Sunt profund dezamagit. Lica a pierdut alegerile. Ne-am pus mari sperante in porcul asta. Eram siguri ca va ajunge deputat sau senator. Speram sa obtina postul de Cel mai mare porc din Parlament, dar uite ca au fost alti porci mai mari ca el: Adrian Nastase a castigat alegerile pe vamamusic.ro. Iliescu a obtinut locul doi, iar Vadim trei. Lica a ocupat abia locul patru si-l intrece pe Geoana.
Asta e. Se pare ca nu exista sanse de schimbare in tara asta... Acum toata echipa de consilieri a lui Lica incearca sa gaseasca solutii. Se apropie Ignatul si fara un loc asigurat in Parlament porcu’ e in pericol. Va dati seama ca Lica e furios. Zice ca au fraudat astia alegerile. Contest!!! Obiectez!!! Veto!!! Ziceti repede unde sa ma plang? La curtea martiala, europeana, militara, de conturi? Peste tot ca M-AU FRAUDAT! Fac apel si va plimb prin tribunale pe toti. Sa se anuleze votu!
Ce-i de facut?
duminică, 30 noiembrie 2008
vineri, 28 noiembrie 2008
Diagnostic gresit, responsabilitate zero
Acesta este un mail trist pe care l-am primit de la Alexandra din Oradea. Este de admirat curajul ei de a povesti ce i s-a intamplat si totodata de a da nume. Pentru ca despre asemenea doctori trebuie stiut ca sa ne ferim. Mi se pare revoltator.
EROARE MEDICALĂ SAU NEPĂSARE?
Simt nevoia să avertizez lumea, mai ales dacă cumva trebuie să ajungă pe la medici in Oradea.
…mulţumită renumitului, “minunatului” ortoped Matiuţă Ioan din Oradea, am avut parte la un moment dat de 12 luni din care nu am putut umbla 3 luni. Motivul? Tratament si diagnostic greşit. De la diagnosticul de tendinită achiliană (diagnosticul greşit) s-a ajuns la boala Haglund (diagnosticul corect), dar doar dupa luni intregi in care am umblat de la un ortoped la altul, după zeci de milioane aruncate pe geam pentru tratamente si diagnostice greşite, doar dupa ce mi s-a administrat un Diprophos in călcâi (ca apoi să fiu avertizată că dacă mi se va mai face vreodată această injecţie există riscul de a paraliza pentru că mi-a fost administrată la vârsta de 16 ani).
În momentul în care am ajuns să nu mai pot călca deloc pe piciorul cu pricina m-am hotărât să merg la Cluj la ortoped. În final a trebuit să mă operez pentru că mi se rosese osul călcâielui. După ce in Oradea mi se spusese să fiu foarte atentă cum umblu pentru că tendonul meu e foarte slăbit si se poate rupe in orice clipă...să aflu în final că defapt am o boală de oase...e o diferenţă.
Această experienţă mi-a lasat un gust mult prea amar in gură ca să mai am incredere in vre-un cadru medical din municipiul unde m-am născut.
...si totusi ii mulţumesc doctorului Rogojan Radu din Cluj-Napoca pentru că m-a pus pe picioare.
Chirila versus Vulpescu - partea a doua
TC: Totuși Ionuț Vulpescu susține că, intrat în Parlament...
IV: Va fi onest.
TC: Cu dorința de a activa moral.
IV: Da, asta clar.
TC: Va reuși să convingă și părțile mai obscure și mai tenebroase ale colegilor?
IV: Mai puțin oneste și inteligente.
TC: Prin onestitate și inteligență poti fi pierdut. Vei încerca să duci o bătălie de gentleman pe câmpul de luptă?
IV: Da. Pozitivă, cu idei, cu argumente.
TC: Pe câmpul de luptă al unor jigodii. Îmi pare rău că trebuie s-o spun așa. Din punctul meu de vedere așa e. Care e șansa unui gentleman să se califice la jocul sub centură? Pentru că un gentleman știe să boxeze după reguli. Ce facem cu șutul în coaie?
IV: Cred că ușor, ușor, șutul în zona indicată de tine nu va mai fi o practică. Politica ușor, ușor, va fi îmblânzită, educată.
TC: Dar cuțitul pe la spate?
IV: Mai greu. Se practică de prea mult timp. Când mi-ai zis de corupție știi ce am zis. Mie îmi pare rău când oamenii îmi spun ”domne, n-ai nici o șansă, mai ești și roșu, uite ce a făcut ăla în 92, uite ce a mai făcut ăla în 96, uite ce a făcut ăla în 2000, ăla în 2005...”. Le spun că n-am nici o legătură... Se zice că, la aceste alegeri, partidul îți dă un 65% susținere, iar personalitatea ta vine cu o zestre de 35 %. Iar această zestre e un partid mai mare decât PSD, PNL și PDL. De ce? Pentru că e partidul dezamăgiților, scârbiților, indecișilor. Toți aceștia nu sunt organizați, nu vorbesc între ei, nu plătesc cotizație. Avem o politică a lehamitei, oamenii sunt dezolați, dezamăgiți, scârbiți. Nu mai credem în cuvinte, în lozinci... Meriți mai bine! Pe lângă faptul că sunt inepte, se plătesc zeci de mii, sute de mii unor agenții de creație care livrează niște produse mediocre, și pe care mulți le înghit nemestecate, pentru că ei nu sunt în stare să articuleze nimic. După 18 ani de libertate, românii nu mai cred în cuvinte. De asta, cred că dacă zici: nu vă promit nimic, ai o șansă mai mare, decât să le promiți marea cu sarea.
TC: Bun. Dar eu sesizez aici, din păcate, că tu te zbați în mijlocul unei triple contradicții, dacă pot să spun așa. Tu vii dintr-un partid în care proporția de neîncredere și proporția de uscături e foarte mare. Asta o spun eu, nu trebuie s-o aprobi sau nu. Pe de altă parte, spui că un partid te propune și 6o% din posibila calificare în finala Parlament este aportul partidului.
IV: Contează foarte mult zestrea partidului.
TC: Bun. Este zestrea partidului. Practic, Ionuț Vulpescu din start a făcut un compromis. Din start este forțat să joace, dacă nu imoral, amoral. Ești obligat să joci cartea contradicției. Nemaivorbind de faptul că vii dintr-un partid în care doctrina ta e de stânga și eu afirm că partidul e de dreapta.
IV: Mulți lideri prin viața lor, prin biografie, inițiative, proiecte și prin stilul lor au fost de dreapta.
TC: Exact.
IV: Sunt de acord cu tine.
TC: Deci, tu ai fi în mijlocul unor permanente contradicții.
IV: De două săptămâni merg pe stradă, aștept la colț să mă întâlnesc fie cu Paleologu, fie cu Mariana Câmpeanu, că toți trei iubim colegiul 9, acum, în egală măsură. În această lună suntem zi și noapte acolo. Și-ți dai seama, unii suntem pe-o scară, alții pe scara cealaltă. Riscăm să ne întâlnim prin lift... Eu m-am întâlnit cu soțul Marianei Câmpeanu la Piața Galați. Paleologu m-a așteptat, mi-a transmis mesaje printr-un consilier al lui, că mă așteaptă tot în Piața Galați. Toți ne facem cumpărăturile acolo. Nimeni nu mai merge la Matache, la Obor. Nu. Iubim oamenii de acolo. Mergeam pe Armenească și m-am oprit în fața unei case. Vorbeam cu un domn care mă simpatiza și-mi zice: nu ne-am oprit unde trebuie. De ce, întreb? Păi aici stă Mariana Câmpeanu. Și, de ce nu ne-am oprit unde trebuie? Lumea e foarte mică. Și sunt trei actori. Faptul că avem un PSD, un PDL și un PNL nu e ok pentru poporul român, care gândește bipolar. Pe alb și negru. Am avut un FSN, FDSN, PDSR, o Convenție pe de o parte, sau, am avut un PSD și alianța DA. Când apare al treilea, în percepția oamenilor, începe confuzia. Faptul că PDL-ul și PNL-ul își împart o bucată de electorat, iar PSD-ul nu știe, de fapt, cine este adversarul devine o problemă pentru oameni. Și o să avem, probabil, anticipate la anul. N-are cum să reziste ceva extrem de complicat și de confuz. Orice alianță va fi foarte fragilă. E greu de crezut că experiența PNL-ului care și-a conservat 20%, cu sprijinul PSD, desigur, patru ani, se va repeta. Pe de o parte e ok că am o zestre, nu? Vin dintr-un partid important, pe de altă parte e greu... Eu am intrat în PSD în 2005. În competiția asta sunt de o lună de zile. N-am de-a face nici cu securitatea, nici cu comunismul, nici cu corupția.
TC: Păi problema nu e că ai tu de a face. Problema e că au ei de a face . Lumea nu te votează, Ionuț, nu pentru faptul că tu nu ai fi eligibil, ci, pentru faptul că ai în spate un partid. Și oamenii nu stau să se gândească la dificila accesibilitate a unui independent.
IV: Tudor și la tine în trupă nu sunt toți la fel. Nu semănăm. Unde apar mai mult de doi oameni, de trei... e foarte complicat. Și, indiferent cine este, liderul partidului nu poate să controleze chestia asta. Adică ce legătură am eu cu baronul de la Vaslui? Nu știu.
TC: Problema este că...
IV: Sau cu ăla că a furat, de la Baia Mare...
TC: Tu n-ai legătură, dar avem un Parlament de hoți. Și oamenii nu mai cred că vei rămâne curat. Cum vei rămâne tu curat? Iar oamenii nu mai sunt dispuși să creadă că tu nu te poți murdări.
IV: Ok. Ce spui este o premiză....
TC: Eu cred. Eu cred că tu nu te poți murdări.
IV: Funcțională. Dar dacă punem și invers? Dacă cei curați...
TC: Da?
IV: Să îi schimbe ei pe cei care sunt murdari...
TC: Trebuie să recunoști că dintre cele două variante, asta este o premiză cel puțin utopică.
IV: E curajoasă. Nu știu dacă e utopică.
TC: Ok. E curajoasă, foarte curajoasă, extrem de curajoasă. Și, nu cred că în interviul ăsta tu câștigi în ochii lor cu asemenea afirmație. Dați-mi girul că poate noi cei curați îi schimbăm pe cei murdari.
IV: Mă bucur că am ajuns aici. Nu vreau în interviul ăsta să...
TC: Să câștigi voturi.
IV: Să câștig voturi vreau, pentru că am intrat în competiția asta.
TC: Ar fi și absurd să nu vrei să câștigi voturi, că de aia ne aflăm...
IV: Vreau să câștig, dar vreau să spun că m-am gândit înainte să intru în povestea asta. Nu m-a torturat nimeni. Nu m-a obligat nimeni. A fost decizia mea. E adevărat, m-am gândit dacă e cazul sau nu. Nu sunt naiv și știu ce înseamnă politica în România, în zonele ei gri, întunecate. Dar, dacă am intrat, vreau să fiu, dacă nu altfel, măcar să rămân eu. Adică, să rămân sincer. Sinceritatea e un adversar de foarte multe ori. Unii merg la emisiuni de televiziune pe care fie le aranjezi, fie sunt aranjate. Nu convingi pe nimeni prin aranjamente. Pe nimeni. Eu aș vrea o emisiune, două sau trei cu adversarii mei, găzduite de oameni care au fost ostili PSD-ului. Dacă am ajuns aici înseamnă că vreau să mă lămuresc și oamenii să înțeleagă. E o chestie de sinceritate și de a spune lucrurile până la capăt. Nu am ce să ascund.
TC: Hai să vorbim puțin despre felul în care vezi lucrurile, de exemplu, faptul că oamenii pleacă. Din perspectiva culturii cultelor. Aici pot să vin și eu să spun.... să întreb. De unde crezi că trebuie să înceapă schimbarea? Mi se pare că la nivel cultural nu s-au făcut progrese majore în extern, în a ne reprezenta pe noi. Bine, cineva ar putea să vină și să-ți dea în cap, stai puțin, filmul lui Mungiu, câteva exhibiții..
IV: Astea sunt exemple singulare.
TC: Eu merg foarte mult prin țară.
IV: Știu că mergi, că-ți place și este foarte bine.
TC: Termenul cultural prin țară este aproape egal cu zero. Oameii nu merg la film...
IV: Sunt orașe moarte.
TC: Ce facem? În primul rând copiii pleacă..
IV: Nu poți să-i acuzi...
TC: Și eu mă gandesc la 34 de ani să plec. Dacă aș avea ocazia să-mi fac meseria, care e foarte greu să mi-o fac, așa, afară. Pentru că meseria mea e legată de limbă.
IV: Corect.
TC: Dar mă gândesc serios...
TC: Trăim într-o țară în care managementul teatral nu există, accesibilitatea Fondurilor Europene pe proiecte culturale nu există, actorii joacă prin ...
IV: Sau când e, e în mâna unor grupuri.
TC: Actorii joacă prin cârciumi. Nu există... Programul Ateneului Român este subțire, nu există stagiuni, festivalul Enescu e un caștig, dar și el e politizat de cele mai multe ori. Aș putea să-ți dau și exemple concrete. Vreau să te întreb de unde crezi că pornește schimbarea? Și de unde... mă refer și în legislație, dacă ai în cap niște lucruri clare pentru legislație. De exemplu, se vorbește de legea teatrelor: Legea teatrelor, din punctul meu de vedere, sucks. Pute. Și pentru că încurajează, încurajează un tip de... n-aș vrea să intrăm în detalii legate de legea teatrelor, îți spun că sunt lucruri care mie nu... nu îmi sună... adică sigur că peste tot e de schimbat, dar dacă vorbim de cultură și de faprul că vrei să te duci la Comisia de Cultură...
TC: Hai să vorbim de unde începe schimbarea. Exact.
IV: De acord cu tot ce ai spus, cu amendamente pe zona de Filarmonică și de Festival Enescu, unde au venit mari artiști. Mi-ai zis că e subțire programul. Nu sunt de acord. Iar Festivalul Enescu este un mare eveniment, au venit atâtea nume mari la București. Eu zic că rămâne, rămâne...
TC: Un reper. Rămâne un reper de care cred că e nevoie anual
IV: Da. Aici e o problemă, de exemplu, că nu e sală pentru așa ceva. Bucureștiul nu are o sală, Ateneul are 800 de locuri.
TC: Da. Dar iar intrăm în discuții de administrație locală.
IV: Păi aici vreau să ajung. Sala Palatului...
TC: Nu. E depășită.
IV: E o acustică imposibilă. Ajungem la organizare și la administrație. Tu îi știi foarte bine muzică și teatru, dar și pe scriitori. Problema e următoarea. Când e vorba de reprezentarea afară. E discernământul celor care conduc și care politizează nepermis totul. Ar trebui ca uniunile de creație să aibe un rol mult, mult mai apăsat.
TC: Adică să-i dăm un rol, în cadrul actorilor să-i dăm un rol mai important lui Caramitru. UNITER-ul. Care deja suscită o controversă enormă.
IV: Ai dat un exemplu care mă dă peste cap, ceea ce vreau eu să spun, dar ca principiu nu cred că e rău, adică Ministerul Culturii ar trebui doar să-i încurajeze pe creatori și pe artiști să se implice să le creeze un cadru legislativ, nu să organize ca un satrap politic distribuind banii. Sau ICR-ul.
TC: Ai legi concrete de propus?
IV: Da.
TC: Ai idei de legi?
IV: Da.
TC: Ai soluții la să nu pierdem...
TC: Să nu pierdem un mare pianist? Ai soluții de instaurare a unui climat?
IV: Sunt mai multe legi, aici e vorba de un climat și de o implicare dincolo de politică. În cultură nu trebuie să vezi politic. Cultura nu este nici de stânga, nici de dreapta. Un artist poate fi de stânga sau de dreapta, dar nu cultura. Eu sunt în Colegiul 9, am și un sediu pe Dacia și în spate pe Aurel Vlaicu și pe alte străzi erau multe ateliere de creație. Au dispărut. Sunt artiști mari care aveau ateliere acolo. Pe educație sunt mai multe legi la care mă gândesc. Iar în plan cultural știi ce cred că a lipsit? Un oarecare echilibru și un discernământ. Adică până la urmă trebuie să te pricepi, trebuie să ai un simț critic, dar și al echilibrului. Nu trebuie să faci confuzie între un manelist și un artist adevărat. Cum s-a făcut până acum. Ar trebui să câștige cei mai buni.
- va urma -
IV: Va fi onest.
TC: Cu dorința de a activa moral.
IV: Da, asta clar.
TC: Va reuși să convingă și părțile mai obscure și mai tenebroase ale colegilor?
IV: Mai puțin oneste și inteligente.
TC: Prin onestitate și inteligență poti fi pierdut. Vei încerca să duci o bătălie de gentleman pe câmpul de luptă?
IV: Da. Pozitivă, cu idei, cu argumente.
TC: Pe câmpul de luptă al unor jigodii. Îmi pare rău că trebuie s-o spun așa. Din punctul meu de vedere așa e. Care e șansa unui gentleman să se califice la jocul sub centură? Pentru că un gentleman știe să boxeze după reguli. Ce facem cu șutul în coaie?
IV: Cred că ușor, ușor, șutul în zona indicată de tine nu va mai fi o practică. Politica ușor, ușor, va fi îmblânzită, educată.
TC: Dar cuțitul pe la spate?
IV: Mai greu. Se practică de prea mult timp. Când mi-ai zis de corupție știi ce am zis. Mie îmi pare rău când oamenii îmi spun ”domne, n-ai nici o șansă, mai ești și roșu, uite ce a făcut ăla în 92, uite ce a mai făcut ăla în 96, uite ce a făcut ăla în 2000, ăla în 2005...”. Le spun că n-am nici o legătură... Se zice că, la aceste alegeri, partidul îți dă un 65% susținere, iar personalitatea ta vine cu o zestre de 35 %. Iar această zestre e un partid mai mare decât PSD, PNL și PDL. De ce? Pentru că e partidul dezamăgiților, scârbiților, indecișilor. Toți aceștia nu sunt organizați, nu vorbesc între ei, nu plătesc cotizație. Avem o politică a lehamitei, oamenii sunt dezolați, dezamăgiți, scârbiți. Nu mai credem în cuvinte, în lozinci... Meriți mai bine! Pe lângă faptul că sunt inepte, se plătesc zeci de mii, sute de mii unor agenții de creație care livrează niște produse mediocre, și pe care mulți le înghit nemestecate, pentru că ei nu sunt în stare să articuleze nimic. După 18 ani de libertate, românii nu mai cred în cuvinte. De asta, cred că dacă zici: nu vă promit nimic, ai o șansă mai mare, decât să le promiți marea cu sarea.
