[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

miercuri, 8 aprilie 2009

Mama, le-am ars steagul!!! Libertateeee!!!

Sangele iti infierbanta gura si apoi ti se prelinge pe gat. N-ai timp sa te sperii. Nu acum. Alergi cu multimea care nu urla, ci vuieste. Alergi. Vrei sa-ti aduni gandurile in fuga. Nu mai gandesti. Stomacul o face pentru tine. Tresalta aritmic. Ti-e frica. Nu poti sa-ti inghiti nodul din gat. Incepe sa te friga moalele capului. Iti dai seama ca sangerezi rau, dar nu e timp. Ce bine ca alergam toti in aceeasi directie. Vrei sa urli. Ce bine e cand urli. Parca nu mai ti-e frica. Nu, nu ti-e frica. Nu-i cunosti, dar sunt cu tine. Uite ca te ajuta sa alergi odata cu ei. Ce bine ca nu te lasa in urma. Din spate vin altii. Te sprijina si ei. Asta iti da putere. Aerul rece isi face loc violent prin gatul tau. Parca-ti racoreste stomacul. Nu poti sa articulezi si nici macar nu-ti recunosti vocea. Uite unu’ de-al lor. Vrei sa ajungi mai repede acolo. Ah, loveste, loveste-l. Vrei si tu sa lovesti. Lovesti cu sete in spatele lui. Ce bine ti se infige bocancul intre coaste. Scuipi cu sange. L-ai nimerit pe fata si te-a privit ca o fiara haituita. Ca un porc la taiere. Ti s-a facut mila. Nu mila. Nu trebuie sa-ti fie mila. Ei n-au avut mila si ti-au furat viitorul si vor sa ti-l mai fure. Inca o data si inca o data.

Uite cladirea. Ti-e frica. Cei din fata s-au oprit. Vin altii din urma. Te-nghesuie. E bine. Toate rasuflarile infricosate se amesteca. Multimea respira cu mii de guri. Ai gura inca plina de sange. Simti buza cum iti atarna moale, carnoasa. Buza ta. Te gandesti la oglinda. N-ai timp. Multimea urla innebunita de frica si speranta. Castile negre se reped catre voi. Multimea nu da inapoi. Nu-ti vine sa crezi. Iar ti se gatuie sufletul si nedreptatea si ura se involbura-n tine. Vrei sa lovesti, si-ti faci loc cu coatele. Bastonul iti spulbera obrazul, dar nu simti decat puterea, nu durerea. Te arunci inainte. Cu capul in cordonul negru. Odata cu tine inca vreo zece. Multimea vine greu dupa voi, toata odata. Cordonul negru se rupe. Multimea se prelinge ca o miere vascoasa peste ei. Uite cladirea. E mai inalta ca de obicei. Intri printre primii. Foc, foc, iti vine in minte, dar altii ti-au luat-o inainte. Uite scarile. Iti iese capul din cap de durere. Uite aici si aici. Aici stateau ei. Si noi acolo, pe strazi. Si ei isi bateau joc si ne umileau. Nu mai poti sa urli. Scarile. Furia. Ochii multimii. Acum fiecare e pe cont propriu. Bricheta. Uite hartiile. Asa, asa. Arde-le. Da foc. Uite, hotarari peste hotariri. Da-le foc. Iti tremura mana, da-le foc. Iesi la geam. Arata-le. Ce departe e jos. Urli. Nu te aud. Nu te vad. Mai multe hartii. Nu, scaunul asta! Ah, ce sete ti-e. Da, arunca-l acum. Daa! Ce bine l-ai aruncat. Fix in mijlocul lor. Uite-i ca te vad. Libertaaateeeeee! Libertateeeeeee! Nu te aud. Mama! Ce-o face mama acum? Libertataaeeee!

Mai sus, pe cladire. Ah da, la steag. Uite-i ca toti fug la steag. Sa-l tii in mana, sa-l fluturi. Respira. Ce bun e gustul de sange acum. E libertate si e inca lumina. Trebuie sa facem ceva pana seara. Sa vina multi. Steagul. Ah, glezna asta. Hai, urca. Tine-te de asta. Rade. Radem impreuna. Te iubesc fratioare, te iubesc. Si tu mergi la steag? Hai, hai pe cladire! Hai, nu acolo, nu la dosare, da-le naiba, hai sus la steag sa-l fluturam pentru oameni. Te-a lasat ala si nu mai urca cu tine. Ce naiba zic toti astia? E ecou mare. Nu-i nimeni pe aicea. Gata, se termina liftul aici. Unde sunt toti? Astia n-au ajuns pana aici… E posibil sa fie doar al tau, uite. Sa-i dai tu foc? Sa-l fluturi arzand, singur, doar tu cu el si ei jos acolo urland de fericire. Nu e posibil. Ba da!

