- Iti dau sufletul, Mefisto...Da-mi tineretea inapoi...
- Nu mai e un schimb profitabil, batrane doctor Faust..
- De ce Mefisto...?
- Sufletul tau e corupt...
- Ce e rau in asta, Mefisto? Nu de suflete corupte ai nevoie?
- Nu, doctore. Eu am nevoie sa corup suflete. Al tau nu mai e interesant. E putred...
- Nici o sclipire, Mefisto? Nici o urma de puritate...
- Ma tem ca nu, doctore...
- Ma lasi sa mor, Mefisto...
- Nu-mi sta-n putere sa salvez suflete doctore..Intoarce-te catre Dumnezeu..
- Mi-e rusine, Mefisto
- Stiu... si mie...
- Esti inutil, Mefisto..
- Se pare ca da, am trait s-o vad si pe asta( rade)
- De ce razi, Mefisto?
- Omul, doctore, omul ma trimite la culcare...Nu e asta de ras, doctore?
- Mefistooo...
- Catre Dumnezeu doctoreee, catre Dumnezeu...Priveste acolo...
- E prea multa lumina, mefisto...imi ard ochii...
- Nu te speria doctore...e Focul Raiului...
Nici o sclipire... nici o urma de puritate... asa sunt si eu.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereInteresant...dar cred ca orice suflet oricat de corupt,pastreaza intotdeuna o insula de puritate...a avut-o si Dorian Gray...o avea si Faust..doar ca Mefisto nu se prea pricepe sa o vada...
RăspundețiȘtergereMefisto se pricepe mult mai bine decat ne-am putea imagina. Si speculeaza puternic.
RăspundețiȘtergereDar uite, ca a venit si sclipire ..cu urmatorul post si bebelusii lui
se prea poate ca in iad sa fie intuneric..
RăspundețiȘtergeresi atunci focul se muta in rai
interesant
.