terminat de mult.Un freamat traverseaza multimea de la un capat la altul izbindu-se de peluze.Brusc o bubuitura fenomenala lasa zeci de mii de oameni cu gura cascata.Sunetul traverseaza stadionul ca scos din minti.Smaranda incremeneste si nu mai poate sa gandeasaca.Un ecran cat un bloc de patru etaje se aprinde.Jagger e pe scena si canta.Smaranda nu-si poate reveni din socul exploziei de sunet si lumina.O forta incredibila se pravaleste continuu peste miile de oameni care isi revin usor si isi amintesc de ce se afla acolo.Smaranda nici nu apuca sa realizeze ca apendicele trecutului s-a rupt.Pentru prima data in atatia ani beciurile securitatii, au disparut inghitite de rock’n roll.Al patrulea cantec.Smaranda e in picioare.Odata cu toata lumea.Paharele de plastic se rostogolesc pe scari.Oamenii danseaza furibund.Liniste.Keith Richards se apropie de microfon.Matura stadionul cu privirea si fumeaza.Trage o data.De doua ori.Microfonul amplifica harsaitul fumului care iese din plamani - It’s been some shit...but the show must go on...This place...is empty without you..Lacrimile tasnesc din ochii Smarandei. Pieptul i se zguduie incercand sa se scuture de durerea care a pus stapanire pe el.Smaranda plange eliberata de toata durerea acestor ani, plange pentru toata tineretea traita fara Luca si prietenii ei plange pentru toate loviturile peste fata, peste buze, peste sani, peste suflet, plange pentru toate visele distruse intr-o seara de primavara comunista plange si nu stie ca o data cu ea plang sute de oameni pe acelasi stadion legati de aceeasi durere a tineretii netraite durere care le-a incins pieptul ani de zile si de care acum se scutura cu totii pentru ca iata,in ceasul al douasprezecelea Rolling Stones e aici si libertatea a invins desi ei au pierdut si copii lor ii privesc uimiti si nu inteleg acest sentimentalism patetic fata de o trupa de batranei simpatici dar pana si ei copiii se isterizeaza si incep sa planga pentru ca Jagger urla “I can’t get no satisfaction” si tot stadionul e in picioare si urla imnul generatiei libere.Undeva in multime Luca isi pipaie fata.Pentru prima data in treizeci de ani sangele nu ii mai curge siroaie pe fata...
vineri, 13 iulie 2007
NIMIC...
O lada de banane in care zac carti.Un ficus.O masuta stil cu un televizor deasupra.Un dvd, un cd player si o statie de muzica impacate cu ordinea in care au fost asezate una deasupra alteia sau unul deasupra alteia sau una desupra altuia.Un scaun.Un scaun care priveste o pianina.Nu au ce sa-si spuna.E dincolo de cuvinte aceasta poveste de dragoste a tuturor cantecelor compuse impreuna.Un fotoliu.Un fotoliu care tine in brate o multime de dragoste.Sau o gramada de rufe care s-au aruncat in bratele lui sa-l acopere cu sarutari.Un suport vertical de cd-uri.Coloana vertebrala a unui trup inexistent.Geamuri.Vitrine mari care nu se deschid.Martori transparenti.Tradatori fara voie ai celor doua lumi pe care le despart.Vamesi pacaliti si neputinciosi ai luminii.N-au putut niciodata sa-i spuna nu.De-atatea ori treziti brusc in noapte.
O canapea.O cuvertura.O masa.Pe masa o rezervatie de obiecte fara nici o legatura intre ele in afara de aceea a apartenentei la un singur om.Parchet zgariat fara mila de tocuri.Mai ales in mijloc.Pereti aproape albi, arsi pe alocuri de becurile care lumineaza seara.Doua fire de curent care spanzura in asteptarea electricitatii...Cabluri, cabluri, cabluri si iar cabluri.Cabluri pentru diversele conexiuni ale vietii umane. Telefonie, televiziune, calculator, internet, muzica, fotografie... Cabluri care fac legatura intre noi si noi.Ziare,magazine, saptaminale...din diversele luni sau zile ale anilor trecuti...