Uite scara de serviciu. Ce soare e azi afara. Ce bine ca-i frumos. Putea sa ploua. Si pe ploaie era mai greu. Ce uscat si rece era bastonul ala. Uite chepengul. Inima aproape ca se frange in tine. Stomacul te doare de speranta si placere si de frica. Esti primul. Daca o sa traga? Daca o sa traga-n tine? Pe ma-sa o sa traga! Impingi chepengul. Doamne, ce jos e orasul. Uite steagul. Iti dau lacrimile-n liniste. Horcai. In liniste. Ah, nu poti sa-ti tii rasuflarea. Urli. Uite pasari. Si piata!! Si parcul!! Ah Doamne, cand o sa-i spui si-o sa te tina-n brate si buzele ei moi…Tragi de steag. Ce bine infipt e. Trage, trage. Mirosul ei in parc. Sarutul avea gust de salam. Si parfumul. Aaaaaaahhhh… A iesit. Esti pe margine. Flutura-l intai. Stergeti sangele de pe gura. Scuipa-l acum. Te-au vazut. Uite-i ca ridica mainile. Te-au vazut. Repede. Da-i foc. E vant. Ghemuieste-l sub haina si da-i foc acolo. Asa. Arde. S-a stins. Hai. Stai calm, putin. Ce liniste e. Arde. Usor. Usor. Asa, o ia acum. Flutura-l. Libertateeeee!!

Sangele si focul si steagul lor care arde, futu-le norocul sa le stea. Aaaaaahhhhh…Uite multimea. Iti curg mucii cu sange si picaturi de transpiratie. Libertatea are gust de saliva si sange amestecat cu transpiratie si miros de geaca din bar cu fum si parfumul ei si sarutul cu gust de salam si frica si nod in gat si placere. Libertatea are gust de placere si aaaahhh!! Te mai ia unu in brate, sunteti doi pe acoperis si asta e plin sudoare pe gat si te strange in brate si urla te lasi pe spate si privesti cerul si te cotropeste durerea… libertatea are gust de sange si miros de cer… aaaahhhhh…… le-ai ars steagul… o sa fie bine… o sa fie bine… n-o sa ne prinda… o sa fie bine… o sa fie bineee… o sa fie… bine… mama… sunt aici sus pe cladirea javrelor si le-am ars steagul mama… si-acum o sa ma odihnesc putin si ma duc dupa steagul nostru ca am uitat sa-l iau de jos….


Se dedica celor care au iesit in strada la Chisinau insetati de Libertate

21 de comentarii:

  1. Pana la urma am vazut si eu azi (defapt ieri) cum ca libertatea nu este numai un cuvant format din 4 silabe...ci din cateva milioane.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce trist ca in secolul 21 violenta si atacul salbatic sunt ultima arma de aparare de o un sistem care din pacate inca exista:comunismul.Firea umana oare evolueaza? Daca da,unde si cand? Din pacate nu vad un final fericit al tuturor evenimentlor ce au loc in jurul nostru, si vorbesc privind in viitor,incercand sa-mi imaginez populatia acestei planete peste 50...100 cel mult 500 de ani. Cum vor trai si ce vor trai copiii si nepotii nostri si ma intreb ce semnificatie va avea pentru ei cuvantul libertate. Cred ca cei mai norocosi dintre noi incearca sa fie optimisti, eu prefer sa fiu realista. Sirul de dezamagiri in viata te calesc si te pregatesc de viata. Visez la speranta care ma invaluie ca o patura calda in vreme rece...


    Imi place sa citesc postarile tale si apreciez ca impartasesti cu noi gandurile si ideile tale.Ai talent la scris si spre deosebire de altii, se cunoaste ca ai fost si la scoala:)
    Uneori am opinii diferite fata de ale tale dar nu stiu daca ai fi de acord sau daca ar fi politicos din partea mea sa te contrazic si apoi nici nu stiu daca citesti sau te intereseaza opinia celor ca mine. Poate imi vei spune tu si atunci voi stii ce am de facut.

    RăspundețiȘtergere
  3. eu am ramas socata si intristata.Parca d-abia acum mi-a deschis si mie tati ochii despre tot ce a fost in 89-90.Si cu tot ceea ce e acum.M-am intristat enorm pentru acei tineri care lupta.Si totusi ma bucur ca suntem solidari si ca s-au strans si in Piata Universitatii suflete sa-i sustina.Eu le sunt alaturi.Cum pot..

    RăspundețiȘtergere
  4. Sânge, durere, departe, în suflet, România, Bucureşti, Timişoara, Cluj, Dublin, Moscova...., unire, victorie!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cand am vazut aseara la stiri imaginile din Chisinau... tot ce mi-a venit in minte a fost "uite ca se poate... inca mai exista oameni care au puterea sa urle NOI NU SUNTEM DE ACORD CU CEEA CE SA INTAMPLA! NOI VREM SA SCHIMBAM CEVA!"

    RăspundețiȘtergere
  6. Pacat ca aceasta asa-zisa revolutie se va ineca in arestari si batai.

