Duminica ne vedem la Vama Veche unde o sa inchidem festivalul Folk you la orele 24 30. Sper ca multi dintre fanii Vama vor fi prezenti acolo in primele randuri. Cum Vama Veche nu mai e demult locul unui public omogen avem nevoie de voi acolo.
Am hotarat sa prezentam doua cantece absolut noi care vor face parte din urmatorul nostru disc. Este vorba despre Departe( cred ca e inca un titlul de lucru) si Regatul meu pe-un vis. Cel de-al doilea cantec are o prima varianta in engleza dar la Folk You il vom prezenta in romana. Va fi al doilea cantec din concert. M-am gandit sa dezvalui versurile acestor cantece pentru ca, cine stie, poate ne faceti surpriza sa le invatati pana atunci sau macar sa aveti niste foi de pe care sa le cititi. Iata-le:
Departe
Padurea se-nfioara,
Un pieptene urias trecut prin vant.
Inconstient,
Intr-un covor de frunze
M-abandonez si ma afund...
Am parasit orasul
Pentru un vis de lemn si de pamant
Stelele pe cer
Iubito pune masa
Lumina lunii sa ne spele bland...
Atent ascult furnicile
Si-nvat cum e sa ai un vis comun
Cu alte mii si mii...
Am parasit orasul
Blestemul viselor ce stau la rand…
Departe - cine sunt cu adevarat citesc in lemn si-n fum
Departe - padurea imi e casa acum, invat sa imi fac drum
Departe - primesc botezul fiarelor in noptile tarzii
Departe - iubire este cand asculti furnicile cum plang
Natura e un adevar
In care ma voi scufunda etern,
Adevar de lemn.
Intr-un covor de frunze
Am sa-mi ingrop ramasitele
Dintr-un covor de frunze
Am sa renasc acum...
Regatul meu pe-un vis
Te-nvata sa distrugi un vis
Ei nu te vor in libertate
Cu sufletul in coma,
Hranesti mediocritate
Un somnambul social
Cu sufletul pe moarte
Vor sa consumi sabloane
Viata prefabricata
Pe orice drum spre succes
Iti dau ei GPS
Te uiti atent pe harta
Visele tale nu-s
Vise
Am inca vise
Daca visez raman in viata si liber
Un vis dau totul pe un vis, un vis care sa-mi dea libertate, sa-mi dea libertate
Un vis regatul meu pe-un vis, un vis ca o lumina prin noapte, sa-mi dea libertate
Expropriaza vieti
Traiesc in locul tau
Cumpara suflete moarte
E randul tau!!!!!
Vise
-Sa nu cumva sa renunti
Ai inca vise
-Oricat ar fi ei de multi
Vise
-Un suflet fara vise
Moare
Un vis dau totul pe un vis, un vis care sa-mi dea libertate, sa-mi dea libertate
Un vis regatul meu pe-un vis, un vis sa lumineze prin noapte, sa-mi dea libertate
Un vis regatul meu pe-un vis, un vis care sa-mi dea libertate – un vis
vineri, 22 iulie 2011
joi, 14 iulie 2011
Despre Bon Jovi
Nu sunt un fan Bon Jovi. Poate ca am fost "scurtcircuitat" in adolescenta de cateva dintre melodiile lor care ma faceau sa visez la o fata desprinsa din filmele ideale americane. Muzica lor n-a mai revenit in viata mea in afara acelor momente.
Ceea ce am vazut insa la Bucuresti a depasit mult asteptarile mele. Am vazut niste profesionisti pana in maduva oaselor. Am vazut si aproape mi-au dat lacrimile cum Bon Jovi dupa aproape trei ore de cantat facea niste eforturi supraomenesti sa atinga acutele. Era o forma de respect suprem fata de un public absolut extrordinar dar mai ales fata de sine. Richie Sambora este un chitarist special si asta nu trebuie sa o spun eu. Nu de confirmarile mele ar avea el nevoie. Am simtit insa o apropiere de tonuri intre el si Eugen iar dupa concert Eugen mi-a confirmat ca Sambora l-a influentat in diverse momente ale carierei lui. Pentru cine asculta live Vama sigur va gasi similitudini intre cei doi.
Nu stiu daca am vazut vreodata in Romania un asemenea public. Am regretul ca nu am fost acreditat ca fotograf la acest eveniment. Raman cu imaginea celor 50 de mii de maini in aer intiparita pe retina. Intotdeauna m-a durut ca noi romanii nu stim sa fim solidari, sa jucam in echipa. La Bon Jovi am avut pentru doua ore sentimentul ca se poate sa simtim la fel si sa actionam ca atare. Era impresionant. La fel cum impresionant a fost momentul ( deja banal in lumea rockului) drapelului purtat pe umeri in contextul unei natiuni care uita adesea sa se raporteze la patriotism.
