marți, 30 septembrie 2008
E nevoie...
e nevoie de rafinament si eleganta...de o conversatie baroca..e nevoie de un croitor de pe la Almack...e nevoie de confidenta si demnitate..mai ales de demnitate...e nevoie de timp si de sampanie...de discretie si de cuvinte alese...e nevoie de arta in forme diverse...e nevoie de gri cu bej si bleu ciel...alb si negru...e nevoie de clavecin si de viola...e nevoie de trianglu si semineu...e nevoie de duel si aroganta...e nevoie de trecut...e nevoie de idoli...pentru ca ne place sa-i omoram din ce in ce mai des...si dupa ce o sa-i linsam pe toti...ne vom uita in jur si vom vedea numai fetze bantuite...
luni, 29 septembrie 2008
Despartire
Este public. Andreea si cu mine am ales sa ne despartim. O fraza simpla care probabil va starni multe comentarii.
Am hotarat sa comunic aceasta decizie in mod abrupt, aici pe blog, din dorinta de a evita inutile distorsiuni si scormoniri ale presei intr-un subiect care umflat si “reflectat” ar putea sa aprinda mai multe zile interesul pentru doua, trei “ziare”.
Stiu ca pentru o asemenea stire exista un anumit tip de presa si un anumit tip de public.
Probabil ca apelul la decenta si la respectul fata de un moment greu din viata unui cuplu mediatizat este inutil. Il fac totusi.
Cauzele si mecanismele unei despartiri tin de o adanca intimitate si de resorturi care nu pot fi etichetate pe hartie de ziar in cateva propozitii vulgare. Asta o stiti toti cei care ati fost macar o data intr-o asemenea situatie fie ca scrieti, fie ca cititi.
Este un moment greu pe care dorim sa il consumam in liniste fara comentarii si “investigatii” suplimentare. In consecinta este unica declaratie pe care o fac referitor la acest subiect.
Se cauta Talentul Anului la Premiile Ioan Chirila
Dupa cum scriam si pe blogul Premiilor Ioan Chirila astazi lansam Talentul anului.
Pentru cei care scriu despre jocul din teren, nu despre cel din culise...
Premiile „Ioan Chirila” cauta si anul acesta Talentul Anului. Concursul se adreseaza tinerilor care isi doresc sa devina jurnalisti sportivi, dar stiu ca pentru aceasta nu e suficient sa numeri cornere sau sa consemnezi faulturi. Mai mult decat atat, Talentul Anului e cel care stie ca ultimele aventuri amoroase si ultimele achizitii de lux ale sportivilor nu fac obiectul de interes al jurnalistilor sportivi.
La concurs sunt invitati sa participe toti autorii non-profesionisti care cred ca au „cerneala in condei". Pentru a participa, ei trebuie să trimita un text cu tema sportiva, intre 29 septembrie si 3 noiembrie, la premii@ioanchirila.ro.
Invingătorul va beneficia de un contract de colaborare cu Evenimentul zilei, timp de trei luni, avand oportunitatea de a incepe o cariera de ziarist sportiv. Cel de-al doilea clasat va fi recompensat cu o colaborare cu unul dintre cele mai populare site-uri de stiri din Romania – Hotnews, avand, de asemenea posibilitatea de a incepe o cariera de jurnalist. Va fi luat in considerare un singur text din partea fiecarui participant. Castigatorul va fi desemnat de catre doamna Iarina Demian, presedintele Fundatiei artEST si un reprezentant din partea Evenimentul Zilei.
Catalina Pitis, castigatoarea premiului pentru Talentul Anului in 2007 ii avertizeaza pe aspirantii la premiu ca acesta iti deschide un drum, dar apoi trebuie sa muncesti mult ca sa obtii rezultate. Talentul Anului nu se rezuma la momentul de pe scena, cand obtii trofeul. Inainte de momentul acesta e multa munca, dar mai ales dupa pentru ca trebuie sa dovedesti ca l-ai meritat.
Daca vrei sa scrii despre sportivi si nu despre amantele lor...
Pentru cei care scriu povestea, nu doar rezultatul...
Pentru cei care stiu sa scrie, nu doar sa numere faulturi...Pentru cei care scriu despre jocul din teren, nu despre cel din culise...
Premiile „Ioan Chirila” cauta si anul acesta Talentul Anului. Concursul se adreseaza tinerilor care isi doresc sa devina jurnalisti sportivi, dar stiu ca pentru aceasta nu e suficient sa numeri cornere sau sa consemnezi faulturi. Mai mult decat atat, Talentul Anului e cel care stie ca ultimele aventuri amoroase si ultimele achizitii de lux ale sportivilor nu fac obiectul de interes al jurnalistilor sportivi.
La concurs sunt invitati sa participe toti autorii non-profesionisti care cred ca au „cerneala in condei". Pentru a participa, ei trebuie să trimita un text cu tema sportiva, intre 29 septembrie si 3 noiembrie, la premii@ioanchirila.ro.
Invingătorul va beneficia de un contract de colaborare cu Evenimentul zilei, timp de trei luni, avand oportunitatea de a incepe o cariera de ziarist sportiv. Cel de-al doilea clasat va fi recompensat cu o colaborare cu unul dintre cele mai populare site-uri de stiri din Romania – Hotnews, avand, de asemenea posibilitatea de a incepe o cariera de jurnalist. Va fi luat in considerare un singur text din partea fiecarui participant. Castigatorul va fi desemnat de catre doamna Iarina Demian, presedintele Fundatiei artEST si un reprezentant din partea Evenimentul Zilei.
Catalina Pitis, castigatoarea premiului pentru Talentul Anului in 2007 ii avertizeaza pe aspirantii la premiu ca acesta iti deschide un drum, dar apoi trebuie sa muncesti mult ca sa obtii rezultate. Talentul Anului nu se rezuma la momentul de pe scena, cand obtii trofeul. Inainte de momentul acesta e multa munca, dar mai ales dupa pentru ca trebuie sa dovedesti ca l-ai meritat.
duminică, 28 septembrie 2008
Sibiu:(
Nu mi-a placut la Sibiu. Prea numeros line-up-ul astfel ca am ajuns sa cantam treizeci de minute. Pai noi in treizeci de minute de-abia ne incalzim. Cred ca si cei veniti special pentru Vama au fost frustrati. Ne cerem scuze si promitem sa remediem aceasta situatie intr-un viitor apropiat.
vineri, 26 septembrie 2008
Paradox?
Inocenta si naivitatea sunt doua lucruri care te imping inainte. E un paradox? Nu stiu. Dar forta pe care aceste stari ale fiintei o genereaza este autopropulsoare.
Toate inventiile lumii sunt girate de un soi de inocenta creativa...
Toate inventiile lumii sunt girate de un soi de inocenta creativa...
Cum puteti ajuta Premiile Ioan Chirila
Puteti sa preluati widget-ul Premiilor, precum si cel de la Talentul Anului ale caror coduri vor fi postate pe www.ioanchirila.ro incepand de marti.
Deasemenea puteti sa raspanditi "zvonul" acestui concurs prietenilor vostri creativi sau cu aparent talent literar si care iubesc sportul.
Detalii despre Talentul anului si despre castigatorii editiilor trecute veti gasiti pe www.ioanchirila.ro
Deasemenea puteti sa raspanditi "zvonul" acestui concurs prietenilor vostri creativi sau cu aparent talent literar si care iubesc sportul.