TC: Bun. Dar eu sesizez aici, din păcate, că tu te zbați în mijlocul unei triple contradicții, dacă pot să spun așa. Tu vii dintr-un partid în care proporția de neîncredere și proporția de uscături e foarte mare. Asta o spun eu, nu trebuie s-o aprobi sau nu. Pe de altă parte, spui că un partid te propune și 6o% din posibila calificare în finala Parlament este aportul partidului.
IV: Contează foarte mult zestrea partidului.
TC: Bun. Este zestrea partidului. Practic, Ionuț Vulpescu din start a făcut un compromis. Din start este forțat să joace, dacă nu imoral, amoral. Ești obligat să joci cartea contradicției. Nemaivorbind de faptul că vii dintr-un partid în care doctrina ta e de stânga și eu afirm că partidul e de dreapta.
IV: Mulți lideri prin viața lor, prin biografie, inițiative, proiecte și prin stilul lor au fost de dreapta.
TC: Exact.
IV: Sunt de acord cu tine.
TC: Deci, tu ai fi în mijlocul unor permanente contradicții.
IV: De două săptămâni merg pe stradă, aștept la colț să mă întâlnesc fie cu Paleologu, fie cu Mariana Câmpeanu, că toți trei iubim colegiul 9, acum, în egală măsură. În această lună suntem zi și noapte acolo. Și-ți dai seama, unii suntem pe-o scară, alții pe scara cealaltă. Riscăm să ne întâlnim prin lift... Eu m-am întâlnit cu soțul Marianei Câmpeanu la Piața Galați. Paleologu m-a așteptat, mi-a transmis mesaje printr-un consilier al lui, că mă așteaptă tot în Piața Galați. Toți ne facem cumpărăturile acolo. Nimeni nu mai merge la Matache, la Obor. Nu. Iubim oamenii de acolo. Mergeam pe Armenească și m-am oprit în fața unei case. Vorbeam cu un domn care mă simpatiza și-mi zice: nu ne-am oprit unde trebuie. De ce, întreb? Păi aici stă Mariana Câmpeanu. Și, de ce nu ne-am oprit unde trebuie? Lumea e foarte mică. Și sunt trei actori. Faptul că avem un PSD, un PDL și un PNL nu e ok pentru poporul român, care gândește bipolar. Pe alb și negru. Am avut un FSN, FDSN, PDSR, o Convenție pe de o parte, sau, am avut un PSD și alianța DA. Când apare al treilea, în percepția oamenilor, începe confuzia. Faptul că PDL-ul și PNL-ul își împart o bucată de electorat, iar PSD-ul nu știe, de fapt, cine este adversarul devine o problemă pentru oameni. Și o să avem, probabil, anticipate la anul. N-are cum să reziste ceva extrem de complicat și de confuz. Orice alianță va fi foarte fragilă. E greu de crezut că experiența PNL-ului care și-a conservat 20%, cu sprijinul PSD, desigur, patru ani, se va repeta. Pe de o parte e ok că am o zestre, nu? Vin dintr-un partid important, pe de altă parte e greu... Eu am intrat în PSD în 2005. În competiția asta sunt de o lună de zile. N-am de-a face nici cu securitatea, nici cu comunismul, nici cu corupția.
TC: Păi problema nu e că ai tu de a face. Problema e că au ei de a face . Lumea nu te votează, Ionuț, nu pentru faptul că tu nu ai fi eligibil, ci, pentru faptul că ai în spate un partid. Și oamenii nu stau să se gândească la dificila accesibilitate a unui independent.
IV: Tudor și la tine în trupă nu sunt toți la fel. Nu semănăm. Unde apar mai mult de doi oameni, de trei... e foarte complicat. Și, indiferent cine este, liderul partidului nu poate să controleze chestia asta. Adică ce legătură am eu cu baronul de la Vaslui? Nu știu.
TC: Problema este că...
IV: Sau cu ăla că a furat, de la Baia Mare...
TC: Tu n-ai legătură, dar avem un Parlament de hoți. Și oamenii nu mai cred că vei rămâne curat. Cum vei rămâne tu curat? Iar oamenii nu mai sunt dispuși să creadă că tu nu te poți murdări.
IV: Ok. Ce spui este o premiză....
TC: Eu cred. Eu cred că tu nu te poți murdări.
IV: Funcțională. Dar dacă punem și invers? Dacă cei curați...
TC: Da?
IV: Să îi schimbe ei pe cei care sunt murdari...
TC: Trebuie să recunoști că dintre cele două variante, asta este o premiză cel puțin utopică.
IV: E curajoasă. Nu știu dacă e utopică.
TC: Ok. E curajoasă, foarte curajoasă, extrem de curajoasă. Și, nu cred că în interviul ăsta tu câștigi în ochii lor cu asemenea afirmație. Dați-mi girul că poate noi cei curați îi schimbăm pe cei murdari.
IV: Mă bucur că am ajuns aici. Nu vreau în interviul ăsta să...
TC: Să câștigi voturi.
IV: Să câștig voturi vreau, pentru că am intrat în competiția asta.
TC: Ar fi și absurd să nu vrei să câștigi voturi, că de aia ne aflăm...
IV: Vreau să câștig, dar vreau să spun că m-am gândit înainte să intru în povestea asta. Nu m-a torturat nimeni. Nu m-a obligat nimeni. A fost decizia mea. E adevărat, m-am gândit dacă e cazul sau nu. Nu sunt naiv și știu ce înseamnă politica în România, în zonele ei gri, întunecate. Dar, dacă am intrat, vreau să fiu, dacă nu altfel, măcar să rămân eu. Adică, să rămân sincer. Sinceritatea e un adversar de foarte multe ori. Unii merg la emisiuni de televiziune pe care fie le aranjezi, fie sunt aranjate. Nu convingi pe nimeni prin aranjamente. Pe nimeni. Eu aș vrea o emisiune, două sau trei cu adversarii mei, găzduite de oameni care au fost ostili PSD-ului. Dacă am ajuns aici înseamnă că vreau să mă lămuresc și oamenii să înțeleagă. E o chestie de sinceritate și de a spune lucrurile până la capăt. Nu am ce să ascund.
TC: Hai să vorbim puțin despre felul în care vezi lucrurile, de exemplu, faptul că oamenii pleacă. Din perspectiva culturii cultelor. Aici pot să vin și eu să spun.... să întreb. De unde crezi că trebuie să înceapă schimbarea? Mi se pare că la nivel cultural nu s-au făcut progrese majore în extern, în a ne reprezenta pe noi. Bine, cineva ar putea să vină și să-ți dea în cap, stai puțin, filmul lui Mungiu, câteva exhibiții..
IV: Astea sunt exemple singulare.
TC: Eu merg foarte mult prin țară.
IV: Știu că mergi, că-ți place și este foarte bine.
TC: Termenul cultural prin țară este aproape egal cu zero. Oameii nu merg la film...
IV: Sunt orașe moarte.
TC: Ce facem? În primul rând copiii pleacă..
IV: Nu poți să-i acuzi...
TC: Și eu mă gandesc la 34 de ani să plec. Dacă aș avea ocazia să-mi fac meseria, care e foarte greu să mi-o fac, așa, afară. Pentru că meseria mea e legată de limbă.
IV: Corect.
TC: Dar mă gândesc serios...
TC: Trăim într-o țară în care managementul teatral nu există, accesibilitatea Fondurilor Europene pe proiecte culturale nu există, actorii joacă prin ...
IV: Sau când e, e în mâna unor grupuri.
TC: Actorii joacă prin cârciumi. Nu există... Programul Ateneului Român este subțire, nu există stagiuni, festivalul Enescu e un caștig, dar și el e politizat de cele mai multe ori. Aș putea să-ți dau și exemple concrete. Vreau să te întreb de unde crezi că pornește schimbarea? Și de unde... mă refer și în legislație, dacă ai în cap niște lucruri clare pentru legislație. De exemplu, se vorbește de legea teatrelor: Legea teatrelor, din punctul meu de vedere, sucks. Pute. Și pentru că încurajează, încurajează un tip de... n-aș vrea să intrăm în detalii legate de legea teatrelor, îți spun că sunt lucruri care mie nu... nu îmi sună... adică sigur că peste tot e de schimbat, dar dacă vorbim de cultură și de faprul că vrei să te duci la Comisia de Cultură...
TC: Hai să vorbim de unde începe schimbarea. Exact.
IV: De acord cu tot ce ai spus, cu amendamente pe zona de Filarmonică și de Festival Enescu, unde au venit mari artiști. Mi-ai zis că e subțire programul. Nu sunt de acord. Iar Festivalul Enescu este un mare eveniment, au venit atâtea nume mari la București. Eu zic că rămâne, rămâne...
TC: Un reper. Rămâne un reper de care cred că e nevoie anual
IV: Da. Aici e o problemă, de exemplu, că nu e sală pentru așa ceva. Bucureștiul nu are o sală, Ateneul are 800 de locuri.
TC: Da. Dar iar intrăm în discuții de administrație locală.
IV: Păi aici vreau să ajung. Sala Palatului...
TC: Nu. E depășită.
IV: E o acustică imposibilă. Ajungem la organizare și la administrație. Tu îi știi foarte bine muzică și teatru, dar și pe scriitori. Problema e următoarea. Când e vorba de reprezentarea afară. E discernământul celor care conduc și care politizează nepermis totul. Ar trebui ca uniunile de creație să aibe un rol mult, mult mai apăsat.
TC: Adică să-i dăm un rol, în cadrul actorilor să-i dăm un rol mai important lui Caramitru. UNITER-ul. Care deja suscită o controversă enormă.
IV: Ai dat un exemplu care mă dă peste cap, ceea ce vreau eu să spun, dar ca principiu nu cred că e rău, adică Ministerul Culturii ar trebui doar să-i încurajeze pe creatori și pe artiști să se implice să le creeze un cadru legislativ, nu să organize ca un satrap politic distribuind banii. Sau ICR-ul.
TC: Ai legi concrete de propus?
IV: Da.
TC: Ai idei de legi?
IV: Da.
TC: Ai soluții la să nu pierdem...
TC: Să nu pierdem un mare pianist? Ai soluții de instaurare a unui climat?
IV: Sunt mai multe legi, aici e vorba de un climat și de o implicare dincolo de politică. În cultură nu trebuie să vezi politic. Cultura nu este nici de stânga, nici de dreapta. Un artist poate fi de stânga sau de dreapta, dar nu cultura. Eu sunt în Colegiul 9, am și un sediu pe Dacia și în spate pe Aurel Vlaicu și pe alte străzi erau multe ateliere de creație. Au dispărut. Sunt artiști mari care aveau ateliere acolo. Pe educație sunt mai multe legi la care mă gândesc. Iar în plan cultural știi ce cred că a lipsit? Un oarecare echilibru și un discernământ. Adică până la urmă trebuie să te pricepi, trebuie să ai un simț critic, dar și al echilibrului. Nu trebuie să faci confuzie între un manelist și un artist adevărat. Cum s-a făcut până acum. Ar trebui să câștige cei mai buni.
- va urma -
Pe malul lacului cu marea in spate...
Am stat pe malul lacului ieri, cu marea in spate. Vantul imi sfichiuia amintirile care se incapatanau sa ma bantuie. Lemnul pontonului incerca parca sa nu trosneasca semn ca nu voia sa-mi tulbure amorteala. Urma sa cantam in cateva ore. Aveam senzatia ca venisem impreuna cu mine pe ponton. La concert insa am plecat singur lasandu-ma pe malul lacului sa-ncerc sa-mi pun amintirile in ordine. M-am intors sa ma iau de acolo putin mai tarziu. M-am gasit zgribulit de frig si cu urechile roase de vantul care nu se sinchise de prezenta mea acolo. M-am intrebat cum a fost concertul? Frumos si epuizant mi-am raspuns. Dar tu? Ce ai facut cu amintirile mele? Le-am rascolit mi-am zis, si m-am apucat de mana rece si m-am tras catre masina. Apoi tarziu in noapte m-am adus acasa...
joi, 27 noiembrie 2008
marți, 25 noiembrie 2008
Chirila vs Vulpescu. Partea intai.
Am vorbit aici despre un prieten care m-a rugat sa-l sustin in campanie si pe care l-am refuzat. Am promis insa ca voi realiza un interviu si il veti putea cunoaste. Iata omul.
Tudor Chirilă: Ionuț, nu știu, e mai bine poate că n-am citit ”Q”-ul și că n-am citit nimic din ce ai spus, cu diverse ocazii, în perioada asta. Noi ne cunoaștem de prea mult timp ca eu să nu-ți pun întrebarea la care sunt convins că tu ai un răspuns foarte scurt și concret dar totuși toată lumea vrea să audă întrebarea asta: de ce un om cu o pregătire care este dincolo de comentarii, adică un doctor în teologie și un doctor, de curând un doctor Magna cum laudae în filosofie, alege să își dedice o mare parte din viață și din timp politicii și unui potențial parlament care știm cu toții ce formulă a propus și în majoritate cam ce fel de oameni se învârt prin el. Cred că asta e o chestie pe care toată lumea vrea să o știe, la fel cum cred că toată lumea știe că dacă nimeni nu încearcă, sa zicem din cei curați, lucrurile nu se vor schimba. Dar totuși de ce sacrificarea unei părți puternice din viață?
Ionuț Vulpescu: Păi ce ai spus pe final e un început de răspuns. Dacă toți stăm pe margine și nu facem nimic, nu putem să spunem doar că știm cine ne fură și cine ne minte, cine e împotriva noastră. Nu putem să spunem asta, dar în același timp să zicem că nu se poate schimba nimic. Hai să vedem dacă se poate sau nu se poate schimba nimic. Apoi, în ceea ce mă privește, pentru mine politica a avut întotdeuna legătură cu cultura. E un palier al culturii. Implicarea mea e și o revoltă față de stilul acultural în care s-a făcut, de prea multe ori, politică la noi. Nu toată lumea, desigur. Asta e iar o prejudecată. Eu nu cred că suntem toți la fel, și vreau să se vadă chestia asta, să se vadă diferența. Nu sacrific nimic din zona mea științifică, timpul se dilată, atunci când crezi că a mai puțin timp, atunci faci o mulțime de lucruri. Plus că noi am dat foarte mult politicii, am crezut că e mai mult decât e.
TC: Noi cine?
IV: Noi românii. Ne place teribil spectacolul ăsta. Nu cred că e vreun popor care să pună atâta pasiune în politică cum sunt românii.
TC: Dar dacă ar fi să discutăm despre prezența la vot, nu am dat nimic politicii, pentru că vine din ce în ce mai puțină lume la vot. Am fost niște bystanderi ok. Dar atât.
IV: Da. Ne aprindem repede și ne stingem la fel de repede.
TC: Și atunci ce am dat politicii? Tu spui că am dat ceva politicii.
IV: Pasionalitate am dat. Mai puțină raționalitate. Dar am dat într-un fel ciudat, paradoxal, tipic nouă. Uite, noi facem politică, noi de fapt venim dintr-o campanie electorală și ne ducem spre o altă campanie electorală, care durează patru ani de zile.
TC: Da. Nu se termină.
IV: E permanentă. Pe de altă parte, ce vedem după aproape trei săptămâni de campanie? Facem campanie electorală zi de zi, dar partidele sunt aproape incapabile în campania electorală legală, asta de o lună, să-și prezinte programele, să convingă oamenii. Părem nepregătiți. Facem politică zi de zi dar când e vorba de proiecte pentru oameni, de politici publice, avem o problemă. De fapt, noi suntem pregătiți pentru politica văzută ca un hobby, ca o defulare, nu ca pe ceva profesionist. Campania a venit ca un cutremur. Ne-a luat nepregătiți. Apoi, sunt foarte multe lucruri care seamănă, e un triumf al mimetismului, știi că în România se copiază la greu, și-n artă...
TC: O bătălie a sloganurilor teribiliste.
IV: Teribiliste. Asta e o nebunie. Și nu se mai face diferența. Încurajăm prin asta ca fiecare să își pună problema ce se dă, nu ce se oferă. Eu nu vreau să dau ceva în campanie, câteva zile, apoi să uit patru ani. Vrea să dau ceva în mandatul meu, să îi reprezint pe oameni nu să le cultiv la nesfârșit ideea că trebuie să fie guvernați de cineva de deasupura lor care le dă mereu ceva... E o experiență extraordinară ceea ce mi se întâmplă în ultimele săptămâni, dialogurile cu oamenii sunt teribile. Spun o banalitate: e multă sărăcie în România.
TC: Crezi că ăsta e un fenomen care acoperă un procentaj mare din nivelul general?
IV: E destul de mare. Și atenție, vorbim de București.
TC: Vorbim de București.
IV: Vorbim de capitala unei țări europene.
TC: Înseamnă că e rezultatul campaniilor electorale de pană acum care au fost primitive. Asta e concluzia pe care o tragem. La nivel primitiv pentru că mi se pare primar să cumperi alegătorul. Adică asta să fie singura ta soluție de calificare.
IV: Repet, grav e că oamenii vor să fie guvernați, nu reprezentați.
TC: Cine a fost la inceput oul sau gaina. Adica alegatorul a pretins sau politicianul a spaguit alegatorul?
IV: Rămâne o legătură bizară între politician și sistemul ăsta care îl critică și-l răsfață cu egală naturalețe.
TC: Totuși oamenii sunt scârbiți și asta e un fenomen general. Și absența, absenteismul reflectă scârba oamenilor. Am ajuns o Românie în care clasa politică se califică cu o minoritate, deci practic înseamnă...
IV: Eu mă amuz când văd că nu știu cine a câștigat cu 70 la sută. Cu 70 la sută din cei 30 la sută care merg la vot. Sunt umanist, mi-e și greu să calculez ce înseamnă asta.
TC: Bun. Asta spune multe. Asta spune că de fapt politica nu mai are legătură cu țara asta. Și că țara funcționează în virtutea inerției.
IV: E și o anumită inerție a democrației, o anumită fatalitate a democrației. Suntem în NATO și Uniunea Europeană, de bine de rău economia funcționează. România nu e în criză. Pare că vor unii s-o bage într-o criză care nu e a ei...
TC: Vreau să revenim la o întrebare pentru că oamenii pe blog nu te cunosc, pe blogul meu nu te cunosc, și e important să știe background-ul tău. Pentru că până la urmă tu nu ești un băiat care a apărut, n-a venit totuși de la mănăstire și a zis, eu vreau să intru la PSD și acum să candidez. Adică...
IV: Asta era o știre.