Ca si Rolling Stones, Bon Jovi este o revansa tarzie a unei generatii care a crescut cu niste idoli la care nu avea acces decat prin intermediul unui player. O generatie care a putut doar sa viseze ca-i va intalni. Probabil ca regsirea cu Bon Jovi a celor care l-au asteptat atat de mult a avut intesnitatea unei reintalniri dintre doi frati despartiti de timp si de lume. Un public care a incercat sa recupereze in trei ore, treizeci de ani de distanta.
Sunt sigur ca daca amintirile ar putea lua foc in Piata Constitutiei ar fi izbucnit un incediiu care ar fi ars pana la temelii Casa Poporului eliberand Bucurestiul de cel mai urat simbol al sau care ne tine legati de un trecut pe care nu stim sa-l uitam.
La Bucuresti Bon Jovi au cantat fabulos. Nu stiu cum se face ca oamenii astia sunt atat de profesionisti la o varsta la care multi romani viseaza la pensie. Sta oare asecretul in bucuria cu care muncesti? Pentru ca, orice ati spune, poti sa-ti faci cate operatii estetice vrei ca sa ramai tanar, dar nu-ti poti opera vocea. Niciodata. Iar Bon Jovi a cantat ca-n tinerete.
Ceea ce am vazut insa la Bucuresti a depasit mult asteptarile mele. Am vazut niste profesionisti pana in maduva oaselor. Am vazut si aproape mi-au dat lacrimile cum Bon Jovi dupa aproape trei ore de cantat facea niste eforturi supraomenesti sa atinga acutele. Era o forma de respect suprem fata de un public absolut extrordinar dar mai ales fata de sine. Richie Sambora este un chitarist special si asta nu trebuie sa o spun eu. Nu de confirmarile mele ar avea el nevoie. Am simtit insa o apropiere de tonuri intre el si Eugen iar dupa concert Eugen mi-a confirmat ca Sambora l-a influentat in diverse momente ale carierei lui. Pentru cine asculta live Vama sigur va gasi similitudini intre cei doi.
Nu stiu daca am vazut vreodata in Romania un asemenea public. Am regretul ca nu am fost acreditat ca fotograf la acest eveniment. Raman cu imaginea celor 50 de mii de maini in aer intiparita pe retina. Intotdeauna m-a durut ca noi romanii nu stim sa fim solidari, sa jucam in echipa. La Bon Jovi am avut pentru doua ore sentimentul ca se poate sa simtim la fel si sa actionam ca atare. Era impresionant. La fel cum impresionant a fost momentul ( deja banal in lumea rockului) drapelului purtat pe umeri in contextul unei natiuni care uita adesea sa se raporteze la patriotism.
Ca si Rolling Stones, Bon Jovi este o revansa tarzie a unei generatii care a crescut cu niste idoli la care nu avea acces decat prin intermediul unui player. O generatie care a putut doar sa viseze ca-i va intalni. Probabil ca regsirea cu Bon Jovi a celor care l-au asteptat atat de mult a avut intesnitatea unei reintalniri dintre doi frati despartiti de timp si de lume. Un public care a incercat sa recupereze in trei ore, treizeci de ani de distanta.
Sunt sigur ca daca amintirile ar putea lua foc in Piata Constitutiei ar fi izbucnit un incediiu care ar fi ars pana la temelii Casa Poporului eliberand Bucurestiul de cel mai urat simbol al sau care ne tine legati de un trecut pe care nu stim sa-l uitam.
La Bucuresti Bon Jovi au cantat fabulos. Nu stiu cum se face ca oamenii astia sunt atat de profesionisti la o varsta la care multi romani viseaza la pensie. Sta oare asecretul in bucuria cu care muncesti? Pentru ca, orice ati spune, poti sa-ti faci cate operatii estetice vrei ca sa ramai tanar, dar nu-ti poti opera vocea. Niciodata. Iar Bon Jovi a cantat ca-n tinerete.
miercuri, 6 iulie 2011
marți, 5 iulie 2011
duminică, 3 iulie 2011
La curve
Am facut aceasta fotografie pe soseaua de centura a Constantei intr-o seara in care ma indreptam spre Mamaia. Mi s-a parut, cand am trecut cu masina pe langa scena cu pricina, ca e o imagine desprinsa dintr-o noapte valpurgica. Fetele chiuiau si se distrau in jurul focului. O distractie bezmetica, agresiva, stridenta. Cei doi rataciti au aparut dupa ce m-am hotarat sa intorc masina ca sa surprind momentul. Cand m-a vazut pe cealalta parte a drumului una din ele s-a aplecat dupa o piatra. Am apucat sa trag acest cadru. Mi s-a parut, o sa radeti, o situatie incarcata de un soi de poezie. Destine tragice sau pe care noi le privim ca tragice dansand langa un foc in noapte...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)