Detalii despre Talentul anului si despre castigatorii editiilor trecute veti gasiti pe www.ioanchirila.ro
Premiile Ioan Chirila
Suntem la editia a patra. Premiile Ioan Chirila. Echipa nostra s-a largit. Asta e bine. Au venit oameni care privesc aceasta institutie detasat, fara subiectivismul legaturii de sange.
Talentul anului este produsul meu preferat in cadrul Premiilor. Lucram la partea de comunicare acum. Mizam pe cei care vor sa scrie frumos. Sau pur si simplu sa SCRIE. Speram sa fie in numar mai mare decat anul trecut.
Pentru mine Andrei Craciun de la EVZ este cel mai mare castig al Premiilor. Faptul ca a confirmat. Il citesc constant si ma bucur ca Premiile l-au propulsat. Sper ca anula asta figura sa se repete cu altcineva. Sunt convins ca de multe ori aceasta pelicula de mediocritate si ieftin care inveleste Romania si o tine strans infasurata nu lasa sa iasa la iveala valori reale. Tupeul nu este apanajul talentului, nu? De tupeu au nevoie cei care sunt gaunosi, netalentatii.
As vrea sa le multumesc bloggerilor care vor alege sa sprijine demersul nostru (Talentul anului) la Premiile Ioan Chirila. Ajutorul lor este pretios.
Talentul anului este produsul meu preferat in cadrul Premiilor. Lucram la partea de comunicare acum. Mizam pe cei care vor sa scrie frumos. Sau pur si simplu sa SCRIE. Speram sa fie in numar mai mare decat anul trecut.
Pentru mine Andrei Craciun de la EVZ este cel mai mare castig al Premiilor. Faptul ca a confirmat. Il citesc constant si ma bucur ca Premiile l-au propulsat. Sper ca anula asta figura sa se repete cu altcineva. Sunt convins ca de multe ori aceasta pelicula de mediocritate si ieftin care inveleste Romania si o tine strans infasurata nu lasa sa iasa la iveala valori reale. Tupeul nu este apanajul talentului, nu? De tupeu au nevoie cei care sunt gaunosi, netalentatii.
As vrea sa le multumesc bloggerilor care vor alege sa sprijine demersul nostru (Talentul anului) la Premiile Ioan Chirila. Ajutorul lor este pretios.
joi, 25 septembrie 2008
Cand nu-ti gasesti cuvintele....e...Co....ay
Cand zambesti fara sa te poti opune... Cand iti vine sa-i imbratisezi pe toti cei din jurul tau... Cand iti vibreaza pana si sireturile de la tenisi...Cand iti vine brusc si vrei sa te depasasesti...Cand vrei sa scrii mai bine decat ai facut-o pana atunci...Cand iti vine sa-ti suni toata agenda ca sa le spui unde esti... Cand simti ca fericirea e palpabila aproape ca o bara contondenta... Cand simplitatea ti se pare esenta vietii si a artei moderne...Cand vrei, ca un copil, sa nu se mai termine...Cand ragusesti si totusi mai poti vorbi...Cand ti se rascoleste sufletul...Cand iti bate inima si se aduna lacrimi de fericire, aproape tampe...Cand ti se intampla toate astea si inca vreo mie pe care nu are rost sa le mai exprimi...atunci ai fost la Coldplay la Viena pe 24 sptembrie.
miercuri, 24 septembrie 2008
Van Gogh la Viena.
Am vazut expozitia Van Gogh la Vienna. Toate perioadele. Arles, Paris, St Remy... Fabuloasa diversitatea tehnicii de pictura si a viziunilor accestui suflet chinuit treizeci si sapte de ani. Tragica si glorioasa in acelasi timp puterea de lupta cu nebunia. Prolific pana la epuizare. Dupa un periplu de trei ore prin opera si viata lui realizezi micimea si efemerul si lipsa de consistenta a vremurilor noastre. Traiesc cu speranta ca ne vom reveni. Va salut.
Madonna la Viena
Aseara am fost la Madonna. Pentru ca am ajuns cu o zi inainte de Coldplay am zis sa ma duc la concert. Mi-am luat bilet de la un bisnitar. La pretul legal, culmea. Lume foarte multa. Aer curat.
Nu am ramas cu nimic de la acest concert. Sigur, nu sunt un fan al genului. Demn de mentionat este insa efortul supraomenesc al acestei femei de cincizeci de ani de a ramane in forma. Munca pe care o depune pe scena si lucrul cu propriul corp sunt demne de invidie si admiratie in acelasi timp.
Altminteri o desfasurare de forte a carei intensitate este invers proportionala cu dimensiunea rezultatului vizual.
Cred ca suprainvestirea cultului Madonnei devine deja un bumerang intr-o lume saturata de tot felul de "idoli".
Nu am ramas cu nimic de la acest concert. Sigur, nu sunt un fan al genului. Demn de mentionat este insa efortul supraomenesc al acestei femei de cincizeci de ani de a ramane in forma. Munca pe care o depune pe scena si lucrul cu propriul corp sunt demne de invidie si admiratie in acelasi timp.
Altminteri o desfasurare de forte a carei intensitate este invers proportionala cu dimensiunea rezultatului vizual.
Cred ca suprainvestirea cultului Madonnei devine deja un bumerang intr-o lume saturata de tot felul de "idoli".
Summt Story 4
Pentru un cunoscator al fizionomiilor bantuite de diversele intemperii care se abat asupra omului, chipul Floricai ar fi revelat un soi de frumusete ciudata. Trebuia sa fii atent sa intuiesti un gat zvelt de caprioara din spatele puloverului-helanca plin de pete urat mirositoare. Apoi parul cret ingrosat de timp si nespalare forma un soi de oval mai mare decat capul asemenea coafurii lui Hendrix.
Desprinse din oval cateva suvite se balanganeau in sensurile indicate de masina lui Vasile acoperind niste ochi negri, frumos migdalati. Fata maslinie venea in intampinarea ochilor iar buzele mari si carnoase desavarseau un chip dulce - pervers. Peste toate un nas stramb si mare brazdat de o taietura azteca adancea o senzualitate venita din imperfectiune, punand in valoare ochii patrunzatori.
Tebuia sa privesti toate astea atent facand abstractie de lipsa totala de feminitate a Floricai, pantalonii de trening rosu si bocancii cu doua numere mai mari care ascundeau picioare drepte subtiri si genunchi frumosi. Odata descoperita insa frumusetea din spatele mizeriei o punte nevazuta se desfasura intre privitor si ochii negri ai fetei cu nasul stramb invitand la apropiere. Toate astea erau anulate cu succes de vocea ragusita care scotea la iveala o laringita netratata racolata de corzile Floricai prin catacombele Bucurestiului. Mirosul intepator pe care il raspandea va este dealtfel binecunoscut pentru ca nu o data s-a intamplat sa va aflati langa ei. Aurolacii. Exclusii. Copii strazilor. Copii Orasului de sub oras.
Vasile trase pe dreapta undeva langa sediul guvernului, aproape de intrarea in pasajul subteran. Usa dubei ramase deschisa cat timp il asista pe Draganescu la curatenia generala. Cei doi vagabonzi erau prea adanciti in propriile reverii pentru a incerca sa fuga. Aceste racolari erau un reflex caruia nu i se mai puteau opune. Asteptau sa ajunga la destinatie pierduti in ce mai ramasese din aburii aurolacului. De indata ce efectul chimicalei se estompa apreau primele semne de agresivitate dar nu datorate situatiei de fapt ci mai degraba absentei starii calde de visare.
Vasile imbranci in duba doi puradei si un veteran. Un barbos stirb care strangea la piept o sacosa de care nu voia sub nici o forma sa se desparta. In spatele dubei Draganescu isi aprinse o tigara.