O moarte, o cadere de guvern, un adulter celebru, o noua productie teatrala sau un nou imbogatit, retete de paste, peste sau berbecut, un fotbalist scandalagiu sau o curva avida de publicitate, un moderator tv disperat dupa rating, Dinamo-Steaua...pantofi de toate felurile...bucatarie, frigder,neon,aragaz,storcator,cuptor cu microunde, cantar, conserve, ceaiuri, mirodenii, sare, piper, bere,portocale,vodca, praf de curatat, scortisoara, menta,cani, cana mea, cana ta, don’t worry be happy, cutit electric, cutit normal,desfacator, tirbuson, blender,mixer,masina de spalat vase, chibrituri, vodca, ibric, cafea,gunoi, lapte, fotografii, carpe de sters, medicamente, maruntis....haos, liniste.
Stop.Opriti-va.Suna cineva la usa.Toate obiectele de mai sus incremenesc o secunda apoi o iau la fuga care incotro sa-si ocupe locurile bine stabilite.Dintr-odata, ibricul este lovit de o revelatie: - Ce-aveti fratzilor, de fugiti asa ?Nu-i nimeni acasa...asa ca n-are cine deschide!- Dar daca e El? intreaba speriat un dvd. – Nu e El!El ar cheie!
O canapea.O cuvertura.O masa.Pe masa o rezervatie de obiecte fara nici o legatura intre ele in afara de aceea a apartenentei la un singur om.Parchet zgariat fara mila de tocuri.Mai ales in mijloc.Pereti aproape albi, arsi pe alocuri de becurile care lumineaza seara.Doua fire de curent care spanzura in asteptarea electricitatii...Cabluri, cabluri, cabluri si iar cabluri.Cabluri pentru diversele conexiuni ale vietii umane. Telefonie, televiziune, calculator, internet, muzica, fotografie... Cabluri care fac legatura intre noi si noi.Ziare,magazine, saptaminale...din diversele luni sau zile ale anilor trecuti...
O moarte, o cadere de guvern, un adulter celebru, o noua productie teatrala sau un nou imbogatit, retete de paste, peste sau berbecut, un fotbalist scandalagiu sau o curva avida de publicitate, un moderator tv disperat dupa rating, Dinamo-Steaua...pantofi de toate felurile...bucatarie, frigder,neon,aragaz,storcator,cuptor cu microunde, cantar, conserve, ceaiuri, mirodenii, sare, piper, bere,portocale,vodca, praf de curatat, scortisoara, menta,cani, cana mea, cana ta, don’t worry be happy, cutit electric, cutit normal,desfacator, tirbuson, blender,mixer,masina de spalat vase, chibrituri, vodca, ibric, cafea,gunoi, lapte, fotografii, carpe de sters, medicamente, maruntis....haos, liniste.
Stop.Opriti-va.Suna cineva la usa.Toate obiectele de mai sus incremenesc o secunda apoi o iau la fuga care incotro sa-si ocupe locurile bine stabilite.Dintr-odata, ibricul este lovit de o revelatie: - Ce-aveti fratzilor, de fugiti asa ?Nu-i nimeni acasa...asa ca n-are cine deschide!- Dar daca e El? intreaba speriat un dvd. – Nu e El!El ar cheie!
marți, 10 iulie 2007
NEXT ON VAMA
15 iulie Simleul Silvaniei
16 iulie Cluj- Fashion
Este pentru prima data cand ajungem la Simleul Silvaniei.Speram sa gasim un public receptiv si pus pe muzica.See u there guys!!!
Pentru clujeni a little surprise: Vama accoustic sau half-plugged cum ne place noua sa zicem.Check details within the concert.
16 iulie Cluj- Fashion
Este pentru prima data cand ajungem la Simleul Silvaniei.Speram sa gasim un public receptiv si pus pe muzica.See u there guys!!!
