Despre proces

Un proces implica doua perceptii. Una obiectiva, rece si una sentimentala. Obiectiv, am pierdut dreptul de a interpreta cantecele pe care le-am compus impreuna cu fostii mei colegi fara sa cer si sa obtin acordul acestora. Ideea acestui acord mai ales, am privit-o ca nejustificata si absurda. Nu pot accepta sa-mi rascumpar munca. Instanta a decis insa, si nu ne ramane decat sa ne supunem acestei decizii.

Sentimental, iarasi nu sunt foarte multe lucruri de spus. Si asta pentru ca in asemenea momente esti foarte singur. Dimensiunea implicarii intr-un proiect nu poate fi inteleasa decat de participantii la acel proiect.
N-are niciun rost sa explic cat si cum am muncit la proiectul Vama Veche. Mereu se vor gasi "critici" care vor rastalmaci. N-are rost sa spun ca am scris toate textele cantecelor, mai putin vreo trei, si n-are rost sa mai spun ca am compus peste cincisprezece dintre ele de unul singur. Aceste lucruri nu conteaza caci pe declaratiile de la Uniunea Compozitorilor scrie clar muzica si text Vama Veche. In justitie actele conteaza si nu adevarul din spatele lor chiar daca e demonstrabil. Nu, dimensiunea implicarii intr-un proiect nu poate fi inteleasa decat de participantii la acel proiect.

Poate ca oamenii se asteptau sa-mi urlu ndereptatea prin presa si sa arunc cu pietre in Justitia romana. Nici gand. Am crescut intr-o familie in care s-au predat mereu lectiile discretiei si ale demnitatii.

Nu sunt revoltat acum. Nu. Sunt indurerat si atat. S-ar putea vorbi multe despre proces si precedentul creat caci da, s-a creat un precedent periculos fiindca procese similare se vor judeca dupa modelul acesta.

Imi vine in minte acum o declaratie a unuia dintre secretarii ONU, U-Thant: Nu exista prietenii vesnice, nu exista dusmanii vesnice, exista interese vesnice.

Ceva pentru tinerii care vor sa faca o trupa. Daca as fi extrem de furios v-as spune sa aveti grija atunci cand va apucati de muzica. Sa semnati contracte intre voi si sa aveti grija sa va inscrieti compozitiile exact asa cum au fost facute si poate v-as mai spune sa va delimitati clar obligatiile si drepturile in cadrul trupei, ca sa nu aveti surprize mai tarziu si poate v-as sugera sa semnati un acord de interpretare, in caz ca va despartiti.

Daca v-as spune asta as fi insa cel mai mare IDIOT. Si atunci va spun asa: daca faceti o trupa fiti fericiti pentru fiecare moment, pentru fiecare clipa de reusita. Bucurati-va si plutiti dupa primul vostru concert, faceti muzica pe care o simtiti si incredeti-va unii in altii si jurati-va dragoste pana la moarte. Impartiti totul ca fratii si nu lasati pe nimeni sa stea intre voi si muzica voastra. Nimic sa nu abata cursul pasiunii voastre, transformati fiecare nota in prietenie. S-ar putea sa dureze pana la moarte sau doar zece ani. Dar daca nu incepeti din iubire atunci n-o sa scrieti niciodata Nu am chef azi sau Epilog.

Am sa inchei spunand din nou ca ma doare. Cred ca sunt momente in care trebuie sa-ti recunosti sentimentele si sa le accepti. Dar durerea de astazi ma face sa va promit ca nu voi renunta la a-mi redobandi dreptul de a interpreta piesele la care am muncit si ale caror versuri le-am scris.

Pana atunci ne vedem la concerte si intr-o saptamana, doua, va invitam sa ascultati pe radiourile care il vor difuza, noul single VAMA. Se numeste Cantec de gasit.

Am sa ies putin, acum. Dupa ziua de azi am nevoie de o plimbare. Si de putina iubire pe care s-o respir. Am s-o iau usor pe stradute si-am sa ma indrept spre Champ du Mars. Rue de l'Exposition, rue St. Dominique, avenue Rapp.... Dintr-o data - surpriza cunoscuta dar mereu neasteptata- se va ridica in fata mea turnul, eternul turn, ca un simbol falic se va ridica in noapte, idolul la care se inchina toti indragostitii Parisului si care respira acum acelasi aer cu mine.



Asculta mai multe audio Divertisment