joi, 31 mai 2012
duminică, 27 mai 2012
Intre cer si trecut
Cateodata nimeresti intr-un spatiu in care ai mai fost. Cu multi ani in urma. Cu foarte multi ani in urma. Stii ca in spatiul asta, care poate fi orice, o casa, o hala, un crang sau o strada, in spatiul asta s-au fabricat amintirile tale de acum. Asta stii dar nu iti este de ajuns.
Ai nevoie sa te agati de ceva mai concret insa spatiul nu mai e deloc la fel. Totul s-a schimbat. Intr-o directie sau alta e de nerecunoscut. Ma plimb printr-o hala mare in care stiu ca tata m-a tinut de mana.
Mi-aduc aminte anii aia, noptile tarzii cand ieseam cu el din cladirea imensa si porneam catre casa. Insa nimic din prezentul distrus si decrepit al halei nimic nu ma lasa sa fac o legatura mai puternica inspre noptile acelea. Spatiul nu ma ajuta. Doar memoria.
Incerc sa gasesc o poarta catre trecut. Totul e inchis.
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania
Ai nevoie sa te agati de ceva mai concret insa spatiul nu mai e deloc la fel. Totul s-a schimbat. Intr-o directie sau alta e de nerecunoscut. Ma plimb printr-o hala mare in care stiu ca tata m-a tinut de mana.
Mi-aduc aminte anii aia, noptile tarzii cand ieseam cu el din cladirea imensa si porneam catre casa. Insa nimic din prezentul distrus si decrepit al halei nimic nu ma lasa sa fac o legatura mai puternica inspre noptile acelea. Spatiul nu ma ajuta. Doar memoria.
Incerc sa gasesc o poarta catre trecut. Totul e inchis.
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania
vineri, 18 mai 2012
O reparatie absolut necesara
As vrea sa fac o reparatie absolut necesara. In emisiunea Sinteza Zilei am facut o afirmatie incorecta. Am spus ca Europa Fm este singurul post de radio care a difuzat Copilul care alearga catre mare. Nu este adevarat. Ma gandeam la cu totul altceva si mi-a scapat aceasta afirmatie.
Vreau acum sa cer scuze radiourilor nedreptatite de cele rostite atunci si care au difuzat acest cantec. Ma refer la Radio Romania Actualitati, National Fm, Click Fm,City Fm si toate celelalte radiouri din tara sau din Bucuresti pe care omit sa le mentionez nu cu intentie ci pentru ca n-as putea sa le cuprind pe toate intr-o lista intocmita din memorie.
Fiecare dintre aceste radiouri a adus o contributie foarte importanta la raspandirea muzicii Vama si este de datoria mea sa le multumesc si sa regret o greseala pe care sper ca aceste cateva randuri oneste o vor repara.
Vreau acum sa cer scuze radiourilor nedreptatite de cele rostite atunci si care au difuzat acest cantec. Ma refer la Radio Romania Actualitati, National Fm, Click Fm,City Fm si toate celelalte radiouri din tara sau din Bucuresti pe care omit sa le mentionez nu cu intentie ci pentru ca n-as putea sa le cuprind pe toate intr-o lista intocmita din memorie.
Fiecare dintre aceste radiouri a adus o contributie foarte importanta la raspandirea muzicii Vama si este de datoria mea sa le multumesc si sa regret o greseala pe care sper ca aceste cateva randuri oneste o vor repara.
miercuri, 16 mai 2012
duminică, 6 mai 2012
Batranul care vinde carti
Pe terasa la Starbucks un batran vinde carti. Carti vechi, uzate, citite sau pur si simplu imbatranite de prea mult stat in biblioteca. Se plimba agale printre mese cu un brat de volume intr-o mana si o geanta ponosita intr-alta. E o imagine pe care n-am mai vazut-o de mult. E un spectacol induiosator intarit de contextul social. E atat de important contextul, fundalul pe care se desfasoara orice crampei de poveste.
Acum traim intr-o Romanie saraca, acaparata si franata de hoti, pe strazi nu se rostogoleste lapte si miere, multi romani traiesc la limita subzistentei, pentru inca si mai multi speranta a devenit un lux. Asa stand lucrurile, mersul tarsait al mosneagului nostru capata alte dimensiuni in sufletul unui privitor.
Il vad cum se aseaza la masa unor tineri. Am sentimentul ca nu va fi bagat in seama si ca popasul lui e doar pentru a-si trage sufletul, sa-si regleze putin respiratia asta care o ia razna din ce in ce mai des. Ma insel insa, tinerii il retin pe batran la masa lor. Circumspect, la inceput cred ca e vorba de un prilej de amuzament pentru ei, iata o ciudatenie care ar putea sa ne faca sa radem. Ma insel si de data asta. Tinerii se uita la carti, rasfoiesc cateva, nu stiu daca vor cumpara. Batranul vorbeste cu ei zambind si ma uit la pielea lui zbarcita la chipul obosit, apoi ma uit la fetele netede si intinse ale copiilor din fata lui si mai ales la sclipirile din rasetele lor. Ma uit si imi dau seama ca mi se pare extraordinar ca trei tineri poarta o converstie de peste douazeci de minute cu un batran decrepit care vinde carti.
E trist ca e o imagine iesita din comun pentru mine. Pentru ca viata se compune din varste, iar varstele trebuie sa se intalneasca tocmai pentru a compune spectacolul complet al vietii. Batranul sigur are o poveste fabuloasa de spus pentru ca cei trei s-au oprit si il asculta de o buna bucata de vreme fara sa-l mai intrerupa.
