[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 22 decembrie 2008

Primul post scris de voi. Despre lacrimi.

Am parcurs cele aproape 2oo de comentarii de la post-ul anterior. Am facut o selectie si am pus cap la cap propozitiile voastre. Cred ca este unul din cele mai sincere lucruri citite in ultima vreme. I-as spune, adevarul comunitatii noastre. So here it is. Intrebarea era: ce va emotioneaza pana la lacrimi?


suferinta altora.rosul, cand in mine-i verde.Dragostea, cand o supraevaluez. Neputinta, cand o subestimez.Copilasi de 3 ani dansand imbracati in ingerasi.cand ma gandesc la el si stiu ca nu-l mai am...firul de nisip frunza picatura atomul.sacrificiul pentru o alta fiinta si unitatea pentru un scop nobil.Ederlezi a lui Bregovic O mama plangand langa un sicriu mic. Un copil cu perfuzie in mana stanga si cu o jucarie in mana cealalta.oamenii batrani si bolnavi, copii bolnavi si talentati, animalele oparite de oamenii fara suflet."o ultima scrisoare…" a lui Marquez.."un cuplu de batranei plimbandu-se de mana prin parc. schimband gesturi tandre.Lorenzo's oil, scena in care mama ii spune sa se duca spre lumina daca nu mai poate. Cei care lupta pentru fiecare clipa si nu se plang niciodata desi sunt mai putin norocosi ca mine

Durerea celor pe care ii iubesc.Fericirea celei pe care o iubesc traita impreuna.cind ascult orice cor de copii.batrani singuri. iubiri frante.Gandul ca poate nu voi mai fi langa copilul meu daca voi recidiva dupa operatiile de anul acesta.Portretul pe care Victor Petrini i-l face mamei lui, dupa ce aceasta moare. cand sotul meu vorbeste despre mama lui ... momentul `x` dupa ce faci dragPloaia calda si lumina serii dupa o zi lunga de munca. cand vad oameni depasindu-si limitele, fizice sau mentale. Parintii care se sacrifica pentru copii sau viceversa.Ma impresioneaza pana la lacrimi orice betiv pe care-l vad pe strada pt ca imi aduce aminte de tatal meu care a murit la 47 de ani din cauza alcoolului. Cand eram pustoaica imi era rusine cu tata, acum as da 5 ani din viata sa pot sta macar 5 minute de vorba cu el. Mi-e dor de tata, asa cum era el.tatal meu, cand imi spune ca ii este dor de mine.jared leto cantand acustic.

vesnica pomenire si miscarile acelea ritmice ale colivei.ochii umezi ai unui catelMarea in timpul furtunii, pe care s-o privesc de pe terasa "la Corsaru" .Dragostea neimplinita cu barbatul ce isi rezema trist capul de genunchii mei...cand vad oameni imbratisandu-se in aeroporturi....cand vad lacrimi in ochii unui batran....cand ascult mii de oameni cantand in cor....cand simt atat de mult incat da pe afara..Un sat acoperit de zapada, vazut de sus de pe deal. Ochii unui om care tocmai a primit un cadou neasteptat.momentul in care Bruce Willis isi ia adio de la fiica lui, in filmul Armageddon, iar aceasta atinge un ecran rece cu degetele subtiri...Un copil de 4 ani cu retard psihomotor sustinut de mama lui in fata bradului si a lui Mos Craciun. Femeia cu trei clase primare -Anita Nandris Cudla (Amintiri din viata) deportata cu cei trei copii timp de 20 de ani in Siberia.privirea unui copil cu fata murdara si fiecare nenorocita de clipa din viata asta.Iubesc sa imi simt degetul aratator in palma unui copil..

