Scrisoarea unui om al zilelor noastre

Iata scrisoarea unui absolvent de bac si curand de facultate care m-a intristat desi este doar o picatura in marea de nemultumiri ale zilelor noastre. Cum autoarea nu a specificat in vreun fel ca nu ar dori publicarea m-am gandit ca e un semnal de alarma
potrivit:



Din nu stiu ce motive tehnice nu pot sa postez comentarii la posturile tale, so...I chose this way....Citindu-ti post-ul despre bac m-a cuprins asa o ditamai nostalgia, gandindu-ma ce departe mi se pare acum bacul (desi au trecut doar 2 ani de atunci)....cate vise aveam pe atunci si cate griji si responsabilitati in minus....dezamagire dupa probele orale, cand evident au fost favorizati cei cu pile, doar traim in Romania....bucurie maxima la rezultate, cand le-am aratat eu lor .
Ce vara plina de sperante legate de un Bucuresti care s-a dovedit a fi departe de ce mi-am inchipuit, care este prea plin de tigani, de „cocalari si pitipoance„ (aluzie directa la site-urile respective), de oameni care au uitat ce e sapunul si de tarani care asculta manele la difuzorul telefonului....sa vada lumea ca avem mobil cu mp3 player incorporat...sunt scarbita de mizeria pe care o vad in jur si sunt si mai scarbita de faptul ca nimeni nu face nimic sa curete mizeria asta...pacat, Bucurestiul ar fi un oras frumos, daca s-ar putea si respira si circula in el....m-am obisnuit deja cu gandul ca o sa mor repede
Bacul, ca de la asta am plecat, mi se pare acum o lume indepartata in care inca mai existau dureri in partea dorsala de ziua de maine, cand nu ma gandeam ca maine ma asteapta a nu stiu cata zi de rahat, consecutiva, la serviciu, cand nu trageau toti de mine in toate directiile, cand nu imi spunea sefa „te rog nu iti lua azi pauza de masa, alta data mananci in oras„....cand nu faceam munca patriotica pentru a ajuta la achizitionarea de case in Pipera (ti se pare normal ca intr-o multinationala, salariul sa fie de 850 de ron, cu un volum de munca imens, iar Country Manager-ul sa isi ia casa in Pipera, pe firma biensure...ca doar asa se procedeaza?!)....imi dau seama pe zi ce trece ca imbatranesc, ca adesea responsabilitatile ma coplesesc si ca imi vine sa urlu cateodata (in ultimul timp din ce in ce mai des) de frustrare si de nervi....Si pentru ce toate astea?Ca sa dea bine la cv ca am lucrat in multinationala si sa sper ca poate peste un an, cand termin facultatea, imi pot gasi un job care sa nu ma sileasca sa le mai cer alor mei bani!
E trist, sunt frustrata dupa o zi in care am facut training unui grup de 10 persoane, care se uitau la mine ca vitelul la poarta noua....dupa o zi in care a tras toata lumea de mine in toate partile posibile, dupa o zi in care am venit acasa si e gol....vorba ta ”si acasa doare”...doare rau cateodata, dar m-am obisnuit demult cu ideea ca e gol si ca poate nu va fi plin niciodata...doare pe zi ce trece mai rau si sub o masca de aparenta indiferenta si autoironie e un suflet singur care nu stiu cata vreme va mai rezista la autoironie si la indiferenta...
Nu stiu daca vei citi aceste randuri...tind sa cred ca da...nu m-am adresat tie in special, am simtit nevoia sa ma descarc...s-au acumulat prea multe in ultimul timp ca sa mai pot tine in mine....
Anyway, thanks...
Mi-a placut tare mult faza cu „va cam pup„...really nice