Sinucigasul. Moartea dupa plutire(0)

Se uita la masinile care inaintau incet.Nu pareau sa inainteze.Asta si din cauza distantei.Sunetele claxoanelor ajungeau pana la el intrerupte de vantul caldut de septembrie.Era o zi frumoasa cu nori trecatori alergand pe cerul sticlos.

Fusese surprins ca nimeni nu restrictionase accesul pe terasa blocului.Ar fi putut sa vina oricine aici.Pe de alta parte se gandea ca nu sunt atat de multi sinucigasi.Nici el nu-si mai amintea momentul exact cand hotarase sa faca asta..Si nici nu-si mai amintea prea bine de ce trebuia s-o faca.Adica daca cineva ar fi urcat acum pe terasa si l-ar fi intrebat de ce vrea sa plonjeze in gol, pentru ce,nu ar fi stiut sa-i spuna ceva precis, concret.Avea doar o senzatie ca pierduse pe toate planurile.Desi asta i se parea relativ in acelasi timp.Dar se instalase in el senzatia asta, asa, ca o durere surda a unei carii in faza mijlocie, netratata.

Statea pe marginea blocului, gata s-o faca.Nu simtea frica.Nici regrete.Era impacat si senin.Se gandea ca din sutele de oameni care treceau pe bulevard nici macar unuia nu-i dadea prin cap ca deasupra lui la cateva zeci de metri un om se pregateste sa moara.Era multa lume pe trotuar.Ideal ar fi fost sa-si poata face vant cat mai puternic si sa se prabuseasca pe carosabil nu pe trotuar.Ar mai fi putut omori pe cineva daca se prabusea pe trotuar.

Se gandise mult la cum ar fi trebuit s-o faca.Ii placuse cel mai mult saltul in gol pentru ca implica ideea de plutire inainte de moarte.Toata viata tanjise dupa libertate in cele mai diverse forme si moartea dupa plutire i se parea cea mai frumoasa evadare posibila.Asta era si motivul pentru care se afla pe un bloc turn.

(va urma)