"Traieste-ti viata la maxim". "Viata ta ca un show". "Tu ai puterea". "Visul tau mai aproape ca niciodata"."Fericirea e mai aproape ca niciodata cu noul x" unde x este orice produs de la hamburger la un nou model de SUV. "Mai liber ca niciodata" "Fii cel mai bun cu y" unde y este unul din sutele de produse care te ajuta sa fii cel mai bun in cutare domeniu.
Cel mai bun. Cel mai frumos. Cel mai cinstit. Cel mai puternic. Cel mai carismatic. Cel mai tare. Cel mai destept. Cel mai suplu. Cel mai grozav. Cel mai pregatit.
Reteta e simpla: sloganuri banale care frizeaza superlativul si induc iluzia perfectiunii. Excelent. Sigur, noi toti suntem oameni inteligenti si nu picam in plasa publicitatii pentru marea masa. Nu picam, pe naiba. De cand mentalul nostru ar fi mai puternic decat miile de mesaje vizuale care ne hranesc zilnic himera unei lumi ideale?
Mentalul nu rezista si, subconstient, devenim ogarii care alearga zilnic dupa iepurasul mai sclipitor ca niciodata. Ne amagim cu credinta ca am putea face fata invaziei publicitatii. Lumea vinde perfectiune mai mult ca niciodata. Iar noi suntem fortati sa cumparam. N-ar fi aspiratia asta o drama daca nu ar veni la pachet cu frica de esec. Societatea ma vrea perfect, ma vrea "cel mai" si este draguta, imi arata toate mijloacele prin care eu as putea sa devin "cel mai" iar eu, eu, netrebnicul de mine, ce fac? Esuez? Sunt gata sa dezamagesc societatea asta care imi arata drumul catre "cel mai", imi arata ce e de facut iar eu pur si simplu ratez, nu ma calific cand totul era aranjat, era sub nasul meu, nu trebuia decat sa urmez indicatiile, scrie clar pe ambalajul de la pasta de dinti, e foarte vizibil pe pungile de cereale, in cartile de specialitate, of, Doamne, nu sunt in stare de nimic.
Paradoxul lumii noastre e acela ca desi perfectiunea este explicata pe intelesul tuturor, ba chiar exista harti si trasee, esecurile sunt din ce in ce mai dese.
Oamenilor le e frica sa refuze statutul de supraom. Le e frica sa refuze intrarea in cursa pentru acest statut. Maratonul perfectiunii are miliarde de participanti. Ai gresit, se aude urletul monstruos al Societatii care ma priveste de undeva de sus, are tatele mari care atarna spre gura mea, n-am cum sa ma feresc va trebui sa sug de la ele laptele iluzoriu, Societatea urla la mine ca o mama iubitoare si responsabila, nu, nu e o mama rea, uite, imi da sa sug si eu imi bat joc de laptele asta plin de proteine, ai gresit, urla din nou societatea, paralizez de frica, sunt la inceputul inceputurilor, sunt un prunc care nu intelege de ce n-are voie sa-si consume excrementele. Ai gresit!!! urla din nou Societatea si atunci inteleg: fac parte din cei alesi, mama mea e buna, imi arata calea, o lumina orbitoare se deschide in fata mea, visele nu sunt de neimplinit, visele sunt cirese pe care le culegi vara cand dau in parg cu conditia sa asculti de mama si sa-ti infigi dintisorii in sfarcurile ei laptoase din care picura lapte ecologic pasteurizat. Nu, nu exista decat perfectiune, trebuie sa ascult de Mama Societatea si o sa fiu un super erou.