cand am auzit prima oara marturia lui Sergiu Nichescu.La 10 ani si a pierdut ambele brate din umeri.S a electrocutat.Acum e casatorit,are 3 copii si isi ajuta sotia la educarea lor,la treburile casnice si se declara un om fericit.Canta mereu piesa lui preferata: ISUS,ISUS noi te asteptam cum crinii_asteapta roua Privnd spre ceruri Te chemam CU MAINILE-AMANDOUA'.Baiatul meu de 21 de ani, cind vine la sfirsit de saptamana si ma saruta pe obraji zicindu-mi cu blindete"mata' mama".Plang cand ascult placebo.un baiat care iubeste sincer si o pereche care se iubeste cu adevarat linistea asurzitoare din casa, pe care o ascult in fiecare weekend cand ma intorc....acasagramada de cruci sterse din cimitir, unde ma duc sa ma intalnesc cu ingerul mamei si imi dau seama cat de cruda e uitarea...sunetul celor patru cuie cand sunt batute si fiecare carte pe care o citesc...parinti incompetenti, care trateaza copiii ca pe proprietatea lor si incearca sa-i domine prin violenta verbala si fizica

Ruga pentru parinti cantata de Hrusca.Dorul care ma rapeste in cele mai nepotrivite momente.Filmul si cartea Great expectations de Charles Dickens. Suferinta altora.Nasterea unui copil.1.Imaginea unei chitari in timp ce este distrusa.2.Un copil care plange si isi trage mamica de maneca in timp ce ea e beata, el spunandu-i : "Ajunge, mami!"
o carte ca "Ciresarii" doar pt ca se termina, chiar si dupa 5 volume.Cuvintele lui, cand nu intelege iubirea mea ascunsa.Cand imi imaginez ca am pierdut-o pe mama, inainte sa reusesc sa o fac sa cunoasca fericirea.Am plans la cate un concert care m-a lasat fara cuvinte si fara ganduri. Am plans cand am intrat prima oara in mare...

Toamna, poeziile lui Nichita Stanescu, Balada lui C.Porumbescu, oamenii uneori...greu de structurat in propozitii emotiile.succesul cuiva (un sportiv in momentul victoriei de exemplu,un artist primindu-si recunoasterea,o bucata muzicala interpretata divin ) si suferinta unui copil.un barbat plangand pe ascuns.cand trec prin Defileu Jiului si vad caini abandonati in acel pustiu, caini epuizati de oboseala, de foame, de sete si de duerere...

39 de comentarii:

  1. Am ramas fara cuvinte...m-am emotionat...am lacrimat...exceptional!

    RăspundețiȘtergere
  2. Doare. Dor cam aceleasi lucruri.
    Până la urmă, are și Lumea Virtuală farmecul ei dacă mai putem găsi emotie...
    Cine-ar fi crezut că Blogosfera e vie???

    RăspundețiȘtergere
  3. Compendiu la lacrimi. "Totusi este trist in lume!" Si totusi este magic momentul cand un copil plange, plansul acela sanatos, viguros, ca un tipat plin de viata, ca un zbor ascutit, si, printre lacrimile care inca nu i s-au uscat pe obraji, apare surasul ca un curcubeu dupa ploaie.

    RăspundețiȘtergere
  4. 1. 2 picaturi mari rostogolindu'se peste obrajii rosii de frig ai unui copil in zapada.
    2. tu.uneori
    2 late? (:

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru mine a fost un exercitiu cu efect terapeutic.Anul asta am suferit o mare pierdere si credeam ca m-am pietrificat,ca indiferenta a pus stapanire pe mine.Cand am raspuns initial am punctat cel mai dramatic moment din viata mea,momentul in cand mi-am luat adio de la mama...Apoi,incercand sa adorm,mi-am dat seama ca imi dau lacrimile cand vad ca oamenii se ajuta neconditionat,ca o bunicuta strange toata pensia ca sa isi trimita nepotul in tabara,ca un caine il salveaza pe altul,ca o tanara doneza un rinichi pentru sora ei,ca niste prieteni strang bani sa il ajute pe un altul cand acesta are nevoie.Exercitiul asta m-a ajutat sa redescopar in mine emotii ratacite si cel mai important sa imi dau seama ca SIMT.multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  6. frumos post... bulversant
    lacrimile...