Desprinse din oval cateva suvite se balanganeau in sensurile indicate de masina lui Vasile acoperind niste ochi negri, frumos migdalati. Fata maslinie venea in intampinarea ochilor iar buzele mari si carnoase desavarseau un chip dulce - pervers. Peste toate un nas stramb si mare brazdat de o taietura azteca adancea o senzualitate venita din imperfectiune, punand in valoare ochii patrunzatori.
Tebuia sa privesti toate astea atent facand abstractie de lipsa totala de feminitate a Floricai, pantalonii de trening rosu si bocancii cu doua numere mai mari care ascundeau picioare drepte subtiri si genunchi frumosi. Odata descoperita insa frumusetea din spatele mizeriei o punte nevazuta se desfasura intre privitor si ochii negri ai fetei cu nasul stramb invitand la apropiere. Toate astea erau anulate cu succes de vocea ragusita care scotea la iveala o laringita netratata racolata de corzile Floricai prin catacombele Bucurestiului. Mirosul intepator pe care il raspandea va este dealtfel binecunoscut pentru ca nu o data s-a intamplat sa va aflati langa ei. Aurolacii. Exclusii. Copii strazilor. Copii Orasului de sub oras.
Vasile trase pe dreapta undeva langa sediul guvernului, aproape de intrarea in pasajul subteran. Usa dubei ramase deschisa cat timp il asista pe Draganescu la curatenia generala. Cei doi vagabonzi erau prea adanciti in propriile reverii pentru a incerca sa fuga. Aceste racolari erau un reflex caruia nu i se mai puteau opune. Asteptau sa ajunga la destinatie pierduti in ce mai ramasese din aburii aurolacului. De indata ce efectul chimicalei se estompa apreau primele semne de agresivitate dar nu datorate situatiei de fapt ci mai degraba absentei starii calde de visare.
Vasile imbranci in duba doi puradei si un veteran. Un barbos stirb care strangea la piept o sacosa de care nu voia sub nici o forma sa se desparta. In spatele dubei Draganescu isi aprinse o tigara.
marți, 23 septembrie 2008
Coldplay
Gata! ma indrept catre Coldplay la Viena. Astept acest concert de ceva timp. Aud ca merg multi romani. Poate facem o galerie mare pe acolo:)
O sa furnizez hot impressions...
O sa furnizez hot impressions...
Intrebare...
Oare Dumnezeu ne-a dat batranetea ca forma obligatorie de pocainta? Caci nu realizam apropierea Lui si nu ii constientizam maretia decat o data cu primele semne de slabiciune ale trupului.
duminică, 21 septembrie 2008
Summit story 3
Draganescu trebuia sa curete canalele de aurolaci. Dar nu pentru totdeauna. Doar pe perioada summit-ului. I se parea degradant si inutil. Mai ales ca javrele astea de aurolaci nu pareau in stare sa se organizeze pentru nimic. Nici sa si-o traga nu puteau, daramite sa dinamiteze vreun culoar subteran. Exces de zel, isi spuse Draganescu uitandu-se in ochii tampi ai lui Aurel. Asta am facut tot timpul, exces de zel. Si de-asta ni s-a dus buhu' ca suntem pregatiti. Pe naiba, pregatiti.
- Hai, ma, bagati-i in duba! Cate intersectii mai avem? - Sapte, raspunse un vlajgan ras in cap si imbracat in niste blugi maro si o geaca de piele luga si neagra. - Baga-i in duba Vasile. Ba, nu-i bate ca de-abia se tin pe picioare.
Acum pe Aurel si Florica ii lega curiozitatea fata de viitorul apropiat. Nu prea le convenea ca vor iesi din canal. Aurel era speriat ca o sa ajunga din nou la vreun leagan unde o sa-i spele si o sa manance mamaliga gretoasa cu branza. Stia ca e posibil sa-l desparta din nou de Florica si asta il speria si il facea mai agresiv. Incerca sa lupte cu Vasile. O lovitura scurta in plex ii taie respiratia. - Trage pantalonii pe tine, rosti Vasile calm, scarbit. Aurel se executa gafaind hipnotizat si cauta punga sa mai inhaleze o data vis si libertate. - Lasa dracu punga. Florica radea in aceeasi pozitie in care ii surprinsese Draganescu. Vasile ii stranse de brate si ii conduse catre duba. Portierele dubei se inchisera cu zgomot in urma lor. Vasile demara in tromba urmat de Audi-ul negru in care se afla Draganescu si soferul sau. - Crezi ca ne duce la centru? ingaima Aurel. - Nuuuuuu, rase Florica, ne duceeeee la maaaassssaaaaa....- Ce-ai fa? - Mi-e foooaaaaammeeee? - N-are mancare astia, fa! Florica isi lasa capu pe spate si sopti: - Steleleeee, se vede steleeee. Aurel o lasa in plata ei si privi pe fereastra dubei.
Cunostea bine locurile pe unde alerga Vasile cu masina. Nu stia cum se numesc dar le invatase pe de rost. Batuse orasul in lung si-n lat prin raidurile sale nocturne astfel incat nimic nou nu parea sa-i uimeasca retina. Casa Poporului era "casa aia mare" Dambovitza era " apa scurta" Intercontinentalul era " blocu' cu brad" unde venea iarna cu Florica si priveau fascinati bradul luminos de pe hotel in timp ce aburii calzi ai gurii de canal le toropeau fesele obosite de mers. Mitropolia era "casa cu soldati" pentru ca de fiecare data cand incercase fascinat sa treaca de bariera jandarmii il alungasera cu flegme si suturi in fund. Nu-i placeau bisericile pentru ca luase bataie in repetate randuri de la cersetorii profesionisti.
Duba se opri la "reclamele mari". Asta era viziunea lui Aurel asupra magazinului Unirea. Florica vedea stele in continuare si radea tamp. Aurel o lua protector pe dupa gat. Stia ca in curand o sa se suie in duba si altii ca ei si voia sa fie clar ca Florica e iubita lui. Oricum pentru oricine ar fi urcat o buna perioada s-ar fi ridicat intrebarea daca Florica era fata sau baiat.
va urma
- Hai, ma, bagati-i in duba! Cate intersectii mai avem? - Sapte, raspunse un vlajgan ras in cap si imbracat in niste blugi maro si o geaca de piele luga si neagra. - Baga-i in duba Vasile. Ba, nu-i bate ca de-abia se tin pe picioare.
Acum pe Aurel si Florica ii lega curiozitatea fata de viitorul apropiat. Nu prea le convenea ca vor iesi din canal. Aurel era speriat ca o sa ajunga din nou la vreun leagan unde o sa-i spele si o sa manance mamaliga gretoasa cu branza. Stia ca e posibil sa-l desparta din nou de Florica si asta il speria si il facea mai agresiv. Incerca sa lupte cu Vasile. O lovitura scurta in plex ii taie respiratia. - Trage pantalonii pe tine, rosti Vasile calm, scarbit. Aurel se executa gafaind hipnotizat si cauta punga sa mai inhaleze o data vis si libertate. - Lasa dracu punga. Florica radea in aceeasi pozitie in care ii surprinsese Draganescu. Vasile ii stranse de brate si ii conduse catre duba. Portierele dubei se inchisera cu zgomot in urma lor. Vasile demara in tromba urmat de Audi-ul negru in care se afla Draganescu si soferul sau. - Crezi ca ne duce la centru? ingaima Aurel. - Nuuuuuu, rase Florica, ne duceeeee la maaaassssaaaaa....- Ce-ai fa? - Mi-e foooaaaaammeeee? - N-are mancare astia, fa! Florica isi lasa capu pe spate si sopti: - Steleleeee, se vede steleeee. Aurel o lasa in plata ei si privi pe fereastra dubei.