Ma fac mic undeva, pe langa un colt de bloc, in semintuneric, nu e nimeni, sunt aproape de marginea orasului, mirosuri pestilentiale imi sufoca simturile, ma fac mic, ma pis intr-un colt, speriat ca ma va descoperi cineva, ma pis si plang. Cum o sa pot sa traiesc cu secretul acestui sacrilegiu? Cum o sa le spun oamenilor ca iubesc greseala?
da
RăspundețiȘtergereMultumesc , Tudor!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereŞtii ... sunt de acord cu tine, până la un anumit punct! Eu chiar cred că avem nevoie de perfecţiune, dar de perfecţiune! Ce doreşte Societatea de la noi este altceva, o putem numi oricum altfel numai perfecţiune nu. Societatea ne doreşte frumoşi- cu ajutorul chirurgiei plastice şi a machiajului, tot ea, ne doreşte super dotaţi din punct de vedere intelectual, să fim deasupra celorlalţi şi să avem grijă ca acest lucru să fie vizibil şi simţit de către cei mai ,,mici'' şirul ar putea continua. FALSITATE asta doreşte Societatea şi asta pimeşte! Asta nu e perfecţine şi nimic nu ne poate duce cu gândul spre ea, dorinţa de a realiza un lucru cât mai bine se trăieşte ... intens; a demonstra celor din jurul tău că eşti ceea ce nu eşti îţi dă o satisfacţie ... de moment!
RăspundețiȘtergereMi sa spus acum cateva zile ca am descris despre imperfectiunea ca fiind ceva perfect.
RăspundețiȘtergereAi dreptate Tudor.
Ideea de perfectiune ne este aratata gen cum biserica ne arata raiul, "daca faci aia ajungi acolo, vrei ceva perfect ia asta" fix p*** perfectiunea e mai mult decat plictisitoare, asta daca ar exista macar, chiar si pentru un ac de cusut uneori e bine sa te intepi.
perfectiunea nu este interesanta.
RăspundețiȘtergerecat despre societate...eu ma gandesc mereu
"society, I hope you're not lonely without me" mi-as dori mereu sa evadez. dar nu ai cum.
si da. cred ca fiecare dintre noi are propriul coltz. ne pisam si plangem ca fraierii.
A gresi este un lucru minunat. Din mai multe privinte:
RăspundețiȘtergere-ai marea posibilitate sa te perfectionezi invatand din greseala (personala sau nu)
- poti intelege amplitudinea reusitei foarte bine din perspectiva greselilor ( iarasi personale sau nu)
-intr-o societate perfecta nu ar mai fi nimic de facut(de imbunatatit) astfel ca eu ma bucur ca traiesc in aceasta imperfecta realitate. Pentru ca ma pot face util , pot ajuta.
- nu cred ca societatea vrea perfect pe cineva anume ci ea este interesata doar de cei care realizeaza anumite lucruri cat mai aproape de perfectiune. Si este firesc asa, deoarece doar in acest fel putem evolua, adica invatand de la cei mai buni.
-daca societatea vrea totusi ca cineva sa fie perfect atunci ea este interesata de acel "subiect". Ceva o atrage la el (probabil performantele anterioare, care au ridicat stafeta la un anumit nivel)
@ Healthy- tare referinta la piesa din ' into the wild' :)
RăspundețiȘtergereSocietatea formateaza gresit sufletele, astfel incat vezi urmarea:
RăspundețiȘtergereM-am speriat atât de tare
Când am citit pentru prima dată
"Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa"
.
Am stins lumina
Şi m-am dus fără picioare
În bucătăria caldă unde
Mama transforma
Mălaiul în mămăligă
Şi fusta mamei se legăna vioi
Stângadreapta stângadreapta stângadreapta stângadreapta
M-am speriat atăt de tare
Când am citit pentru prima dată
"Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa"
M-am băgat sub masa roşie din bucătărie
Stăteam acolo jos
Fără picioare
Am stat sub masă ani în şir
Până am adormit
@ Alexis. sa sti ca si mie imi place f. mult tot ce exprima acea melodie. si chiar are ceva de exprimat si de expus. ma bucur ca si tie iti place.
