Bucuresti. Ianuarie sau februarie. O zi primavarateca. Soare generos si cald. Un tanar concentrat isi conduce masina prin orasul aglomerat si tacut. Conduce mecanic concentrarea fiind de fapt expresia unui stres pemanent. Un fel de "ceva" din dotare. Se indreapta spre cheiul Dambovitei. La un kilometru distanta, pe acelasi chei, un alt tinar tine de mana o fata. In mana libera are o punga. Cei doi se opresc si privesc riul.
Tanarul stresat conduce. Priveste in gol. Sau in stopurile masinii din fata. Pe chei tanarul indragostit se desprinde de iubita lui si umbla in punga. Cu un gest sigur scoate bucati de paine si le arunca in apa. Tanarul din masina tresare.Undeva in stanga pe malul raului zeci de pescarusi se invart deasupra apei. Opreste brusc masina pe dreapta tulburand somnul celorlati soferi care se trezesc claxonand. Scoate din portbagaj un aparat de fotografiat. Traverseaza si incepe sa fotografieze pescarusii.Trage un film intreg. Sau un card intreg. Este la fel de concentrat ca si pana acum.Termina de fotografiat se urca in masina si pleaca.
Tanarul indragostit termina painea, indeasa punga in buzunar isi reia iubita in bratze si priveste apa.
Tanarul stresat conduce. Priveste in gol. Sau in stopurile masinii din fata.
...trebuie mai mult decat un aparat de fotografiat...:)
RăspundețiȘtergerePoate shi tanarul stresat era stresat din cauza dragostei...
RăspundețiȘtergereCred ca tanarul indragostit i-a adus un motiv de bucurie tanarului stresat. Daca ar fi mai multi tineri indragostiti, sigur pescarusii n-ar mai muri de foame si nici soferi stresati in trafic:))
RăspundețiȘtergeretanarul stresat esti tu...
RăspundețiȘtergereIn golul asta sta tot ce ai.
RăspundețiȘtergere