Creier mort. Creier viu.

Carnea se flescaie pe muschii nelucrati. O burta care se revarsa valurita de celulita. Tricepsi atarnati in bataia vantului. Fosti pectorali frumosi transformati in tate de urangutan leganande. Nimic nu pare sa se mai poata incorda ca odinioara. Abdomenul formeaza doua sau trei coliere de carnuri in trepte, cand nu e acoperit de burta. Femurul, candva desenat perfect ca un fuior de fecioara pe sfarsite, se agata cu disperare de picior ca un drapel care n-are vlaga sa se ridice in bataia vantului.
Pielea e zbarcita si patata peste tot. Zeci de veri si nopti si nervi si-au lasat urmele, o harta mototolita a existentei unui destin. Pometii sunt cazuti. Muschii, in ansamblul lor, par sa fi cedat definitiv in lupta cu gravitatia. Ei se agata de barbatul sau femeia carora le-au slujit ani de-a randul, tragandu-i in jos parca spre o vesnica si binemeritata odihna.
Sunt sleiti, neputinciosi, jilavi, uscati de sangele care urca din ce in ce mai greu pana la capatul celor mai ascunse nervuri. Sangele se retrage si ei atarna, atarna ca rufele uitate pe o sarma intr-o curte dobrogeana batuta de arsita, ocolita de vant. Este greu sa privesti un asemenea spectacol. Iti feresti privirea de un om batran care se dezbraca, tremurand.

Sani frumosi. Sani de la care au supt buze neprihanite de copil, sani muscati cu dinti de lapte, sani infiorati de buze carnoase de barbat viril, sani rotunzi trezind dorinte nebanuite, sani peste care se rostogolesc rauri de saliva izvorate din placere, sani adorati, visati, cantati, sani ai caror sfarcuri electrizeaza tesaturile fine de vara. Sani frumosi transformati in doi saci de carne ca doua pungi de hartie creponata care ascund cateva fursecuri ramase de pe la vreo onomastica intr-o institutie de stat.

Ce sens are toata descrierea asta, ma veti intreba. Nicunul, poate. Ca sa aiba un sens, ca sa miste pe cineva, ca sa trezeasca vreo constinta ar trebui sa fie de mii de ori mai agresiva, mai plastica, mai naturalista, mai patrunzatoare insotita poate de imagini. Caci pentru mine toate imaginile de mai sus nu sunt altceva decat reprezentarea unui creier de om care nu citeste.

Asa cred eu ca arata un creier flescait, un creier neantrenat, nesupus la scurtcircuitarile lecturii, un creier care nu face asociatii, care nu alearga, ale carui canale comunicatoare sunt infundate, un creier imobil, bolnav de o liniste venita din repetarea acelorasi informatii zilnice, infundat cu aceleasi glume, hahaieli si platitudini.
Asa cred eu ca arata un creier care nu e fecundat de marea literatura, care nu gusta din orgasmul metaforei si nu juiseaza intelegand comparatia, pentru ca mai apoi, timid si crud ca un pui de vultur iesit din gaoace, sa incerce pe spuza lui sa faca primii pasi catre marele zbor: ideea, framantarea, chinul gandului.
Un creier pus la treaba de toata frumusetea acumulata din cuvintele luminoase ale geniilor lumii, un creier inundat zilnic de sangele proaspat spalat in etuve de cuvinte.
Un creier siderat de propriul sine, altul in fiecare zi, un creier ai carui muschi plesnesc de sanatate, fibrele electrizeaza totul in jur, gandurile zbarnaie, imaginatia este un panou imens cu catralioane de leduri pe care se perinda la infinit orice poveste, crampei, vis, sfert de vis, orice ramasita subliminala, macerata in eternitati demult ingropate si o explozie, una din cele cateva sute care se intampla zilnic cu un creier solicitat, reveleaza minuni nestiute, neatinse, nebanuite.

Da, un creier care citeste este ca o statuie greceasca din marmora verde pal simbolizand un tanar efeb sau vreun discipol perfect conturat ce pare aproape viu, cu muschii vorbind.
Un creier care nu citeste este un creier mort. Pardon, gresesc. Mort esti cand primesti un certificat medico legal.

Un creier care nu citeste e un creier in agonie. E agonia.

P.S. Imaginile batranetii, folosite mai sus, pot parea malitioase, cu orgoliu sau nepotrivit folosite caci batranetea e ireversibila si ne paste pe toti si poate n-ar trebui invocata ca expresie a unei degenerari. Am facut-o doar pentru a sluji acestei reprezentari a creierului. Cu atat mai mult cred ca o minte luxurianta, o minte bogata si antrenata este adevaratul muschi este "tineretea fara batranete". Cand mintea nu e atinsa de bolile ascunse ale uitarii si nebuniei, ea este singurul nostru sprijin. Cu conditia sa o fi antrenat la timp.