Cunostea bine locurile pe unde alerga Vasile cu masina. Nu stia cum se numesc dar le invatase pe de rost. Batuse orasul in lung si-n lat prin raidurile sale nocturne astfel incat nimic nou nu parea sa-i uimeasca retina. Casa Poporului era "casa aia mare" Dambovitza era " apa scurta" Intercontinentalul era " blocu' cu brad" unde venea iarna cu Florica si priveau fascinati bradul luminos de pe hotel in timp ce aburii calzi ai gurii de canal le toropeau fesele obosite de mers. Mitropolia era "casa cu soldati" pentru ca de fiecare data cand incercase fascinat sa treaca de bariera jandarmii il alungasera cu flegme si suturi in fund. Nu-i placeau bisericile pentru ca luase bataie in repetate randuri de la cersetorii profesionisti.
Duba se opri la "reclamele mari". Asta era viziunea lui Aurel asupra magazinului Unirea. Florica vedea stele in continuare si radea tamp. Aurel o lua protector pe dupa gat. Stia ca in curand o sa se suie in duba si altii ca ei si voia sa fie clar ca Florica e iubita lui. Oricum pentru oricine ar fi urcat o buna perioada s-ar fi ridicat intrebarea daca Florica era fata sau baiat.
va urma
Super Campina
Asteptam impresiile celor care au fost la concertul din Campina. Pentru noi a fost unul din concertele cu cea mai buna atmosfera si relationare pe scena. Ne-am simtit foarte "impreuna" de la inceput pana la sfarsit.
vineri, 19 septembrie 2008
Claxonul, fenomen complex, element de psihanaliza
Ati sesizat ceva in trafic? Soferii romani nu claxoneaza ca sa atentioneze. Ei claxoneaza ca sa pedepseasa, sa admonesteze , sa taxeze si sa mai dea si o lectie daca se poate. "Dobitocul" din fata ta nu vede ca a gresit, futu-i pasca ma-sii? Ia sa-i arat eu una! Si arde-l pe claxon lung si indesat, cu efect racoritor ca deh! i-am aratat eu lui. Asa ca, practic, claxonul devine instrument de defulare, un debuseu al gunoaielor adunate de unde? Ce societate suntem daca e nevoie de trafic ca sa ne descarcam angoasele, fricile si ura? Cand am ajuns toti un neam de justitiari? Ca acum nouasprezece ani, ne conducea unu' mic si analfabet si nu miscam in front. Asta da transformare. Arde-l pe claxon!!! Ce daca ala din fata e incepator? Ce, io l-am pus sa-si ia carnet?
Prea mult
Nu pot sa cred. Pur si simplu am ramas stupefiat azi cand am vazut pe PRO TV un clip( mult spus) de la o manea ca teasing la un serial numit Poveste de Cartier. Am ramas stupefiat. Nu mai folosesc serviciile companiei mele de cablu de vreo sase luni. Ma informez on-line de pe cateva site-uri care-mi sunt de folos. Nu pot sa cred ca PRO TV a ales sa faca audienta astfel. Ma intreb cine joaca in serial. E mult...este prea mult...Ma duc la Coldplay saptamana viitoare...Poate uit.
PS. Nu cred ca locul Actorului Stefan Iordache mai era in divertismentul Romaniei Moderne. Ce facem insa cu marii actori in viata obligati sa accepte decaderea in schimbul acestor cateva surse de subzistenta numite cu indulgenta seriale tv. Dar poate gresesc eu si vreau sa joc in filme prea smechere. Oricum n-aveau ce sa-mi dea in Poveste de Cartier. Poate vreun fraier bun de facut:)
PS. Nu cred ca locul Actorului Stefan Iordache mai era in divertismentul Romaniei Moderne. Ce facem insa cu marii actori in viata obligati sa accepte decaderea in schimbul acestor cateva surse de subzistenta numite cu indulgenta seriale tv. Dar poate gresesc eu si vreau sa joc in filme prea smechere. Oricum n-aveau ce sa-mi dea in Poveste de Cartier. Poate vreun fraier bun de facut:)
joi, 18 septembrie 2008
Absolut fabulos...
Eu am plans. Evgeny Kissin a fost la Bucuresti la festivalul Enescu interpretand mgistral concertul nr 5 pentru pian si orchestra de Beethoven. Aici el are 12 ani/concert no1 de Chopin.
miercuri, 17 septembrie 2008
Bad day.
Am o zi proasta. Timpul imi e dusman. Norii ma apasa si nici macar nu am chef sa scriu. O fac totusi in speranta unei exorcizari eficiente. Demonii mei sunt insa bine ancorati in muschii creierului. Azi ma apasa norii si propriile mele esecuri.
Da, esuez din cand in cand, probleme? Sau nu e normal sa se intample unui personaj cu oarecare succes?
Am o zi proasta si ca urmare scriu prostii. Cand voi avea o zi buna o sa scriu bunatati. Voi o sa le consumati si o sa va lingeti pe sinapse de bune ce vor fi.
Ma rog...
Da, esuez din cand in cand, probleme? Sau nu e normal sa se intample unui personaj cu oarecare succes?
Am o zi proasta si ca urmare scriu prostii. Cand voi avea o zi buna o sa scriu bunatati. Voi o sa le consumati si o sa va lingeti pe sinapse de bune ce vor fi.
Ma rog...
Vis palpabil...
Am visat azi noapte ca zbor. Intr-o naveta spatiala nu foarte speciala.Cu viteza luminii. Am primit cateva indicatii pe care nu mi le mai amintesc. Apoi un sentiment incredibil de viteza care mi-a generat frica de a deschide ochii.
La viraje, care erau destul de largi, aveam senzatia ca organele mi se amesteca unele peste altele pentru ca mai apoi sa revina in pozitiile lor initiale. A fost fabulos. Doar catre finalul calatoriei cand nava a decelerat am avut puterea sa descid ochii si corpul mi-a fost eliberat parca dintr-o stransoare placuta.
Mai vreau...
La viraje, care erau destul de largi, aveam senzatia ca organele mi se amesteca unele peste altele pentru ca mai apoi sa revina in pozitiile lor initiale. A fost fabulos. Doar catre finalul calatoriei cand nava a decelerat am avut puterea sa descid ochii si corpul mi-a fost eliberat parca dintr-o stransoare placuta.
Mai vreau...
CFR Cluj. Multumim pentru speranta...
Fara cuvinte. Absolut fara cuvinte. Victoria Clujului este un crin nascut in mocirla fotbalului romanesc. Multumim mult de tot.
marți, 16 septembrie 2008
E lata rau..
Fratilor e lata rau. America sta sa cada, Dow Jones sub 11000, am shortat WallMart si se incapataneaza sa ramana sus si asta ma scoate din sarite. Sunt long pe Yahoo dar nu da semne de mari miscari in sus. E o piata complet nebuna in care indicii economici care oricum sunt varza nu par sa mai influenteze nimic. Toata lumea asteapta salvarea sau prabusirea AIG. Ma intreb ce banca europeana urmeaza? Eu am riscat si am intrat long pe Erste.
luni, 15 septembrie 2008
Apocalipsa digitala. The death of digital hatred and display courage.