Societatea noastra atat de bolnava cateodata, ii exclude prea devreme pe batrani din vietile noastre. Traim cu impresia ca se poate invata doar din experientele proprii, ca suntem atotputernici si ca nu mai e nimic de invatat de la cei care si-au construit asa cum au putut vietile si destinele. Suntem convinsi ca ne suntem noua suficienti, o generatia care acopera douazeci de ani, avem resurse sa ne descurcam fara batranii astia despre care credem adesea ca sunt niste vestigii vii pe care trebuie sa le toleram, trecem pe langa ele fara sa ne punem problema ca vom ajunge ireversibil sa se treaca si pe langa noi, fara sa facem un exercitiu de substitutie care sa ne arate viitorul asa cum va fi el: vom rasufla mai greu, o sa ne doara oasele dimineata si o sa ne miscam mai incet dintr-o parte intr-alta a unui oras pe ale carui strazi alergam candva.
Nu, nu ne gandim la asta acum ba mai mult nu ne face placere sa-i privim pe batranii care au dreptul la viata la fel ca si noi, daca nu cumva mai mult, mult mai mult. Imi dau seama ca e un tablou normal acela al batranului inconjurat de tineri. El cu viata lui, ei cu vietile lor dar undeva ele se intersecteaza, batranul se bucura ca nu e exclus din lumea asta in care a venit fara voia lui, tinerii asculta o poveste care ii face sa rada sau le largeste orizonturile sau ii invata ceva nou.
E vremea trupurilor tinere pentru ca suntem inca tineri dar intelepciunea insusita de mic te face mai puternic si intelept ar fi sa realizam ca lumea asta in care ne e dat sa traim nu e doar a noastra a celor care pare ca avem TOTUL numai pentru faptul ca sangele inca fierbe ne vene. Imi zboara ganudl la refrenul unuia din cantecele de pe 2012, Faust si Mefisto:
- Mefisto da-mi inca o viata, undeva e un drum nestiut; la capatul lui voi gasi un sens si un raspuns...
- Faust, viata ta dureaza cat Dumnezeu clipeste; nu exista sens decat in ce vede el...
Acum traim intr-o Romanie saraca, acaparata si franata de hoti, pe strazi nu se rostogoleste lapte si miere, multi romani traiesc la limita subzistentei, pentru inca si mai multi speranta a devenit un lux. Asa stand lucrurile, mersul tarsait al mosneagului nostru capata alte dimensiuni in sufletul unui privitor.
Il vad cum se aseaza la masa unor tineri. Am sentimentul ca nu va fi bagat in seama si ca popasul lui e doar pentru a-si trage sufletul, sa-si regleze putin respiratia asta care o ia razna din ce in ce mai des. Ma insel insa, tinerii il retin pe batran la masa lor. Circumspect, la inceput cred ca e vorba de un prilej de amuzament pentru ei, iata o ciudatenie care ar putea sa ne faca sa radem. Ma insel si de data asta. Tinerii se uita la carti, rasfoiesc cateva, nu stiu daca vor cumpara. Batranul vorbeste cu ei zambind si ma uit la pielea lui zbarcita la chipul obosit, apoi ma uit la fetele netede si intinse ale copiilor din fata lui si mai ales la sclipirile din rasetele lor. Ma uit si imi dau seama ca mi se pare extraordinar ca trei tineri poarta o converstie de peste douazeci de minute cu un batran decrepit care vinde carti.
E trist ca e o imagine iesita din comun pentru mine. Pentru ca viata se compune din varste, iar varstele trebuie sa se intalneasca tocmai pentru a compune spectacolul complet al vietii. Batranul sigur are o poveste fabuloasa de spus pentru ca cei trei s-au oprit si il asculta de o buna bucata de vreme fara sa-l mai intrerupa.
Societatea noastra atat de bolnava cateodata, ii exclude prea devreme pe batrani din vietile noastre. Traim cu impresia ca se poate invata doar din experientele proprii, ca suntem atotputernici si ca nu mai e nimic de invatat de la cei care si-au construit asa cum au putut vietile si destinele. Suntem convinsi ca ne suntem noua suficienti, o generatia care acopera douazeci de ani, avem resurse sa ne descurcam fara batranii astia despre care credem adesea ca sunt niste vestigii vii pe care trebuie sa le toleram, trecem pe langa ele fara sa ne punem problema ca vom ajunge ireversibil sa se treaca si pe langa noi, fara sa facem un exercitiu de substitutie care sa ne arate viitorul asa cum va fi el: vom rasufla mai greu, o sa ne doara oasele dimineata si o sa ne miscam mai incet dintr-o parte intr-alta a unui oras pe ale carui strazi alergam candva.
Nu, nu ne gandim la asta acum ba mai mult nu ne face placere sa-i privim pe batranii care au dreptul la viata la fel ca si noi, daca nu cumva mai mult, mult mai mult. Imi dau seama ca e un tablou normal acela al batranului inconjurat de tineri. El cu viata lui, ei cu vietile lor dar undeva ele se intersecteaza, batranul se bucura ca nu e exclus din lumea asta in care a venit fara voia lui, tinerii asculta o poveste care ii face sa rada sau le largeste orizonturile sau ii invata ceva nou.
E vremea trupurilor tinere pentru ca suntem inca tineri dar intelepciunea insusita de mic te face mai puternic si intelept ar fi sa realizam ca lumea asta in care ne e dat sa traim nu e doar a noastra a celor care pare ca avem TOTUL numai pentru faptul ca sangele inca fierbe ne vene. Imi zboara ganudl la refrenul unuia din cantecele de pe 2012, Faust si Mefisto:
- Mefisto da-mi inca o viata, undeva e un drum nestiut; la capatul lui voi gasi un sens si un raspuns...
- Faust, viata ta dureaza cat Dumnezeu clipeste; nu exista sens decat in ce vede el...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)