TC: Da, era o știre. Există o doză de pragmatism în tine și eu știu că tu lucrezi sau faci parte din echipa PSD-ului în niște formule... Aș vrea să spunem pe scurt. Foarte pe scurt, ca oamenii să traga singuri concluzia. Adică punct, liniuță, punct. De când, cum, când. De când, cum, ce și ce funcție?
IV: Din 22 Decembrie 89 microbul politicii, microbul scenei, al spectacolului a intrat în mine și nu m-a părăsit până astăzi. Am făcut Seminarul Teologic la Târgoviște, am fondat prima revistă a unui liceu în Târgoviște, după aia toate liceele și-au făcut revista lor. Am fost un avangardist, am condus Liga Tineretului Ortodox din România, filiala Dâmbovița, faceam un festival, unde umpleam sălile din oraș cu invitați ca Părintele Galeriu, Ioan Alexandru, Alexandru Duțu, ÎPS Vasile Costin, Dumnezeu să îi ierte pe toți! Am avut o anumită experiență din asta juvenilă, de implicare, de emoție, de participare, care m-a ajutat mai târziu. Am venit la București în 96 la Facultatea de Teologie. Am făcut revista facultății, ”Antiteze”. Și vine momentul 2000. În 1999 eram prezentatorul unui cor care urma să viziteze comunitățile românești din Statele Unite. Suntem programați pentru interviu, mergem la ambasada Statelor Unite, din 40 de membri s-a făcut un sondaj și au fost aleși 3, 4 care să cânte. Eu am încercat să le explic, ”știți, eu nu cânt, eu prezint”, lor li s-a părut suspect, cum adică, ești într-un cor, dar nu cânți și nu mi-au dat viza. Atunci mi se părea că a merge în Statele Unite e șansa vieții, e o chestie pe care n-am voie s-o ratez, e ceva extraordinar. Prin Victor Opaschi, pe care nu-l mai văzusem de câțiva ani, l-am cunoscut prima oară pe Ion Iliescu.
TC: Adică pur și simplu așa băiatul venit de la Târgoviște...
IV: Pur și simplu, de la Dobra chiar.
TC: Printr-o întâmplare de tip Oliver Twist ajunge să-l cunoască pe Ion Iliescu. Bine. Ok.
IV: E fost întâmplarea fericită, care se cheamă destinul. Nu am rezolvat cu viza, dar sunt și azi alături de el. Veneau la orizont alegerile din 2000.
TC: Și rămânând faceai ce, copywrite, asistent PR, what?
IV: Era o echipă de campanie, am contribuit la mai multe materiale.
TC: Deci scriai. În principiu scriai?
IV: Sigur. Pornind pe ce însemna pregătirea mea, teologie, cultură.
TC: Putem să-i spunem redactor de campanie?
IV: Corect.
TC: Deci ai fost redactor de campanie pentru Ion Iliescu în anul 2000.
IV: În 2000. Îmi amintesc și acum, au fost două interviuri consistente cu Ion Iliescu, de o pagină, în Adevărul. Îmi amintesc și acum titlul unuia: ”Dumnezeu a vrut să fiu președintele României, nu Patriarhul ei”. Interviu care a stârnit multe comentarii.
TC: Interviurile i le-ai luat tu?
IV: Da. Le-am și semnat.
TC: Deci a fost mai mult. Făceai o parte de concepție. În comunicare. Putem să zicem așa.
IV: Da.
TC: Nu vreau să-ți ridic la plasă pentru chestia asta, pur și simplu mi se pare că dacă redactezi un interviu cu Ion Iliescu, îi mai dai și un nume, ai pus anumite întrebări, duci personajul într-o anumită zonă.
IV: După aceea, am intrat consultant la Palatul Cotroceni. Asta mă amuză acum, mai sunt candidați care spun că au lucrat referenți pe acolo. Referenți sunt cei care n-au studii.
TC: Consultant pe probleme de?
IV: Cultură, culte.
TC: Ok.
IV: Cumva în continuarea a ceea ce am făcut eu la facultate.
TC: Paranteză.
IV: Te rog.
TC: Două contribuții concrete la beneficiile culturale ale României în perioada în care ai fost consultant. Două decizii pe care Ion Iliescu le-a luat la sugestia ta. Trei decizii, patru dacă sunt. Importante din punctul tău de vedere.
IV: Am avut o contribuție importantă, alături de Victor Opaschi, cel care coordona departamentul de cultură de la Cotroceni, în ceea ce a înseamnat restructurarea Fundației Culturale Române și transformarea ei în Institutul Cultural Român, așa cum se prezintă el astăzi.
TC: ICR-ul?
IV: ICR-ul. A fost o activitate extrem de densă. S-au înființat în 2003-2004 Institute Culturale ale noastre în străinătate. Oameni noi, programe noi, în acord cu ceea ce ar trebui să însemne o prezență românească importantă în lume în plan cultural. Am avut o contribuție, de asemenea, la refacerea bisericii Mănăstirii Cotroceni din incinta Palatului, când cei care, la ordinul lui Ceaușescu, au dărâmat biserica, acum, au refăcut-o...
TC: Foarte tare.
TC: Apropo de neschimbări.
IV: Apropo de neschimbări sau de schimbări în bucle.
TC: Da.
IV: La Cotroceni am încercat ca ultimul mandat al Președintelui Iliescu să fie unul extrem de activ în plan cultural și religios. Important era ca Președintele să aibă o expertiză corectă, care să promoveze idei valabile și oameni competenți, dincolo de opțiunile politice. Multe personalități au fost decorate la sugestia mea.
TC: Ai încercat să faci propuneri?
IV: Am și reușit... Octavian Paler de pildă a fost ideea mea.
TC: E important. E bine că spui lucruri concrete.
IV: Am trăit momente extraordinare în acea perioadă. Îmi amintesc curcubeul și vizita lui Bush. nu am nici un merit la vizita lui Bush, dar îmi amintesc curcubeul. Chiar am simțit atunci că istoria trece prin fața mea. Au fost câteva evenimente culturale extraordinare, mi-l amintesc pe Seiji Ozawa, dar și tristețea ultimului concert al lui Careras, din decembrie 2004, am avut o corespondență bogată cu multe personalități, i-am scris lui Mario Varga Llosa în numele președintelui. Între 24 și 28 de ani au fost patru ani extraordinari. Exact cât e o facultate. Am cunoscut foarte mulți oameni, inclusiv noi ne-am cunoscut în perioada aia. Adică a fost un timp de pretext uman extraordinar, a contat foarte mult.
TC: Ăsta e un avantaj. Dar revenim la candidatură. Am lămurit și cred că lumea e destul de în clar. Ai rămas în echipa președintelui până în 2004. În 2004 Iliescu nu mai e președinte.
IV: Pierde Năstase, vine Băsescu.
TC: Pierde Năstase, ce faci tu?
IV: Inițial am fost dat afară, pe argumentul că vine fiecare cu echipa lui. Apoi, pentru că nu puteam pleca oricum, în urma unor discuții cu cei care veneau cu echipa lor, mi s-a propus să rămân. Aveam multe cunoștințe comune, chiar prieteni comuni cu Bogdan Tătaru Cazaban, care a venit la Compartimentul Cultură Culte. Claudiu Săftoiu mi-a spus să rămân. Dar am plecat, acceptând propunerea Președintelui Iliescu de a-l urma la Senat. În viață, e bine să alegi prietenia, nu conjunctura. Pe de altă parte, e regretabil că, din patru în patru ani, la noi se schimbă tot, doar pe criterii politice. În fine, așa a fost...
TC: În ce calitate l-ai urmat pe Ion Iliescu?
IV: El a fost și este liderul grupului de senatori în PSD. L-am în calitate de consilier la Senat. Eu am intrat în politică datorită lui Ion Iliescu.
TC: Prin Ion Iliescu.
IV: Prin Ion Iliescu și mi se părea...
TC: A fost un gest de loialitate politică. Oricum, pare din tot ce spui că relația cu Ion Iliescu transcede un simplu statut de colegi de partid și de angajat.
IV: Noi nici nu îi zicem șeful.
TC: Da. Presupunem că...
IV: Nu. Chiar așa este.
TC: Asta reiese.
IV: În ianuarie 2005 intru în partid odată cu el, în aceeași zi. Și au urmat alți patru ani extrem de interesanți, în care am călătorit foarte mult cu Ion Iliescu în străinătate. L-am însoțit în multe delegații. Am fost în septembrie în China, 50 de ani după prima lui vizită. Am fost și în Statele Unite între timp, nu am fost atunci în 2000, dar am mers cu Ion Iliescu...
TC: Ți-au dat viză, nici nu trebuia să cânți...
IV. Mi-au dat viză, n-a mai trebuit să cânt și scrie pe pașaportul meu: ”10 zile îl însoțește pe Ion Iliescu în Statele Unite.” Am mers la ambasadă, am rememorat momentele alea, mi se păreau sfârșitul lumii când mi-au refuzat viza. Am mers în sala în care m-au respins atunci. Între timp apăruseră niște noutăți. Era portretul lui George Bush cu Ion Iliescu aici, cu curcubeul. Se schimbase ceva în viața mea. Am fost în tot felul de spații. L-am însoțit și în țară în tot felul de deplasări. A fost și congresul pierdut în aprilie 2005. Atunci eram un naiv în politică, acum îmi dau seama că era limpede că se va întâmpla așa. Iar am învățat foarte multe, am văzut cameleonismul până unde poate să meargă, până foarte departe. A mai avut și președintele problemele de inimă. În iunie a fost la teatrul de operetă o lansare de carte specială. Eu m-am implicat în elaborarea carții. O carte care acoperă mandatul din 2000-2004, mai ales în plan cultural. Am prezentat cartea la teatrul de operetă. A fost o vară tare delicată, dar lucrurile s-au așezat ușor, ușor și, cu emoții peste emoții, uite că suntem în 2008, când Ion Iliescu nu mai candidează și candidez eu!
TC: Ești pariul lui Iliescu din partea PSD-ului pentru București, pentru colegiul 9?
IV: Nu știu dacă pariul...
TC: Ești pariul lui Ion Iliescu, ești omul lui Iliescu, ești continuatorul, ești moștenitorul, ești pariu, ești sugestie, ești speranță, ce ești? Este clar că, de când vorbim, te raportezi foarte mult la Iliescu.
IV: Nu știu dacă Pariul, dar un pariu sunt.
TC: Sau ești felul lui Iliescu de a continua politica?
IV: N-aș merge atât de departe.
TC: Bucuria lui că tu faci chestia asta.
IV: Asta da!
TC: Putem să punem întrebarea numărul unu din cele... Sunt mulți oameni care nu sunt de acord cu Ion Iliescu, categoric are foarte mulți adversari. Sunt o grămadă de oameni care cred că Ion Iliescu este vinovat pentru mult din încetinirea acestei țări și vinovat de direcția greșită pe care țara noastră a luat-o. În primul rând, pentru că a fost gestionarul unui partid care a reușit să livreze personaje ca Hrebenciuc, Mitrea, Mazăre, Mischie și o grămadă de oameni care sunt asociați cu îmbogățiri care au falimenat statul. N-are sens să vorbim despre ... și că la adăpostul acestui sărac, dar cinstit al președintelui Iliescu, practic e aproape un act iresponsabil să se nască personaje de genul celor amintite mai sus. Sunt oameni care cred sincer și care încă dezavuează și disprețuiesc și se revoltă la ceea ce s-a întamplat în 13 iunie. Și după aia sunt oameni care nu sunt de acord și protesetează împotriva celor trei mandate și cum un mandat a devenit abia după aia constituțional și așa mai departe sunt oameni care cred că multe din acțiunile președintelui Iliescu au fost împotriva României dacă ...sau împotriva unui curs firesc nu împotriva României ca și entitate statală sau în raport cu o politică externă, dar împotriva unui curs firesc prin acoperirea dacă vrei a unui partid care a reușit să nască monștri pe care știm cu toții că i-a născut și care dincolo de faptul că a născut monștri a născut relații cu monștri din alte partide și s-a perpetuat o piramidă ș.a. Unde ești în toată chestia asta? Totuși pe tine te susține un om și mie mi se pare foarte moral că în ciuda acestor chestii tu mergi până la capăt, dar lumea trebuie să înțeleagă de ce? Și lumea trebuie să înțeleagă, pentru că lumea privește că Ionuț Vulpescu vine din partea PSD-ului, un partid de hoți, un partid de baroni locali, un partid care a cumpărat voturi, care a furat alegeri, care s-a născut din duminica orbului. Sunt lucruri pe care ne-am pierde timpul dacă le-am contesta foarte mult, unele sunt de necontestat după partea mea. Tu la întrebarea asta răspunzi cum vrei și eu o să tac dar ...
IV: Asta nu e nici o vină, așa a fost să fie că în 20 mai a fost sărbătoarea duminicii orbului. Dacă stai să întorci semnificația, e vorba de orbul care se vindecă, nu? Sunt, însă, multe lucruri rezistente în ceea ce ai spus.
TC: Dar întrebarea este Ionuț Vulpescu este un om care vine din partea PSD-ului. De ce din partea PSD-ului? Ce ai de spus în apărarea ta în raport cu Ion Iliescu și-n apărarea lui Ion Iliescu în venirea ta și ce te face să crezi că, deci dacă ținem minte toate astea, ce te face să crezi că tu, așa cum spui tu sărac, cinstit și curat și moral lucru pe care eu îl pot garanta cunoscându-te, ai vreo șansă în raport cu propriul partid? Dar ia-o de la prima întrebare.
IV: În apărarea lui Ion Iliescu nu spun nimic aici și acum. El e o personalitate extrem de puternică, a rezistat destul de bine... Am 32 de ani. În 1990 aveam..
TC: 14.
IV: 14 ani. Mă știi bine, am niște opțiuni, am niște fidelități, însă un fanatic nu sunt. Eu am adus un plus de spirit critic, nu un ropot de aplauze. Cred că ar trebui însă să renunțăm la modul ăsta de a vedea numai în alb și negru. România în 1990 era un teatru de luptă, Ion Iliescu a fost un om de echilibru. Iar mandatul 2000-2004 a fost un mandat bun pentru România. Șansa mea a fost să fac politică la vârf, lucrând cu șeful statului. M-ai întrebat de ce PSD. Așa a fost să fie. Educația de acasă, pregătirea teologică, influența profesorilor, anturajul de prieteni, stând lângă Ion Iliescu nu ajungi liberal...Toate astea. Mie mi-ar plăcea ca noi să discutăm doctrinar, ideologic. Tu ești de dreapta, eu sunt de stânga, dar încă nu suntem pregătiți de o astfel de discuție.
TC: PSD-ul nu e un partid de stânga. PSD-ul este un partid care a aplicat capitalismul sălbatic.
IV: Aici e o discuție cu adevărat serioasă.
TC: Problema este că după părerea mea PSD-ul nu e un partid de stânga.
IV: În orice caz, n-a avut mereu o identitate bine conturată de stânga.
TC: Deci? Ce face Ionuț?
IV: Într-un partid sunt mulți oameni. Într-un partid intri pentru niște valori, nu pe criterii de sex sau pentru că ești tânăr. Eu nu înțeleg foarte bine rolul organizației de femei sau rolul organizației de tineret. Creezi niște ierarhii care te încurcă. Nu poți să spui că un partid fură. Nu poți să spui de PSD că fură, iar PDL e senin și bun.
TC: Păi atunci nominalizează-i pe toți cei care fură din PSD.
IV: Mulți m-au întrebat în aceste săptămâni aceste lucruri. Dar nu e treaba mea, e treaba justiției.
TC: Știi care e problema? Lumea nu crede. Tu trebuie să convingi niște oameni că tu nu ești ca ei.
IV: Și e foarte greu.
TC: Și una din întrebările de pe blog spune așa: Dar de ce n-a candidat singur? Și probabil că răspunsul e important să ai un spate, dar eu vreau să spun, doar să adaug, tot eu Tudor, că nu mi se pare că partidul îți acordă susținere foarte mare în această campanie.
IV: Noi am avut discuția asta. Democrația se face prin partide. Știi ce ar fi însemnat să candidez independent?
TC: Independent înseamnă întâi notorietate, pe care tu nu o ai.
IV: Corect. Câți o au?
TC: Da.
IV: După aia, conform legii, în momentul ăsta, eu ca să câștig, să intru în Parlament, trebuia să am 51 la sută ca independent.
TC: Legea e făcută pentru partide, logic. Deci cei de pe blog trebuie să știe, legea e făcută împotriva independenței. Tu trebuie să fii cel puțin Obama, ca să ai atâta carismă...
IV. Eu am șansa de a candida la sectorul 2, unde e o organizație de partid funcțională și unde e un primar pe care oamenii l-au ales a treia oară, Neculai Onțanu.
TC: Deci, celor care te acuză că faci un compromis candidând cu PSD-ul, le spui că din punct de vedere independent legea electorală e împotriva ta. Și că totuși trebuie să faci parte dintr-un partid.
IV: Corect. Așa e în democrații.
TC: Apartenența ta la acest partid este rodul întâmplarii, în primă fază, după care este rodul unei colaborări cu Ion Iliescu, un personaj de la care ai avut foarte multe de învâțat. Iar celor care îți spun că PSD-ul e un partid de hoți tu le răspunzi că toate celelalte sunt eventual partide de hoți.
IV: Am întâlnit în PSD mulți oameni normali, foarte, foarte ok. Și în țară sunt foarte mulți. Pe mine mă bucură că sunt mulți tineri care mă sună și mă încurajează.
TC: Problema acestei țări e simplă. S-au dat legi pentru grupuri. S-au dat ordonanțe pentru tiruri de intrat în țară fără accize, ordonanțe de 24 de ore, a fost o țară făcută cu ordonanțe la 24 de ore. Sunt ordonanțe care s-au dat foarte mult pe vremea PSD-ului, foarte multe.
IV: Mi-amintesc de Victor Ciorbea cum le dădea pe...
TC: A fost mimetic, totul a fost... toată lumea a ajuns și a venit pe căpătuiala Există un Parlament care a dat legi în care ne încurcăm pentru că legile s-au dat pentru niște pentru bussines-uri clare și să servească un scop clar și atunci legea dacă servea un scop clar când au apărut și alte litigii care să fie rezolvate de o lege proastă, legile n-au mai putut fi folositoare.
IV: Nu pot să te contrazic.