....si va veni o zi cand cutiile luminoase se vor opri...si oamenii nu vor mai fi conectati...si nu vor mai putea scrie nimic acolo...si un urlet groaznic va inconjura Pamantul si multi vor crede ca a venit Ziua Fiarei...dar nu, nu va fi asa...si oamenii vor iesi disperati din case plini de URA pe care n-or s-o mai poata varsa in cutiile luminoase...si strazile se vor umple de oameni plini de URA...
si din ceruri se va revarsa o caldura fierbinte care va topi cablurile...si oamenii umfati de URA vor incepe sa plesneasca...si URA se va revarsa din ei ca o lava fierbinte cenusie...si strazile se vor umple de URA oamenilor...si vor suna goarnele ingerilor care vor veni sa sape santuri pentru URA oamenilor...si atunci sa va tineti departe de raurile de URA ...ca ingerii o vor duce la capatul Timpului...iar cei ramasi fara URA se vor zvarcoli arsi de Iubirea celorlati...si unii vor muri...iar cei mai puternici vor arde pana se vor fi vindecat de URA...
si va lasa pe Pamant Dumnezeu ingerii care sa vegheze sa nu se mai aprinda cutiile luminoase ca sa nu se mai adune URA in ele...caci va veni o vreme cand oamenii vor incerca sa aprinda din nou cutiile luminoase...sa stie toti multe despre unii despre altii...si vor vrea sa invie din nou ocara si blestemul...
...dar asta va veni aproape de ziua Judecatii...pana atunci mai e loc de URA in sufletele oamenilor si in cutiile luminoase...
si din ceruri se va revarsa o caldura fierbinte care va topi cablurile...si oamenii umfati de URA vor incepe sa plesneasca...si URA se va revarsa din ei ca o lava fierbinte cenusie...si strazile se vor umple de URA oamenilor...si vor suna goarnele ingerilor care vor veni sa sape santuri pentru URA oamenilor...si atunci sa va tineti departe de raurile de URA ...ca ingerii o vor duce la capatul Timpului...iar cei ramasi fara URA se vor zvarcoli arsi de Iubirea celorlati...si unii vor muri...iar cei mai puternici vor arde pana se vor fi vindecat de URA...
si va lasa pe Pamant Dumnezeu ingerii care sa vegheze sa nu se mai aprinda cutiile luminoase ca sa nu se mai adune URA in ele...caci va veni o vreme cand oamenii vor incerca sa aprinda din nou cutiile luminoase...sa stie toti multe despre unii despre altii...si vor vrea sa invie din nou ocara si blestemul...
...dar asta va veni aproape de ziua Judecatii...pana atunci mai e loc de URA in sufletele oamenilor si in cutiile luminoase...
duminică, 14 septembrie 2008
Stefan Iordache a plecat dintre noi.
Brusc, este o duminica trista. Prima intrebare care-mi vine in minte este: Domnule Stefan Iordache si noi? Noi ce facem acum? Cui lasati teatrul? Noua? Ce sa facem noi cu el fara dumneavoastra?
Stefan Iordache nu mai e printre noi. Vestea pica dur, implacabil, da buzna in sufletele noastre precum lumina intr-o camera ale carei ferestre n-au mai fost deschise demult.
Cand pleaca un asemenea Actor gandul ca a trecut intr-o lume mai buna nu te alina. Te doare ca lumea in care ai ramas tu este mai saraca.
L-am vazut in 1990 in Fuga lui Bulgakov la Teatrul de Comedie. Juca alaturi de mama si de multi alti actori frumosi ai teatrului in spectacolul Catalinei Buzoianu.
Un spectacol fabulos despre sufletul rusesc, rusi dezradacinati in exil. Iordache era magnific. Mi-a ramas in minte urletul despartirii de femeia lui: Liusia. Era toata fatalitatea sufletului rus intr-un strigat inconfundabil si ravasitor.
Acum aflu ca Stefan Iordache nu mai este printre noi.
Nici macar nu este nedrept, trist sau amar. Este inspaimantator. Pentru ca ma uit in jur si vad ca ei sunt din ce in ce mai putini.
Si mai vad ca ceilati sunt din ce in ce mai multi.
Domnule Stefan Iordache ati mai fi putut sa stati putin cu noi. Pana cand ne regaseam drumul...fara dumneavoastra o sa mai ratacim putin...
Drum bun, Domnule Stefan Iordache.
E posibil ca pentru oameni ca dumneavoastra "lumea noastra moderna" sa fi devenit exil.
Drum bun...
Stefan Iordache nu mai e printre noi. Vestea pica dur, implacabil, da buzna in sufletele noastre precum lumina intr-o camera ale carei ferestre n-au mai fost deschise demult.
Cand pleaca un asemenea Actor gandul ca a trecut intr-o lume mai buna nu te alina. Te doare ca lumea in care ai ramas tu este mai saraca.
L-am vazut in 1990 in Fuga lui Bulgakov la Teatrul de Comedie. Juca alaturi de mama si de multi alti actori frumosi ai teatrului in spectacolul Catalinei Buzoianu.
Un spectacol fabulos despre sufletul rusesc, rusi dezradacinati in exil. Iordache era magnific. Mi-a ramas in minte urletul despartirii de femeia lui: Liusia. Era toata fatalitatea sufletului rus intr-un strigat inconfundabil si ravasitor.
Acum aflu ca Stefan Iordache nu mai este printre noi.
Nici macar nu este nedrept, trist sau amar. Este inspaimantator. Pentru ca ma uit in jur si vad ca ei sunt din ce in ce mai putini.
Si mai vad ca ceilati sunt din ce in ce mai multi.
Domnule Stefan Iordache ati mai fi putut sa stati putin cu noi. Pana cand ne regaseam drumul...fara dumneavoastra o sa mai ratacim putin...
Drum bun, Domnule Stefan Iordache.
E posibil ca pentru oameni ca dumneavoastra "lumea noastra moderna" sa fi devenit exil.
Drum bun...
sâmbătă, 13 septembrie 2008
vineri, 12 septembrie 2008
Cam bine aseara:))
Aseara a fost cam bine la Cafeneaua Actorilor. Superpublic, supercantare. Ca de obicei nu ramane decat sa va multumim. Cronica mai bine o faceti voi. Urmeaza Chitila maine.
Pentru mine cel mai frumos moment a fost refrenul de la Dumezeu nu apare... cantat de gasca din spate. Avea ceva de public englez pe un stadion de fotbal. Nice feeling me brothers!!!
Pentru mine cel mai frumos moment a fost refrenul de la Dumezeu nu apare... cantat de gasca din spate. Avea ceva de public englez pe un stadion de fotbal. Nice feeling me brothers!!!
joi, 11 septembrie 2008
Nu cazinoul e problema!!
Nu cred ca in raport cu nationala ma intereseaza calitatea morala a lui Piturca. Nu a trisat in templu. A trisat in cazino. cazinourile triseaza la randul lor stim bine asta. In Las Vegas si peste tot aiurea bautura e gratis. Apoi pompeaza oxigen( in Caesar's Palace, Bellagio, MGM) ca sa te tina treaz si euforic. Si tu joci, joci, joci.
Nu mi se pare imorala pasiunea pentru poker, cazino sau jocurile de noroc. Sa nu uitam ca Dostoievski isi pierdea banii la Baden Baden. Asta nu l-a impiedicat sa scrie Karamazovii.
Ce ma deranjeaza e lipsa rezultatelor la nationala. Din punctul meu de vedere este singurul loc unde poate fi atacat Piturca. Maradona era cel mai mare jucator al lumii si cand priza cocaina. Si l-a dat in gat mafia italiana pentru ca in nouazeci i-a batut in semifinale. Iar Italia nu a putut accepta asta. Zeul lui Napoli a fost detronat. Dar fotbalul pe care il juca era sublim.