    RăspundețiȘtergere
  7. absolut genial postul ! Bravo Tudore ! sa speram ca revolutia asta va avea un rezultat si Basarabia va fi Pamant Romanesc.

    RăspundețiȘtergere
  8. Libertate.. ? Se mai poate vorbi de asta? Romani sau nu, vor lupta pentru un ideal utopic. Daca o sa se moara, Lor nu le pasa, iar noi vom uita. Avem un deja-vu? Istoria se repeta, "generatia" este mai putin importanta.
    We never learn, do we?
    Sper doar sa fie cat mai putine drame, ar fi pacat sa platesti cu viata in zilele noastre. Asta e tot ce ne-a ramas.

    RăspundețiȘtergere
  9. e trist si de necrezut ca, desi suntem in secolul 21, trebuie sa mai luptam pentru libertate. se vrea schimbarea, dar celor ce o pot face le sunt taiate aripile inainte de a-si incepe zborul..

    RăspundețiȘtergere
  10. :) Si asta la 20 de ani de la revolutia noastra , eu in 89 aveam 2 ani si ceva :)...si mereu am zis ca daca eram mai mare mi-as fi dorit sa fiu acolo cu cei care au incercat sa guste din libertate ..cu cei care au reusit :) .....Cand vad imaginile din Chisinau si le vad bucuria ....am tot asa o senzatie de libertate de frustrare ca nu potsa fac mare lucuru decat sa ma rog sa nu se ajunga la arme ,gloante, pusti si oameni morti ..... oricum super dragut textu Tudor ...:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Tudore, multumesc pentru sustinere! Sper sa reusim in continuare fara violenta!!!

    Centrul Chisinaului
    8 aprilie 2009

    RăspundețiȘtergere
  12. suntem si noi cu ei...chiar daca de departe, chiar daca nu ii tinem de mana...suntem cu ei acolo...si ii sustinem...

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu vreau sa par sceptic, desi sunt, nici cinic, desi sunt, insa s-ar putea sa fie inutil!

    Revolutia noastra am platit-o scump; insurectia din Moldova are pretul pe twiter. Ridicol!

    RăspundețiȘtergere
  14. ce chestie..ei macar fac ceva pe cand noi stam si ne uitam daca cineva o sa vina sa ne salveze de coruptia pe care am votat-o...

    RăspundețiȘtergere
  15. Nu asteptam sa ne salveze cineva!
    The point is...suntem constienti ca cei care ar dori sa se schimbe ceva sunt cei care au puterea sa se implice; majoritatea romanilor vor sa se schimbe ceva dar fara ajutorul/participarea/implicarea lor. Daca acestia din urma asteapta ceva...asteapta sa moara.

    Cand s-a instrumentat ultima diversiune trebuia sa iesim in masa sa cerem demisia lui Basescu; sa-l fereasca al de sus de furia romanilor, adica a gloatei.
    Pana atunci...bloguim...

    RăspundețiȘtergere
  16. Mi-au dat lacrimile cand ti-am citit postarea.
    Iti multumim pentru minunatul articol, pentru ca ne sustii si pentru ca, intr-un fel, ii indemni si pe ceilalti sa fac asta.
    Te iubesc, ROMANIA! Te iubesc, LIBERTATE!

    RăspundețiȘtergere
  17. Toate structurile rigide, bazate pe putere si control din lume se vor dizolva..e trist ca mereu exista un pret pentru asta..

    RăspundețiȘtergere
  18. Dumnezeu sa-i apere, pe ei si pe parintii lor.

    RăspundețiȘtergere
  19. ah, ce exact ai prins starea şi situaţia... din păcate... frustrarea... am ars steagul lor de sus, dar pe al nostru l-am uitat jos...

    RăspundețiȘtergere
  20. Nu ştiu ... eu vedeam libertatea altcumva. Deşi e frică, e emoţie, sunt lovituri, poate sânge, transpiraţie; când am citit articolul nu am simţit libertatea aşa cum ar trebui. Adică mult mai curată, cu un gând mai demn şi înălţător.
    Ce am citit aici pare a fi sentimentul de disperare, de grabă, de negândire amenstecat cu libertate.
    Dar poate că aşa e ... chestiile astea nu vin gândite cu o zi inainte, să ai timp să te pregăteşti psihic pt momentul decisiv.
    Şi tot d-aia poate ar trebui MEREU să ştim ce vrem, ca atunci când e timpul, să facem ce trebe.
    Şi mai cred ca marea masă a celor prezenţi la protest au simţit adevăratul gust al dezrobiei comuniste. Poate fiindcă nu s-au amestecat cu acei provocatori care te îndemnau, oricum, să nu gândeşti, să te iei în gaşcă cu ei.
    Dacă protestul ăsta avea un conducator cu mintea ordonată şi cu curaj, ar fi fost binecuvântată întreaga acţiune.
    Şi TOŢI ar fi ajuns la acel gust înălţător a llibertăţii.
    Hai Basarabia ! Hai !

    RăspundețiȘtergere