TC: Nu? Nu mă poți contrazice, da. Avem o legislație varză. Acum, dacă Ionuț Vulpescu intră în parlament, ne este foarte clar că Ionuț Vulpescu, și probabil că, asemenea ție, să mai zicem că nu știu ce procentaj să spun, intrăm într-un procentaj penibil de mic ca să luptăm cu eradicarea fenomenului lege pentru mine, lege pentru interese, chiar tu știi că se cumpără voturile, că se cumpără deputați, că se plasează deputați. Și atunci, iarăși, care este șansa? Șansa este ca voi să fiți primii oameni, primele capete de pod care epurează un Parlament, care se va epura în vreo încă cinci mandate de alegeri, pentru că probabil la anul mai dispar unii, mai vin alții. Adică votăm acum răul cel mai mic ca la anul să avem un rău mai mic decât ăsta. Adică ce o să poți face tu în acest parlament?
IV: Îți spun imediat, dar vreau să spun aici că mă irită impostura unora care, doar pentru că sunt tineri, se prezintă exponenții schimbării.
TC: O prostie, că n-am ajuns să-i cunoaștem la fel cum lumea nu te cunoaște pe tine destul de mult încât să-i convingi să merite să voteze.
IV; Și să fi demonstrat ceva într-o Românie în așezare unde... În România, de multe ori sunt cunoscuți cei care baga sume mari de bani în campanie.
TC: Care sunt vizibili.
IV: Uite, îți mai dau un exemplu, cum e cu presa, costă enorm, adică, eu am avut și am noroc că am câțiva prieteni în presă, dar mi-e milă, deci realmente mi-e milă de cum își cheltuiesc unii banii aiurea, investind enorm ca să apară la televiziune, ca să te vadă cineva 30, 40 de minute. Mi se pare trist să dai zeci de mii de euro pentru un interviu în presa scrisă, pentru un interviu la televiziune.
Dar, ca să îti răspund ce voi face în Parlament, uneori, dincolo de apartenența la un partid, apar ideile care îi unesc pe oameni. Pe de altă parte, ce cred că aș face... Nu mă duc acolo ca un nou soldat sovietic. Vreau să activez la Comisia de Învățământ sau la comisia de Cultură. Mă duc unde mă pricep mai bine. Nu mă duc la economie sau la finanțe. Nu sunt Mesia să salvez poporul. Nu vin cu un discurs din ăsta super-revoluționar. Nu revoluționez. Nici în campanie nu spun asta. Vreau să-ți spun o chestie. Știi că dacă le spui oamenilor că nu le promit nimic, începe să țină chestia asta? Le zic că nu promit nimic, decât ceea ce pot cu adevărat să fac pentru ei. E mai cinstit, iar oamenii apreciază asta mai mult decât le zic eu că rezolv probleme ca reabilitarea termică și canalizarea.
va urma
Tudor Chirilă: Ionuț, nu știu, e mai bine poate că n-am citit ”Q”-ul și că n-am citit nimic din ce ai spus, cu diverse ocazii, în perioada asta. Noi ne cunoaștem de prea mult timp ca eu să nu-ți pun întrebarea la care sunt convins că tu ai un răspuns foarte scurt și concret dar totuși toată lumea vrea să audă întrebarea asta: de ce un om cu o pregătire care este dincolo de comentarii, adică un doctor în teologie și un doctor, de curând un doctor Magna cum laudae în filosofie, alege să își dedice o mare parte din viață și din timp politicii și unui potențial parlament care știm cu toții ce formulă a propus și în majoritate cam ce fel de oameni se învârt prin el. Cred că asta e o chestie pe care toată lumea vrea să o știe, la fel cum cred că toată lumea știe că dacă nimeni nu încearcă, sa zicem din cei curați, lucrurile nu se vor schimba. Dar totuși de ce sacrificarea unei părți puternice din viață?
Ionuț Vulpescu: Păi ce ai spus pe final e un început de răspuns. Dacă toți stăm pe margine și nu facem nimic, nu putem să spunem doar că știm cine ne fură și cine ne minte, cine e împotriva noastră. Nu putem să spunem asta, dar în același timp să zicem că nu se poate schimba nimic. Hai să vedem dacă se poate sau nu se poate schimba nimic. Apoi, în ceea ce mă privește, pentru mine politica a avut întotdeuna legătură cu cultura. E un palier al culturii. Implicarea mea e și o revoltă față de stilul acultural în care s-a făcut, de prea multe ori, politică la noi. Nu toată lumea, desigur. Asta e iar o prejudecată. Eu nu cred că suntem toți la fel, și vreau să se vadă chestia asta, să se vadă diferența. Nu sacrific nimic din zona mea științifică, timpul se dilată, atunci când crezi că a mai puțin timp, atunci faci o mulțime de lucruri. Plus că noi am dat foarte mult politicii, am crezut că e mai mult decât e.
TC: Noi cine?
IV: Noi românii. Ne place teribil spectacolul ăsta. Nu cred că e vreun popor care să pună atâta pasiune în politică cum sunt românii.
TC: Dar dacă ar fi să discutăm despre prezența la vot, nu am dat nimic politicii, pentru că vine din ce în ce mai puțină lume la vot. Am fost niște bystanderi ok. Dar atât.
IV: Da. Ne aprindem repede și ne stingem la fel de repede.
TC: Și atunci ce am dat politicii? Tu spui că am dat ceva politicii.
IV: Pasionalitate am dat. Mai puțină raționalitate. Dar am dat într-un fel ciudat, paradoxal, tipic nouă. Uite, noi facem politică, noi de fapt venim dintr-o campanie electorală și ne ducem spre o altă campanie electorală, care durează patru ani de zile.
TC: Da. Nu se termină.
IV: E permanentă. Pe de altă parte, ce vedem după aproape trei săptămâni de campanie? Facem campanie electorală zi de zi, dar partidele sunt aproape incapabile în campania electorală legală, asta de o lună, să-și prezinte programele, să convingă oamenii. Părem nepregătiți. Facem politică zi de zi dar când e vorba de proiecte pentru oameni, de politici publice, avem o problemă. De fapt, noi suntem pregătiți pentru politica văzută ca un hobby, ca o defulare, nu ca pe ceva profesionist. Campania a venit ca un cutremur. Ne-a luat nepregătiți. Apoi, sunt foarte multe lucruri care seamănă, e un triumf al mimetismului, știi că în România se copiază la greu, și-n artă...
TC: O bătălie a sloganurilor teribiliste.
IV: Teribiliste. Asta e o nebunie. Și nu se mai face diferența. Încurajăm prin asta ca fiecare să își pună problema ce se dă, nu ce se oferă. Eu nu vreau să dau ceva în campanie, câteva zile, apoi să uit patru ani. Vrea să dau ceva în mandatul meu, să îi reprezint pe oameni nu să le cultiv la nesfârșit ideea că trebuie să fie guvernați de cineva de deasupura lor care le dă mereu ceva... E o experiență extraordinară ceea ce mi se întâmplă în ultimele săptămâni, dialogurile cu oamenii sunt teribile. Spun o banalitate: e multă sărăcie în România.
TC: Crezi că ăsta e un fenomen care acoperă un procentaj mare din nivelul general?
IV: E destul de mare. Și atenție, vorbim de București.
TC: Vorbim de București.
IV: Vorbim de capitala unei țări europene.
TC: Înseamnă că e rezultatul campaniilor electorale de pană acum care au fost primitive. Asta e concluzia pe care o tragem. La nivel primitiv pentru că mi se pare primar să cumperi alegătorul. Adică asta să fie singura ta soluție de calificare.
IV: Repet, grav e că oamenii vor să fie guvernați, nu reprezentați.
TC: Cine a fost la inceput oul sau gaina. Adica alegatorul a pretins sau politicianul a spaguit alegatorul?
IV: Rămâne o legătură bizară între politician și sistemul ăsta care îl critică și-l răsfață cu egală naturalețe.
TC: Totuși oamenii sunt scârbiți și asta e un fenomen general. Și absența, absenteismul reflectă scârba oamenilor. Am ajuns o Românie în care clasa politică se califică cu o minoritate, deci practic înseamnă...
IV: Eu mă amuz când văd că nu știu cine a câștigat cu 70 la sută. Cu 70 la sută din cei 30 la sută care merg la vot. Sunt umanist, mi-e și greu să calculez ce înseamnă asta.
TC: Bun. Asta spune multe. Asta spune că de fapt politica nu mai are legătură cu țara asta. Și că țara funcționează în virtutea inerției.
IV: E și o anumită inerție a democrației, o anumită fatalitate a democrației. Suntem în NATO și Uniunea Europeană, de bine de rău economia funcționează. România nu e în criză. Pare că vor unii s-o bage într-o criză care nu e a ei...
TC: Vreau să revenim la o întrebare pentru că oamenii pe blog nu te cunosc, pe blogul meu nu te cunosc, și e important să știe background-ul tău. Pentru că până la urmă tu nu ești un băiat care a apărut, n-a venit totuși de la mănăstire și a zis, eu vreau să intru la PSD și acum să candidez. Adică...
IV: Asta era o știre.
TC: Da, era o știre. Există o doză de pragmatism în tine și eu știu că tu lucrezi sau faci parte din echipa PSD-ului în niște formule... Aș vrea să spunem pe scurt. Foarte pe scurt, ca oamenii să traga singuri concluzia. Adică punct, liniuță, punct. De când, cum, când. De când, cum, ce și ce funcție?
IV: Din 22 Decembrie 89 microbul politicii, microbul scenei, al spectacolului a intrat în mine și nu m-a părăsit până astăzi. Am făcut Seminarul Teologic la Târgoviște, am fondat prima revistă a unui liceu în Târgoviște, după aia toate liceele și-au făcut revista lor. Am fost un avangardist, am condus Liga Tineretului Ortodox din România, filiala Dâmbovița, faceam un festival, unde umpleam sălile din oraș cu invitați ca Părintele Galeriu, Ioan Alexandru, Alexandru Duțu, ÎPS Vasile Costin, Dumnezeu să îi ierte pe toți! Am avut o anumită experiență din asta juvenilă, de implicare, de emoție, de participare, care m-a ajutat mai târziu. Am venit la București în 96 la Facultatea de Teologie. Am făcut revista facultății, ”Antiteze”. Și vine momentul 2000. În 1999 eram prezentatorul unui cor care urma să viziteze comunitățile românești din Statele Unite. Suntem programați pentru interviu, mergem la ambasada Statelor Unite, din 40 de membri s-a făcut un sondaj și au fost aleși 3, 4 care să cânte. Eu am încercat să le explic, ”știți, eu nu cânt, eu prezint”, lor li s-a părut suspect, cum adică, ești într-un cor, dar nu cânți și nu mi-au dat viza. Atunci mi se părea că a merge în Statele Unite e șansa vieții, e o chestie pe care n-am voie s-o ratez, e ceva extraordinar. Prin Victor Opaschi, pe care nu-l mai văzusem de câțiva ani, l-am cunoscut prima oară pe Ion Iliescu.
TC: Adică pur și simplu așa băiatul venit de la Târgoviște...
IV: Pur și simplu, de la Dobra chiar.
TC: Printr-o întâmplare de tip Oliver Twist ajunge să-l cunoască pe Ion Iliescu. Bine. Ok.
IV: E fost întâmplarea fericită, care se cheamă destinul. Nu am rezolvat cu viza, dar sunt și azi alături de el. Veneau la orizont alegerile din 2000.
TC: Și rămânând faceai ce, copywrite, asistent PR, what?
IV: Era o echipă de campanie, am contribuit la mai multe materiale.
TC: Deci scriai. În principiu scriai?
IV: Sigur. Pornind pe ce însemna pregătirea mea, teologie, cultură.
TC: Putem să-i spunem redactor de campanie?
IV: Corect.
TC: Deci ai fost redactor de campanie pentru Ion Iliescu în anul 2000.
IV: În 2000. Îmi amintesc și acum, au fost două interviuri consistente cu Ion Iliescu, de o pagină, în Adevărul. Îmi amintesc și acum titlul unuia: ”Dumnezeu a vrut să fiu președintele României, nu Patriarhul ei”. Interviu care a stârnit multe comentarii.
TC: Interviurile i le-ai luat tu?
IV: Da. Le-am și semnat.
TC: Deci a fost mai mult. Făceai o parte de concepție. În comunicare. Putem să zicem așa.
IV: Da.
TC: Nu vreau să-ți ridic la plasă pentru chestia asta, pur și simplu mi se pare că dacă redactezi un interviu cu Ion Iliescu, îi mai dai și un nume, ai pus anumite întrebări, duci personajul într-o anumită zonă.
IV: După aceea, am intrat consultant la Palatul Cotroceni. Asta mă amuză acum, mai sunt candidați care spun că au lucrat referenți pe acolo. Referenți sunt cei care n-au studii.
TC: Consultant pe probleme de?
IV: Cultură, culte.
TC: Ok.
IV: Cumva în continuarea a ceea ce am făcut eu la facultate.
TC: Paranteză.
IV: Te rog.
TC: Două contribuții concrete la beneficiile culturale ale României în perioada în care ai fost consultant. Două decizii pe care Ion Iliescu le-a luat la sugestia ta. Trei decizii, patru dacă sunt. Importante din punctul tău de vedere.
IV: Am avut o contribuție importantă, alături de Victor Opaschi, cel care coordona departamentul de cultură de la Cotroceni, în ceea ce a înseamnat restructurarea Fundației Culturale Române și transformarea ei în Institutul Cultural Român, așa cum se prezintă el astăzi.
TC: ICR-ul?
IV: ICR-ul. A fost o activitate extrem de densă. S-au înființat în 2003-2004 Institute Culturale ale noastre în străinătate. Oameni noi, programe noi, în acord cu ceea ce ar trebui să însemne o prezență românească importantă în lume în plan cultural. Am avut o contribuție, de asemenea, la refacerea bisericii Mănăstirii Cotroceni din incinta Palatului, când cei care, la ordinul lui Ceaușescu, au dărâmat biserica, acum, au refăcut-o...
TC: Foarte tare.
TC: Apropo de neschimbări.
IV: Apropo de neschimbări sau de schimbări în bucle.
TC: Da.
IV: La Cotroceni am încercat ca ultimul mandat al Președintelui Iliescu să fie unul extrem de activ în plan cultural și religios. Important era ca Președintele să aibă o expertiză corectă, care să promoveze idei valabile și oameni competenți, dincolo de opțiunile politice. Multe personalități au fost decorate la sugestia mea.
TC: Ai încercat să faci propuneri?
IV: Am și reușit... Octavian Paler de pildă a fost ideea mea.
TC: E important. E bine că spui lucruri concrete.
IV: Am trăit momente extraordinare în acea perioadă. Îmi amintesc curcubeul și vizita lui Bush. nu am nici un merit la vizita lui Bush, dar îmi amintesc curcubeul. Chiar am simțit atunci că istoria trece prin fața mea. Au fost câteva evenimente culturale extraordinare, mi-l amintesc pe Seiji Ozawa, dar și tristețea ultimului concert al lui Careras, din decembrie 2004, am avut o corespondență bogată cu multe personalități, i-am scris lui Mario Varga Llosa în numele președintelui. Între 24 și 28 de ani au fost patru ani extraordinari. Exact cât e o facultate. Am cunoscut foarte mulți oameni, inclusiv noi ne-am cunoscut în perioada aia. Adică a fost un timp de pretext uman extraordinar, a contat foarte mult.
TC: Ăsta e un avantaj. Dar revenim la candidatură. Am lămurit și cred că lumea e destul de în clar. Ai rămas în echipa președintelui până în 2004. În 2004 Iliescu nu mai e președinte.
IV: Pierde Năstase, vine Băsescu.
TC: Pierde Năstase, ce faci tu?
IV: Inițial am fost dat afară, pe argumentul că vine fiecare cu echipa lui. Apoi, pentru că nu puteam pleca oricum, în urma unor discuții cu cei care veneau cu echipa lor, mi s-a propus să rămân. Aveam multe cunoștințe comune, chiar prieteni comuni cu Bogdan Tătaru Cazaban, care a venit la Compartimentul Cultură Culte. Claudiu Săftoiu mi-a spus să rămân. Dar am plecat, acceptând propunerea Președintelui Iliescu de a-l urma la Senat. În viață, e bine să alegi prietenia, nu conjunctura. Pe de altă parte, e regretabil că, din patru în patru ani, la noi se schimbă tot, doar pe criterii politice. În fine, așa a fost...
TC: În ce calitate l-ai urmat pe Ion Iliescu?
IV: El a fost și este liderul grupului de senatori în PSD. L-am în calitate de consilier la Senat. Eu am intrat în politică datorită lui Ion Iliescu.
TC: Prin Ion Iliescu.
IV: Prin Ion Iliescu și mi se părea...
TC: A fost un gest de loialitate politică. Oricum, pare din tot ce spui că relația cu Ion Iliescu transcede un simplu statut de colegi de partid și de angajat.
IV: Noi nici nu îi zicem șeful.
TC: Da. Presupunem că...
IV: Nu. Chiar așa este.
TC: Asta reiese.
IV: În ianuarie 2005 intru în partid odată cu el, în aceeași zi. Și au urmat alți patru ani extrem de interesanți, în care am călătorit foarte mult cu Ion Iliescu în străinătate. L-am însoțit în multe delegații. Am fost în septembrie în China, 50 de ani după prima lui vizită. Am fost și în Statele Unite între timp, nu am fost atunci în 2000, dar am mers cu Ion Iliescu...
TC: Ți-au dat viză, nici nu trebuia să cânți...
IV. Mi-au dat viză, n-a mai trebuit să cânt și scrie pe pașaportul meu: ”10 zile îl însoțește pe Ion Iliescu în Statele Unite.” Am mers la ambasadă, am rememorat momentele alea, mi se păreau sfârșitul lumii când mi-au refuzat viza. Am mers în sala în care m-au respins atunci. Între timp apăruseră niște noutăți. Era portretul lui George Bush cu Ion Iliescu aici, cu curcubeul. Se schimbase ceva în viața mea. Am fost în tot felul de spații. L-am însoțit și în țară în tot felul de deplasări. A fost și congresul pierdut în aprilie 2005. Atunci eram un naiv în politică, acum îmi dau seama că era limpede că se va întâmpla așa. Iar am învățat foarte multe, am văzut cameleonismul până unde poate să meargă, până foarte departe. A mai avut și președintele problemele de inimă. În iunie a fost la teatrul de operetă o lansare de carte specială. Eu m-am implicat în elaborarea carții. O carte care acoperă mandatul din 2000-2004, mai ales în plan cultural. Am prezentat cartea la teatrul de operetă. A fost o vară tare delicată, dar lucrurile s-au așezat ușor, ușor și, cu emoții peste emoții, uite că suntem în 2008, când Ion Iliescu nu mai candidează și candidez eu!
TC: Ești pariul lui Iliescu din partea PSD-ului pentru București, pentru colegiul 9?
IV: Nu știu dacă pariul...