Piturca poate sa-si masluiasca toate cartile daca Romania joaca sublim. Noi de la Romania vrem fotbal si asta vrem si de la antrenorul ei. Restul sunt numere castigatoare. Rosii sau negre.
Nu mi se pare imorala pasiunea pentru poker, cazino sau jocurile de noroc. Sa nu uitam ca Dostoievski isi pierdea banii la Baden Baden. Asta nu l-a impiedicat sa scrie Karamazovii.
Ce ma deranjeaza e lipsa rezultatelor la nationala. Din punctul meu de vedere este singurul loc unde poate fi atacat Piturca. Maradona era cel mai mare jucator al lumii si cand priza cocaina. Si l-a dat in gat mafia italiana pentru ca in nouazeci i-a batut in semifinale. Iar Italia nu a putut accepta asta. Zeul lui Napoli a fost detronat. Dar fotbalul pe care il juca era sublim.
Piturca poate sa-si masluiasca toate cartile daca Romania joaca sublim. Noi de la Romania vrem fotbal si asta vrem si de la antrenorul ei. Restul sunt numere castigatoare. Rosii sau negre.
miercuri, 10 septembrie 2008
Vama. Cafeneaua actorilor.
Maine. Cafeneaua actorilor - Lacul Tineretului. Vama Show. 22 00. Bilete: 35-50 lei ( consumatie )
Cantarea se preconizeaza excelenta. SEE U THERE!!
Cantarea se preconizeaza excelenta. SEE U THERE!!
marți, 9 septembrie 2008
Uitare si iubire
"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti"
Dar oare iubirea de sine nu te acapareaza total. Mai este loc de dedicare? Marile iubiri inseamna uitare de sine, un fel de parasire a egoului pentru a te reintrupa in cu toate fortele in obiectul iubirii tale in persoan iubita. Mi se pare astfel ca iubirea pentru aproapele tau nu se poate defini in cadrul acestei comparatii.
Daca ajungi sa-ti constientizezi si sa-ti evaluezi iubirea de sine nu vei mai avea putere s-o sadesti in altii. Isus nu s-a iubit pe sine. I-a iubit pe oameni pana la uitare de sine. Atat de mult i-a iubit pe oameni incat acolo sus pe cruce a uitat sa se salveze. Ar fi putut s-o faca dar uitarea de sine l-a impiedicat.
Cu asta trebuie sa inceapa si oamenii. Cu uitarea eului si investirea in cel de langa. Este insa cel mai greu pas de facut.
Dar oare iubirea de sine nu te acapareaza total. Mai este loc de dedicare? Marile iubiri inseamna uitare de sine, un fel de parasire a egoului pentru a te reintrupa in cu toate fortele in obiectul iubirii tale in persoan iubita. Mi se pare astfel ca iubirea pentru aproapele tau nu se poate defini in cadrul acestei comparatii.
Daca ajungi sa-ti constientizezi si sa-ti evaluezi iubirea de sine nu vei mai avea putere s-o sadesti in altii. Isus nu s-a iubit pe sine. I-a iubit pe oameni pana la uitare de sine. Atat de mult i-a iubit pe oameni incat acolo sus pe cruce a uitat sa se salveze. Ar fi putut s-o faca dar uitarea de sine l-a impiedicat.
Cu asta trebuie sa inceapa si oamenii. Cu uitarea eului si investirea in cel de langa. Este insa cel mai greu pas de facut.
luni, 8 septembrie 2008
Chirila Gaga Show
Tired after concert. Late night, almost morning. Almost asleep. Still speaking although...
chirila gaga show
Asculta mai multe audio Divertisment »
chirila gaga show
Asculta mai multe audio Divertisment »
duminică, 7 septembrie 2008
back home
hi everyone. multumim targoviste, multumim brezoi. s-au filmat vreo 12 ore de material. vom posta de maine un mini serial de cate cinci minute. it's gonna be fun. in rest ne vedem curand in Bucuresti pentru o cantare cu feeling de club. more from tomorrow.
vineri, 5 septembrie 2008
Making of
Am ajuns la Targoviste. Paul si Alexandra filmeaza. Making of these two concerts. Vom posta imagini duminica. In holul hotelului o tigancusa de 10 ani ne-a dansat manele. Sper ca nu era insarcinata:)). Am filmat. A fost de acord. Wait for the images.
Aviz Jurnalistilor
Sunt dispus sa particip saptamana viitoare la o dezbatere legata de legea teatrelor. Anyone interested in discussing that?
joi, 4 septembrie 2008
Prea mult de ales
Avem prea mult de ales. Mii de produse destinate aceluiasi scop. Aceasi gama, alte denumiri. Mii de modele de blugi, camasi, sacouri sau pantofi. Mii de aparate de fotografiat cu diferente nesemnificative. Mii de conserve ale aceluiasi produs cules din mii de destinatii cu "e" uri putin schimbate.
Mii de ceasuri, mii de aspirine de la sute de producatori, milioane de dvd-uri din diverse zone. Mii de carti aspirationale. Milioane de reusite in viata si mii de oameni de succes. Milioane de fotomodele, aceeasi poveste, alte trasaturi.
Mii de locuri in care sa faci aceleasi lucruri. Miliarde de site-uri porno. Aceleasi pozitii, aceleasi copulatii, aceleasi fantezii.
Avem de ales. Este apogeul libertatii de optiune. Suntem atat de liberi incat nu mai putem alege. Atat de multe sunt de ales incat sfarsim obositi, indoiti de justetea alegerii pe care inca nu am facut-o.
Avem atat de mult de ales. Inspaimantator de multe optiuni care ne-o blocheaza pe cea care Trebuie facuta. Si daca cumva ai ales, zgomotul tuturor celorlate alegeri pe care ai fi putut sa le faci te asurzeste in asemenea hal incat nu-ti mai auzi gandurile. Buna seara, doamnelor si domnilor, sunt un cetatean al lumii mele si nu mai stiu ce sa aleg. Voi?
Mii de ceasuri, mii de aspirine de la sute de producatori, milioane de dvd-uri din diverse zone. Mii de carti aspirationale. Milioane de reusite in viata si mii de oameni de succes. Milioane de fotomodele, aceeasi poveste, alte trasaturi.
Mii de locuri in care sa faci aceleasi lucruri. Miliarde de site-uri porno. Aceleasi pozitii, aceleasi copulatii, aceleasi fantezii.
Avem de ales. Este apogeul libertatii de optiune. Suntem atat de liberi incat nu mai putem alege. Atat de multe sunt de ales incat sfarsim obositi, indoiti de justetea alegerii pe care inca nu am facut-o.
Avem atat de mult de ales. Inspaimantator de multe optiuni care ne-o blocheaza pe cea care Trebuie facuta. Si daca cumva ai ales, zgomotul tuturor celorlate alegeri pe care ai fi putut sa le faci te asurzeste in asemenea hal incat nu-ti mai auzi gandurile. Buna seara, doamnelor si domnilor, sunt un cetatean al lumii mele si nu mai stiu ce sa aleg. Voi?
miercuri, 3 septembrie 2008
Gingasie
- Aveti muschi de porc?
- Avem.
- Dati-mi va rog patruzeci si cinci de kilograme.
- Altceva?
- Doi trandafiri va rog...
- Avem.
- Dati-mi va rog patruzeci si cinci de kilograme.
- Altceva?
- Doi trandafiri va rog...
Legea Teatrelor se amana treizeci de zile
Adoptarea normelor metodologice de aplicare a legii teatrelor se amana treizeci de zile. Detalii aici.