Pentru clujeni a little surprise: Vama accoustic sau half-plugged cum ne place noua sa zicem.Check details within the concert.
luni, 9 iulie 2007
VAMA LA ORADEA
Demult nu am mai avut un concert atat de proaspat si datator de oxigen ca cel de la Oradea.Cu un Raul in forma de zile mari care a reusit sa reorchestreze ad-hoc Hotel cismigiu incat am uitat strofa a doua.Era asa o bucurie a cantarii ca am uitat versurile.De obicei nu cantam Hotel Cismigiu din mai multe motive pe care nu are rost sa le insir aici.De data asta la insistentele unui public frumos care s-a incalzit greu dar spre sfarsit frigea rau, am hotarit sa cantam.Doar ca Raul a decis sa inceapa piesa simfonic, cu un ansamblu de viori si suflatori si timpane care se loveau de zidurile cetatii. Nu intelegeam unde vrea sa ajunga si ne uitam uimiti si fascinati in acelasi timp bucurosi de muzica.Eram toti, spectatori, dar de pe scena ai unui moment inedit.Si la un moment dat Raul isi aminteste ca trebuie sa inceapa piesa sio incepe dra la tempoul original ca Eagles;apoi iar accente simfonice si deodata ma lasa singur, eu si publicul.Cred ca publicul de fapt dunt sigur ca publicul a fostla fel de surprins ca si noi dar asta e si mai frumos.Hotel Cismigiu a fost un happening in maniera Vama.Din piesele noi am canta cartitza si Fotomodele care afost foarte bine primita si se contureaza serios ca posibil viitor single.
Sesiunea de jazz de la Nu am chef azi a fost un alt moment foarte gustat de noi si de public...Nu stiu, m-am simtit foare bine la Oradea, o cantare pura sincera si buna ca un mic dejun la munte intr-o zi cu soare si aer curat...sau ca un pahar de Campari Orange la 4O de grade....
Sesiunea de jazz de la Nu am chef azi a fost un alt moment foarte gustat de noi si de public...Nu stiu, m-am simtit foare bine la Oradea, o cantare pura sincera si buna ca un mic dejun la munte intr-o zi cu soare si aer curat...sau ca un pahar de Campari Orange la 4O de grade....
duminică, 8 iulie 2007
BED FOR LOVE - The Story(2)
Filmarile
Au fost 22 de ore de filmare neintrerupte.Aici as vrea sa punctez atitudinea profesionista a fetelor care si-au asteptat randul la cadru cu calm fara sa-si risipeasca energia cum se intampla adesea cu amatorii care se plictisesc pe platouri.Unele fete au asteptat zece ore pina la primul lor cadru.Desi am incercat sa fim eficienti in organizare si sa nu chemam toata lumea de la inceputul filmarilor celebrele "desincronizari de productie" ne-au adus in situatia de mai sus.
Ne-am confruntat si cu un incident de munca la inceputul zilei, o nefericita criza de epilepsie a unuia dintre baietii din echipa tehnica.S-a intamplat langa mine si una din fete chiar in momentul in care repetam prima secventa a "trezirii" de dimineata.Omul s-a prabusit langa noi, in tacere, apoi trupul i s-a chircit si mainile s-au inclestat vrand parca sa apuce aerul...in timp ce fata i se schimonosea intr-o grimasa care l-a metamorfozat complet.Am ramas blocat si tot ce am putut face a fost sa strig niste ordine tampe legate de degetul mic care ar trebui muscat caci asa auzisem din povestiri...Jojo, tehnicul nostru l-a muscat de deget dar nu a parut sa aiba vreun efect imediat.In cele din urma omul si-a revenit incet-incet muschii fetei s-au desclestat facand loc unei expresii de uimire si rusine in acelasi timp.A fost un moment din care s-a desprins puternic un sentiment ciudat: neputinta de a face ceva petru un semen de-al tau in durere.Ne-am intos la filmari.