TC: Ești pariul lui Ion Iliescu, ești omul lui Iliescu, ești continuatorul, ești moștenitorul, ești pariu, ești sugestie, ești speranță, ce ești? Este clar că, de când vorbim, te raportezi foarte mult la Iliescu.
IV: Nu știu dacă Pariul, dar un pariu sunt.
TC: Sau ești felul lui Iliescu de a continua politica?
IV: N-aș merge atât de departe.
TC: Bucuria lui că tu faci chestia asta.
IV: Asta da!
TC: Putem să punem întrebarea numărul unu din cele... Sunt mulți oameni care nu sunt de acord cu Ion Iliescu, categoric are foarte mulți adversari. Sunt o grămadă de oameni care cred că Ion Iliescu este vinovat pentru mult din încetinirea acestei țări și vinovat de direcția greșită pe care țara noastră a luat-o. În primul rând, pentru că a fost gestionarul unui partid care a reușit să livreze personaje ca Hrebenciuc, Mitrea, Mazăre, Mischie și o grămadă de oameni care sunt asociați cu îmbogățiri care au falimenat statul. N-are sens să vorbim despre ... și că la adăpostul acestui sărac, dar cinstit al președintelui Iliescu, practic e aproape un act iresponsabil să se nască personaje de genul celor amintite mai sus. Sunt oameni care cred sincer și care încă dezavuează și disprețuiesc și se revoltă la ceea ce s-a întamplat în 13 iunie. Și după aia sunt oameni care nu sunt de acord și protesetează împotriva celor trei mandate și cum un mandat a devenit abia după aia constituțional și așa mai departe sunt oameni care cred că multe din acțiunile președintelui Iliescu au fost împotriva României dacă ...sau împotriva unui curs firesc nu împotriva României ca și entitate statală sau în raport cu o politică externă, dar împotriva unui curs firesc prin acoperirea dacă vrei a unui partid care a reușit să nască monștri pe care știm cu toții că i-a născut și care dincolo de faptul că a născut monștri a născut relații cu monștri din alte partide și s-a perpetuat o piramidă ș.a. Unde ești în toată chestia asta? Totuși pe tine te susține un om și mie mi se pare foarte moral că în ciuda acestor chestii tu mergi până la capăt, dar lumea trebuie să înțeleagă de ce? Și lumea trebuie să înțeleagă, pentru că lumea privește că Ionuț Vulpescu vine din partea PSD-ului, un partid de hoți, un partid de baroni locali, un partid care a cumpărat voturi, care a furat alegeri, care s-a născut din duminica orbului. Sunt lucruri pe care ne-am pierde timpul dacă le-am contesta foarte mult, unele sunt de necontestat după partea mea. Tu la întrebarea asta răspunzi cum vrei și eu o să tac dar ...
IV: Asta nu e nici o vină, așa a fost să fie că în 20 mai a fost sărbătoarea duminicii orbului. Dacă stai să întorci semnificația, e vorba de orbul care se vindecă, nu? Sunt, însă, multe lucruri rezistente în ceea ce ai spus.
TC: Dar întrebarea este Ionuț Vulpescu este un om care vine din partea PSD-ului. De ce din partea PSD-ului? Ce ai de spus în apărarea ta în raport cu Ion Iliescu și-n apărarea lui Ion Iliescu în venirea ta și ce te face să crezi că, deci dacă ținem minte toate astea, ce te face să crezi că tu, așa cum spui tu sărac, cinstit și curat și moral lucru pe care eu îl pot garanta cunoscându-te, ai vreo șansă în raport cu propriul partid? Dar ia-o de la prima întrebare.
IV: În apărarea lui Ion Iliescu nu spun nimic aici și acum. El e o personalitate extrem de puternică, a rezistat destul de bine... Am 32 de ani. În 1990 aveam..
TC: 14.
IV: 14 ani. Mă știi bine, am niște opțiuni, am niște fidelități, însă un fanatic nu sunt. Eu am adus un plus de spirit critic, nu un ropot de aplauze. Cred că ar trebui însă să renunțăm la modul ăsta de a vedea numai în alb și negru. România în 1990 era un teatru de luptă, Ion Iliescu a fost un om de echilibru. Iar mandatul 2000-2004 a fost un mandat bun pentru România. Șansa mea a fost să fac politică la vârf, lucrând cu șeful statului. M-ai întrebat de ce PSD. Așa a fost să fie. Educația de acasă, pregătirea teologică, influența profesorilor, anturajul de prieteni, stând lângă Ion Iliescu nu ajungi liberal...Toate astea. Mie mi-ar plăcea ca noi să discutăm doctrinar, ideologic. Tu ești de dreapta, eu sunt de stânga, dar încă nu suntem pregătiți de o astfel de discuție.
TC: PSD-ul nu e un partid de stânga. PSD-ul este un partid care a aplicat capitalismul sălbatic.
IV: Aici e o discuție cu adevărat serioasă.
TC: Problema este că după părerea mea PSD-ul nu e un partid de stânga.
IV: În orice caz, n-a avut mereu o identitate bine conturată de stânga.
TC: Deci? Ce face Ionuț?
IV: Într-un partid sunt mulți oameni. Într-un partid intri pentru niște valori, nu pe criterii de sex sau pentru că ești tânăr. Eu nu înțeleg foarte bine rolul organizației de femei sau rolul organizației de tineret. Creezi niște ierarhii care te încurcă. Nu poți să spui că un partid fură. Nu poți să spui de PSD că fură, iar PDL e senin și bun.
TC: Păi atunci nominalizează-i pe toți cei care fură din PSD.
IV: Mulți m-au întrebat în aceste săptămâni aceste lucruri. Dar nu e treaba mea, e treaba justiției.
TC: Știi care e problema? Lumea nu crede. Tu trebuie să convingi niște oameni că tu nu ești ca ei.
IV: Și e foarte greu.
TC: Și una din întrebările de pe blog spune așa: Dar de ce n-a candidat singur? Și probabil că răspunsul e important să ai un spate, dar eu vreau să spun, doar să adaug, tot eu Tudor, că nu mi se pare că partidul îți acordă susținere foarte mare în această campanie.
IV: Noi am avut discuția asta. Democrația se face prin partide. Știi ce ar fi însemnat să candidez independent?
TC: Independent înseamnă întâi notorietate, pe care tu nu o ai.
IV: Corect. Câți o au?
TC: Da.
IV: După aia, conform legii, în momentul ăsta, eu ca să câștig, să intru în Parlament, trebuia să am 51 la sută ca independent.
TC: Legea e făcută pentru partide, logic. Deci cei de pe blog trebuie să știe, legea e făcută împotriva independenței. Tu trebuie să fii cel puțin Obama, ca să ai atâta carismă...
IV. Eu am șansa de a candida la sectorul 2, unde e o organizație de partid funcțională și unde e un primar pe care oamenii l-au ales a treia oară, Neculai Onțanu.
TC: Deci, celor care te acuză că faci un compromis candidând cu PSD-ul, le spui că din punct de vedere independent legea electorală e împotriva ta. Și că totuși trebuie să faci parte dintr-un partid.
IV: Corect. Așa e în democrații.
TC: Apartenența ta la acest partid este rodul întâmplarii, în primă fază, după care este rodul unei colaborări cu Ion Iliescu, un personaj de la care ai avut foarte multe de învâțat. Iar celor care îți spun că PSD-ul e un partid de hoți tu le răspunzi că toate celelalte sunt eventual partide de hoți.
IV: Am întâlnit în PSD mulți oameni normali, foarte, foarte ok. Și în țară sunt foarte mulți. Pe mine mă bucură că sunt mulți tineri care mă sună și mă încurajează.
TC: Problema acestei țări e simplă. S-au dat legi pentru grupuri. S-au dat ordonanțe pentru tiruri de intrat în țară fără accize, ordonanțe de 24 de ore, a fost o țară făcută cu ordonanțe la 24 de ore. Sunt ordonanțe care s-au dat foarte mult pe vremea PSD-ului, foarte multe.
IV: Mi-amintesc de Victor Ciorbea cum le dădea pe...
TC: A fost mimetic, totul a fost... toată lumea a ajuns și a venit pe căpătuiala Există un Parlament care a dat legi în care ne încurcăm pentru că legile s-au dat pentru niște pentru bussines-uri clare și să servească un scop clar și atunci legea dacă servea un scop clar când au apărut și alte litigii care să fie rezolvate de o lege proastă, legile n-au mai putut fi folositoare.
IV: Nu pot să te contrazic.
TC: Nu? Nu mă poți contrazice, da. Avem o legislație varză. Acum, dacă Ionuț Vulpescu intră în parlament, ne este foarte clar că Ionuț Vulpescu, și probabil că, asemenea ție, să mai zicem că nu știu ce procentaj să spun, intrăm într-un procentaj penibil de mic ca să luptăm cu eradicarea fenomenului lege pentru mine, lege pentru interese, chiar tu știi că se cumpără voturile, că se cumpără deputați, că se plasează deputați. Și atunci, iarăși, care este șansa? Șansa este ca voi să fiți primii oameni, primele capete de pod care epurează un Parlament, care se va epura în vreo încă cinci mandate de alegeri, pentru că probabil la anul mai dispar unii, mai vin alții. Adică votăm acum răul cel mai mic ca la anul să avem un rău mai mic decât ăsta. Adică ce o să poți face tu în acest parlament?
IV: Îți spun imediat, dar vreau să spun aici că mă irită impostura unora care, doar pentru că sunt tineri, se prezintă exponenții schimbării.
TC: O prostie, că n-am ajuns să-i cunoaștem la fel cum lumea nu te cunoaște pe tine destul de mult încât să-i convingi să merite să voteze.
IV; Și să fi demonstrat ceva într-o Românie în așezare unde... În România, de multe ori sunt cunoscuți cei care baga sume mari de bani în campanie.
TC: Care sunt vizibili.
IV: Uite, îți mai dau un exemplu, cum e cu presa, costă enorm, adică, eu am avut și am noroc că am câțiva prieteni în presă, dar mi-e milă, deci realmente mi-e milă de cum își cheltuiesc unii banii aiurea, investind enorm ca să apară la televiziune, ca să te vadă cineva 30, 40 de minute. Mi se pare trist să dai zeci de mii de euro pentru un interviu în presa scrisă, pentru un interviu la televiziune.
Dar, ca să îti răspund ce voi face în Parlament, uneori, dincolo de apartenența la un partid, apar ideile care îi unesc pe oameni. Pe de altă parte, ce cred că aș face... Nu mă duc acolo ca un nou soldat sovietic. Vreau să activez la Comisia de Învățământ sau la comisia de Cultură. Mă duc unde mă pricep mai bine. Nu mă duc la economie sau la finanțe. Nu sunt Mesia să salvez poporul. Nu vin cu un discurs din ăsta super-revoluționar. Nu revoluționez. Nici în campanie nu spun asta. Vreau să-ți spun o chestie. Știi că dacă le spui oamenilor că nu le promit nimic, începe să țină chestia asta? Le zic că nu promit nimic, decât ceea ce pot cu adevărat să fac pentru ei. E mai cinstit, iar oamenii apreciază asta mai mult decât le zic eu că rezolv probleme ca reabilitarea termică și canalizarea.
va urma
Update concurs
Concursul pe care l-am initiat alaltaieri am decis sa se inchida vineri. Vineri e ultima zi in care mai puteti posta definitii. In weekend voi anunta castigatorul si premiul:)
luni, 24 noiembrie 2008
Geanta roz...
Iubito as vrea sa-ti ling gandurile...sa-mi umplu gura de ele si sa inghit in sec...
Mai ai geanta aia roz iubito? N-avea nici o legatura cu tine da ce bine te-a legat de mine, iubito...geanta roz iubito era raspusul tau la intrebarile care te lasau muta...si ce sexy esti muta iubito...doar ca ei rad la gandul ca tu nu poti articula iubito...si ce daca? le aratam geanta roz...tine loc de cuvinte iubito...tine loc de cuvinte...as vrea sa-ti ling gandurile iubito...pana mi se apleaca...si scuip tot raul din mine...iubito nu te mai framanta la intrebarile fara raspuns...e doar o ipoteza ca suntem destepti...geanta roz insa...iubito...relaxeaza-te...toti vor acelasi lucru...sa-ti scape pe jos geanta roz...intre un sarut si o usa de hotel inchisa cu piciorul...
Mai ai geanta aia roz iubito? N-avea nici o legatura cu tine da ce bine te-a legat de mine, iubito...geanta roz iubito era raspusul tau la intrebarile care te lasau muta...si ce sexy esti muta iubito...doar ca ei rad la gandul ca tu nu poti articula iubito...si ce daca? le aratam geanta roz...tine loc de cuvinte iubito...tine loc de cuvinte...as vrea sa-ti ling gandurile iubito...pana mi se apleaca...si scuip tot raul din mine...iubito nu te mai framanta la intrebarile fara raspuns...e doar o ipoteza ca suntem destepti...geanta roz insa...iubito...relaxeaza-te...toti vor acelasi lucru...sa-ti scape pe jos geanta roz...intre un sarut si o usa de hotel inchisa cu piciorul...
Dezamagit.Surprins.
Sunt dezamagit. Ma refer la conursul pe care l-am initiat in post-ul de mai jos. De ce scrieti daca nu aveti ce? De ce scrieti la prima mana? Nu ne intereseaza lucrurile la prima mana! Concursul asta avea rostul de a stimula creativitatea nu de a insirui truisme. Sunt foarte putine propuneri originale. Iau un exemplu la intamplare: Omul e iubire. Pe bune? Esti sigur? Excelenta descoperire. Cam cata lume crezi ca a formulat asta inaintea ta? Nu crezi ca mai important e sa exprimi ideea altfel? Nu trebuie sa fii unic caci nimic nu mai e nou sub soare dar poti macar sa incerci sa dai o nota personala propriului gand. Imi pare rau dar sinteza e cel mai greu lucru de obtinut. Mai ganditi-va si poate reformulati DACA AVETI CEVA DE SPUS! Daca nu, nu e nici o problema. Nimic nu TREBUIE. SI respectati regula : O PROPOZITIE.
Nu e obligatoriu sa inceapa cu "Omul este..."
Nu e obligatoriu sa inceapa cu "Omul este..."
Concurs. O propozitie.
A fost un week-end cu muzic clasica. Multa muzica clasica. Am fost la Ateneu de doua ori saptamana trecuta si am incheiat duminica la spectacolul lui Alexandru Darie, Orfeu si Euridice. Este o opera de o ora si jumatate pe muzica lui Adrian Enescu care a dezvoltat superb cateva teme de Gluck. Recomand sa mergeti la acest spectacol as soon as possible.Ducu ramane fidel pasiunii sale pentru estetica secolelor saptesprezece-optsprezece si asta se transforma intr-un periplu vizual al "vremurilor" fundamentat pe alternanta Bine-Rau. Dublat de actori ca si instrumente de expresie vizuala spectacolul iese din nota unei opere clasice si castiga dramatism si fir epic. Parerea mea:))
Concurs
Mi-a venit astfel la Ateneu ascultandu-l pe Sandu Sandrin interpretand Enescu, mi-a venit in minte urmatorul enunt:
OMUL a inventat ghilotina si pianul.
Apoi a aparut in mintea mea ideea unui concurs. Va invit sa definiti "natura umana" si oricare din laturile ei contradictorii printr-o singura propozitie. Atentie! O propozitie, nu o fraza. Trimiteti raspunsurile voastre ca si comentarii la acest post.
Castigatorul il voi desemna eu. Premiul va fi ceva concret si palpabil dar nu m-am gandit inca exact... Are you in? dati frau liber creativitatii si scrieti o propozitie.
Concurs
Mi-a venit astfel la Ateneu ascultandu-l pe Sandu Sandrin interpretand Enescu, mi-a venit in minte urmatorul enunt:
OMUL a inventat ghilotina si pianul.
Apoi a aparut in mintea mea ideea unui concurs. Va invit sa definiti "natura umana" si oricare din laturile ei contradictorii printr-o singura propozitie. Atentie! O propozitie, nu o fraza. Trimiteti raspunsurile voastre ca si comentarii la acest post.
Castigatorul il voi desemna eu. Premiul va fi ceva concret si palpabil dar nu m-am gandit inca exact... Are you in? dati frau liber creativitatii si scrieti o propozitie.
vineri, 21 noiembrie 2008
In memoriam Ioan Chirila
Astazi se implinesc noua ani de cand Ioan Chirila a plecat dintre noi.
A fost cel mai mare gazetar de sport din istoria Romaniei.
I se spunea Cronicarul.
Si in acest an se acorda, in numele lui si pentru spiritul breslei, Premiile Ioan Chirila.In numele Cronicarului.
A fost cel mai mare gazetar de sport din istoria Romaniei.
I se spunea Cronicarul.
Si in acest an se acorda, in numele lui si pentru spiritul breslei, Premiile Ioan Chirila.In numele Cronicarului.
joi, 20 noiembrie 2008
L’etat c’est moi'
Comunismul presupune ca oamenii sa munceasca pentru orice altceva decat propasirea propriei bunastari. Egalitate pe toate planurile si munca in folosul statului. Natura umana nu gaseste insa implinire decat in progresul individual. Societatea optima porneste de la implinirea individului. In atare conditii, timp de cincizeci de ani am invatat sa pacalim si sa furam statul comunist.
Asta ne-a mentinut intr-un fel in sfera "normalului" uman. Tot felul de subterfugii am gasit ca sa determinam un sentiment cat de mic de proprietate in conditiile in care statul avea grija sa nu ne ofere nimic din ceea ce ar fi putut crea vreo piata, vreo departajare intre oameni, nimic din societatea de consum. Cei cu bani nu aveau pe ce sa-i cheltuie, cei fara bani nu aveau la ce sa aspire. Matricea nivelarii sociale functiona perfect.
A venit schimbarea si odata cu ea capitalismul. Brusc oamenii au fost pusi in fata constientizarii unui fapt nou: statul erau ei. Dupa caderea comunismului fiecare dintre noi am devenit statul, pentru ca odata cu accesul la un sistem care putea creea diferentierea intre indivizi a aparut si ideea diferentierii contributiei individuale la marele intreg, statul. Din pacate insa inertia relatiei de tip comunist intre oameni si stat a ramas si a functionat ca atare. O mana de oameni (clasele politice) si mainile lor drepte au continuat sa priveasca statul ca pe o entitate diferita care trebuia in continuare pacalita, jecmanita, furata.
Restul poporului nu a avut insa acces la armele de atac asupra vistieriilor statului si, asemenea clasei politice, au continuat sa priveasca statul ca pe o instituie excentrica. Poporul a ramas intr-un soi de contemplatie tampa, fara sa realizeze ca sunt parte a unui intreg pe care il finanteaza fiecare in mod diferit.
