Ii simt cum privesc de dincolo de ceata. Pe naiba, nu priveste nimeni, nu-si ascute nimeni cutitele pentru ospatul carnii mele. E mintea care vaneaza razboi. Cu ea ma bat, dar loviturile-mi spinteca aerul cu sunete groase. Dormi, incearca sa dormi si viseaza frumos. Lasa-te pe iarba, asa. Nu poti sa-ti desclestezi mana de pe sabie, nu? Ai s-adormi asa, nu-i nimic. Doar ca n-o sa aiba nimeni curaju' sa se apropie de tine, sa-ti dea sa bei. Cacat. Nu-mi trebuie nimic de la ei. Mi-ar fi mai de folos raul, sa ma oglindesc. Sa-mi vad mutra mereu schimonosita de apa nelinistita. Intr-un lac nu m-as oglindi. Dar in rau... Raul curge si nu-mi da timp sa-mi recunosc ochii. Cand mi s-a inegrit asa privirea?
Daca n-or sa mai coboare podul mobil niciodata? O sa ma lase aici in tara nimanui. Daca nu se mai ridica ceata? N-am sa mai stiu adevarul. Ce stupid, sa ratacesc la poalele cetatii mele si sa n-am vana sa le strig sa ma lase. Odata cu mine, ar intra in mine, toti dusmanii mei. De asta au ridicat podul mobil. Mi-au lasat gandurile pe afara. Asta nu e trupul meu. Astea nu-s mainile mele. Doamne, nu ma lasa sa putrezesc la granita cu mine. N-aud nimic sau e vuietul chefurilor lumii? Au omorit tacerea pe veci.
N-o sa apara nimeni din ceata aia. Frica de ei, e mai dureroasa decat loviturile lor. O sa ma lase aici sa-nebunesc de frica si sa tanjesc dupa o lupta dreapta. Am storcit iubirile de ziduri, infierbantat de gemetele ursitoarelor bete. Ce naiba m-a scos afara din cetate? Heremonias, Calimino, Evgenivo!!! Deschideti, netrebnicilor. Ce, nu ma recunoasteti? Deschideti, javrelor!! La ce va foloseste casa mea? Nici macar nu stiti unde am pus cheita de la ceas. O sa ramanem fara timp, nesabuitilor.
Pentru iubire am sa soptesc coduri de-acum inainte. Poate asa o s-auda si ea. Sa crape semineul de ghicitori aruncate in foc. Deschideti, nemernicilor!! Hei, voi!!! Dincolo de ceata! E bine??? E bine sa stai ascuns? Pe naiba, nu e nimeni. E frig. Am sa ma odihnesc putin acum. Unde naiba sunt tufele in care ma ascundeam cand eram mic si asteptam sa ploua? Unde naiba... Poate mai la stanga spre a doua fortificatie. O sa mor de foame, in fata cetatii mele. N-aud nimic dinspre vecinii de la miazanoapte. Or fi crapat si ei. Oh, mi-am uitat si lauta in cetate. Unde sunt tufele... sa ma tarasc spre ele... sa m-odihnesc un pic... bufonul... destept bufonul ca s-a zavorit in sine... nu poate sa-l dea nimeni afara... nebunii astia... stiu ei ce stiu... si mi-e mila de ei... din mocirla de pe campul meu de lupta ii plang pe nebuni...
00:59. Subintelesuri. A.
RăspundețiȘtergereEu astept si-mi doresc din tot sufletu o carte scrisa de tine.
RăspundețiȘtergere...bufonul..destept bufonul ca s-a zavorit in sine...nu poate sa-l dea nimeni afara...nebunii astia..stiu ei ce stiu...si mi-e mila de ei.
RăspundețiȘtergereMi-a cam placut ideea cu zavoratul in sine, dar mai lasa-ne o speranta, poate nebunul gaseste cheia si iese singur de unde s-a zavorat.
Stiu, e greu sa gaseasca cheia, cred ca e un mare balamuc acolo, sunt atatea ganduri, frici, depresii si anxietati si nici nu-si mai da seama ca poate cauta cheia ca sa iasa.
Dar eu stiu ce o sa se intample, chiar pot sa fac pariu.
Bufonul o sa oboseasca de atata gandit, pur si simplu, se termina bateriile si lumina artificiala a mintii se stinge, gata, s-a terminat, s-au evaporat toate gandurile.
Il si vad cum se intinde usor pe podea, parca incepe sa i se lumineze fata, ochii chiar ii sclipesc, el chiar traiesti, asta-l uimeste si pe el: e aici, acum, respira si se bucura.
Lumina sufletului lui e aproape orbitoare, asa de tare-l surprinde, ca se impiedica de cheie.
Ups, e aici, nu a trebuit decat sa vreau sa ies......
Am eliberat bufonul, pot sa dorm linistita acum.
De aici se vad stelele. Picaturi de sange spala indoiala cu ochii plini de lacrimi. E octombrie si cioburile-s din cristal. Fii noiembrie !
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereSuntem fascinati de mari..de munti..
RăspundețiȘtergereDe Iubiri..de trecut..
De stele..de Cer.
De sfinti la gramada..
De Poteci care duc Nicaieri Niciunde..
Daca ar fi sa impart lumea in buna si rea..
Ar trebui sa imi impart Sinele..
Care uimit foarte ar privii unul la altul..
Intre timp ti-ai gasit o justificare in timpul pierdut?
RăspundețiȘtergere,,Satya spunea...
e ultimul comentariu care il dau. spun sincer ca nici n-am ascultat albumul - ce am mai ascultat la tine pe blog, tata taie porcul si dumnezeu nu apare la stiri - dar nu stiu nici cartita sau fat frumos si nici fotomodele sau suflet nu stiu cum. si nici nu sunt curioasa. desi am toate albumele vama veche, pe care le mai ascult din ce in ce mai rar. amintiri...
legat de amintiri, vama veche face parte din trecut. versurile, ideile, linia muzicala se potriveau atunci. erau alte vremuri atunci. poate asta justifica de ce vama si trupa veche sunt un esec. si daca nu ar fi fost popularitatea lui chirila, la ora asta vama n-ar mai fi existat. de bine de rau, din vama veche stiam de lupu, de balanescu...de manescu.
din vama nu stiu de nimeni, in afara de chirila.
daca pana acum citeam blogul asta, o faceam din obisnuinta dimineata in loc de cafea. daca mai comentam, de multe ori o faceam in replica la comentariile gen "ahh, ohh, cat de frumos...sunteti imbracat imparate".
din punctul meu de vedere blogul devine din ce in ce mai personal, devine tot mai mult un jurnal. nu ma mai simt in masura sa intru pe blog si timpul pierdut aici nu mai are justificare nici in micul meu exercitiu schizofren.
sanatate si sa ai parte de toate!
05 mai 2009 08:21 ,,
Tu sa ramai in afara cetatii? Ma indoiesc..:)Cetatea...Cred ca e vorba de Meka, nu? Meka - cetatea idealului, cetate demiurgiuca la care acced oamenii speciali pentru ca numai ei vad idealul fara sa-l poata atinge si continua sa creada in el pana in ceasul mortii..
RăspundețiȘtergereAi vazut " The Tale of Despereaux"? Pe mine m-a determinat sa incerc sa uit lectia cu frica pe care am invatat-o din pacate mult prea devreme.
RăspundețiȘtergere