Cu toate ca am avut la dispozitie un platou de vreo 1000 de metri patrati nu am reusit sa il aranjam in asa fel incat sa putem filma fara intreruperi.Elemente de decor se mutau de la un cadru la altul si luminile se mutau si ele in acelasi timp.Ar fi fost ideal sa nu fim nevoiti sa mutam lucuri dint-o parte in alta dar asta ar fi insemnat un supliment de lumini si de timp pe care din pacate nu ni l-am putut permite.S-a lucrat insa cu calm si veselie ba chiar a fost timp de repetitii.Ne-am umflat rau cu fulgi si lapte in incercarea de a ne sincroniza cand turnam in pahare si boluri.Pe Irina o apuca de fiecare data rasul cand vedea ca unul dintre noi toarna mai mult si trebuia sa refacem miscarea dupa ce in prealabil ne ghiftuiam cu amestecul de fulgi si lapte.Intr-un final am reusit sa ne sincronizam spre fericirea Irinei careia inca vreo cateva duble i-ar fi distrs cariera de fotomodel.
O alta problema a fost oboseala.Dupa 16 ore de filmare e greu sa mai fii la fel ca la inceput.Ceva se automatizeza in tine si nu-ti mai poti controla reactiile in fata camerei asa cum ti-ai dori.Creierul da comanda muschilor dar oboseala filtreaza si transforma rezultatul scontat.Asa ca intr-un final ceea ce se vroia un zambet se transforma in ranjet sau grimasa.Din fericire toata lumea a luptat bine cu chestia asta si dupa ce am vazut clipul montat n-as mai putea spune care cadre au fost trase la sfarsitul zilei "duble" de filmare.
La montaj ne-am confruntat cu una din greselile pe care le-am facut in filmari.Desi eu am insistat sa filmam pe muzica lucrul asta nu s-a intamplat si in montaj a fost un dezavantaj.Chiar daca secventa filmata nu e un sincron de trupa( mimarea cantarii) ci o actiune oarecare daca se filmeaza pe muzica si se tine cont de tempo, secventa va avea aceeasi dinamica cu piesa.Altminteri exista riscul ca actorii sa filmeze intr-un cu totul alt ritm, de exemplu mult mai lent, ceea ce ar ingreuna editarea finala, montajul.S-a intamplat si in cazul nostru si de multe ori taieturile au fost altfel decat ni le-am propus.Oricum varianta finala a clipului este a treia varianta de montaj.
Concluzii
Ne-am propus un videoclip curat si o poveste bine determinata care sa vorbesaca despre rutina si obisnuita in cuplu.Am mizat mult pe o cromatica simpla pentru ca nu ne place varza coloristica.Am incercat sa nu exprimam mai multe mesje decat e cazul pentru ca trei minute sunt pana la urma trei minute si nu poti filosofa vizual prea mult.BED FOR LOVE e primul single de pe un disc cu piese foarte diferite.
PS.Toate comentariile pe acest blog sunt binevenite.Polemicile sunt deasemenea binevenite.In general nu voi raspunde comentariilor decat in masura in care o precizare este ABSOLUT necesara.Altminteri salut "democratia" si "curajosii" din spatele display-uri-lor.Nu sunt tolerate comentarii vulgare sau cuvinte explicite.
Sa fiti iubiti!
Au fost 22 de ore de filmare neintrerupte.Aici as vrea sa punctez atitudinea profesionista a fetelor care si-au asteptat randul la cadru cu calm fara sa-si risipeasca energia cum se intampla adesea cu amatorii care se plictisesc pe platouri.Unele fete au asteptat zece ore pina la primul lor cadru.Desi am incercat sa fim eficienti in organizare si sa nu chemam toata lumea de la inceputul filmarilor celebrele "desincronizari de productie" ne-au adus in situatia de mai sus.