Prin urmare, clasa politica a furat statul aplicand lectia smecherie invatata in comunism, iar poporul in baza aceleiasi lectii insusite jumatate de secol nu s-a sinchisit sa realizeze ca odata cu libertatea si capitalismul cei care fura statul, fura contribuabilul. Douazeci de ani de toleranta fata de clasa noastra politica ma fac sa cred ca nu am realizat nici pana in acest moment ca statul suntem fiecare dintre noi. Sau revolta la romani are alte instrumente de masura si alt sistem de referinta. Se ridica insa o intrebare. Pana cand?
Asta ne-a mentinut intr-un fel in sfera "normalului" uman. Tot felul de subterfugii am gasit ca sa determinam un sentiment cat de mic de proprietate in conditiile in care statul avea grija sa nu ne ofere nimic din ceea ce ar fi putut crea vreo piata, vreo departajare intre oameni, nimic din societatea de consum. Cei cu bani nu aveau pe ce sa-i cheltuie, cei fara bani nu aveau la ce sa aspire. Matricea nivelarii sociale functiona perfect.
A venit schimbarea si odata cu ea capitalismul. Brusc oamenii au fost pusi in fata constientizarii unui fapt nou: statul erau ei. Dupa caderea comunismului fiecare dintre noi am devenit statul, pentru ca odata cu accesul la un sistem care putea creea diferentierea intre indivizi a aparut si ideea diferentierii contributiei individuale la marele intreg, statul. Din pacate insa inertia relatiei de tip comunist intre oameni si stat a ramas si a functionat ca atare. O mana de oameni (clasele politice) si mainile lor drepte au continuat sa priveasca statul ca pe o entitate diferita care trebuia in continuare pacalita, jecmanita, furata.
Restul poporului nu a avut insa acces la armele de atac asupra vistieriilor statului si, asemenea clasei politice, au continuat sa priveasca statul ca pe o instituie excentrica. Poporul a ramas intr-un soi de contemplatie tampa, fara sa realizeze ca sunt parte a unui intreg pe care il finanteaza fiecare in mod diferit.
Prin urmare, clasa politica a furat statul aplicand lectia smecherie invatata in comunism, iar poporul in baza aceleiasi lectii insusite jumatate de secol nu s-a sinchisit sa realizeze ca odata cu libertatea si capitalismul cei care fura statul, fura contribuabilul. Douazeci de ani de toleranta fata de clasa noastra politica ma fac sa cred ca nu am realizat nici pana in acest moment ca statul suntem fiecare dintre noi. Sau revolta la romani are alte instrumente de masura si alt sistem de referinta. Se ridica insa o intrebare. Pana cand?
Ne vedem sambata la miting?
Sambata la orele 16 trecute fix ne adunam in Piata Constitutiei. Strangem semnaturi pentru Lica care va fi si el prezent. Semnaturile voastre o sa-l ajute la titlul de cel mai mare porc din Parlament concurs lansat deja pe vamamusic.ro unde puteti inca face nominalizari. Va rog sa nu indrazniti sa-l dezamagiti si sa va prezentati la cortul electoral din Piata Constitutiei. Cu ocazia asta primim si pomana electorala adica orice considerati ca-l va ajuta pe Lica sa acceada in parlament e binevenit. Puteti aduce claxoane, spaga, materiale compromitaoare despre alti candidati, un carnat-doi( pe bune) Primim pomana electorala in numele lui Lica. Vom inregistra deasemenea marturii video ale participantilor care trebuie sa-si exprime si sa explice sustinerea pentru Lica. De ce el si nu ei? Vama va fi acolo in efectiv complet asa ca sa faceti bine sa va prezentati. Nu putem dezamagi porcul!
PS. Maine vom canta live la Maruta si vom lansa oficial videoclipul.
PS. Maine vom canta live la Maruta si vom lansa oficial videoclipul.
De ce mi-e greu sa am blog?
Pentru ca nu tin sa fiu simpatic cu orice pret. Pentru ca de multe ori mi-e greu sa nu admit ca unele comentarii sunt de-a dreptul imbecile. Pentru ca nu stiu sa fiu "dragut" si "condescendent" cu participantii la trafic. Pentru ca nu imi vine sa cer link exchange de dragul mai multor cititori despre care oricum nu am habar nimic.
Pentru ca nu imi place sa ma leg de orice cacat se scrie prin presa ca sa va aduc aici. Pentru ca habar n-am de SEO si marketing on-line. Pentru ca nu vreau prieteni cu "nick-name". Pentru ca sunt arogant, antipatic si mizantrop.La prima vedere asta crede lumea despre mine. Iar noi traim in epoca in care oamenii se multumesc cu ce afla la prima vedere. De aia citesc ca boii tabloide. Acolo totul e la prima vedere.
Pentru ca nu particip la conferinte cu fratii bloggeri. Pentru ca nu reusesc sa postez de cinci ori pe zi indiferent de subiect. Pentru ca nu stiu sa fiu justitiar. Pentru ca mai degraba aleg sa ma exprim decat sa taxez mediul inconjurator si oamenii care-l populeaza. Pentru ca nu pot sa postez fotografii cu interiorul frigiderului sau cu ultimele colectii de sosete aruncate aiurea.
Pentru ca nu prea inteleg eu ce e aia comunitate. Pentru ca sunt singuratic. Pentru ca nu fac poze cu zooom electronic sau cu telefonul. Pentru ca nu tin neaparat sa va arat vreun filmuletz de pe la concertele anului. Pentru ca habar nu am sa ma comport pe net. Pentru ca viata mea nu este aici. E offline. Acolo unde sarutul se formeaza din carne si saliva iar femeia geme cand ii faci ceva bun.
Pentru ca nu stiu si nu am chef sa-mi bag articolele in tag-uri si categorii. Asta ma plictiseste de moarte. Pentru ca mie imi place doar sa scriu. Si nimic altceva ce ar tine de popularizrea scrisului meu. Pentru ca am incredibil de multe alte lucruri de facut. Si sunt fericit ca e asa. Pentru ca eu nu sunt blogger.
De ce am totusi blog?
Pentru ca imi place sa scriu si sa fiu citit. Pentru ca am nevoie sa vorbesc si sa nu fiu rastalmacit. Pentru ca vreau sa anunt si sa fiu auzit.Destul pentru mine, destul pentru voi.
Pentru ca nu imi place sa ma leg de orice cacat se scrie prin presa ca sa va aduc aici. Pentru ca habar n-am de SEO si marketing on-line. Pentru ca nu vreau prieteni cu "nick-name". Pentru ca sunt arogant, antipatic si mizantrop.La prima vedere asta crede lumea despre mine. Iar noi traim in epoca in care oamenii se multumesc cu ce afla la prima vedere. De aia citesc ca boii tabloide. Acolo totul e la prima vedere.
Pentru ca nu particip la conferinte cu fratii bloggeri. Pentru ca nu reusesc sa postez de cinci ori pe zi indiferent de subiect. Pentru ca nu stiu sa fiu justitiar. Pentru ca mai degraba aleg sa ma exprim decat sa taxez mediul inconjurator si oamenii care-l populeaza. Pentru ca nu pot sa postez fotografii cu interiorul frigiderului sau cu ultimele colectii de sosete aruncate aiurea.
Pentru ca nu prea inteleg eu ce e aia comunitate. Pentru ca sunt singuratic. Pentru ca nu fac poze cu zooom electronic sau cu telefonul. Pentru ca nu tin neaparat sa va arat vreun filmuletz de pe la concertele anului. Pentru ca habar nu am sa ma comport pe net. Pentru ca viata mea nu este aici. E offline. Acolo unde sarutul se formeaza din carne si saliva iar femeia geme cand ii faci ceva bun.
Pentru ca nu stiu si nu am chef sa-mi bag articolele in tag-uri si categorii. Asta ma plictiseste de moarte. Pentru ca mie imi place doar sa scriu. Si nimic altceva ce ar tine de popularizrea scrisului meu. Pentru ca am incredibil de multe alte lucruri de facut. Si sunt fericit ca e asa. Pentru ca eu nu sunt blogger.
De ce am totusi blog?
Pentru ca imi place sa scriu si sa fiu citit. Pentru ca am nevoie sa vorbesc si sa nu fiu rastalmacit. Pentru ca vreau sa anunt si sa fiu auzit.Destul pentru mine, destul pentru voi.
miercuri, 19 noiembrie 2008
Genial!!!
Sunt la un internet cafe in Iancului. In fata mea un arab il roaga pe responsabilul de sala sa ii activeze Google. El crede ca Google este un program in calculator nicidecum un motor de cautare:)))) Tare nu? Va dati seama cat a investit Bin-Laden in training-uri on-line?:)))
A vota sau a nu vota?
Cred ca trebuie sa mergem la vot. Trebuie sa-l votam pe Lica pe vamamusic.ro dar cu siguranta trebuie sa mergem la votul Oamenilor. Va trebui totusi sa cautam cel mai mic rau si sa votam.Pentru ca daca iese cel mai mic rau avem sansa ca in patru ani de acum incolo sa apara un rau si mai mic.Si tot asa pana cand s-ar putea sa avem si bine. Apoi cand vom avea bine il vom sustine.Si eu am sa va rog sa-l votati.Pana atunci insa mai este cale lunga. Dar de mers la vot trebuie sa mergem.
Am un prieten bun. Se numeste Ionut Vulpescu. Este doctor in teologie si doctor in filozofie.As indrazni sa spun ca este un tanar intelectual rasat. M-a rugat sa scriu cateva cuvinte despre el intr-un fluturas de campanie. I-am spus ca nu pot. Candideaza din partea PSD-ului lucru pe care nu am sa-l inteleg niciodata. I-am spus ca daca ar fi intrat independent l-as fi sustinut. Mi-a spus ca i-ar fi fost mult mai greu asa.Dincolo de asta sunt niste oameni in partid in care crede. In partidul ala?????esti nebun Ioane???Chiar nu te inteleg. I-am spus ca singurul lucru pe care il pot face pentru el e sa ii iau un interviu incomod cu intrebari dure legate de asocierea lui cu hotii aia si ca il pot publica pe blog. Ma intreb daca va intereseaza sa cunoasteti o ciudatenie a naturii:un intelectual doctor in doua specializari elitiste, un tip moral care candideaza pe listele unui partid de hoti si imbuibati. ce ziceti? va intereseaza ce are de spus? ii dam sansa unei explicatii fara prejudecati?
Va rog sa nu indrazniti sa comentati ca asta e campanie mascata: nu l-as vota pe acest om pentru ca este girat de hoti. Iar asta i-am spus-o si lui. Dar ma intriga his part of the story.
Am un prieten bun. Se numeste Ionut Vulpescu. Este doctor in teologie si doctor in filozofie.As indrazni sa spun ca este un tanar intelectual rasat. M-a rugat sa scriu cateva cuvinte despre el intr-un fluturas de campanie. I-am spus ca nu pot. Candideaza din partea PSD-ului lucru pe care nu am sa-l inteleg niciodata. I-am spus ca daca ar fi intrat independent l-as fi sustinut. Mi-a spus ca i-ar fi fost mult mai greu asa.Dincolo de asta sunt niste oameni in partid in care crede. In partidul ala?????esti nebun Ioane???Chiar nu te inteleg. I-am spus ca singurul lucru pe care il pot face pentru el e sa ii iau un interviu incomod cu intrebari dure legate de asocierea lui cu hotii aia si ca il pot publica pe blog. Ma intreb daca va intereseaza sa cunoasteti o ciudatenie a naturii:un intelectual doctor in doua specializari elitiste, un tip moral care candideaza pe listele unui partid de hoti si imbuibati. ce ziceti? va intereseaza ce are de spus? ii dam sansa unei explicatii fara prejudecati?
Va rog sa nu indrazniti sa comentati ca asta e campanie mascata: nu l-as vota pe acest om pentru ca este girat de hoti. Iar asta i-am spus-o si lui. Dar ma intriga his part of the story.
marți, 18 noiembrie 2008
luni, 17 noiembrie 2008
Am lansat un porc in campania electorala
Astazi am anuntat oficial care este candidatul pe care il vom sustine in campania asta electorala: un porc, pe numele lui Stelian Popescu (Lica pentru prieteni). I-am facut si imn si clip electoral :)
Mai jos aveti si comunicatul oficial.
Desi pana in momentul de fata Vama a refuzat orice asociere cu un personaj politic, Porcul, candidat sincer care isi recunoaste provenienta din cocina, a reusit sa-i castige de partea lui.
In aceasta nota, Vama lanseaza cel mai nou videoclip al sau, Tata taie porcu’, care de altfel s-a transformat in clipul electoral al porcului. Piesa este una dintre cele mai vesele de pe noul disc, iar videoclipul, realizat sub forma unei animatii, este o satira la adresa normelor europene si a scenei politice. Piesa este potrivita cu atat mai mult cu cat vine in contextul campaniei electorale, al nemultumirii generale fata de clasa politica romaneasca si al rezultatelor dezamagitoare ale acesteia. Tata taie porcu’ da glas acestor nemultumiri intr-un mod ironic, amuzant.
Pornind de la mesajul piesei Tata taie porcu’, trupa Vama a decis sa sustina un porc adevarat in campania electorala pentru alegerile parlamentare. Membru al Asociatiei Porcii fara Limite, fiind expresia curentului politic de stanga imprejur si avand un program axat pe doctrina ingrasarii in ajun, porcul isi asuma promovarea democratiei, cat si dezvoltarea personala in greutate, in functie si mai ales in bani. Mesajul electoral al porcului este Eu cu mine traim bine.
Porcul isi incepe astazi in mod oficial campania electorala pentru postul de Cel mai mare porc din Parlament. Toti parlamentarii sunt invitati sa-si depuna candidaturile pe www.vamamusic.ro. Daca politicienii nu vor avea curaj sa intre singuri in competitie cu porcul autentic, Vama invita alegatorii sa faca nominalizari pentru Cel mai mare porc din Parlament. Cinci candidati, cei care obtin cele mai multe semnaturi, intra in turul doi de scrutin. Porcul se va califica automat ca doar e campania lui.
Pentru a-si prezenta in public candidatura, porcul va organiza sambata, 22 noiembrie un miting electoral in Piata Constitutiei. Sunt asteptati toti cei care doresc sa intalneasca porcul parlamentar si sa afle mai multe despre planurile sale. Pana atunci, platforma program a porcului poate fi accesata pe www.vamamusic.ro
De asemenea, pentru cei care nu vor avea ocazia sa-l cunoasca personal, porcul va practica alaturi de formatia Vama turismul electoral prin cele mai importante emisiuni de divertisment ale momentului.
Cred ca umorul in Romania s-a nascut din disperare. In spatele acestei farse se afla multa amaraciune...
Mai jos aveti si comunicatul oficial.
Desi pana in momentul de fata Vama a refuzat orice asociere cu un personaj politic, Porcul, candidat sincer care isi recunoaste provenienta din cocina, a reusit sa-i castige de partea lui.
In aceasta nota, Vama lanseaza cel mai nou videoclip al sau, Tata taie porcu’, care de altfel s-a transformat in clipul electoral al porcului. Piesa este una dintre cele mai vesele de pe noul disc, iar videoclipul, realizat sub forma unei animatii, este o satira la adresa normelor europene si a scenei politice. Piesa este potrivita cu atat mai mult cu cat vine in contextul campaniei electorale, al nemultumirii generale fata de clasa politica romaneasca si al rezultatelor dezamagitoare ale acesteia. Tata taie porcu’ da glas acestor nemultumiri intr-un mod ironic, amuzant.
Pornind de la mesajul piesei Tata taie porcu’, trupa Vama a decis sa sustina un porc adevarat in campania electorala pentru alegerile parlamentare. Membru al Asociatiei Porcii fara Limite, fiind expresia curentului politic de stanga imprejur si avand un program axat pe doctrina ingrasarii in ajun, porcul isi asuma promovarea democratiei, cat si dezvoltarea personala in greutate, in functie si mai ales in bani. Mesajul electoral al porcului este Eu cu mine traim bine.
Porcul isi incepe astazi in mod oficial campania electorala pentru postul de Cel mai mare porc din Parlament. Toti parlamentarii sunt invitati sa-si depuna candidaturile pe www.vamamusic.ro. Daca politicienii nu vor avea curaj sa intre singuri in competitie cu porcul autentic, Vama invita alegatorii sa faca nominalizari pentru Cel mai mare porc din Parlament. Cinci candidati, cei care obtin cele mai multe semnaturi, intra in turul doi de scrutin. Porcul se va califica automat ca doar e campania lui.
Pentru a-si prezenta in public candidatura, porcul va organiza sambata, 22 noiembrie un miting electoral in Piata Constitutiei. Sunt asteptati toti cei care doresc sa intalneasca porcul parlamentar si sa afle mai multe despre planurile sale. Pana atunci, platforma program a porcului poate fi accesata pe www.vamamusic.ro
De asemenea, pentru cei care nu vor avea ocazia sa-l cunoasca personal, porcul va practica alaturi de formatia Vama turismul electoral prin cele mai importante emisiuni de divertisment ale momentului.
Cred ca umorul in Romania s-a nascut din disperare. In spatele acestei farse se afla multa amaraciune...
duminică, 16 noiembrie 2008
Keane.Perfect Symmetry.
Ascult ultimul disc al lui Keane. Foarte bine. Multe influente late 80 beginning of new wave. Some Bowie, some U2, Cure, foarte brit(normal) si foarte diferit de ceea ce stiam de la Keane( in special Hopes and Fears).Puternic si optimist. Zeceee!!Dar eu sunt fan si prin urmare subiectiv!!!
sâmbătă, 15 noiembrie 2008
Acordaj...
ma uit la o pagina alba. ma uit la o pagina alba. ma uit la o pagina alba. cata ratiune in delir. asternuturile s-au strans sub noi in arsita verii. poti sa tai caldura cu cutitul. trage un fum iubito si intinde-te dupa o gura de tequilla. coboara din masina. ai mai vazut atatea stele pe partea asta a lumii? imi taie rasuflarea intinderea aia nesfarsita de zapada de la pol. batrana isi tarsai papucii spre ultimul ceai...isi dadu duhul acolo in bucatarie cu gandul la cismeaua de pe faleza din 1935...vapoarele aveau zbaturi...umbrele bej...Isi sprijini capul pe coate si muri zambind...lasa durerea sa lucreze in tine, Dumnezeu isi slefuieste operele. Sta rezemata acolo la bar, atat de frumoasa si nepotrivita cu muzica. De ce nu te duci la ea? Timpul trece repede. Du-te, du-te... tot pe ea ai s-o ranesti intr-o zi.