    RăspundețiȘtergere
  7. este cadoul tau pentru noi?! multumim!

    sarbatori cu bine!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumos. Parca am impachetat impreuna cadourile de Craciun.

    RăspundețiȘtergere
  9. E ca si cum toti si-ar fi deschis sufletul,si au varsat 2 secrete,2 lacrimi.Am impartasit cu toti acceasi taina...Multumim Tudor.Pe tine ce te emotioneaza?

    RăspundețiȘtergere
  10. N ar plange si oamenii astia d fericire?! Chiar suntem atat de tristi,de melancolici?Intr adevar,prin plans mai descarcam un suflet in care salasluieste atata rau...Ar trebui sa zambim, sa iubim zambind si sa lacrimam din prea multa duiosie.Toti vom imbatrani,vom fi neputinciosi.. am fost copii bolnavi sau nu,am asistat la inmormantari,am privit trist cersetorii,am plans in fata zambetului unui nou nascut si vom mai plange intr o astfel d societate care nu face altceva decat sa distruga frumusetea naturii!

    RăspundețiȘtergere
  11. Frumos este omul cand isi da seama cat de efemer e totul si incepe sa aprecieze adevaratele comori. Tudor, tu mi-ai amintit de asta si iti multumesc.
    Shibby, primele 2 lucruri care le-au venit in minte unora au fost triste, asta nu inseamna ca ei n-au plans si de fericire de n ori. Eu de pilda am facut astfel si n-am mentionat clipa primului meu sarut in varf de munte in plin viscol, cand timpul efectiv s-a oprit in loc, sau momentele nasterii copiilor mei...
    Astept si eu raspunsul la intrebarea lui Prometeu... si ar fi interesant in mai mult de 2 propozitii...:-)

    RăspundețiȘtergere
  12. Cand le-am citit separat a fost frumos,dar impreuna au format o adevarata tornada de emotii.Imposibil sa ramai indiferent la asa ceva.

    RăspundețiȘtergere
  13. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  14. acest post m-a emotionat pana la lacrimi

    RăspundețiȘtergere
  15. Si apoi destul ca respiram un aer poluat... de noi... Sa ne cunoastem, sa ajutam, sa iertam, sa iubim; asta a vrut si El cand ne a creat dar unii dintre noi n au inteles! Macar de Craciun sa ne aducem aminte de momentele frumoase din viata noastra si sa daruim frumusetea Omului!

    RăspundețiȘtergere
  16. Senzational , lacrimi de fericire , de tristete , un amalgam de sentimente ...

    RăspundețiȘtergere
  17. dar pe tine ce te emotioneaza pana la lacrimi ? :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Felicitari pentru post...imi place cum le-ai pus cap la cap.. Nu ma mai emotioneaza nimic pana la lacrimi...dar sunt multe lucruri care ma ranesc..si-mi fac sufletul sa planga...nu de emotie, ci de durere..

    RăspundețiȘtergere
  19. Cred ca asta e cel mai emotionant, nu stiu cine l-a scris:
    "gramada de cruci sterse din cimitir, unde ma duc sa ma intalnesc cu ingerul mamei si imi dau seama cat de cruda e uitarea..."...

    incredibil de dureros.

    RăspundețiȘtergere
  20. Am scris un singur lucru care ma emotioneaza pana la lacrimi. La acest post am citit sute. Cum de m-ati citit asa bine?:)

    Ne-am completat reciproc, am reusit impreuna sa punem in cuvinte ce e in sufletul nostru in momentele grele.

    RăspundețiȘtergere
  21. Suntem atat de diferiti...si totusi...foarte asemanatori...suntem oameni.