RăspundețiȘtergeremai bine perfect gresit/eronat/defect.....etc. decat PERFECT ARTIFICIAL
RăspundețiȘtergere@Tudor - Faptul ca pe blogul Chirila nu se face nicio trimitere la Campionatul Mondial de Fotbal, nici macar printr-o aluzie vaga mi s-ar parea revoltator daca n-ar fi doar trist, ca multe alte realitati inconturnabile. Asta e. Totusi eu voi scrie despre fenomenul care-l fascina si pe tatal tau. Te-as ruga ca pe durata Campionatului Mondial sa ma adaugi in blogroll-ul tau. Dincolo de alte considerente in fond neimportatnte, acest gest de delegare merita facut. Blogul cu fotbalul este acum Arca lui Goe. Multumesc!
RăspundețiȘtergerehttp://ArcaLuiGoe.WordPress.com - Arca cu fotbal.
RăspundețiȘtergerePentru suflete superficiale am creat incaperi inchise. Acolo sunt eu, inchisa si totodata libera.
RăspundețiȘtergereNu cred ca societatea ne vrea perfecti,cred ca mai degraba societatea vrea sa devenim disperati in cautarea perfectiunii. pentru ca in goana noastra nebuna de a incerca sa devenim ceea ce nu suntem, ajungem sa pierdem din vedere esentialul: adica ceea ce suntem...By the way, cine face regulile societatii?
RăspundețiȘtergerePoate ar trebui sa ne intalnim toti imperfectii, poate ca impreuna vom reusi sa gasim o cale de iesire....pentru ca in curand o sa fim considerati bolnavi, daca nu suntem deja! Cine stie, poate ne vor face si sedinte de terapie, ceva de genul "Imperfectii anonimi"-"Buna sunt OM si sunt IMPERFECT!"
Deci,cum iesim din Matrix?
Intr-adevar, ai perfecta dreptate, acum lumea nu mai gusta bucuria unei vieti simple, in anonimat. Lumea nu mai vede apusul soarelui, rasaritul stelelor, ci doar farduri si haine scumpe care ascund de cele mai multe ori mediocritatea. Oamenii adevarati sunt modesti si NU cauta celebritatea cu orice pret! Felicitari pentru articol!
RăspundețiȘtergereEu nu voi fi ce vor altii . Existenta mea se bazeaza pe placerea mea de a fi , de a gusta si de a crea . Cei care au nevoie sa fie condusi vor alege ce le impune societatea . Singura problema este insa cand acesti super oameni cred ca detin lumea si daca nu le acorzi atentie faci de fapt sacrilegiul . este o vorba : urci urci si ce te faci cand nu mai ai unde urca ? asa si cu perfectiunea
RăspundețiȘtergerepe mine ma enervezzi foarte tare cu un lucru. Asta era credinta mea: eu iubesc imperfectiunea si ma oboseste super de tare perfectiunea! imperfectiunea umanizeaza. si mie imi plac oamenii!
RăspundețiȘtergereFiecare greseala este o lectie...Cum am putea sa evoluam altfel, daca nu gresind...Perfectiunea este un stindard, dar drumul spre ea este ceea ce ne implineste...Niciodata nu o sa fim perfecti, dar avem menirea sa tindem spre asta....Suma miilor de imperfectiuni este viata insasi...Daca nu am avea acel punct din zenit...nu am avea aspiratii, motivatii, idealuri...nu am simti provocarea depasirii limitelor noastre cu fiecare zi...Ne-am plafona si am muri in sinea noastra...saraci cu duhul...Aceasta este intrebarea:...fericiti in fiecare zi, plafonati, sau fericiti din cand in cand, intens si evolutiv?:)
RăspundețiȘtergeregooSunt supereroul fara nume
RăspundețiȘtergereNu port colanti pe sub chiloti ..nu's antiglont,
Nu alerg hoti.
EU sunt din alta lume!
..
EU SUNT DUMNEZEU INCARNAT!
In lumea ta si pentru intelectul tau limitat.
In realitate sunt ..GAND
SUNT GAND,LUMINA SUNT ENERGIE VIE,
Ce se transforma, ce ia forma,
Ce moare si invie.