Cantec de gasit

Au fost trei zile complet nebune. Timisoara, multumim. Ceea ce a urmat a fost insa superb. In astea doua zile m-au izbit jeturi de amintiri. Am realizat cumva ca momentul in care ma aflu acum imi permite sa-mi contemplu viata trecuta, traita. Si sunt atatea amintiri frumoase. Este incurajant sa ai amintiri frumoase. E ca si cum trecutul ar fi o trambulina pentru viitor. Asta presupune ca trebuie sa traiesti frumos. Iar a trai frumos nu e intotdeauna o stiinta, cat un complex de imprejurari si un dar de la Dumnezeu.

Eram in Piata Sfatului plimbandu-ne fara scop dupa o cina la Brasov. De undeva, dintr-un subsol, razbateau spre noi muzica si chiote. In rest, piata era incremenita intr-o liniste racoroasa. Am incercat sa identificam locul si dupa nu putine incercari am coborat intr-un subsol in care era isterie generala si sprit. Era ziua lui Viorel. Iar Viorel era fan Vama Veche si Vama. Gasca nu era atat de beata incat sa nu ma recunoasca asa ca n-am scapat: Chirila, Chirila, beeyy, sa traiesti! Canta-ne!! Te rugaaam!! Incerc sa glumesc si le spun ca e ilegal :) Ce ilegal mah, e karaoke! Baga!! Viorel, transpirat si fericit se uita rugator la mine! Bine, ma, bine! Si am cantat Vama Veche pe un microfon care se intrerupea, acoperit de urletele tuturor participantilor, stropit de picaturile sarite din paharele care se ciocneau deasupra mea si inconjurat de dragostea unor oameni pe care nu ii cunosteam. Ma uitam la versurile de pe ecran si pentru cateva momente am incercat sa ma sincronizez cu derularea subtitrarii. Apoi mi-am dat seama ca acele versuri sunt ale mele, ca am cantat cantecul ala de mii de ori, in fata a mii de oameni. Am zambit, m-am intors cu spatele la ecran si am terminat de cantat cu ochii inchisi.

Mi s-a parut acea seara o mica atentie a destinului fata de mine.
Acum nu va ganditi c-o sa ma plimb prin baruri cantand piese Vama Veche ca doar n-am innebunit. A fost pur si simplu unul din momentele de gratie in care realizezi ca, indiferent cate lucruri sunt ridicate impotriva ta, ceva ramane: iubirea si respectul oamenilor pentru munca ta. Iar asta nu poti sa pierzi in instanta si nici nu poti sa cuantifici. Am cantat Coldplay, Elton John, am pus o voce pe Alicia Keys si am petrecut pana dimineata. Am mai aruncat putin mortar peste zidul amintirilor de care avem atata nevoie. A doua zi soarele ma privea complice si incalzea tandru Piata Sfatului.

Revin cu inca o imagine din acea noapte. Cand am iesit din hruba vesela, ne-am indreptat catre Biserica Neagra. Intre doua cladiri care inchid coltul pietei si delimiteaza perimetrul bisericii de spatiul deschis al pietei se afla un container de gunoi, aproape de una dintre cladiri. Prietenul meu imi spune: - Uite, daca Biserica Neagra e Adevarul, putem s-o privim direct sau din spatele unui container de gunoi. Nu adevarul e o chestiune de perspectiva, cum spui tu, ci noi ne alegem perspectiva asupra lui. Discutia noastra ramane deschisa caci eu continui sa pretind ca nu putem da o roata de 360 de grade adevarului si trebuie sa ne multumim cu bucati mici dintr-un sens prea larg pentru a fi cuprins o data.

Pentru Vama a sosit momentul adevarului. Primul single de pe cel de-al doilea disc VAMA e gata.
Diseara, dupa miezul noptii, puteti sa-l ascultati aici, pe blog. Va dau cuvantul meu de onoare(celor care asteapta inca din martie)

E un cantec in care cred. Cred in versurile lui, cred in muzica, cred in starea pe care ti-o da si mai cred ca o sa credeti si voi. Sau poate ca sper asta.

Deci: Premiera/Cantec de gasit/by Vama/ diseara/ miezul noptii/ va pup/