Asa, si pantofii cu lac...in seara asta hainele o sa te apere de oameni...arati impecabil...cine ar putea sa vada sangele din spatele fracului...stai drept..ranjeste...simti acum? esti ermetic inchis..privirile lor n-au pe unde intra...buna seara domnule...ah nu e nici o problema...imi notez si vorbim saptamana viitoare...ce faaacii?? te saruut...si mie mi-a fost dor de tinee...nebunule...vrei ceva de la bar? ce caldura e in capela...rezistam mai mult in picioare intr-o vreme...parinte incepem? se face cald...si mainile cu degete fine si unghiile cu lac negru...cu limba pe buricele degetelor si cu dintii pe lacul negru al unghilor...incremenit...ceasul din bucatarie se opri...batrana zambea din moarte si sufletul ii parasea trupul odata cu aburii din ceasca de ceai...uitat-te la stele...dincolo de dealurile alea este Las Vegasul...sute de tantari in bataia farurilor...ce calda e capota...fa dragoste cu mine aici, vrei? miroase a motorina si blugi rupti...si a cornuri de brad...batranul numara valurile care-i mangaiau picioarele...purta o pijama de plaja...privea oceanul...sare in par si stropi de mare in barba...si fata brazdata de cute...pijamalele albe fluturau in vant semnul unei mari agitate...fa dragoste cu mine acum...dincolo de dealuri e Las Vegasul...ce cald e in capela...si mai e si drumul pana la groapa...suferinta uscata de arsita...stropeste coliva cu vin...iti taie rasuflarea intinderea asta nesfarsita de zapada...si fosnetul saniei si cainii si vantul in blana...
Asa, si pantofii cu lac...in seara asta hainele o sa te apere de oameni...arati impecabil...cine ar putea sa vada sangele din spatele fracului...stai drept..ranjeste...simti acum? esti ermetic inchis..privirile lor n-au pe unde intra...buna seara domnule...ah nu e nici o problema...imi notez si vorbim saptamana viitoare...ce faaacii?? te saruut...si mie mi-a fost dor de tinee...nebunule...vrei ceva de la bar? ce caldura e in capela...rezistam mai mult in picioare intr-o vreme...parinte incepem? se face cald...si mainile cu degete fine si unghiile cu lac negru...cu limba pe buricele degetelor si cu dintii pe lacul negru al unghilor...incremenit...ceasul din bucatarie se opri...batrana zambea din moarte si sufletul ii parasea trupul odata cu aburii din ceasca de ceai...uitat-te la stele...dincolo de dealurile alea este Las Vegasul...sute de tantari in bataia farurilor...ce calda e capota...fa dragoste cu mine aici, vrei? miroase a motorina si blugi rupti...si a cornuri de brad...batranul numara valurile care-i mangaiau picioarele...purta o pijama de plaja...privea oceanul...sare in par si stropi de mare in barba...si fata brazdata de cute...pijamalele albe fluturau in vant semnul unei mari agitate...fa dragoste cu mine acum...dincolo de dealuri e Las Vegasul...ce cald e in capela...si mai e si drumul pana la groapa...suferinta uscata de arsita...stropeste coliva cu vin...iti taie rasuflarea intinderea asta nesfarsita de zapada...si fosnetul saniei si cainii si vantul in blana...
vineri, 14 noiembrie 2008
Hospital Vision
Imi lipesc pieptul de metalul rece al aparatului de radiografie. Nu respirati acum!Clac! Respirati!Va puteti imbraca!Luati loc pe hol doua minute pana iese poza!Ma asez pe o banca in holul luminat slab de neonul care acompaniaza suferinta. Pe usa care da in acest holisor o batranica in scaun cu rotile se schimonoseste de durere incercand sa-si bage mainile in puloverul pe care il tine o femeie mai tanara ce pare a fi o ruda.
Nuu maaii pooot, nuu maiii vreeeauuu, maadoaareee. Picioarele ii sunt invelite in fase.Durerea de pe fata ei calatoreste pana la mine si ma infioara. Nuu maii pooot, nuuu, ma doooaareee. Viata nu lupta in cazul sau, Viata se schimonoseste intr-un monolog grotesc cu aura de tragedie antica.
Iar Moartea, Moartea de data asta pare un domn elegant imbracat in frac scurt negru cu pantaloni creion si ghete de piele intoarsa gri sobolan. In mana dreapta tine un baston alb cu maciulie de sidef asortat impecabil cu manusile de piele bleu-ciel. Moartea face ture largi calcand apasat si oarecum jucaus pe aleea pietruita din jurul Vietii care isi urla disperata monologul nedespartirii de sine.
Nu e rautate in privirea linistita a Mortii si nici nerabdare nu e si asta transforma lamento-ul Vietii intr-un act ridicol .Pe holul din fata radiografiei batranica reuseste sa imbrace puloverul. Viata pare ca se linisteste putin si isi sterge broboanele de sudoare uitandu-se panicata in jur. Moartea isi verifica ceasul de buzunar si le urmeaza agale pe cele doua.
Aveti febra, imi spune un doctor care imi strange mana intr-un salut voios. Da stiu, raspund zambind. E pentru prima oara cand percep febra ca pe o forma de sanatatate...
Nuu maaii pooot, nuu maiii vreeeauuu, maadoaareee. Picioarele ii sunt invelite in fase.Durerea de pe fata ei calatoreste pana la mine si ma infioara. Nuu maii pooot, nuuu, ma doooaareee. Viata nu lupta in cazul sau, Viata se schimonoseste intr-un monolog grotesc cu aura de tragedie antica.
Iar Moartea, Moartea de data asta pare un domn elegant imbracat in frac scurt negru cu pantaloni creion si ghete de piele intoarsa gri sobolan. In mana dreapta tine un baston alb cu maciulie de sidef asortat impecabil cu manusile de piele bleu-ciel. Moartea face ture largi calcand apasat si oarecum jucaus pe aleea pietruita din jurul Vietii care isi urla disperata monologul nedespartirii de sine.
Nu e rautate in privirea linistita a Mortii si nici nerabdare nu e si asta transforma lamento-ul Vietii intr-un act ridicol .Pe holul din fata radiografiei batranica reuseste sa imbrace puloverul. Viata pare ca se linisteste putin si isi sterge broboanele de sudoare uitandu-se panicata in jur. Moartea isi verifica ceasul de buzunar si le urmeaza agale pe cele doua.
Aveti febra, imi spune un doctor care imi strange mana intr-un salut voios. Da stiu, raspund zambind. E pentru prima oara cand percep febra ca pe o forma de sanatatate...
joi, 13 noiembrie 2008
Celor care ridica piatra
Am inceput sa primesc mailuri agresive ca urmare a declaratiei din evz legata de post-ul "Sa-mi fie rusine.Sa ne fie rusine". Celor care vor sa ridice piatra le spun doar atat: Asteptati pana luni. Asteptati sa vedeti pe cine sustinem. Doar ati vrut actiune nu?
miercuri, 12 noiembrie 2008
balul de aseara
Aseara am cantat la balul geologiei, geofizicii si biologiei. Desi a fost balul care mi-a declansat o viroza pacatoasa:) am avut parte de cel mai bun public de pana acum. O mentiune speciala si pentru cei de la medicina. A fost o cantare inchegata si un public foarte foarte tare:) care a si ascultat nu doar a auzit. Dumnezeu nu apare la stiri a fost foarte bine primita si la Porcu' s-a dezlantuit lumea. Studentii nu se dezmint si raman partea cea mai focoasa a publicului nostru:) Raul(clape) a dat o mostra de jazz la Nu am chef azi care a transpus parca lumea intr-un american fancy piano bar. Cartitza ramane unul din cele mai energetice cantece.
PS. sa stiti ca am fi bisat dar nu ati fost prea convingatori si noi nu ne bagam in sufletul omului:)
PS. sa stiti ca am fi bisat dar nu ati fost prea convingatori si noi nu ne bagam in sufletul omului:)
marți, 11 noiembrie 2008
Sa-mi fie rusine. Sa ne fie rusine.
Mi-e scarba. Si mi-e si rusine. Ca nu pot sa fac nimic. Ca sunt neputincios. Legat de maini si de picioare. Ca voi toti. Ca nu pot sa raspund la o multime de intrebari. Sa ne fie rusine ca singurul moment in care am fost o natie solidara a fost dupa cincizeci de ani de comunism si treizeci de ani de dictatura agramata. Ar trebui sa plangem de furie in fiecare zi!
Nu ne intrebam cand am ajuns sa acceptam toate astea? Cum a fost posibil sa ne calce in picioare minerii? Minerii? Au iesit din intuneric ca sa stinga lumina si speranta. Sa ne aducem aminte pentru ce au iesit ungurii in strada de curand? Pentru ca au fost mintiti!!!
Cum a fost posibil ca doar cateva sute de oameni sa-si bata joc de noi ani de-a randul, schimbandu-si locurile intr-un parlament gazduit de casa lui Ceausescu?
Ce tara si ce popor suntem unde trei sute de mii de oameni sunt pagubiti sub garantia unei banci a statului si vinovatul isi face apoi televizune si isi legalizeaza afacerea si-si spala numele efemer... Ba mai mult, televiziune de stiri si apoi trust de media cumparand singura publicatie cu alura de protest independent...
Cum a fost posibil ca doar cateva sute de oameni sa falimenteze o banca mai ceva ca-n vremea crizei mondiale pe care o traim? Am stat pasivi si am vazut imprumut dupa imprumut cum s-au dus pe apa sambetelor noastre stresate si nu am facut nimic, absolut nimic. Au vandut nava dupa nava, nici o suta de oameni si ne-am uitat intrebandu-ne fiecare doar in sinea noastra...pana cand? Dar nici asta nu a fost de ajuns ca sa iesim in strada si sa curatam mizeria...
Au venit alte timpuri si speranta a reinviat in sufletele noastre slabite si am varsat lacrimi de bucurie si am iesit la Universitate sa deschidem sampania si toate s-au stins ca fumul tigarilor traficate pe Otopeni de fii de presedinti, sefi de servicii sau SPPisti si nici atunci nu am facut Nimic...
Ani de-a randul am privit fiecare dintre noi ce inseamna magia ieftina a TVA-ului neplatit de smecheri in timp ce-l viram pe al nostru statului si ingrasam un PIB pe care urma sa-l fure altii...Nu altii.. ACEIASI...Am privit cum ni s-au promis autostrazi si parcari si am ajuns sa ne scoatem ochii unii altora in fiecare zi de trafic...apoi am privit treizeci de kilometri de autostrada alunecand si iarasi nu am mai zis nimic si-am stat acasa...am vazut prim-ministrii devalizand statul de milioane de dolari la umbra unor legi ambigue si cu concursul altor cateva sute de oameni si ordonante de-o noapte...si ca in "Brasil"-ul lui Gillian nimeni nu a vazut si nimeni nu stie Nimic...o liniste mormantala pluteste deasupra fiecarei furaciuni iar secretele sunt la vedere dar in spatele unor geamuri groase de sticla pe care furia multimii nu le poate sparge pentru ca nu exista Furie si nici Multime...
Apoi am vazut ca nimic nu se schimba si nici ei nu patesc ceva si noi suntem la fel de saraci si-am inceput sa ne gandim fiecare in linistea noptii cum am putea sa facem sa furam alaturi de ei macar putin... daca ei pot si nu sunt inchisi noi de ce sa nu incercam... sa invatam sa scapam de taxe si servicii... dar era prea tarziu pentru ca ei sunt bine organizati si noi doar dezbinati ei sunt putini si uniti si au cheile imparatiei iar noi suntem multi si prosti si lipsiti de curaj si nimic nu ne mai revolta pentru ca am vazut destule care n-au loc in tot manifestul asta al lehamitei...
Suntem vinovati si nici macar asta nu mai clinteste vreun muschi pe fetele noastre obosite...devalizam supermarketurile in fiecare sambata si ne uitam, straini, unii la altii desi ceva ne uneste...o mare mizerie...o cocina in care suntem tarati si din care nu facem nici cel mai mic efort sa iesim...nu... mamaliga nu mai explodeaza...si culmea e ca nici acum optispe’ ani nu a explodat...i-au pus altii foc si asta este cu ce ne-am ales...
Ce fel de natie suntem care nu “ne-am vandut tara” domnilor Ratiu si Coposu si le-am dat-o gratis unor infractori aparuti la umbra diverselor umbrele nascute din mantaua lui Ceausescu...Ce fel de natie suntem daca am ajuns sa ne punem doar problema celui mai mic rau? Asta este tot ce meritam? Sa Votam cel mai mic Rau? De cata indolenta si nepasare care sa-i lase sa-si faca de cap pe banii nostri suntem in stare? Nu merita poporul asta o raza de speranta? O singura raza de speranta?
Oare nu exista undeva pe douasutetreizecisisaptedemii de kilometri patrati un singur OM care sa aiba o viziune si sa fie patruns de gandul de a a face BINE? Un OM care sa aiba un vis si sa se trezeasca transpirat in miez de noapte dar cu ochii stralucind la gandul ca si-a descoperit o vocatie unica...aceea de a incerca sa SCHIMBE CEVA... Oare va trebui sa invatam continuu din lectiile de istorie pe care ni le predau altii? Va trebui sa ne treaca fiorii doar vazand un McCain infrant si rostind cu demnitate: Obama este Presedintele Americii deci este Presedintele meu!!!
Nu mai exista un singur OM care sa VREA altceva decat EI? Care sa lase totul deoparte pentru TARA si POPORUL asta? Suna bombastic nu? Dar la americani de ce nu suna bombastic? La englezi? La nemti?La francezi? De saizeci de ani suntem o tara de victime si fara nici un erou. O sa spuneti ca i-am uitat pe revolutionari...Pe care dintre ei? Pe cei cu carnete false sau cei care au murit pentru o cauza pierduta lasand in urma parinti indurerati si sufocati de nedreptate ? O sa spuneti ca suntem liberi sa ne exprimam! Asa cum suntem liberi sa fim furati, umiliti, pacaliti, haituiti, folositi si mintiti!!!
Mi-e rusine ca trebuie sa merg la vot. Mi-e rusine ca nu pot sa fac nimic. Mi-e rusine ca tot ce pot sa fac este sa scriu. Mi-e rusine ca traiesc zilele in care nu mai gasim un OM. Sau poate vom gasi...poate vom gasi...poate vom gasi...
PS.Cu adevarat tragic este ca intr-o duminica de noiembrie, fiecare dintre noi, singuri intr-o cabina de vot, va trebui sa ne anesteziem general constiinta!!! Si asa, adormiti si fara scrupule, ii vom putea vota din nou pe ei.
Nu ne intrebam cand am ajuns sa acceptam toate astea? Cum a fost posibil sa ne calce in picioare minerii? Minerii? Au iesit din intuneric ca sa stinga lumina si speranta. Sa ne aducem aminte pentru ce au iesit ungurii in strada de curand? Pentru ca au fost mintiti!!!
Cum a fost posibil ca doar cateva sute de oameni sa-si bata joc de noi ani de-a randul, schimbandu-si locurile intr-un parlament gazduit de casa lui Ceausescu?
Ce tara si ce popor suntem unde trei sute de mii de oameni sunt pagubiti sub garantia unei banci a statului si vinovatul isi face apoi televizune si isi legalizeaza afacerea si-si spala numele efemer... Ba mai mult, televiziune de stiri si apoi trust de media cumparand singura publicatie cu alura de protest independent...
Cum a fost posibil ca doar cateva sute de oameni sa falimenteze o banca mai ceva ca-n vremea crizei mondiale pe care o traim? Am stat pasivi si am vazut imprumut dupa imprumut cum s-au dus pe apa sambetelor noastre stresate si nu am facut nimic, absolut nimic. Au vandut nava dupa nava, nici o suta de oameni si ne-am uitat intrebandu-ne fiecare doar in sinea noastra...pana cand? Dar nici asta nu a fost de ajuns ca sa iesim in strada si sa curatam mizeria...
Au venit alte timpuri si speranta a reinviat in sufletele noastre slabite si am varsat lacrimi de bucurie si am iesit la Universitate sa deschidem sampania si toate s-au stins ca fumul tigarilor traficate pe Otopeni de fii de presedinti, sefi de servicii sau SPPisti si nici atunci nu am facut Nimic...
Ani de-a randul am privit fiecare dintre noi ce inseamna magia ieftina a TVA-ului neplatit de smecheri in timp ce-l viram pe al nostru statului si ingrasam un PIB pe care urma sa-l fure altii...Nu altii.. ACEIASI...Am privit cum ni s-au promis autostrazi si parcari si am ajuns sa ne scoatem ochii unii altora in fiecare zi de trafic...apoi am privit treizeci de kilometri de autostrada alunecand si iarasi nu am mai zis nimic si-am stat acasa...am vazut prim-ministrii devalizand statul de milioane de dolari la umbra unor legi ambigue si cu concursul altor cateva sute de oameni si ordonante de-o noapte...si ca in "Brasil"-ul lui Gillian nimeni nu a vazut si nimeni nu stie Nimic...o liniste mormantala pluteste deasupra fiecarei furaciuni iar secretele sunt la vedere dar in spatele unor geamuri groase de sticla pe care furia multimii nu le poate sparge pentru ca nu exista Furie si nici Multime...
Apoi am vazut ca nimic nu se schimba si nici ei nu patesc ceva si noi suntem la fel de saraci si-am inceput sa ne gandim fiecare in linistea noptii cum am putea sa facem sa furam alaturi de ei macar putin... daca ei pot si nu sunt inchisi noi de ce sa nu incercam... sa invatam sa scapam de taxe si servicii... dar era prea tarziu pentru ca ei sunt bine organizati si noi doar dezbinati ei sunt putini si uniti si au cheile imparatiei iar noi suntem multi si prosti si lipsiti de curaj si nimic nu ne mai revolta pentru ca am vazut destule care n-au loc in tot manifestul asta al lehamitei...
Suntem vinovati si nici macar asta nu mai clinteste vreun muschi pe fetele noastre obosite...devalizam supermarketurile in fiecare sambata si ne uitam, straini, unii la altii desi ceva ne uneste...o mare mizerie...o cocina in care suntem tarati si din care nu facem nici cel mai mic efort sa iesim...nu... mamaliga nu mai explodeaza...si culmea e ca nici acum optispe’ ani nu a explodat...i-au pus altii foc si asta este cu ce ne-am ales...