PS. Voi formula curand o opinie asupra acestei legi.
PS. Voi formula curand o opinie asupra acestei legi.
Despre voce in teatru.
- Nu se aude nimic de aici din spate. Vorbeste mai tare!! Vocea ii apartine lui Cornel Vulpe actor exceptional al Teatrului de Comedie plecat dintre noi acum cativa ani. Pe scena sunt eu, Tudor Chirila. Nu, gresesc. Pe scena este un ied, un student obraznic si nestiutor animat de o dorinta nestapanita de a face dar fara mijloace.
Vocea mea e slaba. Am de evoluat pe o tirada importanta care se intinde pret de vreo cinsprezece minute. Alexandru Tocilescu nu pare foarte interesat de mijloacele mele. El e regizor si vede in ansamblu. Pentru el actorul nu e decat parghie. Sunt singur pe scena cu vocea mea care nu patrunde si o gramada de alte probleme legate de interpretare.
Minimalizam in necunostiinta de cauza importanta vocii inca din facultate. Acolo in sali de curs de 80 de metri patrati transformate ad-hoc in spatii de joc, totul suna bine. Si atunci nu dai importanta. Te intereseaza nuantele de tot felul, modalitati de expresie. Orice mai putin vocea, pe care o tratam de multe ori ca pe un apendice. De mii de ori gresit.
Vocea este principalul mijlocitor intre actor si public. Principalul transmitator al nuantelor. Studentii sunt in general preocupati de "firesc" de un soi de naturalete care in opinia lor exclude ideea cultivarii vocii. Ce sens are sa folosesc o voce studiata daca intersul meu e sa fiu natural, firesc, aproape ca in viata de zi cu zi. Nimic mai gresit.
Teatrul nu este mimetism exclusiv. Teatrul este transfigurare, este viata filtrata si retransmisa publicului. Priviti-l pe Russel Crowe in Gladiatoruul. Chiar si atunci cand vorbeste in soapta. Apoi ascultati interviurile sau making-of-ul. Pacino in Scarface sau De Niro in Taxi Driver. Peter O'Toole in orice film sau blandetea libidinoasa a lui Jeremy Irons in Lolita. Toate acest voci au ceva in plus in momentul actului artistic. Stralucire, putere, impostatie.
Esti nimic fara vocea ta.
Rebengiuc, Malaele sunt actori cu voci studiate, impostate. Veti observa la Malaele cand vorbeste in forta un soi de emisie asemanatoare celei de opera.
In facultate dupa un monolog de forta eram ragusit doua zile. Mi se parea firesc sa fie asa. Acolo insa nu exista spectacolul de a doua zi.
La Green Hours poate n-ai nevoie de voce. Cel mai departat spectator e la sapte metri. Dar la Bulandra, National?
Se acredita ideea tot prin facultate ca daca inveti sa-ti "impingi" vocea in fata ca sa parcurga distanta pana in ultimul rand vei fi fals. Gresit din nou. Fals esti cand nu ai nimic pe dinauntru, cand joci Romeo si te gandesti la shot-uri in Bamboo. Vocea nu este altceva decat expresia starii tale interne. Esti fals, asta va transmite. Daca ai o traire credibila, te va crede orice spectator pana la a uita de granitele conventiei teatrale.
Metodele de studiu si antrenament ale vocii sunt diferite. Din pacate in scoala nimeni nu iti explica beneficiile. Cursurile sunt aride, neinteresante si studentii, oricum disperati sa ajunga sa "joace" cat mai repede cu putinta, au tendinta sa le elimine. Am facut si eu asta. Am ajuns apoi pe scena langa Cornel Vulpe. Si nu ma auzeam.
Peste cativa ani am intrat in spital diagnosticat cu noduli pe corzile vocale. Apoi peste alti cativa ani, am recidivat. Terapetul spitalului ( doamnna Gabi Dutescu) a reusit sa-mi spulbere prejudecatile pe care le-am expus mai sus si m-a invatat sa vorbesc si sa cant. Acum am o voce studiata. Pot fi la fel de firesc. Gajaiala lui Malvolio in A duasprezecea noapte nu mi-ar fi iesit mai mult de un spectacol fara antrenament.
Vocea este un muschi. Trebuie antrenat, tonifiat, relaxat, hranit.
De multe ori (cum s-a intamplat la Malvolio) ca sa descoperi un rol poti pleca de la un factor extern. O tipologie de voce, sa zicem extrem de subtiata, iti poate oferi cheia unui personaj. Poti sa-i desoperi adncimea pornind din exterior. Fara abilitatea de a te juca cu vocea ta nu vei reusi asta in veci. Un actor trebuie sa tinda sa obtina o mobilitate a vocii similara cu grimasele obtinute de Jim Carrey in urma studiului muschilor fetei.
O voce generoasa nativ este un avantaj de nepretuit pentru orice actor.
Sa translatam putin discutia in sfera unui alt tip de teatru. Politica. Un teatru ieftin e adevarat dar unteatru unde e nevoie de discurs. Care sunt pesonajele de forta pe scena politica? Cele care beneficiaza de o voce puternica sau speciala. Nu comentam calitatile lor umane. Doar vocea:
Vadim Tudor - o voce puternica pe care o foloseste din plin ca sa-si inalece adversarii. Tariceanu- voce limpede, clara, usor baritonala care sugereaza un soi de noblete si stapanire de sine. Basescu - voce parca amplificata de o palnie cu timbru special.
Apoi voci slabe care sunt un handicap pentru posesorii lor: Stolojan - voce voalata, egala, fara putere. Emil Constantinescu - voce pitigaiata, deranjanta.
In spatele vocilor cei de mai sus traiesc intr-un fel sau altul iar in momentul in care vor sa ne contacteze vocea devine pasaportul fiecaruia dintre ei in drumul catre noi. Ba mai mult. Ii potenteaza sau ii ridiculizeaza. Le ascunde sau dezvaluie calitatile sau defectele in functie de abilitatea de control a fiecaruia dintre ei.
Asa e si in teatru. Daca as fi student n-as astepta sa ajung in teatru ca sa realizez ca am o voce neantrenata. Eu am platit pentru asta.
Vocea mea e slaba. Am de evoluat pe o tirada importanta care se intinde pret de vreo cinsprezece minute. Alexandru Tocilescu nu pare foarte interesat de mijloacele mele. El e regizor si vede in ansamblu. Pentru el actorul nu e decat parghie. Sunt singur pe scena cu vocea mea care nu patrunde si o gramada de alte probleme legate de interpretare.
Minimalizam in necunostiinta de cauza importanta vocii inca din facultate. Acolo in sali de curs de 80 de metri patrati transformate ad-hoc in spatii de joc, totul suna bine. Si atunci nu dai importanta. Te intereseaza nuantele de tot felul, modalitati de expresie. Orice mai putin vocea, pe care o tratam de multe ori ca pe un apendice. De mii de ori gresit.
Vocea este principalul mijlocitor intre actor si public. Principalul transmitator al nuantelor. Studentii sunt in general preocupati de "firesc" de un soi de naturalete care in opinia lor exclude ideea cultivarii vocii. Ce sens are sa folosesc o voce studiata daca intersul meu e sa fiu natural, firesc, aproape ca in viata de zi cu zi. Nimic mai gresit.