    RăspundețiȘtergere
  22. Te emotioneaza oare sa stii ca cineva,undeva,nu foarte departe de tine simte ca tu printr-un simplu zambet ii dai dorinta de a trai si de a simti ca totusi sentimentele nu ii sunt in zadar?

    RăspundețiȘtergere
  23. Ceea ce am invatat pana acum este ca dincolo de motivatie sau radacini, sunt miscat de emotie. Si ca mine,si cei din jur.

    RăspundețiȘtergere
  24. Imi plac exercitiile tale Tudor.Astept sa ne mai pui mintea si sufletul in miscare. Sa ne dezmortesti din cand in cand. Eu una am nevoie. Multumesc si Craciun frumos tie si celor dragi ( mai ales mamei tale ,pe care o respect si admir foarte mult,urari de bine si sanatate)

    RăspundețiȘtergere
  25. pe dracu! sunt prea multe sau prea putine scrise. nimeni nu plange la fiecare copil suferind de vreo boala sau fiecare pereche de batranei care se plimba prin parc, dar plangem pentru atatea lucruri care nu sunt spuse acolo...lucruri pe care nimeni nu le recunoaste, nu le va dezvaluie pe un blog.
    cand e prea multa simtire in noi incepem sa lacrimam, pentru ca rahatul asta de trup nu suporta largimea sufletului si da pe-afara. asa apar lacrimile. dintr-un exces de simtire de fericire, dezgust, dezaprobare, dragoste, furie, neincredere, mila sau mai stiu eu ce sentiment in vaneaza pe acela care plange. de aceea ochii arata tot ce simti... pentru ca vezi sclipirea in ochii mei cand citesc ca ei i se face "ceva bun", pentru ca ochii mamei mele umezesc cand ii spun " te iubesc, mama!", pentru ca ochii mei se dau peste cap cand te cobori, pentru ca ochii mi s-au marit enorm cand am auzit cata nevoie are el de mine, pentru ca tot ei au plans cand au simtit ultima lui strangere de mana. de aceea nu opri pe cineva sa planga niciodata, sau daca ai de gand sa faci asta...citeste-i ochii.
    oricum frumos post si frumoase raspunsuri, mai ales:
    Camelia spunea...

    Ma impresioneaza pana la lacrimi orice betiv pe care-l vad pe strada pt ca imi aduce aminte de tatal meu care a murit la 47 de ani din cauza alcoolului. Cand eram pustoaica imi era rusine cu tata, acum as da 5 ani din viata sa pot sta macar 5 minute de vorba cu el. Mi-e dor de tata, asa cum era el.

    RăspundețiȘtergere
  26. cam tarziu, dar decat niciodata... e prea frumos ca sa nu-mi alatur si eu emotiile:
    Imi vine sa plang cand ii simt degetele reci pe obrazul meu si il ascult cum imi sopteste "tremur tot si imi vine sa plang, cum sa ametesti de la un sarut?!", cand ii vad degetele lui Chris Martin alunecand pe pian la "Fix you", cand lipseste intelegerea, rabdarea, toleranta, credinta.

    RăspundețiȘtergere
  27. chiar daca am lacrimi pe obraji stiu ca asta inseamna sa traiesti, ca altfel nu ar putea fi viata ..

    RăspundețiȘtergere
  28. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  29. postul acesta aduna mult din spiritualitatea umana..el insusi m-a emotionat.

    RăspundețiȘtergere
  30. plang cand o vizitez pe bunica si o sarut pe fruntea plina de ''ridurile vietii''

    RăspundețiȘtergere
  31. atunci cand o vizitez pe bunica,si o sarut pe fruntea plina de ''riduri ale vietii''.

    RăspundețiȘtergere
  32. Am plans azi, cand am citit acest post.
    Sanatate si fericire tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  33. este iesit din comun cand cuiva..II PASA!

    RăspundețiȘtergere
  34. Cand realizez ca stau in casa cu straini, iar ai mei sunt la mii de km distanta..

    RăspundețiȘtergere