Ce fel de natie suntem care nu “ne-am vandut tara” domnilor Ratiu si Coposu si le-am dat-o gratis unor infractori aparuti la umbra diverselor umbrele nascute din mantaua lui Ceausescu...Ce fel de natie suntem daca am ajuns sa ne punem doar problema celui mai mic rau? Asta este tot ce meritam? Sa Votam cel mai mic Rau? De cata indolenta si nepasare care sa-i lase sa-si faca de cap pe banii nostri suntem in stare? Nu merita poporul asta o raza de speranta? O singura raza de speranta?
Oare nu exista undeva pe douasutetreizecisisaptedemii de kilometri patrati un singur OM care sa aiba o viziune si sa fie patruns de gandul de a a face BINE? Un OM care sa aiba un vis si sa se trezeasca transpirat in miez de noapte dar cu ochii stralucind la gandul ca si-a descoperit o vocatie unica...aceea de a incerca sa SCHIMBE CEVA... Oare va trebui sa invatam continuu din lectiile de istorie pe care ni le predau altii? Va trebui sa ne treaca fiorii doar vazand un McCain infrant si rostind cu demnitate: Obama este Presedintele Americii deci este Presedintele meu!!!
Nu mai exista un singur OM care sa VREA altceva decat EI? Care sa lase totul deoparte pentru TARA si POPORUL asta? Suna bombastic nu? Dar la americani de ce nu suna bombastic? La englezi? La nemti?La francezi? De saizeci de ani suntem o tara de victime si fara nici un erou. O sa spuneti ca i-am uitat pe revolutionari...Pe care dintre ei? Pe cei cu carnete false sau cei care au murit pentru o cauza pierduta lasand in urma parinti indurerati si sufocati de nedreptate ? O sa spuneti ca suntem liberi sa ne exprimam! Asa cum suntem liberi sa fim furati, umiliti, pacaliti, haituiti, folositi si mintiti!!!
Mi-e rusine ca trebuie sa merg la vot. Mi-e rusine ca nu pot sa fac nimic. Mi-e rusine ca tot ce pot sa fac este sa scriu. Mi-e rusine ca traiesc zilele in care nu mai gasim un OM. Sau poate vom gasi...poate vom gasi...poate vom gasi...
PS.Cu adevarat tragic este ca intr-o duminica de noiembrie, fiecare dintre noi, singuri intr-o cabina de vot, va trebui sa ne anesteziem general constiinta!!! Si asa, adormiti si fara scrupule, ii vom putea vota din nou pe ei.
luni, 10 noiembrie 2008
Adrian Sarbu Rulz?
Nu vreau sa aduc un elogiu lui Adrian Sarbu. Am citit insa in Evz ca Teo se lasa de televiziune. Imi pare rau. Nu pot sa nu observ ca Teo este un produs care a functionat optim in sabloanele si sub acoperirea Pro Tv. Ceea ce a facut ea dupa scindare a fost incercarea de a reinventa acelasi format in alt tipar si pentru alt target. N-a mers.
Cazul ei nu este unic. Cred ca aproape treizeci la suta din vedetele de pe piata televiziunilor romanesti au trecut prin Pro Tv. Putine sunt cazurile celor care au reusit sa-si regaseasca suflul sau sa-si atinga notorietatea castigata la postul cu pricina. Ba mai mult, urmarindu-le in locurile pe unde au ajuns gandul te duce tot la Pro Tv.
Andi Moisescu si Andreea Esca sunt veteranii postului. Vi-i imaginati functionand in alta parte? Nu. Cand Pro Tv a incheiat stagiul fabricii de "vedete" a pasat stacheta celor de la Acasa. Si lucrurile s-au petrecut la fel. Cabral este bine mersi si nimic nu se prea mai aude despre Corina Danila, de exemplu. Nu intra in discutie aici calitatea programelor. Aici Pro Tv merge pe ideea ca publicul face continutul si nu invers. Cu asta nu pot fi de acord pentru ca e o reteta sigura spre indobitocire.
Ceea ce vroiam sa punctez este insa abilitatea lui A. Sarbu de a "dicta" politica vedetelor pe piata romaneasca. Sau, altfel spus, eu te-am facut eu te omor.
Cu pragmatism Pro tv te inventeaza, te consuma si se dispenseaza de tine cand esti expirat. Sau te face sa-ti doresti sa pleci vanzandu-ti iluzia ca vei reusi pe picioarele tale.
Pentru toate astea A. Sarbu este un adevarat om de media. Iar media it's a tough business.
Cazul ei nu este unic. Cred ca aproape treizeci la suta din vedetele de pe piata televiziunilor romanesti au trecut prin Pro Tv. Putine sunt cazurile celor care au reusit sa-si regaseasca suflul sau sa-si atinga notorietatea castigata la postul cu pricina. Ba mai mult, urmarindu-le in locurile pe unde au ajuns gandul te duce tot la Pro Tv.
Andi Moisescu si Andreea Esca sunt veteranii postului. Vi-i imaginati functionand in alta parte? Nu. Cand Pro Tv a incheiat stagiul fabricii de "vedete" a pasat stacheta celor de la Acasa. Si lucrurile s-au petrecut la fel. Cabral este bine mersi si nimic nu se prea mai aude despre Corina Danila, de exemplu. Nu intra in discutie aici calitatea programelor. Aici Pro Tv merge pe ideea ca publicul face continutul si nu invers. Cu asta nu pot fi de acord pentru ca e o reteta sigura spre indobitocire.
Ceea ce vroiam sa punctez este insa abilitatea lui A. Sarbu de a "dicta" politica vedetelor pe piata romaneasca. Sau, altfel spus, eu te-am facut eu te omor.
Cu pragmatism Pro tv te inventeaza, te consuma si se dispenseaza de tine cand esti expirat. Sau te face sa-ti doresti sa pleci vanzandu-ti iluzia ca vei reusi pe picioarele tale.
Pentru toate astea A. Sarbu este un adevarat om de media. Iar media it's a tough business.
Ieri langa oras...
Aseara am fost la marginea orasului. Pe langa groapa de gunoi a Oamenilor. Rataceam pe acolo fara un tel anume suind si coborand pe movilele de pamant. La un moment dat au inceput sa-mi friga talpile. Ma aflam deasupra unui loc unde ingropasem o prietenie.
duminică, 9 noiembrie 2008
No alcohol for women
Aseara am fost intr-un club cu niste prieteni. Am vazut si observat cateva femei baute bine. Raman la parerea ca este o imagine degradanta. Feminismul nu a venit cu nimic bun aici. Stiu, o sa spuneti ca este degradant sa fii beat si ca barbat. Poate aveti dreptate dar mi se pare ca "eternul feminin" e de mii de ori mai afectat in situatia de mai sus. Dixit.
sâmbătă, 8 noiembrie 2008
Forever Young bis.
Foarte multe comentarii la post-ul Forever Young. Este poate pentru prima data pe acest blog cand am simtit ideea de "comunitate". Acest mic joc ne-a legat pe toti si ne-a indemnat sper, la un moment de sinceritate pe care l-am impartasit unii altora. Am simtit dialogul si nu doar comunicarea unilaterala ca atunci cand eu scriu si lumea aproba sau nu. A fost mai mult de data asta si va multumesc.
Unii spun ca am trisat la momentul doi. Nu am trisat dar dintre putinele momente in care am iubit as fi multumit cu oricare. Referitor la descriere inca nu ma simt in stare sa evoc sentimentul in cuvinte. Ar fi sarac. Si poate e si o forma de a pastra asta doar pentru mine. Imi asum acuzele de egoism si fraudare a sinceritatii:)
Oricum este important jocul propus pentru ca ne uneste intr-un fel. Si pentru asta va mutumesc din nou.
Unii spun ca am trisat la momentul doi. Nu am trisat dar dintre putinele momente in care am iubit as fi multumit cu oricare. Referitor la descriere inca nu ma simt in stare sa evoc sentimentul in cuvinte. Ar fi sarac. Si poate e si o forma de a pastra asta doar pentru mine. Imi asum acuzele de egoism si fraudare a sinceritatii:)
Oricum este important jocul propus pentru ca ne uneste intr-un fel. Si pentru asta va mutumesc din nou.
vineri, 7 noiembrie 2008
SENZATIONAL
Sunt inca sub imperiul spectacolului de aseara. Piccolo Teatro di Milano. Trilogia vilegiaturii. Nu am vazut demult un asemenea spectacol: o trupa incredibila, performante care transformau fiecare rol in "principal", rafinament, masura, precizie, ritm fabulos si un final cu adevarat "soul breaking". Mergeti la Bulandra azi sa-i vedeti pe mostenitorii lui Strehler. Incredibil.
My three moments.
Iata trei dintre momentele la care se refera post-ul de mai jos.
1. saptamana care a urmat primului concert cu public din viata mea. in saptamana aceea am avut un sentiment aproape palpabil de plutire.
2. oricare din zilele in care am iubit cu adevarat.
3. zilele in care mergeam cu parintii mei la Intercontinental la restaurantul madrigal impreuna cu multi prieteni de-ai lor. ospatarul imi aducea biftec tartar si mi-l pregatea in fata. eram pitic mic si iscoditor bucuros ca stau cu cei mari.
1. saptamana care a urmat primului concert cu public din viata mea. in saptamana aceea am avut un sentiment aproape palpabil de plutire.
2. oricare din zilele in care am iubit cu adevarat.
3. zilele in care mergeam cu parintii mei la Intercontinental la restaurantul madrigal impreuna cu multi prieteni de-ai lor. ospatarul imi aducea biftec tartar si mi-l pregatea in fata. eram pitic mic si iscoditor bucuros ca stau cu cei mari.
joi, 6 noiembrie 2008
Forever Young
Mi-a venit ideea unui joc. Se numeste Forever Young. Hai sa facem asa. Sa presupunem ca aidoma mitului faustian incomplet si fara sa fim obligati la un pact cu diavolul ni s-ar acorda sansa sa retraim permanent trei momente din trecut.
Adica de fiecare data cand ai nevoie si sa zicem ai cincizeci de ani sa-ti fie permis sa retraiesti, majoratul sau o noapte frumoasa de dragoste sau primul drum cu motocicleta sau un salt cu bungee. Orice. Absolut oricare moment. Si nu unu, trei.
Care ar fi cele trei momente la care ai vrea sa ai acces pentru tot restul vietii?
Ar fi interesant nu doar sa mentionezi momentul ci sa il descrii, sa ne faci si pe noi partasi le el.Poti sa folosesti si persoana a treia daca esti timid/a
daca tot e la moda chestia asta cu "leapsa" o dau si eu lui cabral andressei
si lui dan fintescu
daca va ies eseuri mai mari pe aceasta tema puteti sa le trimiteti la bedforlove at gmail dot com
Adica de fiecare data cand ai nevoie si sa zicem ai cincizeci de ani sa-ti fie permis sa retraiesti, majoratul sau o noapte frumoasa de dragoste sau primul drum cu motocicleta sau un salt cu bungee. Orice. Absolut oricare moment. Si nu unu, trei.
Care ar fi cele trei momente la care ai vrea sa ai acces pentru tot restul vietii?
Ar fi interesant nu doar sa mentionezi momentul ci sa il descrii, sa ne faci si pe noi partasi le el.Poti sa folosesti si persoana a treia daca esti timid/a
daca tot e la moda chestia asta cu "leapsa" o dau si eu lui cabral andressei
si lui dan fintescu
daca va ies eseuri mai mari pe aceasta tema puteti sa le trimiteti la bedforlove at gmail dot com
miercuri, 5 noiembrie 2008
Obama The President
Cine ar fi crezut? Daca te uiti inapoi si privesti la anii negrii ai Ku-Klux-Klanului? Este o portie de schimbare istorica ce traim noi acum.Venirea lui Obama ridica insa niste intrebari la care raspunsurile vor veni in timp si vor face acest mandat unul din cele mai interesante din istroie. Va fi el stare sa gestioneze relatia ruso-americana pastrand suprematia din perspectiva primei "puteri mondiale"? Cum va gestiona mostenirea grava a interminabilelor razboaie ale familiei Bush si datoriile provocate de ele? Se va ralia America in spatele primului presedinte de culoare? Se va impune Obama in medierea conflictului din orientul mijlociu? Va renunta sau nu America la statutul de gardian al democratiei? Va transforma Obama America in tara energiei alternative? Intrebarile sunt multe. Un lucru e sigur. Vremea unui altfel de politician A SOSIT. Prin felul "witty" in care si-a gestionat campania si prezenta in perioada cursei electorale el ne face sa privim cu un ochi tragic in curtea bietei noastre Romanii sfartecate de hoti si mesaje electorale paupere. Suntem in intuneric. Ne aflam mult sub nivelul claselor politice nascute din mantaua lui Carol I. Dar asta este o alta discutie. Deocamdata America are presedinte si este democrat.
marți, 4 noiembrie 2008
luni, 3 noiembrie 2008
Femeia de serviciu si criza mondiala
Femeia de serviciu mi-a vorbit astazi despre criza mondiala in termeni simpli si exacti:
- Haide domnu' Tudor dati-mi si mie banii ca mi-a crescut astia ratele. Ca am luat si io una-alta pe rate si astia de la Piraeus Bank mi-a crescut rata de la un milion douasute la un milion saptesute domnu' Tudor.
- Pai daca nu ai luat cu dobanda fixa..
- Fixa era domnu' Tudor, fixa, da mi-au marit-o astia!
- Haide domnu' Tudor dati-mi si mie banii ca mi-a crescut astia ratele. Ca am luat si io una-alta pe rate si astia de la Piraeus Bank mi-a crescut rata de la un milion douasute la un milion saptesute domnu' Tudor.
- Pai daca nu ai luat cu dobanda fixa..
- Fixa era domnu' Tudor, fixa, da mi-au marit-o astia!
duminică, 2 noiembrie 2008
Votati fetze nu oameni
Pe toate gardurile sunt fete de despre care nu stim nimic. Ne privesc tamp si ne invita sa-i votam. Ideea votului uninominal era sa STIM pe cine votam nu sa VEDEM pe cine votam. Din afisele de pe toate gardurile cu fete plictisite de sedinta foto la care a trebuit sa ia parte razbate un dispret si un dezinteres crase.
Nume dubioase, zambete fortate, sloganuri ieftine care apeleaza la rabdarea si increderea noastra. Gardurile sunt pline acum de fete urate si schimonosite care ne invita libidinos sa ne mai dam o data votul. E un manej politic care mi se pare aproape neo-realist. Dintr-o data tot ceea ce numeam in mod generic "hoti" a capatat viata, nume si imagine. Hotii sunt in fata noastra la fiecare intersectie din suta in suta de metri. Deasupra capului lor nue plasata nici o recompensa ci invitatia jalnica de a le prelungi mandatul de hotie sau de a le furniza unul nou-nout in cazul hotilor aspiranti.
Nu stim nimic despre fetele de pe garduri. Nu stim ce studii au, care este trecutul lor cu ce realizari se lauda care este contributia lor la viata amaratei noastre cetati. Romaneste, foarte romaneste uninominalul a reusit sa alunece in derizoriu si principiul sau de baza( acela de a-i face cunoscuti pe candidati alegatorilor) s-a erodat in valtoarea nesfarsitelor dezbateri caragialesti care i-au intarziat implementarea. Era nevoie de timp ca odata hotarata modalitatea de vot sa fi putut afla si noi ce si cum.
Superficiali ca intotdeauna romanii se vor multumi cu studiul fizionomiilor in speranta ca isi vor pune stampila pe cel mai mic "RAU".
In rest, totul este minunat...
Nume dubioase, zambete fortate, sloganuri ieftine care apeleaza la rabdarea si increderea noastra. Gardurile sunt pline acum de fete urate si schimonosite care ne invita libidinos sa ne mai dam o data votul. E un manej politic care mi se pare aproape neo-realist. Dintr-o data tot ceea ce numeam in mod generic "hoti" a capatat viata, nume si imagine. Hotii sunt in fata noastra la fiecare intersectie din suta in suta de metri. Deasupra capului lor nue plasata nici o recompensa ci invitatia jalnica de a le prelungi mandatul de hotie sau de a le furniza unul nou-nout in cazul hotilor aspiranti.
Nu stim nimic despre fetele de pe garduri. Nu stim ce studii au, care este trecutul lor cu ce realizari se lauda care este contributia lor la viata amaratei noastre cetati. Romaneste, foarte romaneste uninominalul a reusit sa alunece in derizoriu si principiul sau de baza( acela de a-i face cunoscuti pe candidati alegatorilor) s-a erodat in valtoarea nesfarsitelor dezbateri caragialesti care i-au intarziat implementarea. Era nevoie de timp ca odata hotarata modalitatea de vot sa fi putut afla si noi ce si cum.
Superficiali ca intotdeauna romanii se vor multumi cu studiul fizionomiilor in speranta ca isi vor pune stampila pe cel mai mic "RAU".
In rest, totul este minunat...
Ultima zi de toamna...
Bucurati-va de ce a mai ramas din ziua de azi caci este ultima zi de toamna...Bucurati-va de vantul caldut si o duminica fara claxoane caci maine...of maine...hai sa-l lasam pe maine..it's a perfect day... I'm gonna wear my best t-shirt and i'm gonnna walk in what's left of the sun...
sâmbătă, 1 noiembrie 2008
Pizza si stele
Astazi am invatat ca este o legatura stransa intre pizzele de la pizza hut si stelele de pe cer. N-as putea sa va spun care dar sigur este una. Mi-a spus-o un copil cu logica impecabila si curata dar pana la ora acestor randuri am uitat-o. Apoi acelasi copil cu zambet larg mi-a spus ca de-abia asteapta ziua in care o sa vina Dumnezeu. Am intrebat-o daca a aflat la biserica despre venirea Lui. Mi-a spus ca nu. Dar de unde? am intrebat. E in inima mea mi-a spus. M-am nascut cu asta. A urmat un moment lung de tacere si m-a intrebat mirata: de ce taci?
Copii sunt mai aproape de Dumnezeu pentru ca ei nu se indoiesc. Indoiala vine cu varsta. Asta inseamna ca in stare de embrion in pantecele mamei e dumnezeire. Dumnezeire care alege sa devina OM. Unde pierdem oare harul? Unde se rupe firul care odata intrerupt naste indoiala? Sunt multe raspunsuri, stiu. Prea multe corecte, niciunul adevarat...
Copii sunt mai aproape de Dumnezeu pentru ca ei nu se indoiesc. Indoiala vine cu varsta. Asta inseamna ca in stare de embrion in pantecele mamei e dumnezeire. Dumnezeire care alege sa devina OM. Unde pierdem oare harul? Unde se rupe firul care odata intrerupt naste indoiala? Sunt multe raspunsuri, stiu. Prea multe corecte, niciunul adevarat...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)