Teatrul nu este mimetism exclusiv. Teatrul este transfigurare, este viata filtrata si retransmisa publicului. Priviti-l pe Russel Crowe in Gladiatoruul. Chiar si atunci cand vorbeste in soapta. Apoi ascultati interviurile sau making-of-ul. Pacino in Scarface sau De Niro in Taxi Driver. Peter O'Toole in orice film sau blandetea libidinoasa a lui Jeremy Irons in Lolita. Toate acest voci au ceva in plus in momentul actului artistic. Stralucire, putere, impostatie.
Esti nimic fara vocea ta.
Rebengiuc, Malaele sunt actori cu voci studiate, impostate. Veti observa la Malaele cand vorbeste in forta un soi de emisie asemanatoare celei de opera.
In facultate dupa un monolog de forta eram ragusit doua zile. Mi se parea firesc sa fie asa. Acolo insa nu exista spectacolul de a doua zi.
La Green Hours poate n-ai nevoie de voce. Cel mai departat spectator e la sapte metri. Dar la Bulandra, National?
Se acredita ideea tot prin facultate ca daca inveti sa-ti "impingi" vocea in fata ca sa parcurga distanta pana in ultimul rand vei fi fals. Gresit din nou. Fals esti cand nu ai nimic pe dinauntru, cand joci Romeo si te gandesti la shot-uri in Bamboo. Vocea nu este altceva decat expresia starii tale interne. Esti fals, asta va transmite. Daca ai o traire credibila, te va crede orice spectator pana la a uita de granitele conventiei teatrale.
Metodele de studiu si antrenament ale vocii sunt diferite. Din pacate in scoala nimeni nu iti explica beneficiile. Cursurile sunt aride, neinteresante si studentii, oricum disperati sa ajunga sa "joace" cat mai repede cu putinta, au tendinta sa le elimine. Am facut si eu asta. Am ajuns apoi pe scena langa Cornel Vulpe. Si nu ma auzeam.
Peste cativa ani am intrat in spital diagnosticat cu noduli pe corzile vocale. Apoi peste alti cativa ani, am recidivat. Terapetul spitalului ( doamnna Gabi Dutescu) a reusit sa-mi spulbere prejudecatile pe care le-am expus mai sus si m-a invatat sa vorbesc si sa cant. Acum am o voce studiata. Pot fi la fel de firesc. Gajaiala lui Malvolio in A duasprezecea noapte nu mi-ar fi iesit mai mult de un spectacol fara antrenament.
Vocea este un muschi. Trebuie antrenat, tonifiat, relaxat, hranit.
De multe ori (cum s-a intamplat la Malvolio) ca sa descoperi un rol poti pleca de la un factor extern. O tipologie de voce, sa zicem extrem de subtiata, iti poate oferi cheia unui personaj. Poti sa-i desoperi adncimea pornind din exterior. Fara abilitatea de a te juca cu vocea ta nu vei reusi asta in veci. Un actor trebuie sa tinda sa obtina o mobilitate a vocii similara cu grimasele obtinute de Jim Carrey in urma studiului muschilor fetei.
O voce generoasa nativ este un avantaj de nepretuit pentru orice actor.
Sa translatam putin discutia in sfera unui alt tip de teatru. Politica. Un teatru ieftin e adevarat dar unteatru unde e nevoie de discurs. Care sunt pesonajele de forta pe scena politica? Cele care beneficiaza de o voce puternica sau speciala. Nu comentam calitatile lor umane. Doar vocea:
Vadim Tudor - o voce puternica pe care o foloseste din plin ca sa-si inalece adversarii. Tariceanu- voce limpede, clara, usor baritonala care sugereaza un soi de noblete si stapanire de sine. Basescu - voce parca amplificata de o palnie cu timbru special.
Apoi voci slabe care sunt un handicap pentru posesorii lor: Stolojan - voce voalata, egala, fara putere. Emil Constantinescu - voce pitigaiata, deranjanta.
In spatele vocilor cei de mai sus traiesc intr-un fel sau altul iar in momentul in care vor sa ne contacteze vocea devine pasaportul fiecaruia dintre ei in drumul catre noi. Ba mai mult. Ii potenteaza sau ii ridiculizeaza. Le ascunde sau dezvaluie calitatile sau defectele in functie de abilitatea de control a fiecaruia dintre ei.
Asa e si in teatru. Daca as fi student n-as astepta sa ajung in teatru ca sa realizez ca am o voce neantrenata. Eu am platit pentru asta.
marți, 2 septembrie 2008
trafic drama
Ieri pe Calea Dorobanti am vazut o femeie lovita de masina. Statea intinsa, parca adormita, cu obrazul pe caldaram. Nu stiu daca murise. Salvarea tocmai ajungea la fata locului. Am privit-o timp de trei secunde din masina mea care rula incet pe langa locul accidentului.
Astazi am vazut pe Calea Victoriei o pisica zvarcolindu-se in agonie. Mai putin de o secunda din goana masinii. Imaginea spasmelor bietului animal ma urmareste si acum.
Astazi am vazut pe Calea Victoriei o pisica zvarcolindu-se in agonie. Mai putin de o secunda din goana masinii. Imaginea spasmelor bietului animal ma urmareste si acum.
Despre arta actorului. Despre teatru.
Ce am invatat in facultate? Ce am invatat in scoala de teatru? Cat din ce am invatat mi-a folosit intr-adevar pe scena? Care este rostul aptitudinilor fizice? Voce, forma fizica, abilitati de miscare? Care e diferenta dintre sala de clasa si o sala de spectacol? Cum te descurci cu regizori neinspirati? Care sunt nuantele relatiei actor - regizor? Cum repeti? Cum relationezi cu partenerul?
Sunt doar cateva intrebari( si mai am multe in cap) la care m-am gandit sa raspund. Poate ca cineva( student actori, student regizori) este interesat de raspunsurile pe care le-am gasit acestor intrebari. Poate ca umila mea experienta va folosi cuiva. Sau poate ca rememorarea imi va folosi mie. Oricum va fi un castig asa ca voi scrie periodic despre asta sub eticheta "despre teatru".
Sunt doar cateva intrebari( si mai am multe in cap) la care m-am gandit sa raspund. Poate ca cineva( student actori, student regizori) este interesat de raspunsurile pe care le-am gasit acestor intrebari. Poate ca umila mea experienta va folosi cuiva. Sau poate ca rememorarea imi va folosi mie. Oricum va fi un castig asa ca voi scrie periodic despre asta sub eticheta "despre teatru".
luni, 1 septembrie 2008
Theater News
Am lipsit putin. Am fost pana in camara sa pun niste muraturi:). M-au sunat de la teatru. Vestea cea buna ar fi ca vor sa reluam A douasprezecea noapte(W. Shakespeare). Pentru cei care nu stiu l-am interpretat cu oarecare succes pe Malvolio in acest spectacol.
Ideea reluarii lui ma face sa zambesc pentru ca m-am distrat bine de tot jucandu-l. Din distributie mai fac parte Stefan Banica, Emilia Popescu, Dorina Chiriac si multi altii talentati si charismatici. Cred ca daca reusim sa ne adunam cu totii sa repetam s-ar putea sa veniti sa radeti din octombrie. La Teatrul de Comedie.
Mi-as dori foarte tare sa reluam si Chirita of Barzoieni.
Ideea reluarii lui ma face sa zambesc pentru ca m-am distrat bine de tot jucandu-l. Din distributie mai fac parte Stefan Banica, Emilia Popescu, Dorina Chiriac si multi altii talentati si charismatici. Cred ca daca reusim sa ne adunam cu totii sa repetam s-ar putea sa veniti sa radeti din octombrie. La Teatrul de Comedie.
Mi-as dori foarte tare sa reluam si Chirita of Barzoieni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)