Ne-am confruntat si cu un incident de munca la inceputul zilei, o nefericita criza de epilepsie a unuia dintre baietii din echipa tehnica.S-a intamplat langa mine si una din fete chiar in momentul in care repetam prima secventa a "trezirii" de dimineata.Omul s-a prabusit langa noi, in tacere, apoi trupul i s-a chircit si mainile s-au inclestat vrand parca sa apuce aerul...in timp ce fata i se schimonosea intr-o grimasa care l-a metamorfozat complet.Am ramas blocat si tot ce am putut face a fost sa strig niste ordine tampe legate de degetul mic care ar trebui muscat caci asa auzisem din povestiri...Jojo, tehnicul nostru l-a muscat de deget dar nu a parut sa aiba vreun efect imediat.In cele din urma omul si-a revenit incet-incet muschii fetei s-au desclestat facand loc unei expresii de uimire si rusine in acelasi timp.A fost un moment din care s-a desprins puternic un sentiment ciudat: neputinta de a face ceva petru un semen de-al tau in durere.Ne-am intos la filmari.
Cu toate ca am avut la dispozitie un platou de vreo 1000 de metri patrati nu am reusit sa il aranjam in asa fel incat sa putem filma fara intreruperi.Elemente de decor se mutau de la un cadru la altul si luminile se mutau si ele in acelasi timp.Ar fi fost ideal sa nu fim nevoiti sa mutam lucuri dint-o parte in alta dar asta ar fi insemnat un supliment de lumini si de timp pe care din pacate nu ni l-am putut permite.S-a lucrat insa cu calm si veselie ba chiar a fost timp de repetitii.Ne-am umflat rau cu fulgi si lapte in incercarea de a ne sincroniza cand turnam in pahare si boluri.Pe Irina o apuca de fiecare data rasul cand vedea ca unul dintre noi toarna mai mult si trebuia sa refacem miscarea dupa ce in prealabil ne ghiftuiam cu amestecul de fulgi si lapte.Intr-un final am reusit sa ne sincronizam spre fericirea Irinei careia inca vreo cateva duble i-ar fi distrs cariera de fotomodel.
O alta problema a fost oboseala.Dupa 16 ore de filmare e greu sa mai fii la fel ca la inceput.Ceva se automatizeza in tine si nu-ti mai poti controla reactiile in fata camerei asa cum ti-ai dori.Creierul da comanda muschilor dar oboseala filtreaza si transforma rezultatul scontat.Asa ca intr-un final ceea ce se vroia un zambet se transforma in ranjet sau grimasa.Din fericire toata lumea a luptat bine cu chestia asta si dupa ce am vazut clipul montat n-as mai putea spune care cadre au fost trase la sfarsitul zilei "duble" de filmare.
La montaj ne-am confruntat cu una din greselile pe care le-am facut in filmari.Desi eu am insistat sa filmam pe muzica lucrul asta nu s-a intamplat si in montaj a fost un dezavantaj.Chiar daca secventa filmata nu e un sincron de trupa( mimarea cantarii) ci o actiune oarecare daca se filmeaza pe muzica si se tine cont de tempo, secventa va avea aceeasi dinamica cu piesa.Altminteri exista riscul ca actorii sa filmeze intr-un cu totul alt ritm, de exemplu mult mai lent, ceea ce ar ingreuna editarea finala, montajul.S-a intamplat si in cazul nostru si de multe ori taieturile au fost altfel decat ni le-am propus.Oricum varianta finala a clipului este a treia varianta de montaj.
Concluzii
Ne-am propus un videoclip curat si o poveste bine determinata care sa vorbesaca despre rutina si obisnuita in cuplu.Am mizat mult pe o cromatica simpla pentru ca nu ne place varza coloristica.Am incercat sa nu exprimam mai multe mesje decat e cazul pentru ca trei minute sunt pana la urma trei minute si nu poti filosofa vizual prea mult.BED FOR LOVE e primul single de pe un disc cu piese foarte diferite.
PS.Toate comentariile pe acest blog sunt binevenite.Polemicile sunt deasemenea binevenite.In general nu voi raspunde comentariilor decat in masura in care o precizare este ABSOLUT necesara.Altminteri salut "democratia" si "curajosii" din spatele display-uri-lor.Nu sunt tolerate comentarii vulgare sau cuvinte explicite.
Sa fiti iubiti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)